Contestaţie la executare. Decizia nr. 251/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 251/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 251/2015
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 251 | |
Ședința publică din data de 22.01.2015 | |
Președinte: | M. C. |
Judecător: | M. N. |
Grefier: | I. E. I. |
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanta – contestatoare C. M. cu domiciliul în Ploiesti, .. 26, județ Prahova și de apelanta – intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 4150/24.03.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta - pârâtă C. M. personal lipsă apelanta – intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La solicitarea instanței de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, apelanta-contestatoare arată că, prin citație, nu i-a fost comunicat faptul că are de achitat o taxă judiciară de timbru în valoare de 183 lei, solicitând lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea achitării.
La a doua strigare a cauzei a răspuns apelanta - pârâtă C. M. personal lipsă apelanta – intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI.
S-a făcut referatul de grefierul de ședință, după care:
Apelanta-contestatoare depune la dosarul cauzei taxă judiciară de timbru în valoare de 183 lei achitată cu chitanța ., nr._.
La solicitarea instanței, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelanta-creditoare, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, întrucât nu are nici o culpă privind debitul solicitat de apelanta-intimată și, totodată, respingerea recursului apelantei-intimate, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 17.07.2013, sub nr._, contestatoarea C. M., în contradictoriu cu intimata AFP PLOIESTI, a formulat contestație împotriva titlului executoriu nr._ /28.06.2013 și a somației nr. 29/_ /_/28.06.2013, solicitând anularea executării silite începute în dosarul de executare nr._/29/_ /_/2013, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. ( f. 35)
În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că intimata în mod greșit a reținut în sarcina sa că datorează suma de 4449 lei, întrucât și-a achitat obligațiile ce rezultau din realizarea veniturilor din activități independente.
Contestatoarea a mai arătat că la data de 15.12.2009 a reziliat contractul de închiriere nr. 239/15.10.2008 încheiat cu . și faptul că din anul 2009 până în prezent, imobilul din . a mai fost închiriat.
În drept, au fost invocate disp. art. 399, art. 400, art. 404 alin. 1 C.pr.civ.
În susținere, au fost atașate, în copie, titlul executoriu nr._/28.06.2013, somația nr. 29/_ /_/28.06.2013, chitanțe pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții, decizia de impunere din 30.01.2008.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru 316,5 lei, conform chitanței nr._/2013 și 50 lei, conform chitanței nr._/2013.
La data de 18.11.2013, intimata a depus la dosar întâmpinareprin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, arătând în motivare că a primit spre executare de la CASS Prahova suma de 4449 lei reprezentând ”contribuția de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri.” ( f. 9-10)
A arătat intimata în continuare că, urmare a transmiterii electronice a debitelor de către CASS Prahova a făcut aplicarea art. 141 alin 9 și 10 din OG 92/2003 și a declanșat executarea silită, prin emiterea somației și a titlului executoriu.
A mai învederat intimata că în urma Ordinului comun nr. 2130/14.06.2012 privind procedura de predare-primire a documentelor si informațiilor în vederea administrării de către ANAF a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de către persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din Titlul IX al Codului Fiscal, au fost transmise sumele datorate de persoanele fizice la bugetul de stat cu titlu de ”contribuție de asigurări de sănătate”.
Intimata a mai precizat că CAS Prahova este responsabilă pentru sumele transmise spre executare instituției intimate, cu atât mai mult cu cât dosarul fizic nu a fost transmis, neputând fi lămurite nici termenele de plată.
A mai învederat că decizia privind titlul de creanță are altă cale de atac, conform art. 207 alin 1 C.pr.Fisc., contestația depunându-se la organul emitent, în termen de 30 zile de la data comunicării, iar în funcție de soluționarea contestației, contribuabilul poate ataca decizia la instanța de contencios administrativ competentă.
A mai menționat intimata că orice alte susțineri ale reclamantei nu o privesc, ci vizează instituția care a stabilit și gestionat contribuția până la 01.07.2012, în speță, CAS Prahova, intimata învederând că nu poate modifica sume sau termene.
În drept, au fost invocate disp. art. 169-170 din OG 92/2003.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la 12.12.2013, contestatoarea a reiterat susținerile din cuprinsul acțiunii introductive privitor la inexistența obligației de plată. ( f. 3-4)
Totodată, a mai arătat în ceea ce privește susținerile intimatei în sensul că CAS Prahova răspunde de sumele transmise spre executare, că aceste susțineri sunt nefondate întrucât CAS Prahova avea obligația să aibă o situație clară a tuturor contribuabililor.
