Contestaţie la executare. Decizia nr. 3042/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3042/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 3042/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3042
Ședința publică din data de 29.10.2015
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTOR – M. N.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-contestatoare S.C. M. G. S.R.L, cu sediul social în Ploiești, ., jud. Prahova, CUI RO_, J_, cu sediul ales la S.C.A. M., S. si Asociații, cu sediul în București, .. 52A. ., prin administrator special U. V. și prin administrator judiciar D., U. și Asociații SPRL, cu sediul în București, ., ., sector 1, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERATĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. PRAHOVA, cu sediul în Municipiul Ploiești, .. 22, jud. Prahova, C._.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 500,00 lei, conform chitanței . nr._/17.09.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta reprezentată de avocat D. Mitescu, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură, cerere formulată de apelantă, la care este anexată chitanța . nr._/17.09.2015, privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 500,00 lei, anulată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul apelantei depune la dosar împuternicire avocațială, cerere formulată de administratorul judiciar al societății apelante, prin care arată că este de acord cu susținerile și apărările formulate de societate, precum și note de ședință.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării apelului și o pune în discuție. Față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul și asupra cererii de apel.
Apărătorul apelantei, având cuvântul, solicită respingerea apelului, acesta fiind declarat în termenul legal.
În dezbaterea apelului, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, contestația la executare fiind rămasă fără obiect, având în vedere că executarea silită a încetat, la data de 06.01.2015 contestatoarea a intrat în procedura insolvenței, conform actelor depuse la dosar.
Potrivit art. 75 alin. 1 din legea nr. 85/2014, „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează”.
Așadar, executarea silită încetează, iar măsurile asigurătorii nu-și mai produc efectele. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ contestatoarea . a solicitat, în contradictoriu cu intimata DGRFP Ploiești, anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/06.08.2014, a procesului-verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/06.08.2014 încheiat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor P. Prahova și pe cale de consecință anularea măsurii sechestrului pentru bunuri imobile, ca fiind netemeinice și nelegale.
În motivare a arătat că la data de 06.08.2014 la sediul său s-a prezentat executorul fiscal M. M. care a înregistrat sub nr. 5892/06.08.2014 procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/06.08.2014 și procesul-verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/06.08.2014. Conform acestor procese-verbale s-a procedat la sechestrarea bunurilor imobile ale subscrisei situate în . extravilan. ./1 - A, în suprafață de 2500 mp, nr. cad. provizoriu 2273, nr. CF 1891 a localității Blejoi, județ Prahova, conform contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2188/17.08.2006 pentru o pretinsă creanță fiscală în cuantum de 5.395.712 lei ce ar rezulta din titlurile executorii nr._/27.06.2014 și_/21.07.2014 emise de AJFP Prahova. La data de 07.08.2014 a achitat obligațiile fiscale decurgând din titlul executoriu nr._/27.06.2014 astfel cum rezultă din dovezile anexate.
Cu privire la titlul executoriu nr._/21.07.2014, acesta face obiectul contestației la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2014, în cadrul căreia a solicitat anularea acestui titlul executoriu ca fiind nelegal și netemeinic, fiind emis înainte de scadența obligațiilor fiscale la care face referire.
Conform procesului-verbal contestat prin prezenta sechestrul asigurător a fost înființat în baza Ordonanței nr. 154/P/24.03.2014 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Conform Ordonanței 154/P/24.03.2014, P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător asupra tuturor conturilor bancare, precum și asupra tuturor bunurilor imobile, mobile și a mijloacelor fixe aflate în proprietatea S.C. M. G. S.R.L., până la concurența sumei de 12.592.461 lei. Această sumă ar reprezenta conform ordonanței un prejudiciu adus bugetului general consolidat al statului ca urmare a unor pretinse relații comerciale nereale cu S.C. Histria S. S.R.L. și alte 3 societăți în perioada 01.11._12.
