Fond funciar. Decizia nr. 346/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 346/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 346
Ședința publică din data de 06 Martie 2014
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- G. D.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civile, având ca obiect „fond funciar”, declarat de recurenții – reclamanți C. V., domiciliată în com. Mănești, ., C. I., domiciliat în com. Mănești, ., C. V., domiciliat în ., D. M., domiciliată în . și C. E., domiciliată în Târgoviște, Calea București, ., ., județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 7500/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. LOCALĂ DE A. A L. NR. 18/1991 P. PRIMAR, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. NR. 18/1991 - P. PREFECT, cu sediul în Ploiești, județ P., M. M., domiciliată în ., O. I. G., domiciliată în . și A. C. G., domiciliată în București, ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 06 martie 2014, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 31.01.2012, sub nr._, reclamanții C. V., C. I., C. V., D. M. și C. E. în contradictoriu cu pârâtele C. Locală de A. a L. 18/1991, C. Județeană P. de A. a L. nr.18/1991, O. I. G., M. M. Și A. C. G., au solicitat să se constate intervenită uzucapiunea pentru suprafața de 2738 mp teren aflată în continuarea suprafeței de 1000 mp curți construcții, urmând ca hotărârea ce se va pronunța să constituie titlu de proprietate în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în temeiul legii 18/1991 s-a emis titlul de proprietate nr. 363/19.02.2004 privind terenurile rămase de pe urma defunctului C. A., bunicul lor, pentru care au solicitat Judecătoriei Ploiești, partajarea acestora, cauza făcând obiectul dosarului civil nr._/282/2010.
Au mai arătat reclamanții că după efectuarea expertizei topo, s-a constatat că în titlul de proprietate a fost inclusă suprafața de teren reprezentând curți construcții, T 10, P 450 teren pe care se afla imobilul proprietatea lor construit în anul 1960 pentru care plătesc taxe și impozite. În continuarea terenului curți construcții face corp comun și terenul arabil pe care îl folosesc continuu, neîntrerupt și netulburat de nimeni încă înainte de 1960.
P. urmare, au mai arătat reclamanții că în mod greșit în titlul de proprietate au fost cuprinse terenurile proprietatea lor, impunându-se admiterea cererii, constatarea nulității parțiale a acestuia și obligarea Comisiei Locale a proceda la întocmirea documentației pentru a li se elibera titlu de proprietate pentru aceste terenuri, pentru curți construcții prin constituire iar pentru diferența prin uzucapiune.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile L. nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, art. 984 pct. 4 și art.1937 Cod Civil.
Anexate acțiunii s-au depus înscrisuri constând în: raportul de expertiză topografică efectuat în dosar nr._/281/2010, titlul de proprietate nr. 363/19.02.2004, adresa și schiță de plan, filele 6-15.
Pârâta A. C.-G. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a completului privind judecata capătului 2 al cererii precum și excepția inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 363 /11.02.2004.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ambelor capete de cerere ca neîntemeiate, având în vedere că titlul de proprietate a fost emis pe numele autorului lor comun, beneficiarii acestor bunuri fiind reclamanții, aceștia recunoscând faptul că folosesc și culeg fructele de pe urma tuturor bunurilor înscrise în titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parțială se solicită, achitând impozitul aferent și mențiunea în sensul că au luat cunoștință de includerea acestor suprafețe de teren în conținutul titlului la momentul efectuării expertizei în cauza mai sus precizată nu se susține pentru argumentele anterior formulate.
În drept a invocat dispozițiile prevăzute de art.115-118 C..
P. răspunsul la întâmpinare, reclamanții, au arătat, cu privire la excepția de necompetență materială a completului de judecată privind capătul 2 al cererii, că o astfel de excepție nu poate fi primită, dreptul lor la reconstituirea celor 2738 mp teren aflat în continuarea celor 100 mp curți construcții regăsindu-și izvorul tot în reglementările prevederilor L. nr. 18/1991, decizia IV din data de 16.01.2006 a ICCJ prevăzând posibilitatea uzucapării unui teren chiar în condiția în care terenul s-a aflat în posesia CAP, fiind atribuit ca lot ajutător, dacă posesia a început mai înaintate de . Legilor 57 și 58/1974.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 363/11.02.2004 au menționat că și aceasta este neîntemeiată raportat la prevederile art.23 alin 1 din Legea nr. 18/1991 art.III alin 2 din Legea nr. 169/1997 cu modificările aduse de Legea 247/2005 care statuează că se pot anula titlurile de proprietate reconstituite persoanelor care nu aveau dreptul.
