Pretenţii. Decizia nr. 453/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 453/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 453/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 453
Ședința publică din data de 21 Octombrie 2015
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTORI - G. M.
- N. A.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul - pârât C. JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..1, județ Dâmbovița și de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr.1, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr._/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA - CENTRUL DE ÎNGRIJIRE PRIN TERAPIE OCUPAȚIONALĂ PENTRU PERSOANELE ADULTE CU handicap URLAȚI, cu sediul în Urlați, Orzoaia de Jos, nr. 52, județ Prahova.
Cereri de recurs scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova - Centrul de Îngrijire prin Terapie Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați reprezentată de avocat T. C., lipsind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul pune în discuția părții prezente excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, invocată prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, arată că, în opinia sa, Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în acest sens, astfel că, lasă la aprecierea instanței, apreciind că în cauză nu este vorba despre o veritabilă excepție de neconstituționalitate, considerând-o ca fiind o apărare de fond. Solicită a nu se sesiza Curtea Constituțională, nefiind o excepție în adevăratul sens al cuvântului.
Tribunalul, având în vedere cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, invocată prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, urmează a se pronunța asupra acesteia odată cu soluționarea fondului recursurilor declarate.
Totodată, tribunalul pune în discuția părții prezente și un aspect care privește o facultate a instanței, respectiv suspendarea judecării prezentei cauze.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, arată că nu se impune suspendarea judecării prezentei cauze, sens în care, solicită respingerea acestei solicitări.
Cu privire la fondul recursurilor, arată că arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor declarate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor declarate.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, arată că sentința civilă criticată este temeinică și legală, deoarece instanța de fond, în mod corect, a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de_,03 lei către reclamantă. Susține că în cauză au fost întocmite două expertize contabile și, în mod corect, instanța de fond a înlăturat expertiza contabilă Pucăr M. și a omologat raportul de expertiză contabilă întocmit de expert D. D.. Solicită respingerea recursurilor declarate, ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul ia act de susținerile părții prezente și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursurilor declarate.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 02.11.2010 sub nr._/281/2010, reclamanta D.G.A.S.P.C. Prahova - Centrul de Îngrijire prin Terapie Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița și C. Județean Dâmbovița, a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 78.263,04 lei reprezentând contravaloarea diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01.01._09.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza disp. art. 54 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, rep. și mod., decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
Conform disp. art.34 din H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, reclamanta a solicitat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial în care au fost admise persoane cu handicap din județul Dâmbovița, datorat de la data admiterii efective în centru.
În baza dispozițiilor legale invocate, s-a convenit cu instituția pârâtă ca reclamantul să acorde serviciile sociale prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare al centrelor rezidențiale către beneficiari, persoanelor cu handicap care își au domiciliul sau reședința în județul Dâmbovița, urmând ca toate cheltuielile ocazionate de aceste servicii să fie decontate de D.G.A.S.P.C. Dâmbovița. În conformitate cu dispozițiile legale invocate, reclamanta a emis factura fiscală nr. 39/08.04.2010, factură comunicată prin poștă și acceptată la plată de pârâtă.
De asemenea, s-a emis adresa nr. 356/06.04.2010, însoțită de documentele doveditoare, însă pârâtele nu au răspuns sub nicio formă adreselor respective și nici nu au făcut dovada plății.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, în cauză fiind aplicabile disp. art. 5 C.pr.civ.
Pârâtul C. Județean Dâmbovița, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, susținând că, în cauză, sunt aplicabile disp. art. 5 C.pr.civ. și excepția lipsei calității procesuale active a Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova având în vedere disp. art. 50 din Legea nr. 500/2002 și faptul că în anul 2009, aceasta a prevăzut în buget sumele pretinse și le-a încasat de la bugetul de stat. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentința civilă nr. 3155/24.03.2011, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Dosarul a fost înregistrat de rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2010.
