Fond funciar. Decizia nr. 2647/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2647/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2647/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR.2647
Ședința publică din data de 08.09.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant N. I., C.N.P._ domiciliat în . M., ., jud. P., împotriva sentinței civile nr. 3375/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P., C. L. SCORȚENI DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în com. Scorțeni, ., jud. P., N. E., domiciliată în Băicoi, ., ., jud. P., N. N., domiciliat în . M., ., nr. 58, jud. P. și intimații-intervenienți U. GH. C. și U. V., domiciliați în mun. București, .. Staicovici nr. 51, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință în ședință publică, au răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat C. C., intimata C. Locala Scorțeni de A. a L. F. Funciar reprezentată de consilier juridic S. V., intimații N. E., N. N. și U. C. toți personal, lipsind intimata U. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului apelului.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțată de către instanța de fond în sensul admiterii acțiunii reclamantului. Arată că prin acțiunea formulata la instanța de fond s-a solicitat obligarea Comisiei locale Scorțeni și a Comisiei Județene de a se efectua punerea în posesie și a se emite titlul de proprietate pentru suprafețe de teren ce au fost reconstituite la momentul 1991 apelantului prin adeverința nr. 599/1991, terenuri care au fost identificate ca și puncte în aceste adeverințe. S-au făcut probatorii, s-au audiat martori, s-a efectuat și expertiza cu completarea ei, toate aceste probe sunt la dosar. Însă, instanța de fond a respins în integralitatea ei cererea de chemare în judecată, cu diverse motivări raportate la diverse situații la diverse terenuri, motivările regăsindu-se în hotărârea atacata. Astfel, arată că instanța de fond a considerat că reclamantul nu a dovedit faptul că autorul reclamantului de astăzi ar fi avut în proprietate acele terenuri anterior cooperativizării și, prin urmare, nu ar putea să solicite aceste terenuri.
Ori, apreciază că din toate probatoriile administrare, declarația martorului G. N. (fila 213), expertiza care s-a efectuat, înscrisurile care s-au depus, toate acestea duc la concluzia că autorul reclamantului a avut aceste terenuri și înainte de colectivizare, în mod corect fiind emisă adeverința nr.599/1991 care este un act emis în temeiul Legii nr. 18/1991, în aplicarea acestei legi, de la momentul 1991, act care nu a suferit nicio modificare până în prezent și, totodată, aceste terenuri nu sunt în posesia reclamantului N. I.. Această situație rezultă și din chiar ceea ce arată instanța, care a respins cererea reclamantului pe ideea că terenul din punctul D. Miraj se află în posesia numitei A. V., pe ideea că o altă suprafață de teren din punctul Doftăneț se află sonda aparținând . afirmații nedovedite din partea celorlalte părți din proces.
În opinia sa, soluția pronunțată de instanța de fond este bazată mai mult pe afirmațiile celorlalte părți și pe presupunerile instanței, cu privire la punctul Acasă s-a arătat autorul părții pe care o reprezintă s-ar fi extins în islazul comunal și ar fi ocupat o suprafață mai mare de teren pe care acum o solicită, lucru care nu s-a dovedit sub nici o formă.
În consecință, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței ce o depune la dosar.
Intimatul intervenient U. C., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat și netemeinic.
Totodată, arată că înțelege să invoce excepția tardivității, arătând că părții adverse i s-a comunicat hotărârea la data de 9.11 și a înaintat apelul la data de 19.12, cu mult peste cele 30 de zile de formulare a apelului.
Consideră că sentința pronunțată de Judecătoria Câmpina, este legală, temeinică, bazată numai pe documentele, înscrisurile, pe care intimații le-au depus la dosarul cauzei și nu pe presupuneri așa cum invocă apelantul. La punctul Acasă au avut în registrele de la Primărie 800 mp; apelantul solicită pe aceeași zonă repunerea în drepturi pe 2353 mp, dar pe ce temei ; și pentru cei 800 mp pe care i-a avut părinții la locația respectivă exista o singură afirmație în documente că ar fi moștenire; practic, ceilalți doi au declarat ca nu au nici un document care să ateste că a fost o moștenire a părinților dar sunt acești 800 mp trecuți în registre, și au fost vânduți în 1991 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 197, care se găsește la dosar; părinții i-a vândut lui N. I., apelantul din prezenta cauză, suprafața de 924 mp și acesta mai vrea de la primărie tot pe locația respectivă 2353 mp, ori este imposibil sunt aberații pe care le susține și nu sunt dovedite, nu sunt probate cu absolut nimic; s-au făcut trei expertize în trei dosare diferite, acestea arătând clar că părinții apelantului au avut în punctul Acasă 800 mp și nu mai mult, iar acești 800 mp se găsesc în terenul pe care îl are, apelantul are la locația respectivă 1160 mp nu 800 mp; cu cheltuieli de judecată, cheltuieli de transport; depune decontul și note scrise.
Intimata pârâtă N. E., având cuvântul în dezbateri, arată că a vândut terenul conform titlului de proprietate și actelor pe care le-a avut de la părinții săi; solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de la Judecătoria Câmpina; cu cheltuieli de judecată; depune note scrise.
Reprezentantul pârâtei C. Locala Scorțeni de aplicare a L. fondului funciar, având cuvântul în dezbateri, solicita respingerea apelului ca neîntemeiat; consideră ca instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, urmând a se avea în vedere aspectele menționate pe larg în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât N. N., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului formulat de reclamant; depune la dosar concluzii scrise; cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității, apreciind că apelul a fost formulat în termenul legal raportat la momentul comunicării sentinței și la momentul trimiterii cu poșta a cererii de apel.
Intimații N. E., N. N., C. L. Scorțeni de aplicare a legilor fondului funciar prin consilier juridic, având cuvântul pe rând, arată că înțeleg să lase la aprecierea instanței cu privire la excepția tardivității declarării apelului invocata de intimatul intervenient U. C..
Tribunalul, rămâne în pronunțare atât asupra excepției tardivității declarării apelului cât și asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ / 2013 reclamantul N. I. a chemat în judecată pe pârâții C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. F. FUNCIAR, C. L. SCORȚENI DE A. A L. F. FUNCIAR, N. E., N. N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună efectuarea punerii în posesie pe vechiul amplasament și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,93 ha, reconstituita conform Legii 18/1991; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că acesta și pârâții persoane fizice sunt succesorii lui N. N. I. și după apariția Legii 18/1991, conform adeverinței 599/19.09.1991s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,93 ha arabil și 0,25 ha pădure.
