Acţiune în constatare. Decizia nr. 2932/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2932/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 2932/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA Nr. 2932
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - M. N.
Judecător - M. C.
Grefier - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții pârâți D. C.-N. și D. A., ambii cu domiciliul in ., . B, județ P., in contradictoriu cu intimații reclamanți T. G., cu domiciliul in ., ., județ P., și N. N. M., cu domiciliul in com. Florești, ., județ P., împotriva sentinței nr. 2108/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Cererea de apel a fost timbrată cu suma de 140 lei, conform chitanței nr. 4798/15.07.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă D. C.-N. personal si asistată de avocat Paponi C., apelantul pârât D. A. reprezentat de avocat Paponi C., si intimații reclamanți T. G. și N. N. M. personal si asistați de avocat J. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul apelanților pârâți D. C.-N. și D. A. solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri si un martor.
Tribunalul acordă cuvântul părților asupra probelor, precum si a cererii de apel.
Apărătorul apelanților pârâți D. C.-N. și D. A., referitor la probele solicitate, arată că prin proba testimonială dorește să dovedească operațiunea de montare a gardului. De asemenea, solicită refacerea expertizei topometrice pentru a se determina porțile de acces la terenul in litigiu la fiecare dintre părți.
Pe fondul cauzei, se învederează că probele au fost analizate in mod corect, disp. art. 1846 și 1890 din vechiul cod civil fiind analizate in mod greșit. Astfel, există un drept de proprietate asupra terenului si construcțiilor de pe acestea, condițiile pentru uzucapiune nu sunt dovedite, nu există posesie publică si netulburată, terenul fiind folosit între anii 1977-2013. De asemenea, se mai arată că părinții intimaților reclamanți nu au început o posesie pentru sine, cunoscându-se că suprafața de teren nu le aparține. Totodată, nu există dovada că intimații reclamanți/autorii lor au fost cunoscuți că au fost proprietari ai suprafeței de teren. Așadar, in cauză există o detenție precară. Referitor la împrejmuirea gardului se arată că aceasta a fost făcută pentru a nu se permite accesul animalelor. De asemenea, se mai afirmă că prescripția achizitivă operează ca o sancțiune si nu se poate spune că a existat pasivitate, plătindu-se impozitul pentru toată suprafața de teren, neexistând tulburare de posesie pentru teren si construcții, construcțiile fiind făcute din anul 1977, in acestea existând păsări, animale, scule. Față de toate aceste considerente, apelanții pârâți solicită admiterea apelului formulat, schimbarea in tot a sentinței instanței de fond, in sensul respingerii acțiunii si admiterii cererii reconvenționale, urmând a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond si a se introduce in cauză numitul S. T.; cu cheltuieli de judecată in ceea ce privește fondul, urmând ca pe cele din apel să le solicite pe cale separată.
Apărătorul intimaților reclamanți T. G. și N. N. M. solicită respingerea cererii de probatorii, respectiv proba testimonială si expertiza topometrică, cu mențiunea că, in fața instanței de fond s-a efectuat o expertiză topometrică, fără obiecțiuni, si au fost audiați martorii, care au declarat că posesia a fost a intimaților-reclamanți. Pe fondul cauzei, se solicită respingerea apelului si menținerea sentinței instanței de fond, cu mențiunea că au fost avute in vedere toate probele din dosar, martorii arătând că terenul de mai mult de 30 ani este încorporat in proprietatea intimaților reclamanți, fiind delimitat prin gard. Referitor la susținerea că terenul a fost stăpânit in comun de părți se afirmă că aceasta este falsă. In continuare, se mai arată că, curtea păsărilor are mai puțin de 47 m2, a fost trasată o linie dreaptă, între părinții intimaților si S. T. a existat o convenție de înstrăinare a terenului la părinții intimaților, din 2002 nu există animale, cotețele sunt folosite ca magazii de lemne. Astfel, ar trebui să se aibă in vedere declarațiile martorilor care susțin că terenul a fost posedat continuu si neîntrerupt de 30 ani de intimați. Referitor la trimiterea cauzei spre rejudecare se susține că propunerile se exclud, neputându-se solicita trimiterea la instanța de fond pentru că s-a dezbătut fondul, disp. art. 480 alin 3 și 5 c.p.c., nefiind îndeplinite, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelanților pârâți D. C.-N. și D. A., in replică, arată că suprafața de teren de 47 m2nu se află in continuarea proprietății intimaților si nu este îngrădită, pe această suprafață fiecare având cotețul si magazia sa, existând porți diferite.
Apărătorul intimaților reclamanți T. G. și N. N. M. arată că poarta de acces nu duce in curtea păsărilor.
Apărătorul apelanților pârâți D. C.-N. și D. A. susține că s-au formulat obiecțiuni la expertiză in care s-a menționat că nu s-au arătat porțile de acces.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. _ reclamanții T. G. și N. N. M. au chemat în judecată pe pârâtul S. T., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 40 mp situat în . uzucapiune de peste 30 de ani și joncțiunea posesiilor cu autorii lor N. M. și N. E..