Prin Sentința civilă nr. 2105/02.06.2011, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constatat ivit conflict negative de competență și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiești pentru soluționarea conflictului de competență.
Prin Sentința nr. 9CC/13.07.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosar nr._ s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Prin Decizia nr. 6787/05.10.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile declarate de pârâți.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 14.11.2011 sub nr._ .
Prin sentința nr._/18.12.2014 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat, în solidar, pârâții la plata către reclamantă a sumei de 78.263,03 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01.01._09, precum si la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.900 lei reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 30.01.2003 a fost emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 521 pentru numita A. I., iar potrivit copiei de pe actul de identitate al acesteia, numita A. I. are domiciliul în ..
De asemenea, la datele de 21.02.2003, 31.01.2003, 21.02.2003, 31.01.2003 și 24.01.2003 au fost emise certificatele de încadrare în grad de handicap nr. 1027, 557, 1060, 560 și 307 pentru numiții C. F., C. A.-N., Kellner M., R. M. și T. V..
Potrivit copiilor de pe actele de identitate ale acestora, instanța a reținut că numiții C. F., C. A.-N., Kellner M., R. M. și T. V. au domiciliul tot în județul Dâmbovița.
Prin Hotărârea Consiliului Județean Prahova nr.88/25.05.2007 s-au aprobat costurile medii lunare pentru persoanele adulte cu handicap aflate în îngrijirea reclamantei.
Conform actelor de stare civilă depuse la dosar, situațiilor centralizatoare, adresei nr.356/06.04.2010, certificatelor de încadrare în grad de handicap, s-a procedat începând cu anul 2003 la internarea numiților A. I., C. F., C. A.-N., Kellner M.,R. M. și T. V., persoane cu diferite grade de handicap, având domiciliile în diferite localități de pe raza județului Dâmbovița, în centrul de internare situat în Urlați, județul Prahova, motiv pentru care aceste persoane au beneficiat de asistență socială constând în întreținere, reclamantul suportând cheltuieli în acest scop în valoare totală de 78.263,04 lei pentru perioada 01.01._09, în funcție de costul mediu lunar aprobat de C. Județean Prahova.
Deși reclamantul le-a solicitat pârâților decontarea acestor cheltuieli, prin plata facturii nr. 39/08.04.2010 (fila 5), aceștia au refuzat.
Această situație este reținută și prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert D. D., care stabilește că reclamantul are de primit de la pârâți suma de 78.263,03 lei reprezentând diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01.01._09.
Instanța de fond a înlăturat raportul de expertiză contabilă efectuat de expert Pucăr M., deoarece acesta nu răspunde concret obiectivelor încuviințate de instanță, reținând în cauză raportul de expertiză contabilă întocmit de expert D. D..
Disp. art.33 și 34 din H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,stipulează că obligația de decontare a cheltuielilor suportate de direcțiile generale de asistență socială și protecție socială revine consiliului județean prin direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, fiind necesară respectarea unei formalități privind acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial respectiv în care urmează să fie admisă persoana cu handicap, însoțit de copii de pe actele de identitate, de pe documentele ce atestă încadrarea în handicap, declarație pe propria răspundere privind tipul de venit.
De asemenea, potrivit art.54 alin.3 și 4 din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în centrele de la domiciliul acesteia, persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale făcându-se în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată, alineatul 5 prevăzând că decontarea se va face în modalitatea prevăzută de normele metodologice.
Totodată, disp. art.2 alin. 2 din Ordinul nr. 468/2009 a Autorității Naționale pentru Protecția Persoanelor cu Handicap stabilește că solicitarea conducătorului direcției de asistență socială și protecție a copilului din unitatea administrativ-teritorială unde persoana își are domiciliul constituie actul administrativ pe baza căruia se realizează deco ntarea cheltuielilor.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă, pe de o parte, că începând cu data publicării normelor metodologice, admiterea unei persoane cu handicap într-un centru situat în alt județ decât cel de domiciliu se face numai în baza solicitării conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, iar decontarea cheltuielilor între cele două instituții se face în temeiul acordului conducătorului acesteia din urmă.