La termenul de judecată din 17.03.2014, instanța a luat act de renunțarea contestatoarei la soluționarea capătului de cerere privind suspendarea executării silite.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4150/24.03.2014 instanța de fond a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea C. M. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI, a anulat, în parte, titlul executoriu nr._/28.06.2013 și somația nr. 29/_ /_/28.06.2013, emise de intimată în dosarul de executare nr._/29/_ /_/2013, în ceea ce privește suma de 567 lei, evidențiată în titlul executoriu prin documentul nr._ din 14.12.2012. De asemenea, instanța a menținut celelalte dispoziții ale titlului executoriu nr._ /28.06.2013 și ale somației nr. 29/_ /_ /28.06.2013. Totodată, instanța în temeiul art. 453 alin. 2 C.pr.civ., a admis, în parte, cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 340 lei, din care 300 lei reprezentând onorariu de avocat și 40 lei taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin somația nr. 29/_ /_/28.06.2013, emisă de către intimată în dosarul de executare nr._/29/_ /_/2013, contestatoarea a fost somată ca în termen de 15 zile de la primire să plătească suma totală de 4449 lei, reprezentând ”contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente”. ( fila 37)
Titlul executoriu nr._/28.06.2013 cuprinde aceeași sumă, cu același titlu, iar la rubrica ”documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” este menționat ”Doc. nr._ din 14.12.2012”. (f. 36).
În ceea ce privește ”Doc. nr._ din 14.12.2012” prin care s-a evidențiat suma de 567 lei, instanța a constatat că acest document se referă la Decizia de impunere nr._ din 14.12.2012 privind ”stabilirea obligațiilor de plată la Fondul Național Unic de Asigurări sociale de Sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri în conformitate cu disp. art. 257 din Lg. 95/2006”, aferentă anului 2006 și emisă de intimată pentru suma totală de 1437 lei, din care contribuție de asigurări de sănătate 567 lei. ( fila 82)
Legat de sumele de 670 lei și 3212 lei menționate în cuprinsul titlului executoriu, deși la rubrica ”documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” este menționat tot ”Doc. nr._ din 14.12.2012”, instanța a constatat că, în fapt, acestea au fost stabilite prin Decizia de impunere nr._ din 14.12.2012 privind ”stabilirea obligațiilor de plată la Fondul Național Unic de Asigurări sociale de Sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri în conformitate cu disp. art. 257 din Lg. 95/2006”, aferentă anilor 2007 și 2008, și emisă de intimată pentru suma totală de 7536 lei, din care contribuție de asigurări de sănătate 670 lei, respectiv, 2208 lei. ( fila 81)
Instanța a apreciat că această eroare materială privind greșita indicare a numărului deciziei de impunere, nu conduce prin ea însăși la anularea titlului executoriu în condițiile în care există elemente suficiente (data emiterii deciziei, natura obligației, suma și termenul de plată) care pot conduce la identificarea titlului de creanță care a stat la baza emiterii acelui titlu executoriu.
În drept, potrivit art. 141 alin. 2 C.pr.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În condițiile art. 86 alin. 6 C.pr. fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Având în vedere și prevederile art. 87 și 88 lit. a C. pr. fiscală, instanța a reținut că decizia de impunere este act administrativ-fiscal, fiind supusă cerinței comunicării potrivit art. 44 C.pr.fiscală, astfel că nu se poate începe executarea silită pentru o sumă stabilită printr-o asemenea decizie, câtă vreme această decizie nu a fost comunicată debitorului.
Prin înscrisurile depuse la dosar, intimata a făcut dovada comunicării valabile a deciziilor de impunere nr._ și nr._ din 14.12.2012, astfel cum rezultă din confirmarea de primire de la fila 83 din dosar, care poartă semnătura de primire a contestatoarei.
Instanța a mai reținut faptul că, în prezenta cauză, deși contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare silită începute în dosarul de executare nr._/29/_ /_/2013, criticile sale au vizat, în principal, modul de stabilire și întinderea obligațiilor de plată cuprinse în deciziile de impunere menționate, anularea actelor de executare fiind solicitată de contestatoare ca urmare a presupusei inexistențe a acestei obligații de plată. În acest sens, contestatoarea a învederat că nu datorează suma de 4449 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, întrucât și-a achitat obligațiile aferente perioadei 2007-2008, iar contractul de închiriere nr. 239/15.10.2008 încheiat cu . fost reziliat la 15.12.2009.