Creanța fiscală în cuantum de 5.433.421 lei reprezentând obligații fiscale cu care societatea figurează la data de 21.07.2014 la bugetul general consolidat conform somației nr._/ 21.07.2014 se referă la relațiile comerciale cu S.C. Histria S. S.R.L. (astfel cum reiese din raportul de inspecție fiscală) și la aceeași perioadă ca cea reținută de organele penale. Este nelegal, ca pentru aceeași creanță la bugetul general consolidat să fie instituite două măsuri asigurătorii în condițiile în care P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a instituit deja măsuri asigurătorii pentru aceleași obligații fiscale, instituind sechestrul asupra tuturor bunurilor mobile și imobile și asupra mijloacelor fixe care au o valoare de inventar de peste 20.000.000 lei, cu mult peste sumele reținute de P. și de DGRFP Prahova și care oferă suficiente garanții autorităților, mai ales că privesc același lucru - prejudiciu adus bugetului general consolidat.
Prin încheierea nr. 112/09.04.2014 Tribunalul Prahova a dispus, în cadrul dosarului nr._, ridicarea măsurilor asigurătorii a sechestrului asigurător în privința conturilor bancare.
A precizat că organele fiscale nu au respectat ordinea sechestrării și indisponibilizării bunurilor unui debitor prevăzută de Codul de procedură fiscal, indisponibilizând în primul rând bunurile imobile utilizate de societate în desfășurarea activității, de unde rezultă clar un abuz al organelor fiscale care vizează blocarea activității societății și falimentarea sa. După cum rezultă din procesul-verbal contestat organele fiscale au procedat direct la indisponibilizarea bunurilor imobile din categoria celor prevăzute la punctul e) deși alin. I2 prevede expres obligația de a se respecta o anumită ordine și faptul că se trece la indisponibilizarea unei categorii de bunuri doar dacă cele din categoria precedentă nu au putut fi valorificate.
Din procesele-verbale contestate nu reiese starea acestora, deși aveau obligația consemnării acestor mențiuni conform art. 152 alin. 3 din C.proc.fisc.
Acest proces verbal nu a fost semnat de administratorul societății care a fost desemnat și administratorul sechestru al bunurilor, nu s-a aflat de față la încheierea procesului-verbal, fiind arestat preventiv, astfel încât nici nu poate efectua paza efectivă a bunurilor și nu poate avea responsabilitatea custodiei bunurilor. La finalul proceselor-verbale există mențiunea că: "am primit în păstrare în calitate de administrator sechestru bunurile arătate în prezentul proces-verbal de care răspund și am luat cunoștiință de obligațiile pe care le am".
Organele fiscale nu au respectat nici obligația de comunicare a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile astfel cum prevăd dispozițiile art. 152 alin. 2 din C.proc.fisc.
Organele fiscale au procedat nelegal desemnând ca și custode o persoană arestată preventiv care nu este în măsură să își îndeplinească obligațiile prevăzute de lege. Acest fapt constituie un abuz evident din partea organelor fiscale care au venit cu un proces-verbal de sechestru întocmit, după cum rezultă din chiar procesul-verbal, la sediul intimatei, fără un minim de diligentă de a lua legătura cu administratorul societății și de a-i înainta spre semnare aceste procese-verbale, ca să nu mai vorbim și de faptul că nu au depus diligente pentru identificarea fizică a bunurilor.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că având în vedere nivelul ridicat al obligațiilor fiscale ale Societății Modocons SRL către bugetul general consolidat al statului, AJFP Prahova a procedat la sechestrarea bunurilor imobile ale debitorului susmenționat, în temeiul art. 154 alin. 5 din OG nr.92/2003. Deși s-au comunicat somațiile nr._/27.06.2014 și nr._/21.07.2014 societatea M. G. SRL nu a efectuat plata sumelor datorate conform titlurilor executorii nr._/27.06.2014 și nr._/21.07.2014 în suma de 5.395.712 lei, emise de AJFP Prahova.
Pentru stingerea creanțelor fiscale, organele de executare au procedat la sechestrarea bunului imobil - teren arabil situat în ., . Prahova și au întocmit procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/06.08.2014 și procesul verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/06.08.2014.