Legea nu face nicio referire la situația persoanelor admise în centre înainte de apariția sa, însă din interpretarea coroborată a textelor legale și având în vedere separația bugetelor locale, rezultă că, în privința acestora, deși nu este necesară solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, se impune acordul acestuia pentru a fi decontate cheltuielile efectuate după apariția legii.
Ca atare, atât timp cât cele șase persoane sunt internate încă din anul 2003 în centre rezidențiale aparținând reclamantului iar reclamantul a asigurat acestor persoane asistență socială specială constând în întreținere, suportând cheltuieli în valoare totală de 78.263,03 lei, înseamnă că are dreptul la decontarea acestor cheltuieli și să pretindă pârâților să-i plătească această sumă ce reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă deoarece nu există nicio împrejurare care să-i exonereze pe pârâți de o asemenea obligație de plată .
Față de considerentele expuse și de concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expert D. D., instanța a admis cererea și a obligat, în solidar, pârâții la pl ata către reclamantă a sumei de 78.263,03 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01.01._09.
În t emeiul art. 274 alin. 1 C .pr.civ. de la 1865, a obliga t, în solidar, pârâții la plata către reclamant ă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.900 lei reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții .
In motivarea recu rsului formulat pârâtul C. Județean Dâmbovița a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, cu interpretarea greșită a legii.
Astfel, din interpretarea art.54 alin.(4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap reiese legiuitorul a avut în vedere că decontarea cheltuielilor se poate solicita numai pentru persoanele admise ulterior apariției HG nr. 268/2007 și numai cu respectarea procedurii prevăzută la art. 34 din același act normativ, adică la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, precum și cu acordul acestuia privind decontarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
Chiar în cazul în care decontarea s-ar realiza și pentru situațiile născute anterior apariției actelor normative menționate, aceste decontări nu se pot face fără a exista solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului, aspect ce reiese și din Ordinul nr. 468/2009, deoarece atât solicitarea cât și acordul conducătorului sunt o condiție imperativă pentru decontarea cheltuielilor
Faptul că atât solicitarea cât și acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul reprezintă o condiție imperativă, reiese și din prevederile HG nr. 89/2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin HG nr. 268/2007 .
S-a mai arătat, de asemenea, că fiecare direcție a obținut de la bugetul de stat sumele necesare acoperiri i cheltuielilor pentru beneficiarii pe care i-a raportat ca fiind în sistemul propriu de protecție, iar dacă ar fi admisibilă cererea reclamantei ar ex ista o dublă finanțare pentru aceeași beneficiari.
Astfel, a vând în vedere aceste considerente pârâtul a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinț ei civil e nr. _/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. _ în sensul respingerii acțiunii formulate de către D.G.A.S.P.C. Prahova - Centrul de îngrijire prin Terapie Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299-316 C.pr.civ.
In cadrul recursului declarat pârâta Direcția G. de Asistente S. si Protecția Copilului Dâmbovița a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 al in.(4) din legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că J udecătoria Ploiești a pronunțat o sentința nelegala, cu interpretarea greșita a legii. Astfel, interpretarea art. 54 alin.(4) din Legea nr. 448/2006 trebuie coroborata cu prevederile Ordinul nr.468/2009 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea art. 54 alin. (4) din Legea nr 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, fiind evident ca legiuitorul a avut in vedere ca decontarea cheltuielilor se poate solicita numai pentru persoanele admise ulterior apariției H.G. nr.268/2007 si numai cu respectarea procedurii prevăzuta la art. 34 din același act normativ (la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-terito rială în care persoana cu handicap își are domiciliul si cu acordul acestuia privind decontarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul cent ru rezidențial in care urmează sa fie admisa persoana cu handicap.