Pentru a contesta însă obligația de plată stabilită printr-o decizia de impunere, care reprezintă titlu de creanță fiscală potrivit pct.107.1 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Codului de Procedură Fiscală, contestatoarea are la îndemână procedura specială reglementată de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, urmată de calea contestației în fața instanței de contencios administrativ-fiscal. În cadrul contestației la executare propriu-zise pot fi puse în discuție doar legalitatea și temeinicia măsurilor de executare silită, lămurirea întinderii creanței fiscale nefiind în competența instanței investite cu judecarea contestației la executarea silită, ci în competența instanței de contencios administrativ și fiscal.
În ceea ce privește chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții din perioada 06.03._09, de la filele 40-56, anexate de contestatoare în susținerea acțiunii, instanța a observat că sunt plăți anterioare emiterii deciziilor de impunere în discuție, fiind avute așadar în vedere la data emiterii titulurilor de creanță, fiind valabile aprecierile de mai sus privind posibilitățile de contestare a actului administrativ fiscal.
Analizând din oficiu conținutul titlului executoriu, instanța a reținut că acesta conține toate elementele prevăzute de art. 43 și 141 C.proc fiscală, îndeplinind toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege.
Pe de altă parte însă, instanța a reținut că, potrivit art. 91 alin. 1 și 2 C.pr.fisc., dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Decizia de impunere nr._, în baza căreia s-au stabilit obligații de plată aferentei anului 2006 în sumă de 567 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, a fost emisă la data de 14.12.2012.
Făcând aplicarea disp. art. 91 alin. 1 și 2 C.pr.fisc instanța a observat că ultima zi în care decizia putea fi emisă în mod legal, având în vedere că privește obligații de plată aferentei anului 2006, era 01.01.2012. Or, decizia a fost emisă la 14.12.2012, după împlinirea termenului de prescripție a dreptul de a stabili obligații fiscale.
Așadar, suma de 567 lei impusă reclamantei cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate aferente anului 2006, a fost nelegal stabilită de organele fiscale, cu încălcarea disp. art. 93 din OG 92/2003, potrivit cărora dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 172 C.pr.fisc., instanța a admis în parte contestația la executare, a anulat, în parte, titlul executoriu nr._/28.06.2013 și somația nr. 29/_ /_ /28.06.2013, în ceea ce privește suma de 567 lei și a menținut celelalte dispoziții ale titlului executoriu și somației.
De asemenea, în temeiul art. art. 453 alin. 2 C.pr.civ., a admis, în parte, cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 340 lei, din care 300 lei reprezentând onorariu de avocat și 40 lei taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, contestatoarea C. M., solicitând admiterea contestație la executare având în vedere că titlul executoriu se referă la decizia nr._/14.12.2012 în loc de decizia nr._/14.12.2012.
În motivarea apelului, contestatoarea C. M. a arătat că decizia nr._/14.12.2012 se referă la suma de 567 lei iar decizia nr._ se referă la suma de 670 + 3212 astfel că apreciază că în mod greșit instanța de fond a considerat o simplă eroare materială care nu ar conduce la anularea titlului executor.
A mai arătat că este executoriu care nu conține numărul deciziei prin care i s-a impus cele două sume de plată, astfel că este în situație de a pierde termenele de decădere înăuntrul cărora avea posibilitate de a formula contestație.
În drept, apelanta contestatoarea a invocat disp.art. 466-482 Cod de Procedură Civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Prahova care a susținut că în mod eronat, instanța de fond a reținut in sarcina sa cheltuieli de judecata, întrucât contestatorul potrivit art. 10 din Ordonanța nr. 92/2003, republicata privind Codul de Procedura Fiscala :" avea obligația sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, in întregime conform realității si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute."
F. de aspectele menționate mai sus, a învederat instanței ca avea posibilitatea contestatoarea sa lămurească situația sa fiscala, direct si la sediul C.A.S.S. Prahova si sa soluționeze astfel inadvertențele apărute in dosarul fiscal, fara a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciara.
Faptul ca a considerat contribuabila oportuna soluționarea pe cale judiciara, a apreciat pârâta că nu atrage, astfel răspunderea instituției pentru plata cheltuielilor de judecata.