A arătat reclamantul că după decesul tatălui lor a încercat de mai multe ori să intre în posesia titlului de proprietate, dar fără rezultat. De cate ori s-a adresat organelor administrative, acestea au invocat diverse motive, printre care și că s-ar fi emis titlul de proprietate pentru frații săi, apreciindu-se că ar trebui emis titlu doar pentru 0,46 ha teren.
Reclamantul a mai menționat că, chiar și în cursul anului 2012 s-a adresat Comisiei Locale Scorțeni, solicitând cel puțin punerea în posesie pentru această diferență, dar fără rezultat, nerespectându-se drepturile sale și amplasamentul.
A mai precizat reclamantul că pentru pretinsa suprafață de teren atribuita surorii sale, de 1000 mp, s-a desființat Titlul de proprietate conform Deciziei_, astfel că a solicitat a fi verificată susținerea cu privire la diminuarea suprafeței de 0,93 ha.
Reclamantul a solicitat emiterea titlului de proprietate și efectuarea punerii în posesie pentru suprafața de teren recunoscută de 0,93 ha, deoarece titlul de proprietate emis pentru sora sa a fost anulat, iar titlul de proprietate emis pentru fratele său privește un alt teren decât cel ce a făcut obiectul reconstituirii conform adeverinței din anul 1991. În plus prin adresa ce i-a fost comunicată în anul 2013, nu au fost respectate drepturile de reconstituire nici ca întindere, nici ca amplasament, solicitând vechiul amplasament.
În drept, reclamantul a invocat art. 64 din L. 18/1991 si L. 247/2005 iar în susținerea cererii a atașat, în copie cartea sa de identitate, adeverința nr. 599/19.09.1991, adresa nr. 5575 din 07.03.2013, adresa nr. 6561 din 03.11.2007, Ordinul Prefectului nr. 75 cu anexa, adresa datată 4.04.2009, Titlul de proprietate nr_/29.06.2001, Titlul de proprietate_/5.04.1995, procesul verbal de punere în posesie nr 846/31.03.1995 memoriu 15.08.2007, Decizia nr. 1355/4.12.2007 a Tribunalului P..
La data de 25.06.2014 a formulat întâmpinare pârâta C. L. de aplicare a L. F. Funciar Scorțeni.
În cuprinsul întâmpinării pârâtă a menționat că defunctul N. N.I. a figurat în Registrul Agricol în perioada 1959-1963 cu 0,10 ha teren arabil în punctul D. L., 0,20 ha teren arabil în punctul D. Slobozie, 0.06 fâneață în punctul Plaiul M.,0.20 ha tern arabil în punctul Buturugi,0,02 pășune în punctul Cimpoitoru și 0,08 ha curți construcții.
A mai învederat că defunctul s-a înscris în CAP cu suprafața de 0,46 din care:0.10 ha în D. L.; 0,20 ha în D. Slobozia; 0,06 ha în Plaiul M.; 0,02 ha în Cimpoitoru, 0,08 ha curți construcții iar în anul 1991 prin Hotărârea Comisiei Județene P. de Fond Funciar nr.62/25.07.1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 0,93 ha teren agricol pentru N. N.I., tatăl petentului. În anul 2003,1a propunerea comisiei locale de fond funciar Scorțeni s-a emis Hotărârea 3182/2003 a Comisiei Județene de Fond Funciar prin care s-a diminuat reconstituirea cu 0,28 teren în vatra satului punctul Buturugi, pentru care a primit titlu de proprietate N. N.-fiul defunctului N. lon-care deține act cu dare de plată de la fostul C.A.P. Scorțeni din terenul lui N. N.lon, membru CA.P (terenul figura în registrul agricol perioada 1959-1963 la N. N.lon -punctul "Buturugi") și cu 0,10 ha teren curți-construcții, pentru care a primit titlu de proprietate N. E.-fiica defunctului N. I., în baza art. 35 din Legea 18/1991, având contract de vânzare-cumpărare de la tatăl său (216/16.01.1989), pentru o construcție-anexă, situată pe un teren în suprafață de 76 mp. care a trecut la stat în baza Legii 58/1974.
Pârâta a mai arătat că, pârâta C. Locala de Fond Funciar a propus și diminuarea suprafeței de 924 mp. vândută de N. N.I. lui N. I.I. cu contract de vânzare-cumpărare nr._ dar C. Județeană a invalidat propunerea comisiei locale pe considerentul că vânzarea s-a făcut după apariția Legii nr. 18/19.91, suprafața respectivă urmând a fi trecută în titlul de proprietate de la autor.
A mai menționat pârâta că prin Sentința Civila nr 1910/2007 a Judecătoriei Câmpina a fost obligată la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,46 ha și că pentru punerea în aplicare a sentinței sus menționate l-a convocat în scris pe reclamant pentru efectuarea confruntului suprafețelor ce urmau a fi înscrise în titlul de proprietate cu adresele nr. 2279/04.05.2007, 4288/6.08.2007, 5475/26.09.2007, 3575/07.03.2013, însă până în prezent nu s-a reușit acest lucru deoarece reclamantul a refuzat sistematic amplasamentele propuse de aceasta
Pârâta a precizat că terenul de 924 mp cuprins în Titlul de Proprietate nr._/5.04.1995 emis pe numele lui N. E. nu se află la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Scorțeni, întreg terenul de 1000 mp, intrând în circuitul civil, prin înstrăinare cu contract de vânzare-cumpărare către numitul U. C. iar eliberarea Titlului de Proprietate pentru fratele reclamantului N. N. s-a făcut în baza Hotărârilor nr.1366/2.05.1996 și nr.2244/8.06.2001 ale Comisiei Județene de Fond funciar pentru suprafața totala de 2800 mp.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a definitivat pentru suprafața de 0,46 ha (+ 924 mp cumpărat de N. I.I..) conform hotărârilor comisiei locale, ale Comisiei Județene și a Sentinței Civile 1970/2002 a Judecătoriei Câmpina iar cu privire la punerea în posesie și eliberarea Titlului de Proprietate a învederat că aceasta nu s-au putut realiza până în prezent datorită refuzului reclamantului de a accepta amplasamentele oferite, din terenurile aflate la dispoziția comisiei locale de fond funciar.
La data de 28.06 2013 pârâta N. E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece reconstituirea dreptului de proprietate s-a definitivat pentru suprafața de 0,46 ha conform hotărârilor Comisiei Locale Scorțeni ale Comisiei Județene P. și a Sentinței civile nr. 1970/2002 a Judecătoriei Câmpina.
A susținut pârâta N. E. că refuzul reclamantului de a accepta amplasamentele oferite de C. L., altele decât cele vechi a împiedicat această comisie să-l pună în posesie și având în vedere explicațiile reprezentanților comisiei locale, în sensul că vechiul amplasament nu este disponibil, refuzul reclamantului de a fi pus în posesie pe un alt amplasament este nejustificat acțiunea acestuia fiind neîntemeiată.