Cu privire la netemeinicia acțiunii raportat la fondul cauzei, au arătat că pot solicita modificarea titlului de proprietate pentru greșita reconstituire a terenului aferent gospodăriei lor cât și a celui aflat în continuarea gospodăriei lor, ei posedându-l din anul 1960, continuu, neîntrerupt și sub nume de proprietar.
La termenul de judecată de la data de 19.10.2012 instanța de fond a apreciat necesar disjungerea capătului de cerere privind «să constate ca intervenită uzucapiunea pentru suprafața de 2738 mp teren aflată în continuarea suprafeței de 1000 mp curți construcții, urmând ca hotărârea ce se va pronunța să constituie titlu de proprietate în acest sens » și a dispus formarea unui nou dosar civil, cu citarea părțior și a respins motivat excepția inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.363/11.02.2004.
Instanța de fond a încuviințat totodată proba cu înscrisuri reclamanților și pârâtei A. C. G., precum și probele cu un martor și efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, cadastru și geodezie având drept obiective: identificarea terenului pe care se află edificată construcția și aferent locuinței, proprietatea def. C. G. și C. V. precum și a terenului aferent reprezentând curtea și grădina necesare bunei folosințe a casei și anexelor gospodărești, întocmind schiță de plan pe care să indice prin lungimi, laturi, vecinătăți, situarea în planul parcelar, suprafața totală rezultată și separat expertul să precizeze dacă această suprafață totală rezultată în urma măsurătorilor se suprapune și în ce măsură se suprapune pe suprafețele reconstituite, prin titlul de proprietate nr. 363/19.03.2004, aflat la fila 9, dosar, solicitate de către reclamanți.
La data de 20.11.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, întocmit de către expert S. F., iar la termenul de judecată de la data de 11.01.2013 instanța a luat act de faptul că reclamanții au renunțat la audierea martorului propus de către aceștia în cauză.
La termenul de judecată de la data de 01.02.2013 instanța a repus cauza pe rol, având nevoie de noi lămuriri și a dispus citarea tuturor părților, pentru termenul din data de 22.02.2013, reclamanții cu mențiunea de a depune copia certificatului de deces al def. C. A., iar pârâtei C. Locală Mănești, prin adresă i s-a solicitat să depună la dosar toată documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 363/ 19.02.2004, respectiv: cererea de reconstituire cu toate actele anexate acesteia; Memoriul Comisiei Locale cuprinzând propunerea înaintată la C. Județeană P.; Hotărârea Comisiei Județene de validare a reconstituirii pe numele C. A.; Anexa la această hotărâre cuprinzând validarea reconstituirii pe numele C. A.; C. extras din registru agricol și alte evidențe ale pârâtei privind rolul avut de C. A.; Procesul-verbal de punere în posesie care a stat la baza titlului de proprietate nr. 363/19.02.2004 precum și orice alte înscrisuri ar mai deține cu privire la emiterea acestui titlu de proprietate. De asemenea, în raport cu adeverința nr. 3589/10.10.2011 și adresa nr. 3589/30.11.2011, emise de UAT Mănești reclamanților și depuse de aceștia la dosarul cauzei, s-a solicitat aceleași pârâte să precizeze în scris unde este situat terenul ( vecini, tara/parcelă sau număr poștal) pe care a fost edificată locuința de către def. C. A. și cu ce titlu deținea acesta terenul la data când a construit locuința și a înscris-o la rol.
La termenul de judecată de la data de 22.02.2013 reclamanții au depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 1094/18.06.1984 și certificat de deces G. A., iar la 22.02.2013 C. Locală Mănești a depus la dosar adresa nr. 606/19.02.2013, la care s-a anexat documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 363/19.02.2004, filele 147-153.