Chiar in cazul in care decontarea s-ar realiza si pentru situațiile născute anterior apariției actelor, normative menționate, aceste decontări nu se pot face fără a exista solicitarea conducătorului, direcției generale de asistență socială și protecția copilului, întrucât atât solicitarea, cât si acordul conducătorului sunt o condiție imperativa pentru decontarea cheltuielilor.
Faptul ca solicitarea si acordul direcției generale de asistența socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care - persoana cu handicap își are domiciliul este o condiție imperativa este susținuta si de prevederile H.G. nr. 89/2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 .
Dovada celor menționate mai sus sunt adresele ANPH nr 6844/O J/CJC/30.06.2010 si respectiv DG PPH nr. 111 985/06.02 . 2012 .
S-a mai arătat, de asemenea, că d is pozițiile art. 54 alin.(4) din L egea nr. 448/2006 contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin.(2) privind neretroctivitatea legii.
Astfel, dispozițiile menționate sunt constituționale in măsura in care nu se aplica cu privire la persoanele cu handicap admise in cadrul centrelor rezidențial anterior intrării in vigoare a L egii 448/2006.
Pârâta a mai făcut referire, totodată, in apărarea sa la Deci zia nr. 830 din 8 iulie 2008 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, cu mențiunea că dispozițiile ar t . 5 4 alin. (4 ) din L egea 448-2006 nu pot fi aplicate decât cu privire la persoanele cu handicap admise in cadrul centrelor rezidențiale după . L egii 448/2006 .
S-a mai menționat ca decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale cu privire la persoanele cu handicap admise în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu a fost reglementata odată cu .="font-size:14pt"> in vigoare a L egii 448/2006, a ctul normativ anterior care reglementa protecția persoanelor cu handicap si anume O U G 1 02/1999 neprevăzând o astfel de decontare.
S-a mai învederat că excepția de neconstituționalitate îndeplinește cer ințele prevăzute de art.29 din L egea 47/1992 si s-a solicitat sesizarea Curții Constituțional e pentru a se pronunța asupra constituționalității dispozițiilor invocate.
Mai mult, s-a mai precizat ca fiecare direcție a obținut de la bugetul de stat sumele necesare acoperirii cheltuielilor pentru beneficiarii pe care i-a raportat ca fiind in sistemul propriu de protecție (cum este si cazul beneficiarilor in cauza), iar daca ar fi admisibila cererea reclamantei ar exista o dubla finanțare pentru aceiași beneficiari. Pentru a demonstra ca este admisibila acțiunea, reclamanta trebuia sa facă dovada ca pentru beneficiarii in speța nu au fost alocate Consiliului Județean Prahova - Centrul de îngrijire prin Terapie Ocupaționala pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați, sumele necesa re acoperirii cheltuielilor de î ntreținere pentru aceștia.
Având in vedere cele mai susmenționate, pârâta a solicitat admiterea recursul ui si modificarea in tot a sentinței civil e nr._/18.12.20 1 4 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosar u l nr._ in sensul respingerii acțiunii formulate de către D.G.A.S.P.C. Prahova - Centrul de Îngrijire prin Terapie Ocupaționala pentru Perso anele Adulte cu Handicap Urlați.
In drept, au fost invocate dispozițiile art . 299 - 316 C.pr.c iv.
La termenul de judecată din data de 21.10.2015 tribunalul a pus în discuți e excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, invocată prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița.
Intimata-reclamantă a arătat că, în opinia sa, Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în acest sens, nefiind vorba despre o veritabilă excepție de neconstituționalitate, ci o apărare de fond, solicitând a nu se sesiza Curtea Constituțională.
Tribunalul, având în vedere cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, invocată prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, a stabilit că se va pronunța asupra acesteia odată cu soluționarea fondului recursurilor declarate.
Totodată, tribunalul a pus în discuția părții prezente si necesitatea suspendării judecării prezentei cauze.