Imobilul sechestrat este înscris la Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliara a localității Blejoi, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Prahova.
Potrivit dispozițiilor legale sechestrul aplicat constituie ipoteca legală. Bunurile sechestrate sunt indisponibilizate cat timp durează executarea silita.
În drept: prevederile din O.G. nr. 92/2003 (R) privind Codul de Procedura Fiscala și dispozițiile Noului Cod de Procedura Civila.
Prin sentința civilă nr._ din data de 10.12.2014, Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. PRAHOVA ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere din data de 20.06.2014 s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații fiscale suplimentare în cuantum de 1.262.600 lei profit, 438.502 lei dobânzi și 189.390 lei penalități, respectiv 1.791.463 lei TVA, 729.958 lei dobânzi și 268.719 lei penalități.
Prin procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile din data de 06.08.2014 s-a procedat la sechestrarea terenului arabil situat în extravilan comunei Blejoi, în suprafață de 2500 mp, cu valoare contabilă de 996.300 lei. În cuprinsul actului se menționează o sumă totală a creanțelor fiscale de 5.395.712 lei și că mai există instituit un sechestru în baza ordonanței nr. 154/P/24.03.2014 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Prin procesul-verbal de instituire a administratorului sechestru din aceeași dată, a fost numit administrator sechestru U. N., administratorul societății.
Art. 172 și 173 C.pr.fisc. prevede că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită.
Potrivit art. 129 alin. 2 măsurile asigurătorii se dispun când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, alineatul 3 stipulând că acestea pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale, dispunându-se prin decizie motivată emisă de organul fiscal competent (alin. 4 și 5).
Procedura de instituire a măsurilor este reglementată de Ordinul MF nr. 2605/2010. Potrivit art. 2.1. lit. b) și c) din Anexa 1 la acest act normativ, organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în situația în care au fost stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere sau în situația în care urmează să fie stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere.
Instanța reține că cu ocazia controlului fiscal s-a constatat că contestatoarea nu a prezentat documente legale care să ateste realitatea unor achiziții, astfel încât s-au calculat obligații de plată fiscale în cuantum de 1.262.600 lei profit, 438.502 lei dobânzi și 189.390 lei penalități, respectiv 1.791.463 lei TVA, 729.958 lei dobânzi și 268.719 lei penalități.
Referitor la ordinea sechestrării bunurilor, se reține că potrivit art. 142 alin. 1 și 11 C.pr.fisc., executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare, efectuându-se, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
Sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare, în următoarea ordine:
a) bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit;
c) bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele;
d) ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 158;
e) mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit;
f) produse finite.
Contestatoarea a susținut că bunul imobil sechestrat face parte din categoria de la litera e), afirmând că bunul este afectat activității societății, care constituie principala sursă de venit și că pe acesta se află utilaje, însă nu precizează care este activitatea desfășurată pe acest teren și care ar constitui principala sursă de venit, având în vedere că a fost sechestrat un teren și nu o clădire, și nu dovedește această afirmație.
Așadar se reține că a fost sechestrat un bun din prima categorie.
Referitor la dispozițiile art. 152 alin. 3 C.pr.fisc., se reține că acesta se află în capitolul privitor la urmărirea bunurilor mobile, așadar inaplicabil în speță, un bun imobil neputându-se afla în altă parte decât locul menționat în procesul-verbal și nici nu poate avea mai multe stări.
În ceea ce privește comunicarea procesului-verbal, se reține că acesta a fost încheiat la data de 06.08.2014, iar contestatoarea a depus la oficiul poștal contestația la data de 21.08.2014 și atașează copia actelor atacate, prin urmare nu poate invoca vreo vătămare.
Instituția administratorului-sechestru este reglementată de art. 155 alin. 1 și 2 și este numit de organul de executare, putând fi creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică.
Contestatoarea a susținut că administratorul-sechestru, în persoana administratorului societății ar fi fost arestat preventiv, însă de asemenea nu dovedește această afirmație.