Pârâta N. E. a mai arătat că, în anul 1997 prin sentința civilă nr 1910 a Judecătoriei Câmpina, C. L. de Fond Funciar Scorțeni a fost obligată la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,46 ha, însă reclamantul a refuzat sistematic punerea în posesie pentru aceasta suprafața de teren.
Cât privește suprafața de teren de 924 mp cuprinsă în Titlul de proprietate nr_/5.04.1995 emis pe numele său, pârâta N. E. a menționat că aceasta a fost vândută prin contractul de vânzare cumpărare numitului U. N., astfel că a intrat în circuitul civil și nu se mai află la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Scorțeni.
În cuprinsul acestui răspuns la întâmpinare reclamantul a arătat că situația de fapt descrisă în cuprinsul întâmpinării este numai în parte reală, însăși pârâta a recunoscut faptul că în anul 1991, C. Județeană P. de Fond Funciar a emis Hotărârea nr.62/25.07.19.91 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totala de 0,93 ha teren agricol pe numele autorului acestora, N. N. I..
În ceea ce privește Hotărârea nr.3183/2003 a Comisiei Județene de Fond Funciar, prin care se susține că s-a diminuat suprafața reconstituită, a arătat faptul că o astfel de hotărâre nu i-a fost niciodată comunicată pentru a se susține că nu a atacat-o în termen legal. A mai arătat că situația relatată de către pârâta în prezenta cauză este contrazisă de susținerea aceleiași pârâte în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina, prin care a arătat că autorul acestora a fost membru CAP cu adeziunea nr.522/1962, în care s-a înscris cu terenurile arabil pct. „ D. L. "-0,10 ha, arabil pct. „D. Slobozia" -0,20 ha fâneața pct. „Plaiul M." -0,60 ha, fâneață pct „Cimpoitoru" -0,20 ha și curți pct. „Acasă „-0,80 ha.
A susținut reclamantul că, potrivit acestor mențiuni rezultă că suprafața cuprinsă în adeziune este de 1,9 ha, contrar afirmațiilor pârâtei în sensul că suprafața totala ar fi de 0,46 ha.
A menționat reclamantul că pârâta C. Comunală Scorțeni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a afirmat faptul potrivit cu care, în Registrul agricol din perioada 1959-1963 autorul acestora, N. N. I. a figurat cu următoarele suprafețe: arabil pct. „D. L."-0,10 ha -arabil pct. „D. Slobozia" -0,20 ha -fâneață pct. „Plaiul M." -0,60 ha - fâneață pct. „Cimpoitoru" -0,20 ha curți pct. „Acasă -0,80 ha, la care se adaugă pct. „Buturugi" -0,20 ha, rezultând o suprafață totală de 2,10 ha și că își menține în prezent aceeași poziție în sensul că suprafața totală ar fi de 0,66 ha.
A considerat reclamantul că este necesar să se verifice situația actuală, prin prisma actelor ce provin de la autorul părților, pornind de la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, actele din care rezultă suprafețele deținute, iar acolo unde suprafețele nu au fost declarate în totalitate să se aibă în vedere și declarațiile martorilor, precum și hotărârile ulterioare, în speță, decizia Tribunalului P., menționată anterior, din care rezultă că suprafața reconstituită nu poate fi aceeași cu cea indicată de pârâtă, respectiv 0,46 ha.
Referitor la propunerea de i se atribui alte amplasamente, reclamantul a solicitat să se constate că aceasta a rămas la stadiul de propunere, fără a exista concret o indicare a amplasamentului, dovada fiind însăși procesele verbale de ședința, unde se menționează că s-a făcut „ propunerea " care a fost refuzată.
A subliniat reclamantul că nu a existat o propunere efectivă pe care să o poată analiza, ori numai după aceea se putea susține că a refuzat propunerea iar pentru terenul din pct. „Acasă” în raport de considerentele Deciziei Tribunalului P., nr.1335/04.12.2007, de dispozițiile cuprinse de HCJ nr.3182/28.11.2003 prin care s-a invalidat propunerea Comisiei Scorțeni de excludere a terenului în suprafața de 924 mp înscrisă în actul acestora de proprietate autentificat sub nr.197/1991, consideră că se impune lămurirea situației terenului din acest punct.
La acest răspuns la întâmpinare reclamantul a anexat Decizia nr 1355/4.12.2007 a Tribunalului P., adresele 8577/2511.2009 nr 6025/23.12.2004, 3229/30.11.2002, 2682/24.06.2005, 896/14.03.2006 emise de Primăria Scorțeni, contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr 197/16.01.1991 eliberat de NSL Câmpina, cu schița de plan, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 493/12.02.2003 elib. de BN I.- S. și contractul de vânzare cumpărare aut sub 216/16.01.1989 elib. de NSL Câmpina (f.98-111)
La termenul de judecată din 10.09.2014 instanța, în baza art. 78 NCPC a dispus introducerea în cauza a numiților U. Gh. C. și U. V., în calitate de terți intervenienți (f.123).
Pentru termenul din 8.10.2013 intervenienții U. Gh. C. și U. V. au depus la dosar note scrise și înscrisuri (f.127-130).
În cuprinsul notelor scrise intervenienții au arătat că în anul 2003 au achiziționat de la sora reclamantului, N. E. o suprafață de teren asupra căreia la data respectivă nu exista nici cel mai mic indiciu că ar fi fost un imobil litigios. Toate documentele care au stat la baza întocmirii c.v.c . 493/2003 au fost perfect valabile iar din cadastrul efectuat în scop de vânzare, care a durat mai bine de opt luni, a rezultat fără nici o îndoială faptul că terenul și clădirile în cauză erau în proprietatea exclusivă a lui N. E. și nu era nici o suprapunere de terenuri. Mai mult atât în titlul de proprietate cât și procesul verbal de punere în posesie se menționa expres faptul că terenul nu se află în indiviziune. Atât cel cumpărat de aceștia cât și cel aflat în posesia familiei N. I. erau grănițuite fără a avea nimic în comun în afară de gardul despărțitor.