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că terenul deținut de ei de la bunica lor, S. M., care l-a împărțit celor 2 copii, o parte în suprafață de 360 mp fiind dobândit de mama pârâtului S. E., iar cealaltă parte de 260 mp fiind dobândit de bunicul lor B. (S. ) N..
Au mai arătat reclamanții, că în anul 1958 bunicul lor a donat prin actul autentic 542/288 al notariatului de Stat al Raionului Câmpina părinților lor suprafața de 260 mp pentru care s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/1994 iar în anul 1973 între pârât și autorii lor a intervenit o convenție prin care primul a înstrăinat aproximativ 40 mp în spatele proprietății acestuia și în prelungirea proprietății lor pe care au fost construite o magazie, 3 cotețe, un pătul deasupra cotețelor.
In continuare, reclamații au arătat că terenul cumpărat a fost posedat în mod public neîntrerupt și sub nume de proprietar de părinții lor, iar ulterior de ei.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. artr.1846 și urm. CC, art.111 C..
Au fost depuse în copie la dosar, acte de stare civilă, Sentința civilă nr.206/1989, Contract de donație aut. sub nr._ , Titlul de proprietate nr._/1994.
Pârâtul S. T. a formulat Întâmpinare – Cerere Reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților pârâți să-i lase în deplină proprietate suprafața de cca 40 mp, teren proprietatea lui.
In motivarea cererii pârâtul reclamant a arătat că este proprietar asupra terenului în suprafață de 363 mp împreună cu casa de locuit situat pe teren, iar pe latura de sud se învecinează cu reclamanții pârâți care îi interzic să folosească suprafața de teren ce-i aparține și care a fost folosită în comun cu autorii acestora pe baza de bună înțelegere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.205, 209 C., 563, 565 CC.
A depus pârâtul reclamant la dosar în copie certificat pentru conformitate cu originalul, cerere pentru autorizație construire una casă, Certificat de moștenitor nr.278/2012, planuri de situație, Sentința civilă nr.892/2012, Contract de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1336/1981, memoriu tehnic, Încheierea nr._/2012, Extras de carte funciară, Încheierea nr._/2012.
La data de 23.12.2012 D. C.-N. și D. A., au formulat Întâmpinare - Cerere Reconvențională prin care au arătat că ei sunt proprietarii terenului în suprafață de 364 mp conform contractului de întreținere nr.2160/2012 și nu S. T., menținând totodată punctul de vedere arătat de acesta în ceea ce privește revendicarea terenului în suprafață de cca 40 mp.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.205, 209 C., 563 și 565 CC.
Au fost depuse în copie la dosar Contractul de întreținere aut. sub nr.2160/2012.
Reclamanții au formulat Întâmpinare la Cerere Reconvențională formulată de S. T. prin care au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată întrucât terenul a fost dobândit de părinții lor în anul 1973 prin cumpărare de la pârât fiind folosit în mod public și netulburat până în prezent, solicitând totodată să se constate dreptul lor de proprietate asupra anexelor construite pe teren prin accesiune imobiliară .
Aceștia și-au completat acțiunea sa în sensul obligării OCPI P. de rectificare a înscrierii în Cartea funciară potrivit disp. art.907, 908 C.CIV. și să constate dreptul lor de proprietate asupra imobilelor anexă construcții de autorii lor pe suprafața de 40 mp în litigiu. Pentru opozabilitate a solicitat introducerea în cauză a O. JUDEȚEAN DE C. ȘI P. I. P..
O. JUDEȚEAN DE C. ȘI P. I. P. a formulat Întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa potrivit disp. art. 32 din Legea 7/1996, iar în subsidiar în cazul constatării că rectificarea este legală și necesară să se dispună rectificarea acesteia în sensul obligării la refacerea documentației cadastrale și îndreptarea Cărții funciare conform situației juridice reale.
In cauză au fost solicitate și admise probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză topometrică.
La termenul din 09.03.2015 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. T. și a OFICIULUI JUDEȚEAN DE C. ȘI P. I. P..
Au mai fost depuse la dosar planșe foto.
Prin sentința civila nr. 2108 din data de 25.05.205 Judecătoria Câmpina, a admis acțiunea precizata si completată formulată de reclamanții T. G. și N. N. M. împotriva pârâților D. C.-N. și D. A. și, în consecință a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 47 mp situat în . . jud. P. identificat prin pct. C D D’ C’ C efectuată de expert P. D. dobândit prin uzucapiune de lungă durată și joncțiunea posesiilor, a constatat dreptul de proprietare al reclamanților pârâți asupra construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 47 mp respectiv, magazie, magazie lemne coteț de porc și păsări prin accesiune imobiliară, a dispus după rămânerea definitivă a prezentei hotărârii, rectificarea înscrisurilor din Cartea funciară nr._/2012 ( a pârâților ) în sensul că terenul proprietatea pârâților este în suprafață de 317 mp (364 mp - 47 mp ce aparține reclamanților pârâți), a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții D. C.-N. și D. A. și a obligat pârâții reclamanți să plătească reclamanților pârâți suma de 2250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Contractul de donație aut. sub nr. 542/1958 (f.15) autorii reclamanților au dobândit un teren în suprafață de 260 mp de la bunicul acestora B. (S.) N., iar pe una din laturi terenul se învecinează cu al pârâților D. C.-N. și D. A., ce au dobândit proprietatea prin Contractul de întreținere aut. sub nr. 2160/2012 (f.81) de la S. T..