Cu privire la valoarea bunului sechestrat prin procesul-verbal atacat, instanța reține că valoarea contabilă este 996.300 lei, în timp ce cuantumul creanței urmărite este de 5.395.712 lei, prin urmare sub limita prevăzută de art. 142 alin. 1 C.pr.fisc. Contestatoarea susține că i-au fost sechestrate toate bunurile care au o valoare totală de 20.000.000 lei, dar nu dovedește nici luarea măsurii asigurătorii, nici valoarea bunurilor.
Potrivit art. 170 alin. 1C.pr.fisc., în cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când până la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus și alți creditori titlurile lor, organele prevăzute la art. 136 vor proceda la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferință, dacă legea nu prevede altfel. Din formularea acestui text rezultă că urmărirea poate fi pornită de mai mulți creditori, așadar în mod legal s-a dispus măsura sechestrului, deși mai era o astfel de măsură instituită în baza ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, câtă vreme creanțele sunt distincte. Din încheierea nr. 112/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ rezultă că dosarul penal are ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală și spălare de bani, prejudicial adus statului fiind în cuantum de 12.592.461 lei. Așadar cele două creanțe sunt distincte.
Pentru aceste motive instanța de fond a constatat că cele două acte de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale și a respins contestație la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul anularii procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/06.08.2014, a procesului verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/06.08.2014 încheiat de Direcția G. R. a Finanțelor P. Ploiești – Administrația Județeana a Finanțelor P. Prahova si pe cale de consecința anularea măsurii sechestrului pentru bunuri mobile, ca fiind netemeinice si nelegale.
Apelanta-contestatoare a susținut că hotărârea instanței este nelegală si neîntemeiata pentru următoarele motive:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata DGRFP Ploiești, anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/06.08.2014, a procesului-verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/06.08.2014 încheiat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor P. Prahova și pe cale de consecință anularea măsurii sechestrului pentru bunuri imobile, ca fiind netemeinice și nelegale.
Prin Sentința civila nr._/10.12.2014 instanța de judecata a respins contestația la executare formulata de contestatoare, ca neîntemeiata.
Apreciază că sentința instanței de fond este netemeinica si nelegală pentru motivele ce urmează:
In prealabil, menționează faptul că prezenta contestație la executare a fost judecata contrar procedurii, în lipsa dosarului de executare.
Deși intimatei i-a fost pus în vedere sa depună dosarul de executare, aceasta nu s-a conformat acestei obligații. Deși în încheierea de ședința din data de 08.12.2014 se menționează faptul ca „intimata a depus la dosarul cauzei o adresa prin care comunica faptul ca documentația din dosarul de executare a fost înaintata împreuna cu întâmpinarea formulata", menționează faptul ca intimata nu a depus toata documentația din dosarul de executare, ci doar Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 5892/06.08.2014, Procesul-verbal de instituire a administratorului sechestru nr. 5893/06.08.2014 si Decizia de impunere nr. F-PH289/3012 din 20.06.2014.
Astfel cum a arătat și în cadrul contestației, unul din principalele motive ale contestării proceselor verbale de instituire a sechestrului a fost acela ca organele fiscal le-au emis in baza unui titlu executoriu - titlul executoriu nr._/27,06.2014 - pe care l-a achitat.
La data de 07.08.2014 a achitat obligațiile fiscale decurgând din titlul executoriu nr._/27.06.2014 astfel cum rezultă din dovezile anexate contestației la executare.
Cu privire la titlul executoriu nr._/21.07.2014 arătă că acesta face obiectul contestației la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2014, în cadrul căreia a solicitat anularea acestui titlul executoriu ca fiind nelegal și netemeinic, fiind emis înainte de scadența obligațiilor fiscale la care face referire.