Intervenienții au susținut că Decizia 1355/2007, in temeiul căreia s-ar justifica o citare a acestora, în cuprinsul său nu stabilește nici un drept pentru reclamant și nu are nici o relevanță pentru acțiunea aflata pe rolul instanței fiind încă o dovadă că reclamatul dorește cu rea credință sub pretexte neîntemeiate să îi pună în situația de a cheltui sume importante și îndeosebi timp pentru a fi prezenți la toate procesele pe care le tot intentează, acesta fiind al șaselea în care sunt chemați în fond pentru o cauză care s-a judecat și s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că prin ieșirea din indiviziune pronunțată în dosarul 912/2005, respectiv hotărârea judecătorească nr. 190/2006 rămasa definitivă și irevocabilă pusă în executare de către executor judecătoresc, nu se mai suprapune proprietatea lui N. I. cu proprietatea familiei U., stabilindu-se hotarele și limitele granițelor care sunt și în prezent și care au fost ulterior confirmate de încă două decizii judecătorești definitive și irevocabile. Au mai învederat faptul că acest litigiu are deja o vechime de 10 ani promovat sub diverse încadrări juridice.
S-a precizat de către intervenienți că susținerea reclamantului în sensul că suprafața de 924 mp excluși din titlu de proprietate ar aparține acestuia este neadevărată și poate fi dovedită cu ușurința deoarece reclamantul a edificat construcții pe terenul aflat în posesia lor edificate înainte de anul 1989 care ocupa peste 400 mp teren și atunci cum justifică reclamantul solicitarea că ar mai deține încă 924 mp în terenul atribuit de Primărie surorii lui N. E. în anul 1995. Este vădita reaua credință și dorința de a-și însuși un bun necuvenit.
Intervenienții au menționat că din analiza răspunsului la întâmpinarea depusă de N. E. se poate observa cum reclamantul N. I. cu intenție și rea credință menționează cu totul alte suprafețe decât cele precizate de Primărie că s-ar regăsi în registrul agricol ca fiind declarate de autorii fraților N.. Autorii fraților N. au deținut în pct.Acasă lot în folosință la locația în litigiu (teren proprietatea CAP ) în suprafața totală de 2310 mp. Aceasta suprafață a fost împărțită aproximativ două parți egale de autorii fraților N. și o parte i-a fost atribuită lui N. E. încă din anul 1989 când i-au fost înstrăinate și două clădiri, respectiv 1116 mp, iar altă, respectiv diferența până la 2310 mp. lui N. I. în anul 1991.
Au mai arătat intervenienții că în dosarul 912/2005 s-a stabilit că schița invocată de reclamanți parte componentă a c.v.c 197/1991 comparată cu schița de plan parte componentă a c.v.c. 493/2003 arată ca suprafața de 924 mp se suprapune parțial pe suprafața de 1116 mp. Aceste schițe au fost comparate și expertizate în dosarul 912/2005 si s-a statuat și hotărât definitiv și irevocabil, prin hotărârea judecătorească 190/2006, că cele două terenuri se suprapuneau numai pe suprafață 139 mp care i-a fost atribuită în lotul stabilit de expert, regăsindu-se în prezent în lotul de 1160 mp, conturul punctelor 1-2-3-4-5-16-17-18-19-20-21-22-1, conform planului de situație nr. 1 din expertiză, dosar_ aflat în prezent la Curtea de Apel Ploiești pentru o acțiune de revendicare și atât Judecătoria Câmpina cât și Tribunalul P. au respins acțiunea promovată de reclamant N. I. și N. G.. practic omologându-se pentru a treia oară varianta de grănițuire stabilita în dosarul 912/2005.
Intervenienții au mai arătat că există înscrisuri și schițe eliberate de autoritățile statului care dovedesc faptul că terenul în litigiu vândut atât reclamanților cât și pârâților era în proprietatea C.A.P. iar la punctul „Acasă” care a fost și este încă în litigiu cu familia N., autorii fraților N. aveau înregistrat la Primărie numai 800 de metri pătrați astfel că aceștia au vândut în anul 1991 suprafața de teren de 924 mp fără a-l deține în mod legal.
Intervenienții au solicitat să se constate că deși prin Decizia 1355/2007 a Tribunalului P. s-a constatat nulitatea absoluta parțială a Titlului de proprietate nr._/05.04.1995 care a stat la baza încheierii c.v.c nr. 493/2003 prin sentința civilă nr. 1654/29.04.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina, irevocabilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea privind constatarea nulității absolute a c.v.c. autentificat sub nr. 493/2003, care constituie titlu de proprietate al familiei U. C. și U. V. asupra terenului de 924 mp, iar sentința civilă menționată dovedește existența dreptului de proprietate asupra terenului de 924 mp.
S-a precizat de către intervenienți că au în prezent trei titluri legale de proprietate asupra terenului de 1150 mp grănițuiți, respectiv c.v.c 493/2003, hotărârea judecătorească 190/2006, irevocabilă, sentința civilă 1654/2009, de asemeni irevocabilă și, cu rea credință reclamantul N. I. nu dorește să recunoască și să respecte hotărârea judecătorească 190/2006 când s-a tranșat definitiv și irevocabil litigiul dintre ei ca vecini, prin ieșirea din indiviziune și stabilirea granițelor și suprafețelor ce revin fiecăruia dintre proprietari și nici pe cea pronunțată în dosarul_, respectiv sentința civilă 1654/2009.
În drept, au invocat art. 205 cod de procedură civila și au solicitat cheltuieli de judecată.
În ședința publică din 14.01.2014 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită punerea în posesia asupra terenului în suprafață de 2352 mp situat în pct. Acasă, asupra terenurilor în suprafața de 1000 mp situat în pct. „D. L.”, în suprafață de 1000 mp situat în pct. D. Slobozia, în suprafață de 600 mp în pct. P., în suprafața de 200 mp în pct. Cimpoitoru, terenului în suprafața de 1200 mp în pct. Brănaia, în suprafața de 1000 mp în pct „Doftăneț” și în suprafața de 1000 mp în pct „ Buturugi depunând și note de susțineri în acest sens.
În cauză au fost încuviințate și administrate probe cu înscrisuri, un martor, expertiză topometrică la solicitarea reclamantului și proba cu înscrisuri la solicitarea pârâților C. L. Scorțeni de aplicare a L. F. Funciar N. E. și N. N. și a intervenienților U. Gh. C. și U. V..
Astfel, a fost audiat martorul G. N. la solicitarea reclamantului și a fost efectuată o expertiza topometrică de către expert B. N. (f.271-276) cu participarea expertului consilier P. D. care a întocmit un coraport, expertiza ce a fost completata pentru termenul din 7.10.2014.
La solicitarea instanței pârâta C. Locala Scorțeni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a precizat în raport de concluziile expertizei completare întocmită de exp. B. N. că terenul din pct. D. Miraj se afla în posesia numitei A. V. de la def. G. I G. conform adeverinței 1403/13.02.1999 sens în care a depus la dosar proces verbal defunct G. I G. și adeverința 1403/13.02.1993.