Vânzătorul S. T. a dobândit terenul de la autoarea sa S. E. soră cu bunicul reclamanților, relațiile dintre părți fiind foarte bune până în urmă cu câțiva ani.
Reclamanții au susținut că în anul 1973 între S. T. și părinții lor a avut loc o convenție fără încheierea unui act scris în sensul că primul a înstrăinat suprafața de 40 mp în prelungirea proprietății dobândite de reclamanți, aspect care a condus la mutarea gardului și construirea pe această suprafață de teren a unor anexe gospodărești.
Susținerile reclamanților sunt confirmate și de declarațiile martorilor H. E. (f.204) și B. C. (f.205) care au arătat că hotarul dintre proprietăților celor 2 părți nu s-a schimbat din anii 70 când gardul a fost făcut în colaborare de ambele părți, gard care există și în prezent iar pe terenul încorporat în proprietatea reclamanților și care inițial a aparținut vânzătorului S. T. au fost construite o magazie, cotețe de proci și păsări.
Aceeași situație de fapt rezultă și din declarațiile martorilor C. P. respectiv B. V. propuși de pârâți (f.206-207) care au arătat că gardul a fost mutat spre proprietatea pârâților în anul 1977 cu acordul ambelor părți, terenul a fost lăsat și încorporat în proprietatea autorilor reclamanților construindu-se cotețe de porc și păsări și o magazie pe prelungirea de teren în litigiu.
Martorul B. V. a mai arătat că anexele construite erau folosite și de familia S., dar cunoștea acest aspect din auzite.
Rezultă așadar din probele administrate în cauză, din analiza logică a stării de fapt existente că terenul în suprafață de 47 mp conform expertizei P. D. a fost folosit în mod continuu, public și sub nume de proprietar din anul 1977 de către autorii reclamanților și ulterior decesului acestora de reclamanți.
Instanța de fond a reținut că nu se poate da interpretarea susținută de pârâți și inițial de vânzătorul S. T. în Întâmpinarea – Cerere Reconvențională, în sensul că au folosit împreună terenul și cotețele construite tot împreună și nu a existat nici o înțelegere, atâta timp cât s-a mutat gardul iar porțiunea de teren în litigiu a fost încorporată în proprietatea reclamanților .
Dacă situația se prezenta după cum susțin pârâții reclamanți, iar autorii reclamanților ar fi fost numai tolerați să folosească terenul de către proprietarul S. T., nu există nici o explicație logică și pertinentă pentru operațiunea de mutare a gardului .
Împrejurarea că la gardul construit a fost prevăzută și o poartă semnifică faptul că părțile rude apropiate, aveau și relații apropiate de prietenie, se vizitau fiindu-le mult mai simplu să recurgă la această modalitate de intrare dintr-o proprietate în alta.
Totodată din probe și din aceeași logică juridică de desfășurare a evenimentelor rezultă că și anexele gospodărești au fost construite de autorii reclamanților, care probabil pentru că aveau teren mai puțin față de pârât au convenit cu acesta în privința terenului de 47 mp pentru a se construi pe el cotețe, magazie, etc.
Față de considerente prezentate în alineatele precedente, instanța de fond a apreciat că acțiunea completată a reclamanților este întemeiată, aceștia au folosit terenul de peste 30 de ani în nume de proprietar, public și netulburați, aspect față de care în temeiul disp.art.1846 și urm. 1890 și urm. Cod Civ., aplic. în temeiul disp.art.82 din Legea 71/2011 a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 47 mp identificat pe schița de plan în pct. C D D’ C’C conform expertizei P. D. dobândit prin uzucapiune de lungă durată și joncțiunea posesiilor, iar potrivit disp. art.489 și urm. Cod Civ. a constatat dreptul de proprietate al reclamanților și asupra construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 47 mp respectiv, magazie, magazie lemne, cotețe de porc și păsări prin accesiune imobiliară.
Pe cale de consecință instanța de fond a respins Cererea reconvențională a pârâților reclamanți prin care au solicitat revendicarea terenului în suprafață de 47 mp, ca neîntemeiată.
Instanța de fond a mai reținut că pârâții reclamanți și-au intabulat proprietatea în suprafață de 364 mp conform Încheierii nr._/31.08.2012(f.43) și Extrasul de Carte funciară în care s-a menționat proprietatea conform actului inițial de 364 mp și nu cât poseda efectiv vânzătorul la acea dată .