P. Sentința civilă nr.7500/19.04.2013, Judecători Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea completată și precizată, după disjungere formulată de către reclamanții C. V., C. I., C. V., D. M. și C. E..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr. 363/19.03.2004, pe numele C. A. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,5000 ha, în ., jud. P., din care categoria Cc, în T 10, P 450 - 1365 mp. și în T 10, P 454 - 610 mp. – reținându-se totodată că acesta a decedat la 31.03.1984, astfel cum se susține de către reclamanți prin înscrisurile depuse la filele 111, 112 și 141 - 143, constând în notă de ședință, arbore genealogic, certificat deces și certificat de moștenitor și se recunoaște de către pârâți, expres de către A. C. G., prin întâmpinarea de la filele 28 și urm. și de către ceilalți pârâți prin necontestarea acestor împrejurări.
Potrivit documentației care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 363/19.03.2004, depusă de către pârâta C. Locală de Fond Funciar Mănești, această reconstituire a fost validată prin hotărârea Comisiei Județene P. nr. 90/1991, anexa 2 a, pct. 12, realizându-se punerea în posesie și ulterior emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 3,5000 ha, în ., jud. P., suprafață cu care defunctul C. A. a figurat la rol în perioada 1959 – 1961, fila 152 și s-a înscris în fostul CAP, cu adeziunea de la fila 151.
S-a mai reținut de prima instanță că la data de 23.01.2003, a decedat numitul C. G., fiul lui C. A., rămânând ca moștenitori legali, descendenți de gr. I, reclamanții C. E., C. – D. M., C. I., și C. V., potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar – iar aceștia pretind că pe suprafața de teren reprezentând curți construcții situată în T 10, P 450 se afla imobilul proprietatea lor construit în anul 1960, pentru care plătesc taxe și impozite și în continuarea acestui teren se află terenul arabil pe care îl folosesc continuu, neîntrerupt și netulburat de nimeni încă înainte de 1960.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit adeverinței nr. 3589/10.10.2011 și extrasului de rol, că def. C. G. a figurat la rol începând cu anul 1964, cu o casă de locuit, edificată în 1950, situată pe terenul proprietatea tatălui său, așa cum se explică în adresa nr. 606/2013.
Astfel, prima instanța a reținut că def. C. G. nu a avut în proprietate niciodată vreo suprafață de teren, deci nici cea pe care o pretinde prin prezenta acțiune. Defunctul autor al reclamanților a figurat numai ca membru al familiei def. C. A., acesta fiind proprietarul deposedat de fostul CAP și care a figurat în perioada 1959-1961 la rol cu terenul pretins de reclamanți precum și cu alte suprafețe, în total de 3,50 ha.
Pentru aceste considerente și având în vedere că autorul reclamanților nu a figurat la rol în perioada 1959-1961 și nici nu a avut cerere de înscriere în CAP, instanța reține că nu era îndreptățit la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent casei de locuit, cu atât mai mult cu cât nici nu a formulat cerere de reconstituire sau de constituire în acest sens.
Chiar dacă reclamanții au depus la dosar adeverința nr. 3589/10.10.2011 și adresa nr. 3589/30.11.2011, înscrisuri din care rezultă că autorul lor a figurat cu teren și casă, cu impozitele achitate la zi, instanța de fond a avut în vedere că înregistrările în aceste evidențe sunt pur declarative, nefiind însoțite de acte doveditoare ale proprietății și oricum ele privesc o perioadă mult ulterioară celei menționate în legile de fond funciar, respectiv 1945 – 1962 – apreciind totodată că nici expertiza efectuată în cauză nu clarifică natura dreptului, de proprietate sau de folosință asupra terenului aferent casei autorului reclamanților, lucrarea neprecizând ce acte a avut în ce privește situarea terenului reclamanților/autorului lor, neputând fi coroborată cu alte probe de la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a concluzionat că autorul reclamanților nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren reprezentând curți construcții situată în T 10, P 450 potrivit art. 6 din Legea nr. 1/2000, modificată și completată și art.9 și 11, alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată – iar fiind vorba de construcție edificată de moștenitor, pe terenul autorului său, reclamanții urmează a-și valorifica pretențiile în cadrul procedurii partajului succesoral privind pe defunctul C. A. – prima instanță respingând deci, în consecință, ca neîntemeiată, acțiunea completată și precizată, după disjungere
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții C. V., C. I., C. V., D. M. și C. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii, recurenții-reclamanți au învederat faptul că prin acțiunea ce a format obiectul dosarului_, au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate 363/19.02.2004 pentru suprafața de 1365 mp identificat în tarlaua 10 .: N- rest proprietate, E-DJ101;S - D. G., V- Parc A33, reprezentând intravilan curți construcții și a suprafeței de 2530 teren, identificat în tarlaua 10 .: N - rest proprietate, E - rest proprietate, S - D. G., V - Parc A33 dobândită prin uzucapiune conf. art. 1846 c.c, fiind stăpânită și folosită din 1960 când au devenit membrii CAP.A
Mai mult, recurenții-reclamanți au susținut că în motivarea acțiunii au arătat că soțul respectiv tatăl lor C. G., decedat în 1987, împreună cu C. V. în anul 1957 și-au edificat pe terenul de la pct.1 respectiv pe suprafața de 1365 mp imobil și anexe gospodărești, suprafața de 2350 mp aflată în continuarea acestuia fiind dată în folosință de CAP pentru normele realizate urmare a activității desfășurate ca membrii cooperatori, astfel că din anul 1957 părinții și ei copii au stăpânit fără a fi tulburați în posesie cele două terenuri plus imobilul.