În urma administrării probatoriului, instanța de fond prin sentința civilă nr. 3375/04.11.2014 a respins acțiunea precizată, formulată de reclamant ca neîntemeiată și a fost obligat reclamantul să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei pârâtei N. E. și în sumă de 991 lei intervenienților U. Ghe. C. și U. V..
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că autorul reclamantului N. I. și al pârâților N. E. și N. N., respectiv N. N. I. a figurat înscris în registrul agricol în perioada 1959-1963 cu teren în suprafață totală de 0,66 ha din care arabil: 0,10 ha în pct. D. L., 0,20 ha în pct. D. Slobozia, fânețe 0,06 ha în pct.Plaiul M., 0,20 ha în pct.Buturugi, pășune, 0,02 ha în pct.Cimpoitoru, 0,08 ha curți, astfel cum rezultă din fila de registru agricol depusă la dosar.
Potrivit cererii nr.522/19.02.1962 autorul reclamanților s-a înscris în CAP cu terenuri în suprafață totală de 0,46 ha din care arabil 0,10 ha în pct. D. L., 0,20 ha în pct.D. Slobozia, 0,06 ha în pct. Plaiul M., 0,02 ha în pct.Cimpoitoru, 0,08 ha curți.
Față de mențiunile din cuprinsul filei din registrul agricol și a cererii nr.522/19.02.1962, în cauză, nu pot fi primite susținerile reclamantului din cuprinsul concluziilor scrise în sensul că autorul sau a figurat în registrul agricol cu o suprafață totală de 2,10 ha și respectiv că s-a înscris in CAP cu o suprafață de 1,9 ha.
Prin cererea înregistrată sub nr.772/30.03.1991 (f.49), autorul reclamantului N. N. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren menționate în registrul agricol și pentru alte suprafețe de teren nedeclarate în registrul menționat pe baza declarațiilor martorilor Sonescu I. și C. S..
În anul 1991 prin hotărârea Comisiei Județene P. de fond funciar nr.62/25.07.1991 s-a reconstituit autorului reclamantului, N. N.I. dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 0,93 ha teren agricol fiindu-i eliberată adeverința nr.599/19.09.1991.
La propunerea Comisiei locale de fond funciar Scorțeni s-a emis Hotărârea 3183/2003 a Comisiei Județene de Fond Funciar, prin care s-a diminuat reconstituirea cu 0,28 teren în pct. Buturugi pentru care s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/29.06.2001 pârâtului N. N.-fiul defunctului N. N. lon- care deținea act cu dare de plată de la fostul C.A.P. Scorțeni din terenul lui N. N.lon membru CAP, terenul figurând în registrul agricol în perioada 1959-1963 la N. N.lon și cu 0,10 ha teren curți-construcții în pct.Acasă, pentru care a primit titlul de proprietate nr._/5.04.1995 pârâta N. E.-fiica defunctului N. N. I., în baza art. 35 din Legea 18/1991, având contractul de vânzare cumpărare de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.216/16.01.1989 de la tatăl său (f.56-57) pentru o construcție-anexă situată pe un teren în suprafață de 76 mp.care a trecut la stat în baza Legii 58/1974.
Totodată, pârâta C. Locala de Fond Funciar a propus și diminuarea suprafeței de 924 mp. vândută de N. N.I. fiului său, reclamantul N. I.I. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 197/16.01.1991, dar C. Județeană prin Hotărârea 3182/2003 a invalidat propunerea Comisiei Locale pe considerentul că vânzarea s-a făcut după apariția Legii nr. 18/1991, suprafața respectivă urmând a fi trecută în titlul de proprietate de la autor.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Campina reclamantul N. I. I. a solicitat să fie obligate pârâtele C. L. de Fond Funciar Scorțeni și C. Județeană de Fond Funciar P. să emită titlu de proprietate pentru terenul care a aparținut tatălui său, fost membru CAP.
Prin sentința civilă nr. 1910/22.07.2007 a Judecătoriei Câmpina definitivă și irevocabila, prin nerecurare au fost obligate pârâtele C. L. de Fond Funciar Scorțeni, și C. Județeană de Fond Funciar P. să întocmească documentația necesară în vederea punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,46 ha reconstituită autorului reclamantului, N. N.I., conform anexei nr.2 a.
În prezenta cauză reclamantul solicită efectuarea punerii în posesie pe vechiul amplasament și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,93 ha, reconstituită conform Legii 18/1991, dar raportat la suprafața pentru care reclamantul este îndreptățit la eliberarea titlului de proprietate prin sentința civilă mai sus menționată s-a statuat deja definitiv și irevocabil că acesta este îndreptățit doar la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,46 ha, reținându-se de către instanță că nu s-a contestat hotărârea de diminuare a suprafeței de teren menționate.
Este de remarcat sub acest aspect că deși s-a susținut de către reclamant faptul că nu a putut ataca hotărârea de diminuare întrucât nu i-a fost comunicată, acesta nu a atacat nici sentința civilă nr 1910/22.07.2007 la pronunțarea căreia s-a avut în vedere aceeași hotărâre de diminuare, respectiv Hotărârea nr. 3183/2003 a Comisiei Județene de Fond Funciar, achiesând astfel la dispozițiile acesteia, pentru că ulterior în prezenta cauză să reia solicitarea de eliberare a titlului pentru suprafața de 0,93 ha.
Urmare a notificării transmise de reclamant prin B. „P. și M.” pârâtei C. Comunală Scorțeni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor prin care solicită punerea în posesie și întocmirea documentației pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,46 ha conform sentinței civile nr. 1910/22.07.2007, această pârâtă prin adresa nr.5575/7.03.2013 (f.6,7) a comunicat acestuia amplasamentele oferite din terenurile disponibile și a celor pe care le utilizează.
Astfel, nu poate fi primită în cauză susținerea reclamantului din cuprinsul răspunsului la întâmpinările formulate în sensul că nu a existat o propunere efectivă din partea pârâtei C. Comunală Scorțeni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor cu privire la amplasamentul terenurilor solicitate.
În cea ce privește terenul din pct. Acasă instanța de fond a reținut că autorul reclamantului N. I. și al pârâților N. E. și N. N., respectiv N. N. I. a figurat înscris în registrul agricol în perioada 1959-1963 în acest punct cu 0,08 ha curți și tot cu aceasta suprafața s-a înscris și în CAP.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.216/16.01.1989 de fostul NSL Campina N. N. I. și N. F. a vândut fiicei lor, pârâta N. E. o construcție-anexă situată pe un teren în suprafața de 76 mp., care a trecut la stat în baza Legii 58/1974 prin Ordinul Prefectului P. nr. 75/1995 și ulterior prin titlul de proprietate nr._/05.04.1995, fiindu-i constituit pârâtei N. E. dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 1000 mp. cu privire la care a și fost pusă în posesie prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 846/31.03.1995.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.493/12.02.2003 la BNP I. M.-S. V., pârâta N. I.E. a vândut intervenienților U. Gh. C. și U. V. terenul în suprafața de 1.116 mp. dobândit prin titlul de proprietate mai sus menționat împreună cu locuința C1 și anexa C2 situate pe acesta.