Întrucât prin admiterea acțiunii în constatare promovată de reclamanți privind suprafață de 47 mp incluși în terenul în suprafață de 360 mp si dobândit de pârâții reclamanți, înscrierea făcută în Cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală a imobilului teren aparținând pârâților reclamanților, în temeiul disp. art. 908 C.CIV., după rămânerea definitivă a hotărârii, instanța de fond a dispus rectificarea înscrisurilor din Cartea funciară nr._/2012 în sensul că terenul proprietatea pârâților este în suprafață de 317 mp (364 mp - 47 mp).
In temeiul disp.art.453 C.PR.CIV. instanța de fond a dispus obligarea pârâților reclamanți să plătească reclamanților pârâți suma de 2250 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, onorariu apărători și onorariu expert.
Împotriva acestei soluții, au declarat apel pârâții D. C. N. și D. A., solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate respingând acțiunea si admiterea cererii reconvenționale, in subsidiar, trimiterea dosarului spre rejudecarea la instanța de fond.
Apelanții au susținut că hotărârea instanței este nelegală si neîntemeiata pentru următoarele motive:
Apelanții – pârâți au arătat că instanța de fond a analizat eronat probele administrate în cauză și a dat o interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1846 si următoarele Cod Civil si art. 1890 Cod Civil.
In opinia lor instanța de fond trebuia să analizeze starea de fapt raportându-se la dispozițiile art. 1890 Cod Civil.
Din probele administrate la dosar a reieșit doar faptul ca reclamanții și autorii lor până la deces au folosit în comun cu S. T. terenul in suprafața de 47 mp continuu din 1977 până în anul 2013 iar instanța a reținut că terenul ar fi fost folosit în mod public și sub nume de proprietar exclusiv numai de reclamanți.
Apelanții – pârâți au mai susținut că pentru dobândirea dreptului de proprietate ca urmare a prescripției achizitive de 30 ani se impunea a fi analizate doua condiții, respectiv exercitarea neîntrerupta a posesiei timp de 30 ani și faptul că aceasta posesie să fie utilă, adică să nu fie afectată de un viciu al posesiei.
In continuare, apelanții – pârâți au mai arătat că, nu se poate considera că autorii reclamanților au început o posesie pentru sine, pentru că prin simpla extindere a folosinței asupra unui imobil despre care cunoșteau că nu le aparține, aceștia nu se puteau considera titulari al dreptului referitor la bunul aflat în posesie, folosirea terenului de către acesta fiind tăcută cu îngăduința proprietarului S. T. și nu sub nume de proprietar.
In aceasta situație, nu poate fi vorba de posesie, ci de detenție precară reclamanții nu pot invoca uzucapiunea prin joncțiunea posesiilor lor cu posesia autorului lor. Nu se poate retine starea de pasivitate a lui S. T..
De asemenea, apelanții – pârâți au învederat că pe terenul în litigiu există două cotețe și magazii construite împreună din 1977, construcții pe care atât reclamanții dar și autorii lor le-au folosit în comun cu S. T. până în anul 2013.
Aceasta porțiune de teren a fost împrejmuita special pentru a nu se permite animalelor si pasărilor să se plimbe libere prin curte, niciodată gardul nu a fost mutat în ideea de a gratifica pe reclamanți ci au folosit de altfel toata suprafața de teren proprietatea lui S. T., nu numai cea îngrădita, permițându-le astfel reclamanților și autorilor lor să folosească alături de el terenul, pentru cultivarea legumelor și creșterea pasărilor întrucât ei nu aveau loc pentru așa ceva în curtea lor fiind tolerați în folosința terenului, cu atât mai mult cât erau și rude.
Posesia trebuie sa fie continuă. Actele materiale pe care reclamanții le-au efectuat în exercitarea posesiei nu au fost continue, reclamanții acționat doar ca bune rude si vecini, din dorința lor de a cultiva si utiliza întreg terenul lor.
Atât din declarațiile martorilor, cât si din înscrisurile depuse Ia dosar rezultă foarte clar că posesia nu a fost continuă, terenul nu a fost abandonat sau posesia nu a fost marcată de absente sistematice sau absente prelungite.
Posesia trebuie sa fie neîntrerupta. Martorii audiați și chiar reclamanții au arătat si recunoscut faptul ca atât ei dar si părinții lor l-au ajutat pe S. T. în gospodărie iar imobilul teren de 47 mp. nu l-au posedat in mod exclusiv.
Posesia sa fie netulburata. Calitatea de proprietar asupra imobilului a lui S. T., respectiv a apelanților - pârâți în prezent, a fost dovedita prin efectuarea demersurilor prin care si-au manifestat aceasta calitate de proprietari asupra imobilului de-a lungul timpului făcut.
Posesia sa fie publica. In mod greșit instanța de fond a considerat că posesia asupra imobilului a fost publică, fără a se face dovada în vreun mod.
Posesia sa fie neechivoca. Este unul dintre cele mai importante elemente pe care trebuie sa le îndeplinească posesia, întrucât posesia este echivoca dacă actele săvârșite nu exprima cu claritate un animus possidendi exclusiv.