Conform procesului - verbal contestat prin prezenta sechestrul asigurător a fost înființat în baza Ordonanței nr. 154/P/24.03.2014 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Conform Ordonanței 154/P/ 24.03.2014 (anexata contestației ia executare) P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător asupra tuturor conturilor bancare, precum și asupra tuturor bunurilor imobile, mobile și a mijloacelor fixe aflate în proprietatea S.C. M. G. S.R.L., până la concurența sumei de 12.592.461 lei. Această sumă ar reprezenta conform ordonanței un prejudiciu adus bugetului general consolidat al statului ca urmare a unor pretinse relații comerciale nereale cu S.C. Histria S. S.R.L. și alte 3 societăți în perioada 01.11._12.
Creanța fiscală în cuantum de 5.433.421 lei reprezentând obligații fiscale cu care societatea figurează la data de 21.07.2014 la bugetul general consolidat conform somației nr._/ 21.07.2014 se referă la relațiile comerciale cu S.C. Histria S. S.R.L (astfel cum reiese din raportul de inspecție fiscală) și la aceeași perioadă ca cea reținută de organele penale.
Este nelegal, ca pentru aceeași creanță la bugetul general consolidat să fie instituite două măsuri asigurătorii în condițiile în care P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a instituit deja măsuri asigurătorii pentru aceleași obligații fiscale, instituind sechestrul asupra tuturor bunurilor mobile și imobile și asupra mijloacelor fixe care au o valoare de inventar de peste 20.000.000 lei, cu mult peste sumele reținute de P. și de DGRFP Prahova și care oferă suficiente garanții autorităților, mai ales că privesc același lucru - prejudiciu adus bugetului general consolidat.
Atrage atenția și asupra faptului că prin încheierea nr. 112/09.04.2014 Tribunalul Prahova a dispus, în cadrul dosarului nr._ (aflata la dosarul cauzei) ridicarea măsurilor asigurătorii a sechestrului asigurător în privința conturilor bancare ale contestatoarei pe motiv că "societatea are credite în desfășurare, pe care aceasta trebuie sa Ie onoreze și pentru a evita ca activitatea societății să fie grav afectată într-un interval de timp foarte scurt, precum și posibilitatea indisponibilizărilor masive, tribunalul apreciază că este necesară deblocarea conturilor bancare în scopul de a permite în continuare desfășurarea activității societății".
Așadar, în mod greșit instanța de fond a reținut (pagina 7-8 din hotărâre) faptul ca în speța este vorba despre doua creanțe distincte, astfel încât urmărirea poate fi pornită de mai mulți creditori iar dispunerea sechestrului s-a dispus in mod legal, deși mai era o astfel de măsura instituita în baza ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Toate masurile de executare silită au vizat aceeași creanța, datorata bugetului statului. Deci pentru aceeași creanța la bugetul general consolidat au fost instituite doua masuri asigurătorii pentru aceleași obligații fiscale.
Mai mult decât atât, intimata nu formulează niciun fel de apărare cu privire Ia acest aspect, de unde rezulta un alt motiv de nelegalitate a sentinței apelate.
Apreciază ca procesul-verbal contestat și măsura asiguratorie sunt netemeinice șl nelegale, întrucât, in primul rând, organele fiscale nu au respectat ordinea sechestrării și indisponibilizării bunurilor unui debitor prevăzută de Codul de procedură fiscal, indisponibilizând în primul rând bunurile imobile utilizate de societate în desfășurarea activității, de unde rezultă clar un abuz al organelor fiscale care vizează blocarea activității societății și falimentarea societății.
Astfel, conform art. 142 alin. I1 C.proc.fîsc. :"Sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare, în următoarea ordine: a} bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit; b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit; c)bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arenda, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele; d) ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 158; e) mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit; f) produse finite. (1 ind. 2)Organul fiscal poate trece fa sechestrarea bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la alin. (1 ind. 1) ori de câte ori valorificarea nu este posibilă."
După cum rezultă din procesul-verbal contestat organele fiscale au procedat direct la indisponibilizarea bunurilor imobile din categoria celor prevăzute la punctul e) deși alin. I2 prevede expres obligația de a se respecta o anumită ordine și faptul că se trece la indisponibilizarea unei categorii de bunuri doar dacă cele din categoria precedentă nu au putut fi valorificate.
