Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2150/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2150/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2150/2015
R.
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2150
Ședința publică din data de 13.05.2015
Președinte – P.-A. A.
Judecător – Ș. O.-C.
Grefier – A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta creditoare . SRL București, cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova, CUI_, împotriva încheierii de ședință din data de 05.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-debitoare S. C. I., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ..
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform OP nr._/26.09.2014, ce a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul în temeiul art. 131 raportat la 95 pct. 2 C. constată că este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 479 alin. 2 coroborat cu art. 255 și art. 258 C.pr.civ. încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri solicitată pe calea cererii de apel, apreciind că este concludentă, pertinentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei și constată că aceasta a fost administrată.
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată de către petentul Biroul Executorului Judecătoresc (B.) R. Ortansa A., înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 6.08.2014 sub nr._, a fost solicitată încuviințarea executării silite, în dosarul de executare nr. 931/2014 privind pe creditorul . SRL București și pe debitorul S. C. I., în temeiul titlului executoriu reprezentat contractul de credit nr. 2503 emis in data de 24.10.2006, semnat între BCR SA și debitor.
În motivarea cererii, s-a precizat că se solicită încuviințarea executării silite pentru creanța în cuantum de 7431 lei reprezentând debit datorat de împrumutați în temeiul contractului de credit invocat drept titlu executoriu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 665 NCPC.
În dovedirea cererii, la dosarul cauzei au fost depuse, în copii certificate de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, mai multe înscrisuri: titlul executoriu, dovada cesiunii de creanță, încheierea prin care s-a dispus deschiderea dosarului de executare, extras din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare.
Prin Încheierea pronunțată la data de 05.09.2014 Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată cererea formulată, reținându-se că, în fapt, între Banca Comercială Româna (BCR) SA și debitorul S. C. I. a fost încheiat contractul de credit nr. 2503 emis in data de 24.10.2006, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei.
Între BCR SA și . SRL București a fost încheiat contractul de cesiunea de creanță nr. 277/31.05.2011, prin care părțile și-au transmis creanțe nenominalizate, nefiind precizate prețul cesiunii sau debitorii cedați.
Instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de cesiune nr. 277/31.05.2011, situația debitorilor cedați și a creanțelor cedate este prezentată în Anexa 1, anexă ce nu a fost depusă la dosarul cauzei.
Totodată, deși în extrasul din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare depus la dosar apare numele debitorului S. C. I., nu rezultă cu claritate care este creanța ce a trecut în patrimoniul cesionarului . SRL București, existând neconcordanțe între datele înscrise în contractul de credit ce constituie titlu executoriu și cele relevate în extrasul atașat.
În drept, din interpretarea art. 663 NCPC, instanța de fond a reținut că executarea silită poate porni numai la solicitarea persoanei care are calitatea de creditor, potrivit titlului executoriu. În speță, s-a reținut existența valabilă a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 2503 emis in data de 24.10.2006, în care are calitate de creditor BCR SA.
De asemenea, s-a apreciat că . SRL București nu poate avea calitatea de creditor în prezenta cauză, întrucât, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă cu certitudine că a dobândit creanța rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 2503 emis in data de 24.10.2006 și, implicit, calitatea de creditor al debitorului S. C. I..
În concluzie, reținând dispozițiile art. 663 alin. (1) NCPC, potrivit cărora executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, astfel cum figurează acesta în cuprinsul titlului executoriu, precum și faptul că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada identității dintre persoana care a formulat solicitarea de executare silită, respectiv . SRL București și cea care are calitatea de creditor în temeiul titlului executoriu invocat, instanța de fond, în baza art. 665 alin. (5) pct. 7 NCPC, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată, apreciindu-se că nedovedirea transmiterii creanței individualizate de contractul de credit invocat constituie un impediment în încuviințarea executării silite.
Împotriva soluției instanței de fond, a declarat apel creditoarea E. K. R. SRL, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, s-a arătat că împotriva debitorului S. C. I. s-a formulat cerere de executare silită ce face obiectul dosarului de executare 931/2014, in temeiul titlului executoriu - contract de credit 2503/24.10.2006, încheiat de către debitor cu BCR SA.