Instituția a emis titlul executoriu si somația din data de 28.06.2013, conform cu art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2006 ( R ) privind Codul de Procedura Fiscala, privind pe debitoarea Chim M., obligata la plata unei creanțe referitoare la obligațiile de plata privind contribuția de asigurări sociale de sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri impozabile din activități independente, suma pe care debitoarea o datora la bugetul consolidat ai statului din cursul anilor anteriori.
Suma cuprinsa atât in somație cat si in titlul executoriu menționate, reprezintă contribuție, majorări si penalizări de întârziere la obligațiile bugetare stabilite de Casa de Asigurări de Sănătate a județului Prahova.
Apelanta – intimată a precizat instanței ca formele de executare au fost emise in baza titlului de creanța întocmit de către C.A.S.S. Prahova, motiv neimputabil instituției pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecata, întrucât instanța a constatat împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, respectiv a deciziilor privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate emise de către C.A.S.S. Prahova.
Ținând cont de prevederile legale in materie de legislație financiar-fiscala, a apreciat pârâta ca se impune ca toti contribuabilii persoane fizice sa respecte atat o disciplina financiara, cat si legislația fiscala in vigoare. C.A.S.S. Prahova figura cu obligații la bugetul general consolidat al statului si avea obligația sa plătească aceste debite, asa cum reiese din titlu! executoriu si somația emise.
Prin urmare, pe cale de consecința organul fiscal si-a îndeplinit atribuțiile si a procedat, in acest sens, la emiterea formelor de executare, conform informațiilor înregistrate in baza de date, contribuabila figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului. Faptul ca, a considerat contestatoarea oportuna formularea prezentei contestații la executare nu atrage reținerea cheltuielilor de judecata in sarcina instituției noastre, având in vedere ca organele fiscale nu au făcut decât sa puna in executare un titlu de creanța perfect valabil la data emiterii formelor de executare. Astfel, procedura de executare a fost întocmita de către organele de executare, conform dispozițiilor legate in vigoare, contestatoarea având obligația de a achita creanțele fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului. Apreciem astfel ca nu sunt motive pentru plata cheltuielilor de judecata de către intimata.
Mai mult, a arătat apelanta intimată că nu înțelege de ce contestatoarea a solicitat cheltuieli de judecata, având in vedere ca nu a existat posibilitatea vătămării drepturilor debitorului.
Apelanta – intimată a invocat dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora in cazul in care se admite contestația la executare, cum este si cazul contestatoarei din prezenta cauza, la rămânerea irevocabila a hotărârii si la cererea petiționarului, instanța urmează sa dispună restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat in termen de 1 an de la data nașterii sale, astfel incat intimata nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru.
Pentru motivele mai sus arătate, apelanta intimata a solicitat instanței să rețină că organele de executare aplica prevederile legale ale O.G. nr. 92/2003 in mod corect si unitar fata de toti contribuabilii si pentru aceste motive, solicitând instanței admiterea apelului formulat, modificarea sentinței atacate in sensul respingerii capătului de cerere privind cheltuielile de judecata ca nefondat.
În drept, a invocat disp, art. 466 Noul Cod Procedura Civila, art 136, art. 141 Cod de Procedura Fiscala.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 05.11.2013.
Prin serviciul Registratură, la data de 27.11.2014, apelanta – contestatoare a depus la dosar întâmpinare arătând privitor la titlurile executorii emise că nu a luat in considerație contractul de închiriere pe care l-a reziliat in anul 2009 si totuși a emis acel titlu executoriu, că și-a achitat conform chitanțelor depuse la dosar impozitul pe venit, fiind scutita de plata CASS conform actelor in vigoare precizate mai sus din care rezulta ca sunt scutiți pensionarii pentru veniturile din pensii pana la limita supusa impozitului pe venit.
Mai mult decât atât, a arătat apelanta – contestatoare că in anul 2010 s-a modificat si completat legea 95/2006 prin OUG nr. 107 /2010 prin care se precizează ca începând cu luna ianuarie 2011 potrivit modificărilor si completărilor aduse legii 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății prin OUG 107/2010 pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei datorează contribuția lunara potrivit prevederilor art. 259 alin (2). Pe cale de consecința contribuția de asigurări sociale începând cu anul 2011 se calculează asupra cuantumului pensiilor care depășesc 740 lei, contestatoarea având 733 lei.