Nu in ultimul rând, apelanții – pârâți au arătat că reclamanții nu pot invoca vreun drept de proprietate, prescripția achizitivă operează ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate și se justifică prin pasivitatea sa, timp îndelungat, lăsând bunul în posesia altuia.
Astfel se poate observa din mijloacele de proba administrate (declarațiile martorilor săi si răspunsurile la interogatoriu) că de peste 30 de ani de ani cât s-a exercitat posesia asupra imobilului, nici reclamanții si nici un alt terț nu au exercitat vreun act care sa îi tulbure posesia sau sa îi pună la îndoiala calitatea de proprietar a lui S. T. pe care o are asupra imobilului.
Apelanții – pârâți au menționat că acțiunea în uzucapiune este o acțiune reală și poate fi introdusă în instanță de către orice persoană care pretinde că a exercitat o posesiune utilă asupra unui imobil timp de 30 de ani, chemând în judecată adevăratul proprietar al imobilului cu privire la care se invocă uzucapiunea.
In opinia lor, apelanții – pârâți susțin că nu reiese dovedirea de către reclamanți a condițiilor prevăzute de alege nu s-a dovedit o posesie continua, neîntreruptă, publică, netulburată sau sub nume de proprietar și au solicitat admiterea apelului și pe fond respingerea cererii reclamanților și pe cale de consecința admiterea cererii reconvenționale.
In privința subsidiarului cererii, apelanții – pârâți consideră că în prezenta cauza trebuia sa fie introdus în cauza si S. T., domiciliat în . jud. P., ca beneficiar al dreptului de uzufruct viager, conform contractului de întreținere autentificat sub nr. 2160/16.10.2012 de BNP Toneata M., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Câmpina.
Apelanții – pârâți au solicitat completarea probei cu inscrisuri si un martor dar si refacerea expertizei topometrice pentru determinarea porților de acces la terenul in litigiu Ia fiecare dintre noi părțile.
In drept, apelanții – pârâți au invocat dispozițiile art.466-482 Cod pr. civila.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 10.07.2015.
La data de 11.08.2015 intimații – reclamanți T. G. și N. N. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și în consecința menținerea sentinței dată de Judecătoria Câmpina ca legală și temeinică, pentru următoarele motive: Intimații – reclamanți au arătat în susținerea întâmpinării că instanța de fond în mod corect a constatat dreptul lor de proprietate pentru suprafața de 47 mp de teren, întrucât din coroborarea tuturor probelor administrate (înscrisuri, martori, atât cei propuși de noi cât și cei audiați la propunerea pârâților, interogatorii, expertiză topometrică, planșe foto) a reieșit fără nici un dubiu că au posedat exclusiv împreună cu părinții lor, peste 30 de ai, terenul în discuție, comportându-se ca adevărați proprietari, au posedat în mod public și continuu.
Arată intimații – reclamanți că, așa cum au demonstrat, în anul 1973, între pârât și părinții lor, a intervenit o convenție prin care pârâtul a înstrăinat părinților lor o suprafață de teren de 47 mp, în spatele proprietății acestuia și în prelungirea proprietății lor. Această suprafață de teren, a fost încorporată în proprietatea lor cu acel prilej mutându-se și gardul despărțitor. Pentru că erau rude și pentru că întotdeauna între părinții lor și pârât, apoi între ei și pârât au existat relații cordiale, între proprietăți a fost lăsată o poartă prin care părțile se vizitau unii pe alții. Aceste aspecte au fost relatate și de martorii H. E. și B. C., audiați la propunerea reclamanților, dar și de martorii C. P. și B. V., audiați la propunerea pârâților, cu singura precizare că aceștia au indicat că gardul a fost mutat în anul 1977.
Intimații – reclamanți au susținut că imediat părinții lor au construit pe terenul cumpărat o magazie, trei cotețe pentru porci și păsări, un părul deasupra cotețelor. Toate aceste construcții au fost edificate din metal, cotețele fiind așezate pe platformă betonată. De altfel, acesta a fost și scopul cumpărării acelei suprafețe de teren, și anume acela de a construi cotețe pentru a crește animale.
Tot pe terenul cumpărat s-a plantat un butuc de vie, chiar lângă gard, devenind în timp o boltă pe structură metalică.
De asemenea, intimații – reclamanți au învederat faptul că, dacă terenul în litigiu ar fi fost folosit în comun, așa cum susțin apelanții, nu ar fi fost necesar ca gardul să fie mutat, ar fi fost de ajuns doar să delimiteze cutea păsărilor. Nu există nici o explicație logică pentru mutarea gardului, apelanții susțin o cu totul altă împrejurare decât cea reală. Poarta dintre proprietăți a fost lăsată, pentru că intimații-reclamanți și S. T., erau rude apropiate, se aveau foarte bine și era mult mai ușor să se viziteze în această modalitate.
De altfel, intimații – reclamanți au mai arătat că, construcțiile de pe teren, respectiv cotețele se păsări și porci, patului și magazia, au fost folosite exclusiv de reclamanți și părinții lor. Mai mult, din anul 2002, nu au mai crescut animale, astfel că acele construcții le-au folosit ca spații de depozitare a lemnelor.