Totodată, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 197/16.01.1991 de fostul NSL Campina, N. N. I. si N. F. au vândut fiului lor, reclamantul N. I. I., terenul în suprafață de 924 mp. indiviz din 1000 mp. împreună cu casa construită pe acest teren.
Prin Decizia nr.1355/4.12.2007 a Tribunalului P. s-a admis recursul declarat de recurenții-reclamanți N. I. I. și N. G. împotriva sentinței civile nr.2592/24.09.2007 pronunțata de Judecătoria Campina care a fost modificată în parte în sensul că s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea absoluta parțială a titlului de proprietate nr._/05.04.1995 eliberat pe numele pârâtei N. E., procesul-verbal de punere în posesie nr. 846/31.03.1995 și a Ordinului Prefectului P. nr. 75/1995 pentru suprafața de teren de 924 m.p. ce a fost exclusă din titlu reținându-se că intenția părților a fost de a vinde, respectiv de a cumpăra 76 mp. indiviz din 250 mp. indiviz din 790 mp.
Prin sentința civilă nr.1654/29.04.2009 a Judecătoriei Câmpina s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții N. I. I. și N. G. în contradictoriu cu pârâții U. Gh. C. și U. V. (intervenienți în prezenta cauză) prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.493/12.02.2003 la BNP I. M.-S. V. reținându-se că aceștia din urmă au fost de bună credință la încheierea actului.
Prin sentința civilă nr.190/27.01.2006 a Judecătoriei Câmpina s-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamanților N. I. I. și N. G. și a pârâților U. Gh. C. și U. V. (intervenienți în prezenta cauză) asupra terenurilor deținute de aceștia în pct. Acasă.
Prin sentința civilă nr.949/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ definitivă și irevocabilă (f.164-166) s-a respins acțiunea formulată de reclamanții N. I. I. și N. G. în contradictoriu cu pârâții U. Gh. C. și U. V. prin care s-a solicitat obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 924 mp. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.197/16.01.1991 ca neîntemeiată și a fost admisă cererea reconvențională formulata de pârâți stabilindu-se linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 1-2-3-4-5 conform raportului de expertiză A. F..
Expertiza topometrică efectuată în prezenta cauză de către expert B. N. a concluzionat că întregul teren din pct. Acasă are suprafața de 2314 mp. iar din acesta conform sentințelor nr.190/27.01.2006 și nr. 949/27.03.2013 pronunțate de Judecătoria Câmpina reclamantul deține o suprafață de 1159 mp., din măsuratori, iar intervenienții suprafața de 1155 mp., din măsurători.
Este de remarcat că, atât în contractul de vânzare cumpărare de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.216/16.01.1989 încheiat pârâtei N. E. cât și în contractul vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 197/16.01.1991 încheiat reclamantului N. I. I. se menționează cu privire la terenul vândut că acesta a fost dobândit de autorul acestora, N. N. I. prin moștenire de la tatăl său N. N. decedat în anul 1925 în condițiile în care în N. N. I. a figurat înscris în registrul agricol în perioada 1959-1963 în pct. acasă cu o suprafață de numai 800 mp.
Astfel, deși N. N. I. a figurat înscris în registrul agricol în pct. Acasă cu numai 800 de mp. cu care a și intrat in CAP, acesta a dispus în acest punct de o suprafață totală de 2314 mp.
Sub acest aspect pârâtul N. N. prin concluziile scrise depuse la dosar a precizat că nu au în posesia lor nici un document care să ateste că cei 800 mp. provin dintr-o succesiune de la bunicii lor așa cum tatăl lor N. N. I. a declarat în contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 216/16.01.1989 și sub nr. 197/16.01.1991, și mai mult după ce a vândut fratelui său, reclamantul N. I. I. suprafața de 924 mp. la data de 16.01.1991, prin cererea nr.772/30.03.1991 (f.49), autorul lor N. N. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în pct. Acasă pentru suprafața de 800 mp.
Totodată, paratul N. N. a precizat că vecinătatea terenului de 800 mp. cu Tarlaua nr.7 și islazul comunal a făcut posibilă orice extindere iar lotul primit de la CAP pentru folosință nu a fost în proprietatea autorilor lor astfel încât moștenitorii N. nu pot solicita teren pentru care nu au probe în sensul că au aparținut părinților lor.
Având în vedere cele expuse mai sus solicitarea reclamantului de a fi pus în posesie asupra terenului în suprafață de 2352 mp situat în pct. Acasă, se privește ca neîntemeiată fiind de remarcat că atât înainte de pronunțarea Deciziei nr.1355/4.12.2007 a Tribunalului P. invocată de reclamant în prezenta cauză, cât și după pronunțarea acesteia, situația terenului din pct. Acasă a mai fost analizata prin sentințele civile nr.190/27.01.2006, nr. 1654/29.04.2009 și nr. 949/27.03.2013 ale Judecătoriei Câmpina, definitive și irevocabile.
În cea ce privește celelalte terenuri cu privire la care reclamantul solicită a fi pus în posesie pe vechiul amplasament, instanța de fond a reținut că acesta prin probele administrate în cauză nu a putut face dovada că autorul său a deținut terenurile identificate prin expertiza efectuată în cauza, strict pe amplasamentul identificat, amplasament care de altfel a fost indicat doar de reclamant.
Sub acest aspect martorul G. N. audiat la solicitarea reclamantului, deși a precizat că autorul reclamantului a avut terenuri în pct.P., pct.Buturugi, pct.Cuceasca Slobozia, pct. D., pct Doftăneț, nu a fost în măsură să precizeze cu exactitate amplasamentul acestora, prin indicarea precisă a suprafețelor și vecinătăților acestora, știut fiind faptul că într-un anumit punct există terenuri aparținând mai multor proprietari, nu numai autorului reclamantului, martorul precizând de altfel că nu se învecinează cu nici unul din aceste terenuri.
Mai mult, declarația martorului în sensul că reclamantul stăpânește aceste terenuri este contrazisă de expertiza efectuată în cauză, conform căreia reclamantul este în posesia doar a terenului din pct. P., și mai mult, astfel cum rezultă din cuprinsul expertizei reclamantul la prima convocare nu a fost în măsură să indice amplasamentul tuturor terenurilor cu privire la care solicită punerea în posesie, cu privire la terenul din pct.P., pârâta C. L. Scorțeni neopunându-se a fi pus în posesie pe amplasamentul deținut astfel cum rezultă din adresa nr.5575/7.03.2013.