Creditoarea a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, motivând că cesiunea de creanța între BCR SA apelanta . SRL a fost încheiată înainte de . Noului Cod Civil, astfel, aceasta cesiune este guvernată de regulile instituite de Vechiul Cod Civil. Potrivit disp. art. 1391 C.civ. „la strămutarea unei creanțe [...] predarea intre cedent si cesionar se face prin remiterea titlului”.
Așadar, cesiunea de creanța este un contract care este valabil încheiat prin simpla tradițiune a titlului și fără a fi necesar a se încheia vreun înscris.
Prin urmare, în lipsa obligativității formei scrise, se deduce că dovada cesiunii se face prin dovedirea posesiei titlului, iar la momentul formulării cererii de executare silita . SRL a depus titlul executoriu in original - contractul încheiat de BCR SA cu C. I. S., anexat cererii înaintate organului de executare.
Creditoarea a arătat că la data formulării cererii de executare silita (moment anterior solicitării încuviințării), . SRL se afla in posesia titlului executoriu, iar coroborând aceasta situație de fapt cu dispozițiile art. 1391 C.civ., instanța de fond ar fi trebuit să concluzioneze că in mod aparent, creditoarea își justifică pretenția de a avea calitatea de creditor al doamnei C. I. S..
Mai mult decât atât, prin depunerea la dosar a unei copii de pe un contractul de cesiune de creanță, apelanta creditoare apreciază că a făcut dovada existenței unui transfer convențional al unor creanțe de la BCR SA la creditoare; așadar și sub acest aspect, in aparență se justifică posesia legitimă a titlului executoriu, respectiv, pare a exista un temei legal pentru prezenta titlului in posesia E. K. R. și, în plus față de aceasta, la dosar a fost depus si un extras din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) conținând si o referire la debitorul cedat.
De altfel, creditoarea a arătat că prin înscrierea avizului privind cesiunea de creanța la AEGRM, s-a îndeplinit formalitatea referitoare la notificarea debitoarei, cu privire la cesiune, iar în aceste condiții, ținând cont și de natura necontencioasă a cererii de încuviințare silita, in cadrul căreia instanța trebuie sa verifice numai aparența de legalitate a cererii de executare silita, Judecătoria Ploiești ar fi trebuit să se rezume la a constata ca in mod aparent apelanta creditoare și-a justificat pretenția de a avea calitatea de creditor al obligației conținute in titlul executoriu aflat in original in posesia sa și al cărei debitoare este C. I. S..
În consecință, creditoarea a apreciat că instanța de fond ar fi trebuit sa admită cererea de încuviințare a executării silite, urmând ca eventuale discuții asupra cauzei sa se facă numai in condițiile exercitării de către partea interesata a dreptului de dispoziție in procesul civil, in principiu prin formularea unei eventuale contestații la executare.
În drept au fost invocate disp. art. 1391 C.civ., 466 NCPC.
Apelanta - creditoare a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii de ședința din 05.09.2014 și pe fond admiterea cererii de încuviințare a executării silite.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 23.03.2015, sub același număr de dosar, nr._ .
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate de către apelanta-creditoare, a prevederilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 480 NCPC, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În esență, apelanta critică încheierea instanței de fond considerând că în mod greșit aceasta a apreciat asupra calității de creditor in cauza a petentei-apelante.
Din probatoriul administrat, Tribunalul constată că soluția adoptată de către instanța de fond este temeinica si legala deoarece calitatea de creditor trebuie să rezulte neîndoielnic dintr-un înscris care să îmbrace forma legală, simpla prezumare a acestei calități nefiind suficientă.
Este adevărat că, in prezenta cauza, contractul de cesiune încheiat între BCR și E. K. R. SRL la 24.10.2006 este guvernat de dispozițiile Codului civil -1866.
Potrivit disp. art. 1391 Cod civil, pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedat care are calitatea de terț față de convenția dintre cedent si cesionar, dar pentru ca cesiunea să fie opozabilă părților, deci inclusiv debitorului cedat, trebuie îndeplinite anumite formalități, respectiv notificarea sau acceptarea cesiunii de către debitorul cedat.
Aceste condiții de forma impuse de legiuitor pentru ca cesiunea sa fie opozabila debitorului au ca scop tocmai ca debitorului cedat să i se aducă la cunoștință in mod efectiv schimbarea creditorului său.
Prin urmare, până la îndeplinirea acestor formalități cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul este îndreptățit să o ignore.