Arată intimații – reclamanți că, susținerile apelanților din întâmpinare care fac trimitere la martorii audiați la propunerea lor și la recunoașterea lor că nu au stăpânit exclusiv cei 47 mp de teren nu fac decât să inducă instanța în eroare, practic, nici reclamanții, nici martorii lor și nici martorii pârâților, nu au arătat că nu au posedat exclusiv terenul în litigiu.
Practic apelanții, prin motivele de apel arată toate condițiile uzucapiunii și încearcă să le combată, fără suport probatoriu.
În ceea ce privește subsidiarul cererii, intimații – reclamanți arată că acesta este de-a dreptul hilar, deoarece se dovedește încă o dată faptul că S. T., deși și-a înstrăinat proprietatea, el se consideră încă proprietar.
Apelanții solicită trimiterea cauzei spre rejudecare solicitând completarea probatoriilor cu un martor și refacerea expertizei, precum și introducerea în cauză a numitului S. T..
Apelanții au fost de acord cu excepția lipsei calității procesuale a numitului S. T.. Apelanții nu au avut obiecțiuni la raportul de expertiză topometrică.
Mai mult, apelanții au solicitat inițial admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate și în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare. Intimații – reclamanți susțin că cele două solicitări se exclud. Pentru a putea solicita trimiterea dosarului spre rejudecare, apelanții ar fi trebuit să solicite anularea hotărârii atacate, lucru care se poate solicita doar în cazul în care nu s-ar fi dezbătut fondul cauzei. Consideră că nu sunt întrunite condițiile art. 480 alin. 3-5 NCPC.
Față de aceste considerate, intimații – reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În drept, intimații –reclamanții au invocat dispozițiile art. 205 NCPC.
La data de 13.08.2015 intimatul – pârât S. T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat trimiterea dosarului pentru rejudecare la Judecătoria Câmpina, pentru următoarele motive:
Intimatul – pârât a susținut că așa cum a arătat inițial în cererea sa, a dobândit prin moștenire de la mama sa S. E., imobil teren în suprafața de 363 mp. împreuna cu casa de locuit situată pe acest teren compusa din 3 camere, bucătărie si verandă situat in ., . jud. P.,
Intimatul – pârâta a susținut că prin încheierea nr._ emisă de O. de C. si P. Imobiliara Câmpina, s-a dispus admiterea cererii cu privire la imobilul cu număr cadastral_, înscris in cartea funciara_ UAT Florești, intabulându-se dreptul de proprietate in favoarea sa asupra terenului in suprafața de 363 mp. împreuna cu locuința situata pe acesta, teren care pe latura de sud a proprietății mele se învecinează cu T. G. si N. N. M. ei fiind de moștenitorii defunctului N. M..
Deși și-a intabulat proprietatea în anul 2012, reclamanții îi interzic să folosească suprafața de teren de 47 mp. ce-i aparține, motivat de faptul că s-a judecat si a evacuat atât pe fiul reclamantului-N. O. dar si pe concubina acestuia B. C. E., care locuiau în casa sa și credeau că o sa le facă acte pe întreg imobilul.
Întrucât a refuzat sa întocmească vreun act pe numele acelor persoane, au început sa apară discuții și certuri, a fost nevoit sa-i acționeze în judecată deoarece refuzau sa părăsească casa, reclamanții din prezenta cauza au intervenit de mai multe ori rugându-l să-i ierte.
Astfel fiind, deși conform actelor pe care le deține este proprietar pe 363 mp. teren, stăpânește mai puțin cu 47mp. pe latura de Sud.
Deoarece era o persoana singura, s-a înțeles foarte bine cu defuncții N. M. si N. E. ulterior și cu T. G. si N. M., le-a propus sa il ajute în gospodărie iar pe terenul in litigiu, intimatul - pârât împreuna cu defunctul N. M., au construit in anul 1977 un coteț pentru pasări si 2 magazii pe care le-au folosit împreuna, materialele de construcție pentru magazie "si cotețe le-au achiziționat împreuna cu N. M. de la Uzina V. Florești.
Împreuna cu părinții reclamanților creșteau pasări iar in magazii depozitau diverse scule si materiale, aceștia ajutându-l in gospodărie, la săpat, la grădinărit, la culesul vie etc.
Încă din anul 1977 până in anul 2012, atât defuncții N. M. si N. E., ulterior si reclamanții au plantat în curtea sa zarzavaturi, au curățat și cules toată vița de vie din curtea sa iar recoltele le împărțeau si au folosit cotețul de pasări și magazia permanenta, încă din anul 1977 și până în anul 2012 si a plătit permanent impozitul aferent întregii suprafețe de teren.
In mod eronat se arată in hotărârea judecătoreasca ca nu l-a interesat acest teren, terenul nu l-am abandonat vreodată.
Terenul în litigiu l-a împrejmuit deoarece creștea animale si pasări, pentru că acestea să nu stea izolate si să nu se plimbe libere in curte.