Intimata-reclamantă a arătat că nu se impune suspendarea judecării prezentei cauze, sens în care, a solicitat respingerea acestei solicitări.
În ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție invocată de către recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, se reține că potri vit art.29 din L egea nr. 47/1992 rep., cu modificările și completările ulterioare, tribunalul în fața căruia s-a ridicat excepți a de neconstituționalitate urmează a verifica îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.
Raportat la prevederile art. 29 alin. 1 - 3 din Legea nr. 47/1992 rep. cu modificările și completările ulterioare, tribunalul constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.54 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, îndeplinește condițiile de admisibilitate, fiind ridicată în fața instanțelor judecătorești, de către una dintre părțile litigante, privește neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare pretins contrar ă unor prevederi constituționale și, are legătură cu soluționarea cauzei de față în sensul că declararea ca neconstituționale a acestor prevederi ar determina o soluționare diferită a cauzei .
Prezenta excepție a fost invocată de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, aceasta susținând că dis pozițiile art. 54 alin.(4) din L egea nr. 448/2006 contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin.(2) privind neretroctivitatea legii, respectiv că, dispozițiile menționate sunt constituționale in măsura in care nu se aplica cu privire la persoanele cu handicap admise in cadrul centrelor rezidențial anterior intrării in vigoare a L egii 448/2006.
În susținerea excepției, s-a arătat că dispozițiile art . 5 4 alin. (4 ) din L egea 448-2006 nu pot fi aplicate decât cu privire la persoanele cu handicap admise in cadrul centrelor rezidențiale după . L egii 448/2006.
Tribunalul reține totodată că, potrivit art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 rep. cu modificăr ile și completările ulterioare, prevederile invocate ca neconstituționale nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
În ceea ce privește opinia instanței care este similară cu punctul de vedere exprimat de intimată, se apreciază că dispozițiile legale atacate nu vin în contradicție cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin.(2) din Constituția României, nefiind vorba despre o veritabilă excepție de neconstituționalitate ci, de o apărare de fond legată de aplicabilitatea dispozițiilor L egii nr. 448/2006 pentru decontarea cheltuielilor cu privire la persoanele cu handicap admise în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu anterior intrării în vigoare a acestui act normativ dar pentru perioade de după . legii.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază că devreme ce sunt îndeplinite, de principiu, condițiile de admisibilitate, reglementate art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992, rep. cu modificările și completările ulterioare, se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției, singura instanță competentă a se pronunța asupra excepției.
Pentru considerentele arătate, tribunalul v a admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta-pârâtă D.G.A.S.P.C. Dâmbovița cu privire la neconstituționalitatea art.54 alin.4 din Legea nr. 448/2006 și v a dispune sesizarea Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate.
Totodată, reținând că, după . Legii nr . 177/2010, a fost abrogat art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedea obligația suspendării judecării cauzei pe perioada judecării excepției de neconstituționalitate, tribunalul c onstată că nu se impune suspendarea cauzei pentru soluționarea excepției și, față de administrarea în cauză a tuturor probatoriilor solicitate de părți, constată cauza în stare de judecată .
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate, de probatoriile administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, potrivit celor ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap „persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința".
În baza alin. (3) al aceluiași text de lege „ în cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială.
A.. (4) și (5) ale art. 54 stabilesc că decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată, iar modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.
Normele Metodologice în discuție au fost aprobate prin HG nr. 268/2007 publicată în M. Of. nr. 233 din 04 aprilie 2007.
Potrivit art. 34 alin. (1) din cuprinsul acestora „de la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul".