Totodată, recurenții-reclamanți au susținut că după apariția L. nr.18/91, C. I. tatăl pârâtei din cauza respectiv A. C. a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, prin care a inclus și cele două suprafețe de teren ce le reveneau de drept, terenuri ce se regăsesc în titlul de proprietate a cărei anulare parțială au solicitat-o prin acțiunea din cauza de mai sus – arătând și că de această situație au luat cunoștința urmare a partajului averii rămasă de pe urma defunctului C. A. tatăl defunctului C. G. tatăl lor și, respectiv, soția supraviețuitoare C. V., stăpânind atât teren curți construcții, cât și cel în continuare fără a fi tulburați în posesie din 1960, nu au făcut demersuri pentru reglementarea juridică, dar cu ocazia partajului judiciar s-au trecut la masa de partaj, aceste terenuri cuprinse în titlul de proprietate emise pe numele lui C. A. ce nu era îndreptățit la această reconstituire.
Or, în ședința din data de 19.10.2012, instanța a considerat că este competentă să soluționeze numai capătul de cerere referitor la anularea titlului de proprietate pentru suprafața de 1365 mp curți construcții disjungând capătul de cerere cu privire la 2350 mp, dobândiți prin uzucapiune și cum li s-a pus în vedere să timbreze cu suma de 1800 lei - sumă imposibil de achitat - pentru acest capăt de cerere au renunțat la judecată.
În acest sens, recurenții-reclamanți au susținut că pentru soluționarea cererii privind constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate asupra terenului curți construcții, la cererea lor s-a dispus efectuarea unei expertize topografice de identificare a terenului prin limite și vecinătăți, numărului de . persoanei ce îl stăpânește în fapt și în baza căror acte și daca terenul este cel indicat în Titlul de proprietate 363/19.02.2004 eliberat de C. Județeană de aplicare a dreptului de proprietate asupra terenurilor P., fiind desemnat expert S. F..
Mai mult, recurenții-reclamanți au susținut că, deși s-a încuviințat proba cu un martor, au considerat, raportat la datele furnizate de Primăria Mănești și de evidențele din registrul agricol, din care rezultă că soții C. G. și C. V. sunt înregistrați din 1960 cu o casă de locuit și cu cele două suprafețe de teren că o probă extrajudiciară și deci nu se mai impunea audierea acestuia.
Recurenții-reclamanți au susținut totodată că, după efectuarea expertizei din care se poate concluziona, în opinia lor, că terenul aferent casei de locuit și anexele gospodărești revine de drept soților C. G. și C. V. părinții celorlalți reclamanți după ce s-au pus concluzii pe fond, judecătoria a repus cauza pe rol, solicitând relații suplimentare de la C. de aplicare a L. 18/91 Mănești, relații care nu aduc nicio modificare situației de fapt rezultata din depunerile la dosar și din conținutul raportului de expertiză.