De altfel, chiar pârâții N. E. și N. N., fratele și sora reclamantului, moștenitori de asemenea ai defunctului N. N.I., cu ocazia concluziilor pe fond au arătat că terenurile indicate de reclamant, identificate prin expertiza topometrică completare exp. Baiuță N. nu au aparținut autorilor lor.
În acest sens, instanța de fond a reținut din cuprinsul expertizei topometrice efectuata în cauză și din cuprinsul precizărilor și concluziilor scrise depuse la dosar de către pârâta C. Locala Scorțeni că terenul din pct. D. Miraj se afla în posesia numitei A. V. conform adeverinței nr.1403/13._ fiind eliberat și proces verbal de punere în posesie, ca moștenitoare a defunctului G. I. G., terenul din pct.Branaia este împrejmuit și cultivat de numitul C. iar pe terenul din pct.Doftăneț se află Sonda 15 Montană aparținând .>
Cu privire la terenul din pct. Buturugi, instanța de fond a reținut că la propunerea Comisiei locale de fond funciar Scorțeni s-a emis Hotărârea 3183/2003 a Comisiei Județene de Fond Funciar (f.71-73) prin care s-a diminuat reconstituirea cu 0,28 teren în pct. Buturugi, pentru care s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/29.06.2001 (f.13) paratului N. N., atât hotărârea de diminuare, cât si sentința civilă nr. 1910/22.07.2007 a Judecătoriei Câmpina în care a fost analizată aceasta hotărâre, precum și titlu de proprietate nr._/29.06.2001 nefiind atacate de reclamant.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța de fond a reținut că acțiunea de față, astfel cum a fost precizată, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, ca atare, iar în baza disp.art.453 alin.1 C.p.c a obligat reclamantul să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei pârâtei N. E. (reprezentând onorariu de avocat) și în sumă de 991 lei intervenienților U. Ghe. C. și U. V. (reprezentând cheltuieli transport și taxe poștale).
Împotriva acestei soluții a declarat, în termen legal, apel reclamantul N. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că prin cererea introductivă de instanța au solicitat obligarea pârâtelor C. Locala Scorțeni de A. a L. F. Funciar și C. Județeană P. de A. a L. F. Funciar efectuarea punerii în posesie pe vechiul amplasament și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren reconstituită conform Legii nr.18/1991, prin completarea și precizarea cererii sale indicând în mod precis care sunt acele suprafețe de teren.
Apelantul-reclamant a menționat că terenurile ce formează obiectul prezentei acțiuni au fost identificate prin completarea - precizarea cererii introductive și, de altfel, ele sunt menționate în adeverința nr.599/19.09.1991 emisa de C. Locala Scorțeni.
Apelantul-reclamant a arătat că din probatoriul administrat în cauză rezultă împrejurarea că autorul său a fost membru al CAP cu adeziunea nr. 522/1962, înscriindu-se cu o suprafața de 1,9 ha teren, iar din mențiunile cuprinse în Registrul agricol pentru perioada 1959-1963 rezultă împrejurarea că suprafața de teren deținută de autorul său a fost de 2,10 ha, prin urmare o suprafață cu mult mai mare decât cea care a format obiectul dosarului nr._, dosar la care face referire C. L..
Apelantul-reclamant a susținut că toate aceste terenuri, reconstituite prin adeverința nr.599/1991, au fost identificate de expertul topo în rapoartele sale de expertiză.
Apelantul-reclamant a învederat că, în același context, trebuie remarcat că terenul care i-a fost reconstituit fratelui său, pârâtul N. N., nu are nici o legătură cu terenurile care au aparținut autorului lor, după cum, în ceea ce privește terenul reconstituit în favoarea pârâtei N. E., titlul acesteia de proprietate a fost anulat prin Decizia Tribunalului P..
Apelantul-reclamant a menționat că o privire aparte trebuie acordată situației terenului pe care în prezent îl dețin intervenienții U., respectiv terenul din pct. Acasă.
Apelantul-reclamant a precizat că expertiza efectuata în cauză a arătat în mod limpede care era amplasamentul real al terenului dobândit de acesta, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 197/16.01.1991, respectiv terenul de 968 mp din conturul 1,2,3,4,5,6,7,A,B,17,16,15,14,13,1, iar spre deosebire, amplasamentul actual al terenului pe care îl stăpânește nu coincide cu amplasamentul real al terenului cumpărat, amplasament ce rezultă fără putință de tăgadă din schița plan anexă la contractul de vânzare cumpărare.
Apelantul-reclamant a arătat că aceeași expertiza a identificat și amplasamentul terenului de 800 mp din pct. Acasă cu care autorul său s-a înscris în CAP, amplasament care în mod cert se suprapune parțial peste terenul stăpânit în prezent de intervenienții U..
Apelantul-reclamant a susținut că, din moment ce intervenienții U. au dobândit terenul prin cumpărare de la pârâta N. E., sora sa, iar titlul de proprietate al acesteia a fost anulat irevocabil, este absolut ilogic ca aceștia să stăpânească un teren al cărui amplasament să se suprapună cu amplasamentul terenului pe care 1-a avut autorul său, iar o astfel de situație s-ar fi explicat numai în măsura în care N. E. ar fi vândut soților U., în mod legal, un teren care ar fi aparținut autorului acestora, lucru care, însă, nu s-a întâmplat.
Apelantul-reclamant a arătat că, în motivarea soluției sale, Judecătoria Câmpina arată împrejurarea că în privința terenului din pct. Acasă, autorul său nu ar fi putut înstrăina mai mult decât o suprafața de 800 mp, suprafață cu care s-a înscris în fostul CAP.
Apelantul-reclamant a susținut că speculează instanța de fond, preluând o afirmație a pârâtului N. N., în sensul că autorul său s-ar fi extins în izlazul comunal, profitând de vecinătatea terenului sau cu acest izlaz.
Apelantul-reclamant a învederat că, în realitate, în legătură cu terenul din pct. Acasă, sunt acte autentice de vânzare-cumpărare care atestă suprafața reală de teren pe care autorul său a avut-o, suprafața identificată de expertul B. cu ocazia efectuării lucrării sale, iar în privința celorlalte terenuri, instanța de fond afirmă în mod netemeinic că nu a făcut dovada că acestea au aparținut autorului său, ori, probatoriul administrat în cauză indică, fără putință de tăgadă, împrejurarea că aceste terenuri există și că nu le stăpânește.