Astfel, apelanta – contestatoare a susținut că in anul 2009 când a reziliat contractul de închiriere si de atunci nu a mai închiriat locuința, nu datora impozit având un venit de 733 lei pentru ca erau scutiți acei pensionari care aveau pensii pana la limita supusa impozitului pe venit.
Pe cale de consecința apelanta – contestatoare a considerat apelul fondat solicitând admiterea acestuia, ținând cont de faptul ca a respectat legile in vigoare in materie fiscala, și-a îndeplinit ca cetățean al acestei tarii obligațiile ce-i reveneau, și este un om in vârsta si bolnav ce nu trebuie purtata pe drumuri de apelanta contestatoare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
In mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt în sensul că prin somația nr. 29/_ /_/28.06.2013, emisă de către intimată în dosarul de executare nr._/29/_ /_/2013, contestatoarea a fost somată ca în termen de 15 zile de la primire să plătească suma totală de 4449 lei, reprezentând ”contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente”, titlul executor în baza căruia s-a emis această somație fiind menționat_/28.06.2013.
Titlul executoriu nr._/28.06.2013 cuprinde aceeași sumă, cu același titlu, iar la rubrica ”documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” este menționat ”Doc. nr._ din 14.12.2012” si evidențiază componența sumei totale de 4449 lei: 567 lei, 670 lei și 3.212 lei.
În ceea ce privește ”Doc. nr._ din 14.12.2012” prin care s-a evidențiat suma de 567 lei, instanța a constatat că acest document se referă la Decizia de impunere nr._ din 14.12.2012 privind ”stabilirea obligațiilor de plată la Fondul Național Unic de Asigurări sociale de Sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri în conformitate cu disp. art. 257 din Lg. 95/2006”, aferentă anului 2006 și emisă de intimată pentru suma totală de 1437 lei, din care contribuție de asigurări de sănătate 567 lei. ( fila 82)
Având în vedere că în cuprinsul titlului executoriu, deși la rubrica ”documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” este menționat tot ”Doc. nr._ din 14.12.2012”, în fapt, acestea au fost stabilite prin Decizia de impunere nr._ din 14.12.2012 privind ”stabilirea obligațiilor de plată la Fondul Național Unic de Asigurări sociale de Sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri în conformitate cu disp. art. 257 din Lg. 95/2006”, aferentă anilor 2007 și 2008, și emisă de intimată pentru suma totală de 7536 lei, din care contribuție de asigurări de sănătate 670 lei, respectiv, 2208 lei. ( fila 81) astfel că în mod corect instanța a apreciat că această eroare materială privind greșita indicare a numărului deciziei de impunere, nu conduce prin ea însăși la anularea titlului executoriu în condițiile în care există elemente suficiente (data emiterii deciziei, natura obligației, suma și termenul de plată) care pot conduce la identificarea titlului de creanță care a stat la baza emiterii acelui titlu executoriu.
Tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod temeinic că în speță intimata a făcut dovada comunicării valabile a deciziilor de impunere nr._ și nr._ din 14.12.2012, astfel cum rezultă din confirmarea de primire de la fila 83 din dosar, care poartă semnătura de primire a contestatoarei, făcând o corectă aplicare a disp. art. 141 alin. 2, art. 86 alin. 6, art. 87 și 88 lit. a C.pr. fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Tribunalul constată că deși contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare silită începute în dosarul de executare nr._/29/_ /_/2013, criticile sale au vizat, în principal, modul de stabilire și întinderea obligațiilor de plată cuprinse în deciziile de impunere menționate, anularea actelor de executare fiind solicitată de contestatoare ca urmare a presupusei inexistențe a acestei obligații de plată, situația în care în mod legal instanța de fond, pe calea contestației la executare nu se poate pronunța asupra acestor aspecte, având în vedere că potrivit pct.107.1 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Codului de Procedură Fiscală, obligația de plată stabilită printr-o decizie de impunere, care reprezintă titlu de creanță poate fi contestată pe calea specială prevăzută de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, urmată de calea contestației în fața instanței de contencios administrativ-fiscal.