Din procesele-verbale contestate nu reiese starea acestora, deși aveau obligația consemnării acestor mențiuni conform art. 152 alin. 3 din C.proc.fisc. care dispune că: „ In vederea valorificării organul de executare este obligat sa verifice daca bunurile sechestrate se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de sechestru, precum și daca nu au fost substituite sau degradate".
Acest proces verbal nu a fost semnat de administratorul societății care a fost desemnat și administratorul sechestru al bunurilor, nu s-a aflat de față la încheierea procesului-verbal, fiind arestat preventiv, astfel încât nici nu poate efectua paza efectivă a bunurilor și nu poate avea responsabilitatea custodiei bunurilor. La finalul proceselor - verbale există chir mențiunea că: "am primit în păstrare în calitate de administrator sechestru bunurile arătate în prezentul proces-verbal de care răspund și am luat cunoștință de obligațiile pe care ie am".
Organele fiscale nu au respectat nici obligația de comunicare a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile astfel cum prevăd dispozițiile art. 152 alin. 2 din C.proc.fisc: "Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului sub semnătura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum și, atunci când este căzui, custodelui, acesta din urmă semnând cu mențiunea de primire a bunurilor în păstrare".
Apreciază că aceasta constituie încă o dovadă a reiei-credințe a organelor fiscale respectarea dispozițiilor legislative. Astfel că scopul măsurii sechestrării, așa cum este acesta trasat de dispozițiile art. 155 din C.proc.fisc. nu este complinit din moment ce organele fiscale lasă custodia bunurilor șt instituie ca administrator sechestru pe administratorul subscrisei aflat în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate și care nu are posibilitatea răspunderii de integritatea și de administrarea imobilului urmărit.
Din procesul-verbal rezultă totodată că administratorul societății nu este de față la semnarea procesului-verbal, deși acest proces-verbal trebuia semnat de cel care a primit bunurile în custodie conform art. 153 alin. 3 C.proc.fisc. Organele fiscale nu au depus nici măcar un minim de diligentă pentru identificarea administratorului subscrisei sau a unei persoane care îi putea ține locul și răspunde pentru activitatea subscrisei pe perioada cât administratorul este reținut.
In mod greșit instanța de fond a reținut în sentința apelata faptul ca „contestatoare susține ca administratorul-sechestru, in persoana administratorului societății ar fi fost arestat preventiv, însa de asemenea nu dovedește aceasta afirmație."
Solicită să se observe faptul că aceasta afirmație nu a fost contestata niciodată de intimata, mai mult, acest fapt este de notorietate pe plan local.
Arată ca depune extras de pe portalul instanțelor judecătorești din care rezulta ca administratorul-sechestru numit, in persoana administratorului societății, dl U. N. a fost arestat preventiv prin mandatul de arestare preventiva nr. 284/U/l august 2014 emis de Tribunalul Prahova
Așadar, la data când societatea a formulat si depus prezenta contestație la executare, administratorul societății se afla in arest preventiv.
În concluzie, față de cele menționate mai sus, a solicitat admiterea apelului si schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul anularii procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/06.08.2014 și procesul-verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/06.08.2014 încheiat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor P. Prahova și pe cale de consecință și măsura sechestrului pentru bunuri imobile, ca fiind netemeinice și nelegale.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.proc.civ, art. 172-173 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 25.05.2015.
La data de 02.09.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar pe fondul cauzei respingerea contestației la executare formulată împotriva procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/06.08.2014 si procesul verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/06.08.2014 ca neîntemeiată.
Intimata consideră ca instanța de fond a motivat pe larg în considerentele sentinței civile nr._/10.12.2014, faptul că cele două acte de executare, respectiv procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/06.08.2014 și procesul verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/06.08.2014 au fost întocmite de organele de executare cu respectarea dispozițiilor legale. De asemenea, instanța de fond considera ca si in ceea ce privește comunicarea actelor de executare organele de executare nu au produs nici o vătămare, astfel încât solicită instanței de apel respingerea apelului formulat de societate ca nefondat.