Apelantul-reclamant a arătat că, însăși intimata C. Locala Scorțeni, prin reprezentantul său, s-a arătat dispusă să treacă la punerea în posesie asupra unor terenuri despre care recunoaște ca nu a fost pus încă în posesie.
Prin urmare, apelantul-reclamant a solicitat a se admite apelul și a se schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În drept, apelantul-reclamant a invocat disp. art.466 și urm. C.P.C.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 23.01.2015.
Intimații N. N., U. Gh. C. și U. V., legal citați, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca inadmisibil și nefondat, deoarece sentința civilă nr. 3375/2014 a Judecătoriei Câmpina este temeinică și legală, fiind fundamentată pe probe și documente oficiale, precum și pe hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. De asemenea, intimatul U. Gh. C. a invocat și excepția tardivității formulării apelului, deoarece nu respectă prevederile art. 468 C.pr.civ.
În drept, intimații N. N., U. Gh. C. și U. V. au invocat art. 480 alin. 1 N.C.pr.civ. și art. 205 N.C.pr.civ.
Intimata C. Locala Scorțeni de A. a L. F. Funciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
Intimata N. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de N. I. și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând apelul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de apel, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Tribunalul urmează să respingă excepția tardivității declarării apelului invocată de intimatul U. C. având în vedere că sentința apelată a fost comunicată reclamantului la data de 17.11.2014 iar apelul a fost declarat la data de 18.12.2014 așa cum reiese din ștampila aplicată pe plicul poștei cu care a fost înaintată cererea de apel aflată la fila 7 dosar fond.
Astfel, în cauză a fost respectat termenul de 30 de zile pentru declararea căii de atac a apelului prevăzut de disp. art. 468 alin. C. pr. civ.
Termenul de apel este de 30 de zile potrivit disp. art. 468 alin. 1 C. pr. civ. care curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamant, tribunalul constată următoarele:
Reclamantul a solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren reconstituită conform Legii nr. 18/1991, autorul său deținând o suprafață de teren mult mai mare decât cea care a format obiectul dosarului nr._ iar terenul reconstituit fratelui său N. N. nu are nici o legătură cu terenurile care au aparținut autorului său reconstituit în favoarea pârâtei N. E., titlul acesteia de proprietate fiind anulat prin Decizia Tribunalului P..
Referitor la acest aspect, tribunalul constată că în registrul agricol nu rezultă că autorul acesteia a figurat cu suprafața de teren de 2,10 ha.
Autorul reclamanților s-a înscris cu suprafața de teren de 0,46 ha din care 0,10 ha în punctul D. L., 0,20 ha în pct. D. Slobozia, fânețe 0,06 ha în punctul Plaiul M., 0,20 ha în pct. Buturugi, pășune 0,02 ha în pct. Cimpoitoru, 0,08 ha curți.
Pentru suprafața de teren de 0.46 ha teren autorului reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate iar prin sentința civilă nr. 1910 din 22.07.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina au fost obligate Comisiile de fond funciar să emită titlul de proprietate pentru terenul ce a aparținut tatălui său.
Nemulțumirea reclamantului vizează faptul că nu i-a fost reconstituită suprafața de teren de 0,93 ha teren, însă, cu privire la acest teren, tribunalul constată că nu a fost contestată Hotărârea nr. 3183/2003 a Comisiei Județene P. de Fond Funciar depusă la fila 71 dosar fond.
Susținerea reclamantului în sensul că terenul care i-a fost reconstituit fratelui său, pârâtul N. N., nu are nici o legătură cu terenurile care au aparținut autorului lor, după cum, în ceea ce privește terenul reconstituit în favoarea pârâtei N. E., titlul acesteia de proprietate a fost anulat prin Decizia Tribunalului P. nu poate fi avută în vedere întrucât, titlul de proprietate nr._/05.04.1995 eliberat pe numele pârâtei N. E. a fost anulat parțial cu privire la suprafața de teren de 924 mp ce a fost exclusă din titlu. și totodată pârâtul a precizat la instanța de fond că nu are în posesie nici un document din care să rezulte că terenul de 800 mp nu a fost în proprietatea autorilor lor și prin urmare moștenitorii acestuia nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.
Apelantul-reclamant a menționat că o privire aparte trebuie acordată situației terenului pe care în prezent îl dețin intervenienții U., respectiv terenul din pct. Acasă fiind absolut ilogic ca aceștia să stăpânească un teren al cărui amplasament să se suprapună cu amplasamentul terenului pe care 1-a avut autorul său, iar o astfel de situație s-ar fi explicat numai în măsura în care N. E. ar fi vândut soților U., în mod legal, un teren care ar fi aparținut autorului acestora, lucru care, însă, nu s-a întâmplat.
Tribunalul constată că terenul de la punctul Acasă a fost analizat prin sentința civilă nr. 190/2006, nr. 1654/2009 și nr. 949/27.03.2013 pronunțate de Judecătoria Câmpina, pentru pârâții U. stabilindu-se că aceștia au fost de bună credință la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare cu sora reclamantului, N. E..
Totodată din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert B. N. rezultă că terenul de la punctul Acasă are suprafața de 2314 mp, reclamantul deține suprafața de 1159 mp iar pârâții U. 1155 mp. Cu privire la această suprafață de teren se constată că a făcut obiectul sentințelor civile nr. 190 din 27.01.2006, nr.1654 din 29.04.2009 și nr. 949 din 27.03.2013 pronunțate de Judecătoria Câmpina.
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamant ca nefondat potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
Instanța, în baza disp. art. 451 și 453 C. pr. civ. va obliga apelantul să plătească intimaților U. C. și U. V. 1893,77 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport și taxe poștale.
Cererea intimatului N. N. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită, acesta nu a depus la dosar nici o chitanță din care să rezulte vreo sumă cheltuită cu acest proces..
Tribunalul va lua act că intimata C. L. Scorțeni nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării apelului invocată de intimatul U. C..
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant N. I., C.N.P._ domiciliat în . M., ., jud. P., împotriva sentinței civile nr. 3375/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P., C. L. SCORȚENI DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în com. Scorțeni, ., jud. P., N. E., domiciliata în Băicoi, ., ., jud. P., N. N., domiciliat în . M., ., nr. 58, jud. P. și intimații-intervenienți U. GH. C. și U. V., domiciliați în mun. București, .. Staicovici nr. 51, ., sector 5, ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimaților U. C. și U. V. 1893,77 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea intimatului N. N. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Ia act că intimata C. L. Scorțeni nu solicită cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored.N.C.
9 ex./ 29.09.2015
D.f.nr._ - Judecătoria Câmpina
J.f. M. J.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2622/2015. Tribunalul... → |
|---|