Astfel, recurenții-reclamanți au susținut că în pofida acestor probe, prin interpretarea greșită a situației de drept supusă examinării, instanța de fond respinge acțiunea așa cum rezultă din Sentința civilă pe care înțeleg să o recureze, iar soluția de respingere a acțiunii cu motivarea pe care o dă instanța este în contradicție cu temeiul de drept pe care și-au formulat acțiunea normă juridică imperativă și asupra căreia spre surprinderea lor instanța de judecată nu face niciun fel de referire.
Mai mult, recurenții-reclamanți au susținut că, potrivit dispozițiilor art.23 din Legea 18/91 cu modificările ulterioare, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor, după caz a moștenitorilor acestora indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora „Adevărații proprietari urmează a primii echivalent în acel loc" – în acest sens, recurenții-reclamanți susținând că în cauză terenul pentru care s-a solicitat anularea titlului de proprietate a figurat în registrul agricol pe numele C. G. și C. V. soția sa, pe acest teren cei doi soți construindu-și casa de locuit astfel că, în opinia lor, sunt incidente dispozițiile art.23 din Legea 18/91 și Legea 247/2005.
Or, recurenții-reclamanți au susținut că motivația instanței că nu s-a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate este nefondată, deoarece dispozițiile art.23 din Legea nr.18/91 operează de drept, nefiind necesară o solicitare în acest sens, iar celelalte motivații raportat la prevederile textului de lege evocat și la reglementările din actul de reconstituire a dreptului de proprietate sunt fără suport juridic și nici nu trebuiesc luate în discuție.
Astfel că, fiind îndeplinite cerințele art III din Legea 169/97 și față de aceste considerente, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, modificarea Sentinței în baza art.312 pct.3 c.p.c, să se admită acțiunea constatând nulitatea parțială a titlului de proprietate 363/19.02.2004 cu privire la suprafața de 1365 mp teren astfel cum a fost identificat prin cererea formulată.
In drept, recurenții-reclamanți au invocat disp. art.304 pct.7, 8, 9 c.pr.civ., solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă conf. art.242 c.p.
Primindu-se dosarul la Tribunalului P. - Secției I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 25.10.2013.
Intimata – pârâtă A. C.-G. formulat întâmpinare la cererea de recurs depusă de reclamanții-recurenți C. V., C. I., C. V.. D. M. și C. E., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr.7500 din 19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Totodată, deoarece cererea de recurs pe care a primit-o este semnată de o persoană necunoscută (probabil de dna avocat din faza fondului dar care nu are aplicată ștampila), intimata-pârâtă a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, iar în situația în care există la dosarul cauzei o împuternicire a apărătorului ales, a solicitat a se lua act că renunță a mai susține excepția.
În drept, intimata-pârâtă a invocat disp. art.115-118 C.proc.civ.
La termenul din 27.02.2014, față de faptul că apărătorul recurenților reclamanți a depus la dosar împuternicirea avocațială, intimata pârâtă prin apărător a arătat expres că înțelege să renunțe la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată prin întâmpinare – împrejurare de care tribunalul a luat act prin încheierea pronunțată la acel termen.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către reclamanți, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenții reclamanți au criticat sentința instanței de fond, arătând că în mod greșit aceasta le-ar fi respins acțiunea formulată astfel cum a fost completată și precizată, după disjungere, apreciind că aceasta a făcut o interpretare greșită a situației de drept supusă examinării, motivându-și soluția de respingere în contradicție cu temeiul de drept al acțiunii formulate, respectiv disp.art.23 din Legea nr.18/1991 rep.
Analizând considerentele sentinței recurată prin prisma motivelor de recurs, formulate în cauză, tribunalul constată însă că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt în raport de probatoriile administrate și de prevederile legale incidente.
Astfel, prima instanță a analizat titlul de proprietate nr.363/19.03.2004 a cărei nulitate absolută parțială recurenții reclamanți au solicitat a se constata, verificând temeinicia și legalitatea titlului menționat potrivit documentației care a stat la baza emiterii acestuia, constatând că reconstituirea dreptului de proprietate prin acest titlul s-a făcut pe numele proprietarului inițial C. A., ulterior decedat, pentru suprafața de 3,5 ha teren situată în com.Mănești, . care susnumitul a figurat la rol în perioada 1959-1961 și cu care acesta s-a înscris în CAP conform Adeziunii depuse în copie la fila 151 dosar fond.