In acest sens, intimata a arătat că, având in vedere nivelul ridicat al obligațiilor fiscale ale Societății M. G. SRL către bugetul general consolidat al statului, AJFP Prahova a procedat la sechestrarea bunurilor imobile ale debitorului susmenționat, în temeiul art.154 alin.5 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Deși s-au comunicat somațiile nr._/27.06.2014 si nr._/21.07.2014 societatea M. G. SRL nu a efectuat plata sumelor datorate conform titlurilor executorii nr._/27.06.2014 si nr._/21.07.2014 in suma de 5.395.712 lei, emise de AJFP Prahova .
Pentru stingerea creanțelor fiscale, organele de executare au procedat la sechestrarea bunului imobil - teren arabil situat în ., . Prahova și au întocmit procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/06.08.2014 si procesul verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/06.08.2014.
Imobilul sechestrat este înscris la Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara a localității Blejoi, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Prahova.
Potrivit dispozițiilor legale sechestrul aplicat constituie ipoteca legala . Bunurile imobile sechestrate sunt indisponibilizate cat timp durează executarea silita .
Precizează că societatea M. G. SRL are si sechestru asigurător instituit conform Ordonanței nr.154/P/24.03.2014 emisa de către parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
In concluzie, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar pe fondul cauzei respingerea contestației la executare formulată împotriva procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/06.08.2014 si procesul verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/06.08.2014 ca neîntemeiată.
In drept au fost invocate prevederile din O.G. nr. 92/2003 ( R ) privind Codul de Procedura Fiscala si dispozițiile art. 460 din Noul Cod de Procedura Civila.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsa, conform art. 223 alin. 3 din Noul Cod de Procedura Civila.
La termenul de judecată astăzi – 29.10.2015, tribunalul a invocat, în raport de disp. art.650 alin.3 C.pr.civ., excepția tardivității declarării apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției tardivității declarării apelului, invocată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 248, alin. 1 și 2 N.C.proc.civ., potrivit cărora „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau după caz, cercetarea în fond a cauzei”, tribunalul constată și reține următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ contestatoarea . a formulat contestație la executare și a solicitat, în contradictoriu cu intimata DGRFP Ploiești, anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/06.08.2014, a procesului-verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/06.08.2014 încheiat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor P. Prahova și pe cale de consecință anularea măsurii sechestrului pentru bunuri imobile, ca fiind netemeinice și nelegale.
Potrivit art. 651, alin. 4 C.pc., în toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, dacă legea nu prevede altfel.
În speță, termenul de apel fiind de 10 zile de la comunicarea sentinței, astfel cum s-a menționat și în cuprinsul acesteia, apelanta a formulat apelul la data de 03.02.2015 potrivit vizei de primire de la fila 5.
Sentința apelată a fost primită de către apelantă la data de 20.01.2015, potrivit dovezii de la fila 56 dosar fond, termenul de apel împlinindu-se la data de 30.01.2015.
Astfel, declararea apelului la data de 03.02.2015, este în afara termenului legal de 10 zile, motiv pentru care excepția tardivității apelului invocată din oficiu este întemeiată.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite excepția tardivității apelului invocată din oficiu și va respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare S.C. M. G. S.R.L, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția tardivității apelului invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare S.C. M. G. S.R.L, cu sediul social în Ploiești, ., jud. Prahova, CUI RO_, J_, cu sediul ales la S.C.A. M., S. si Asociații, cu sediul în București, .. 52A. ., prin administrator special U. V. și prin administrator judiciar D., U. și Asociații SPRL, cu sediul în București, ., ., sector 1,, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERATĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. PRAHOVA, cu sediul în Municipiul Ploiești, .. 22, jud. Prahova, C._, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2015.
Președinte, Judecător,
N. A. M. N.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.M./tehnored. B.G.G.
4 ex./ 07.12.2015
d.f. nr._
j.f. M. R. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 453/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1051/2015.... → |
|---|