Atât N. M. dar si cei doi reclamanți au folosit împreuna cu el atât suprafața îngrădita dar si restul terenului său, pentru cultivarea legumelor și creșterea pasărilor întrucât ei nu aveau loc pentru asemenea activități în curtea lor fiind tolerați în folosința terenului, cu atât mai mult cat sunt rudele mele.
Consideră astfel că în mod greșit instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească ce are la baza o motivare care nu corespunde cu realitatea, solicitând trimiterea dosarului pentru rejudecare la Judecătoria Câmpina pentru a i se oferi posibilitatea sa audieze martori pentru stabilirea adevărului.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 477 și urm. Noul Cod procedură civilă, tribunalul constată apelul fondat, pentru considerentele ce urmează:
În ce privește cererile de completare și refacere a probatoriilor, tribunalul va respinge cererea de refacere, completare a probatoriilor, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 295 c.pr.civ, atât timp cât nu reiese necesitatea administrării altor probe, refacerea celor administrate în primă instanță, mai ales că au fost administrate probe legale, concludente și pertinente, constând în acte, interogatoriu și expertiză tehnică topometrică, în scopul clarificării raporturilor juridice dintre părți. Nu există împrejurări care să justifice administrarea probei testimoniale și nici cu o altă expertiză topometrice având în vedere obiectivele stabilite, față de actele existente la dosar și de obiectivele stabilite.
În fapt, tribunalul reține că prin contractul de donație autentificat sub nr. 542/1958 autorii reclamanților, N. M. și N. E. au dobândit de la socrul, respectiv tatăl acestora, B. (S.) N., un teren în suprafață de 260 mp. situat în ., cu vecini B. C., S. R., . T. S..
Intimatul S. T. a dobândit prin moștenire, de la mama sa, S. E. un teren în suprafață de 360 mp., situat în com. Florești, ., jud. P., pe care la data de 16.10.2012 l-a transmis pârâților D. C.-N. și D. A., prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 2160/2012 .
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de exp. P. D. terenul în litigiu, în suprafață de 47 mp a fost identificat pe schița de plan anexă la raport, în perimetrul delimitat de punctele C D D’ C’ C, fiind situat la limita de sud a proprietății apelanților pârâți.
Față de cele menționate mai sus, tribunalul reține că terenul în litigiu face parte din terenul proprietatea apelanților pârâți, astfel încât proprietatea terenului ce formează obiectul prezentului litigiu poate fi dobândită și prin uzucapiune, conform art. 1847 si 1890 din Codul civil.
Art. 1860 din Codul Civil stabilește că orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.
Potrivit art. 1890 C. civ., „Toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.”
Art. 1846 C. civ. prevede că „Orice prescripție este fondată pe faptul posesiei”.
Din interpretarea corelată a celor două texte, rezultă că unul din efectele posesiei de 30 de ani constă în dobândirea dreptului de proprietate.
Însă pentru a putea avea efectul menționat, posesia trebuie să fie utilă: „Ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar” (art. 1847 C. civ.).
În conformitate cu art. 1854 C. civ. „Posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”.
În raport cu aceste dispoziții legale, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod greșit situația de fapt.
Astfel, susținerile reclamanții în sensul că în anul 1973 între S. T. și părinții reclamanților a avut loc o convenție fără încheierea unui act scris în sensul că primul a înstrăinat suprafața de 40 mp în prelungirea proprietății dobândite de reclamanți, aspect care a condus la mutarea gardului și construirea pe această suprafață de teren a unor anexe gospodărești nu au fost confirmate de nici una dintre probele dosarului, martorii audiați nedeclarând nimic cu privire la intervenția unei convenții de vânzare.
Martorii H. E. (f.204) și B. C. (f.205) au arătat că hotarul dintre proprietăților celor 2 părți nu s-a schimbat din anii 70 când gardul a fost făcut în colaborare de ambele părți, gard care există și în prezent iar pe terenul încorporat în proprietatea reclamanților și care inițial a aparținut vânzătorului S. T. au fost construite o magazie, cotețe de proci și păsări.
Aceeași situație de fapt rezultă și din declarațiile martorilor C. P. respectiv B. V. propuși de pârâți (f.206-207) care au arătat că gardul a fost mutat spre proprietatea pârâților în anul 1977 cu acordul ambelor părți, terenul a fost lăsat și încorporat în proprietatea autorilor reclamanților construindu-se cotețe de porc și păsări și o magazie pe prelungirea de teren în litigiu.
Martorul B. V. a mai arătat că anexele construite erau folosite și de familia S., dar cunoștea acest aspect din auzite.
Prin urmare, nu se poate considera așa cum a reținut instanța de fond, că aceste depoziții ale martorilor confirmă susținerile reclamanților privind intervenția unei convenții de înstrăinare a terenului în litigiu ci dimpotrivă, ele atestă că autorii reclamanților au fost îngăduiți a folosi terenul alături de proprietarul acestuia, că înțelegerea dintre părți a fost de folosință comună a terenului, pe care s-au edificat construcțiile amenajate în comun.