Instanța de fond a avut totodată în vedere faptul că potrivit adeverinței nr.3589/10.10.2011 și extrasului de rol de la fila 65 dosar fond, autorul reclamanților C. G., fiu al defunctului C. A., a figurat la rol începând cu anul 1964 cu o casă de locuit edificată în anul 1950 pe terenul proprietatea tatălui său, situație conformată și prin adresa nr.606/2013.
Față de înscrisurile arătat, prima instanța a reținut în mod corect că autorul reclamanților nu a avut în proprietate suprafața de teren care se pretinde prin prezenta cerere de chemare în judecată, el figurând numai ca membru al familiei defunctului C. A. care a figurat conform înscrisurilor arătate ca titular de rol agricol și ca proprietar deposedat de fostul CAP – temei în care pe numele acestuia s-a și reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,50 ha, în care se include și suprafața pretinsă de reclamanți și pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate astfel emis.
Având în vedere, deci situația juridică a terenului pretins de recurenții reclamanți astfel cum rezultă din înscrisurile existente, în mod corect instanța de fond și-a întemeiat soluția pe aceste înscrisuri certe reținând că în raport de acestea nu poate avea eficiență juridică sub aspectul justificării unui drept de proprietate valabil, situația stăpânirii de fapt a terenului pretins și achitării impozitelor, având în vedere că înregistrările în evidențele fiscale sunt pur declarative, nefiind însoțite de acte doveditoare ale proprietății.
De altfel, chiar recurenții reclamanți, în cuprinsul motivelor de recurs formulate au menționat că „stăpânind atât terenul curți construcții cât și cel în continuare fără a fi tulburați în posesie, nu au făcut demersuri pentru reglementarea juridică” – ori în lipsa acestor demersuri pentru reglementarea dreptului de proprietate pretins, nu se poate reține temeinicia pretențiilor formulate de aceștia în cuprinsul prezentei cererii de chemare în judecată, cu atât mai mult cu cât se solicită constatarea nulității absolute parțiale a unui titlu de proprietate ce apare ca fiind valabil întocmit în raport de înscrisurile atașate la dosar.
În ce privește invocarea de către recurenții reclamanți în prezentul recurs a prevederilor art.23 din Legea nr.18/1991 rep. – temei care de altfel se regăsește numai în răspunsul la întâmpinarea formulată de reclamanți la instanța de fond – acesta nu poate fi reținut în prezenta cauză ca temei al solicitării reclamanților.
Astfel, conform art. 23 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 „ Pentru suprafața de teren agricol atribuită de C.A.P. ca lot de folosință, potrivit prev. art. 4 din Decretul Lege nr. 42/1992, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local, sau de utilitate publică „, iar potrivit art. 25 alin. 1 din aceeași lege „In cazul în care CAP a atribuit loturi în folosință unor cooperatori, în grădinile din intravilan ale foștilor proprietari, asemenea terenuri revin, de drept, în proprietatea deținătorilor inițiali sau a moștenitorilor acestora.”
Ori în cauză, recurenții reclamanți nu se pot prevala de textul de lege menționat în condițiile în care terenul pretins a fost reconstituit titularului dreptului de proprietate și al adeziunii CAP potrivit înscrisurilor existente, cu atât mai mult cu cât recurenții reclamanți nu au finalizat nici demersurile privind invocarea uzucapiunii, astfel cum au precizat chiar în cuprinsul recursului declarat.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurenții-contestatori în cauză sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul declarat de aceștia împotriva sentinței civile nr. 7500/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenții – reclamanți C. V., domiciliată în com. Mănești, ., C. I., domiciliat în com. Mănești, ., C. V., domiciliat în ., D. M., domiciliată în . și C. E., domiciliată în Târgoviște, Calea București, ., ., județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 7500/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. LOCALĂ DE A. A L. NR. 18/1991 P. PRIMAR, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. NR. 18/1991 - P. PREFECT, cu sediul în Ploiești, județ P., M. M., domiciliată în ., O. I. G., domiciliată în . și A. C. G., domiciliată în București, ., ., ., ca nefondat.
Ia act că intimata A. C. G. solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. N. C.-A. M. G. D.
GREFIER,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. C.A.M../tehnored. CAM
2 ex./10.10.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. N. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1129/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1145/2014.... → |
|---|