În lumina dispozițiilor alin. (2) solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
Din interpretarea acestor texte de lege și, având în vedere principiile care guvernează aplicarea în timp a legii, rezultă că pentru persoanele care cad sub incidența Legii nr. 448/2006 și admise în centre rezidențiale anterior datei de 4 aprilie 2007, data intrării în vigoare a HG nr. 268/2007 nu sunt necesare formalitățile prevăzute de Normele Metodologice de punere în aplicare a respectivului act normativ.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, având în vedere că în cauză nu este aplicabil principiul constituțional referitor la neretroactivitatea legii, potrivit art. 15 din Constituție.
Astfel, se apreciază că nu este vorba despre persoane cu handicap asistate, ce au fost admise spre internare după apariția acestor modificări legislative, ci ne aflăm în situația unor persoane internate anterior, cu mult înainte de apariția actului normativ respectiv.
Or, din analizarea textului, rezultă că se vorbește despre interzicerea admiterii în centrele rezidențiale a unor persoane cu handicap în lipsa solicitării exprese a conducătorului direcției generale de asistență socială, or, în cauza de față, după cum s-a precizat mai sus, este vorba despre persoane care se afla u deja internat e în Centrul de Îngrijire prin Terapie Ocupaționala pentru Persoane Adulte cu Handicap Urlați .
Potrivit interpretării date de pârâtă textului de lege amintit, ar rezulta că respectivele persoane ar fi trebuit de îndată externate, iar o eventuală re-internare să se facă doar cu acordul expres al DGASPC Dâmbovița, lucru imposibil.
Este nefondat ă și susținerea referito a r e la lipsa unei solicitări exprese din partea conducătorului recurentei, pentru aceleași considerente menționate anterior, în sensul că nu se poate vorbi de admiterea unei persoane cu handicap care deja este internată într-un centru rezidențial special.
Referitor la recursul formulat de C. Județean Dâmbovița, tribunalul constată că recurs ul vizează, în principiu, încălcarea principului neretroactivității legii, or în cauza de față acest principiu nu a fost încălcat, deoarece situația de față presupunea existența deja, la momentul apariției actului normativ respectiv, a unor persoane cu handicap care erau internate în Centrul de Îngrijire prin Terapie Ocupaționala pentru Persoane Adulte cu Handicap Urlați, astfel că nu se poate vorbi despre o admitere (internare) în acest centru și nici legată de solicitarea/acordul conducătorului Direcției generale de asistență socială .
La fel, se apreciază că nu se impunea necesitatea unei convenții anterioare internării în Centrul de Îngrijire prin Terapie Ocupaționala pentru Persoane Adulte cu Handicap Urlați, pentru că este vorba despre persoane cu handicap care deja erau admise (internate) în respectivul centru. De altfel, recurenta nu își poate invoca lipsa de diligență în lămurirea situației unor astfel de persoane, în raport de noile dispoziții legale pentru a se exonera de obligația de plată a costului întreținerii acestora.
Concluzionând, față de toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 5, cu aplicarea art. 304 ind.1 C.pr .civ., tribunalul va respinge ca nefondate recu rsurile declarate de recurenții - DGASPC Dâmbovița și C. Județean Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. _/ 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta D.G.A.S.P.C. Dâmbovița cu privire la neconstituționalitatea art.54 alin.4 din Legea nr. 448/2006.
Dispune sesizarea Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate.
Constată că nu se impune suspendarea cauzei pentru soluționarea excepției.
Respinge recursurile declarate de recurentul - pârât C. JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1, județ Dâmbovița și de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .="font-size:14pt"> I.C.V., nr. 1, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr._/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA - CENTRUL DE ÎNGRIJIRE PRIN TERAPIE OCUPAȚIONALĂ PENTRU PERSOANELE ADULTE CU HANDICAP URLAȚI, cu sediul în Urlați, Orzoaia de Jos, nr. 52, județ Prahova, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi 21.10.2015.
Președinte,Judecători,
C.-A. M. G. M. N. A.
Grefier,
M. - D. B.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. GM/2 ex/27.11.2015
Dos fond_ – Judecătoria Ploiești
Jud. fond M. A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 456/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3042/2015. Tribunalul... → |
|---|