Așadar, în condițiile în care autorii reclamanților au început o posesie asupra unui imobil despre care cunoșteau că nu le aparține, folosind terenul cu îngăduința proprietarului S. T. este clar că nu poate fi vorba de o posesie utilă, sub nume de proprietar, ci de o detenție precară, care nu poate justifica pretențiile intimaților reclamanți privind uzucapiunea prin joncțiunea posesiilor lor cu posesia autorului lor.
Astfel, susținerea apelanților că nu se poate retine starea de pasivitate a intimatului S. T., în calitatea sa de proprietar este întemeiată.
Din interpretarea dispozițiilor legale susmenționate se reține că uzucapiunea de 30 de ani acționează ca o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului neglijent, or intimatul S. T., în calitatea sa de proprietar nu dovedit această atitudine. Din împrejurarea că împreună cu autorii reclamanților a folosit toata suprafața de teren proprietatea sa, pentru cultivarea legumelor și creșterea pasărilor, nu se poate reține decât că aceștia au fost tolerați în folosința terenului, având în vedere gradul de rudenie iar nu că reclamanții sau autorii acestora au exercitat o posesie utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietar.
Prin urmare, constatând că susținerile reclamanților privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, nu sunt întemeiate, respectiv nu s-a dovedit o posesie continua, neîntreruptă, publică, netulburată și sub nume de proprietar, tribunalul apreciază că acțiunea promovată de către intimații reclamanți este neîntemeiată, motive pentru care urmează a admite apelul, potrivit disp. 480 C.p.c. și pe fond, să schimbe sentința atacată în sensul că respinge acțiunea precizată si completată, în totalitate, ca neîntemeiată.
În ce privește cererea reconvențională, tribunalul constată că potrivit expertizei efectuate în cauză de ing. P. D. terenul identificat potrivit schiței de plan prin punctele C-D-D1-C1-C este proprietatea apelanților pârâți și este folosit de către reclamanți care se pretind îndreptățiți în acest sens și invocă dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui teren prin uzucapiunea de 30 de ani.
Constatând că astfel sunt întemeiate pretențiile reconvenționale ale apelanților pârâți, în temeiul art. 563 C.civ., tribunalul va admite cererea reconvențională și va obliga reclamanții să lase pârâților în deplină proprietate și posesie terenul situat in ., ., jud. P., în suprafață de 47 m.p., identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. P. D. între pct. C-D-D1-C1-C și ca urmare a respingerii acțiunii principale, va înlătura mențiunile referitoare la rectificarea CF.
În raport cu această soluție, în temeiul art. 453 alin. 1 C.p.c. va înlătura mențiunile din cuprinsul sentinței vizând obligația pârâților la plata cheltuielilor de judecată și va obliga pe reclamanți la 2031 lei cheltuieli de judecată către pârâți in primă instanță.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 C.p.c., va admite apelul declarat de apelanții pârâți D. C.-N. și D. A., împotriva sentinței nr. 2108/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina și în consecință, schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea precizată si completată, în totalitate, ca neîntemeiată, admite cererea reconvențională și obligă reclamanții să lase pârâților în deplină proprietate și posesie terenul situat in ., ., jud. P. de 47 mp, identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. P. D. pct. C-D-D1-C1-C, înlăturând mențiunile referitoare la rectificarea CF, precum si cele vizând obligația pârâților la plata cheltuielilor de judecată și va obliga pe reclamanți la 2031 lei cheltuieli de judecată către pârâți in primă instanță.
Văzând prevederile art. 453 și urm.N.c.p.c., potrivit cu care instanța poate obliga partea care a pierdut procesul la cheltuieli de judecată numai la cererea părții care a câștigat procesul și având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, tribunalul va lua act că apelanții pârâți își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată efectuate în apel, pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererile de completare refacere a probatoriilor ca neîntemeiate.
Admite apelul declarat de apelanții pârâți D. C.-N. și D. A., ambii cu domiciliul in ., . B, județ P., in contradictoriu cu intimații reclamanți T. G., cu domiciliul în ., ., județ P., și N. N. M., cu domiciliul în ., ., județ P., împotriva sentinței nr. 2108/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea precizată si completată, în totalitate, ca neîntemeiată.
Admite cererea reconvențională.
Obligă reclamanții să lase pârâților în deplină proprietate și posesie terenul situat in ., ., jud. P. de 47 mp, identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. P. D. pct. C-D-D1-C1-C.
Înlătură mențiunile referitoare la rectificarea CF, precum si cele vizând obligația pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe reclamanți la 2031 lei cheltuieli de judecată către pârâți in primă instanță.
Ia act că apelanții pârâți își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțata în ședință publică, azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. N. M. C. Fiind in C.o., semnează
Președintele Instanței
GREFIER,
I. C. M.
Fiind in C.O., semnează
P.-grefier,
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. N.M../Tehnored. B.G.G.
5 ex./ 29.12.2015
D.f._ – Judecătoria Câmpina
J. f. E. D.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 2217/2015. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 437/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