Prin urmare, în considerarea dispozițiilor legale care prevăd o procedură specială pentru contestarea modul de stabilire și întinderea obligațiilor de plată cuprinse în deciziile de impunere, tribunalul reține că instanța de fond în mod legal a respins sub acest aspect contestația la executare, cu mențiunea că sub aspectul condițiilor prevăzute la art. 43 și 141 C.proc fiscală, titlul îndeplinește toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, susținerile apelantei contestatore în sensul că și-a achitat conform chitanțelor depuse la dosar impozitul pe venit, fiind scutita de plata CASS conform actelor in vigoare precizate mai sus din care rezulta ca sunt scutiți pensionarii pentru veniturile din pensii pana la limita supusa impozitului pe venit, vizând titlul de creanță, nu pot fi primite și analizate pe cale prezentei contestații la executare, ele putând fi valorificare de către apelantă pe calea specială prevăzută de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, urmată de calea contestației în fața instanței de contencios administrativ-fiscal.
Susținerea apelantei contestatoare potrivit căreia prezenta titlul executoriu se referă la decizia nr._/14.12.2012 în loc de decizia nr._/14.12.2012, este nefondată, pentru că așa cum s-a arătat în precedent, în mod corect instanța a apreciat că această eroare materială privind greșita indicare a numărului deciziei de impunere, nu conduce prin ea însăși la anularea titlului executoriu în condițiile în care există elemente suficiente (data emiterii deciziei, natura obligației, suma și termenul de plată) care pot conduce la identificarea titlului de creanță care a stat la baza emiterii acelui titlu executoriu.
Astfel, pentru aceste considerente, tribunalul constată că apelul formulat de contestatoare este nefundat, urmând a fi respins ca atare.
În ce privește apelul declarat de intimată, care în esență susține că în mod eronat, instanța de fond a reținut in sarcina sa cheltuieli de judecata, tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Instanța de fond, admițând în parte contestația la executare și anulând în parte, titlul executoriu nr._/28.06.2013 și somația nr. 29/_ /_ /28.06.2013, respectiv cu privire la suma de 567 lei, menținând celelalte dispoziții ale titlului executoriu și somației a făcut o corectă aplicare a disp. art. 453 alin. 2 C.pr.civ. și a admis, în parte, cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 340 lei, din care 300 lei reprezentând onorariu de avocat și 40 lei taxă judiciară de timbru.
Afirmația apelantei intimate în sensul că în speță nu a existat posibilitatea vătămării drepturilor debitorului este nefondată, fiind evidentă prejudicierea contestatoarei în condițiile în care este obligată la plata unor sume mai mari decât cele legal datorate.
Deși apelanta intimată a invocat împrejurarea că instituția a emis titlul executoriu si somația din data de 28.06.2013, conform cu art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2006 ( R ) privind Codul de Procedura Fiscala, privind pe debitoarea C. M., obligata la plata unei creanțe referitoare la obligațiile de plata privind contribuția de asigurări sociale de sănătate și că suma a fost stabilită de Casa de Asigurări de Sănătate a județului Prahova, tribunalul constată că această situație nu poate exonera emitentul actului contestat de la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât se reține culpa procesuală a acestuia, potrivit disp. art. 453 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, împrejurările invocate de apelanta intimată respectiv că apelanta contestatoare, potrivit art. 10 din Ordonanța nr. 92/2003, republicata privind Codul de Procedura Fiscala :" avea obligația sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, in întregime conform realității si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute." sau că ca avea posibilitatea contestatoarea sa lămurească situația sa fiscala, direct si la sediul C.A.S.S. Prahova si sa soluționeze astfel inadvertențele apărute in dosarul fiscal, fara a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciara sunt nerelevante cu privire la aplicarea disp. art. 453 alin. 2 C.pr.civ., având în vedere aprecierea culpei procesuale nu este influențată în condițiile în care reclamantul este singurul care poate opta pentru soluționarea pe cale judiciara sau amiabilă a litigiului iar legiuitorul nu a înțeles să impună în mod obligatoriu a procedură prealabilă sesizării instanței de judecată.
În concluzie, pentru considerente arătate în precedent, tribunalul, constatând neîntemeiate motivele de apel invocate de ambele părți, in temeiul dispozițiilor art. 480, alin. 1 N.C.p.c., va respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanta – contestatoare C. M. și de apelanta – intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI împotriva sentinței civile nr. 4150/24.03.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ .
PENTRU ACSETE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelanta – contestatoare C. M. cu domiciliul în Ploiesti, .. 26, județ Prahova, și de apelanta – intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 4150/24.03.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, ca nefondate.
Respinge cererea apelantei-contestatoare privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. C. M. N.
GREFIER,
I. E. I.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red../Tehnored. N.M / D.A.
4 ex./ 26.02.2015
Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. F. R. N.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 18/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2150/2015.... → |
|---|