Numai după îndeplinirea formalităților arătate in precedent, debitorul cedat devine debitor al cesionarului si pe cale de consecință poate fi pus in executare silita de către acesta, prin toate mijloacele permise de lege.
Or, în prezenta cauza, Tribunalul constata ca nu se face nici dovada că cesiunea de creanță a avut ca obiect si creanța datorata de debitoare si, nici nu se face dovada calității de creditor a cesionarului, calitate care să-i fie opozabilă debitorului cedat, deoarece nu s-a îndeplinit niciuna dintre formalitățile arătate in precedent.
Este adevărat că nu este necesar consimțământul debitorului decât in anumite situații, dar in același timp trebuie făcută dovada certa atât a încheierii convenției intre cesionar si cedent cu privire la creanța pentru care s-a solicitat executarea silită, cât si a opozabilității cesiunii către debitorul cedat, numai in aceasta situație petenta având calitatea de creditor al acestuia, astfel încât să poată solicita punerea in executare silita a titlului executoriu.
În aceste condiții, față de dispozițiile imperative ale art. 1391 C.civ., nu este suficienta simpla tradițiune a titlului executoriu intre cedent si cesionar, pentru ca acesta din urmă să dobândească calitatea de creditor al debitorului cedat.
Nu poate fi primita nici susținerea apelantei, in sensul că extrasul din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) conținând si o referire la debitorul cedat, face dovada publicității cesiunii, inclusiv față de debitor.
Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) este reglementata de art. 2413 Noul Cod Civil.
Efectul înscrierii in aceasta arhiva este cel arătat de disp. art. 2415 NCC potrivit căruia „creditorul care înscrie o ipoteca asupra unui bun este prezumat că are cunoștință despre existenta tuturor ipotecilor care au fost înscrise mai înainte cu privire la același bun . Dovada contrara nu este admisibilă”.
Prin urmare, înscrierea in aceasta arhivă a unei creanțe cesionate înainte de . Noului cod civil nu poate avea efectele cerute de art. 1391 din Vechiul Cod civil, referitoare la formalitățile necesare pentru opozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat.
Dispozițiile legale imperative din art. 1391 C.civ. au fost edictate tocmai in scopul de a asigura protecția efectivă a debitorului împotriva oricăror abuzuri ce s-ar putea produce cu ocazia punerii sale in executare, fiind necesar ca acesta să cunoască in mod efectiv faptul schimbării creditorului său, tocmai pentru a se evita o plată nedatorată sau o compensație nelegală.
Așa cum s-a arătat si in precedent, numai după îndeplinirea formalităților cerute de lege, debitorul cedat devine debitor al cesionarului si nu mai poate plăti in mod valabil cedentului.
De asemenea, numai din acest moment, debitorul nu mai poate invoca compensația pentru o creanță ce s-a născut împotriva cedentului ulterior notificării sau acceptării cesiunii.
Concluzionând, fără a pune la îndoială validitatea contractului de cesiune invocata in cauza, dar constatând ca petenta-apelantă nu a făcut dovada calității sale de creditor al debitorului cedat, nefiind îndeplinite formele necesare pentru opozabilitate fata de debitor, nefiind făcuta nici dovada că obiect al cesiunii îl constituie si creanța datorată de intimatul debitor, în lumina tuturor considerentelor expuse anterior, Tribunalul apreciază ca motivele de apel sunt nefondate.
Prin urmare, apreciind că încheierea pronunțata de Judecătoria Ploiești la data de 05.09.2014 este temeinică și legală, tribunalul va respinge apelul ca atare, dat fiind faptul că, în cauza nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 665, raportat la art. 663 NCPC, dispoziții potrivit cărora executarea silita poate porni numai la cererea creditorului, daca prin lege nu se prevede altfel, calitatea de creditor al apelantei petente nefiind făcută, conform celor expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare S.C. E. K. R. S.R.L. București, cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova, CUI_, împotriva încheierii de ședință din data de 05.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-debitoare S. C. I., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca fiind nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2015.
PreședinteJudecător
P.-A. AlinaȘologon O.-C.
Grefier
A. I. A.
Redactat O.C.S./Tehnored. M.D.B.
4 ex./26.05.2015
D. f._ Judecătoria Ploiești
J. f. R. R. M.
Operator de date cu caracter personal 5595
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 251/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 260/2015.... → |
|---|
