Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1088/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1088/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 1088/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1088
Ședința publică din data de 12.11.2014
Președinte: P. –A. A.
Judecător: Ș. O. C.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – creditor COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI P. BUCUREȘTI, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în București, .. 401A, sector 6 împotriva încheierii de ședință din data de 20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – debitoare M. R. C., CNP_, domiciliată în B., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Cerere pentru care s-a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform ordinului de plată nr._/16.07.2014, anulat și atașat la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă în instanță soțul intimatei, numitul M. C. care arată că a plătit amenda și tariful de 24 de euro.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, petenta Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești (S.) „”P. și M.” a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Proces verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011 la solicitarea creditoarei C. SA, prin Direcția R. de D. si P. București, privind pe debitoarea M. R. C..
Prin încheierea din Camera de Consiliu pronunțată în data de 20.06.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată de petenta S. „P. și M.”, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art. 632 NCPC, executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 NCPC stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin Decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit de C. SA la data de 03.06.2011, a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia în prezența unui martor asistent (fila 7 dosar).
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța constată că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
În consecință, constatând că prezentul procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de C. SA la data de 03.06.2011, a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V-a din Codul de procedură civilă, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată, ca neîntemeiată.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel creditoarea C. SA prin Direcția Regională de D. și P. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că potrivit prevederilor art. 27 din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor.”
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importantă relevanță in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabilă in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca „in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului-verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C. - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue il reprezintă anul 2010, învederam instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
Emiterea si comunicarea procesului-verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul-verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, conform art. 37 din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul-verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, solicitam instanței de apel sa constate faptul ca in cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii 455/2001 si ale HG 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit faără a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul C. SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul ca in speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare si sa constate faptul ca procesul-verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond in baza considerentelor sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca aceasta creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata („pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. 5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul pronunțării si deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația sa respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
Totodată, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fara citarea părților, tocmai pentru faptul ca procedura încuviințării executării silite este o procedura necontencioasa, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul-verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
In acest sens, in procedura necontencioasa a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesata poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura in care dovedește o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investita cu o cerere de încuviințare silita.
În baza acestor considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate si încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 03.06.2011.
În drept, art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 si urm. NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezentul apel.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13.10.2014 sub același număr de dosar, nr._ .
In raport de motivele de apel, intimata M. R. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, arătând că până la primirea motivelor de apel, nu a avut cunoștință că pe numele său a fost emis un proces verbal de constatare a contravenției de către C. SA, acesta nefiindu-i comunicat niciodată deși domiciliul său nu s-a modificat și s-a aflat tot timpul o persoană prezentă la acest domiciliu.
Față de acest aspect, intimata a apreciat că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu a fost îndeplinită în mod corect procedura de comunicare a respectivului proces verbal de contravenție, creditoarea încercând să treacă la executarea silită împotriva sa, apreciind că este un debitor de rea credință, dar nu a putut face dovada că acel proces verbal i-a fost comunicat prin poștă, cu aviz de primire. Dacă ar fi primit procesul verbal de contravenție cu siguranță ar fi mers să plătească amenda stabilită prin acesta, așa cum a și procedat la momentul la care a luat la cunoștință de existența acestui litigiu.
Dovada celor susținute intimata o face cu chitanța nr._ din 27.10.2014 emisă de Direcția Economică din cadrul Primăriei municipiului B., precum și chitanța nr._ din data de 27.10.2014 emisă de BCR Sucursala B. depuse la dosar.
Astfel, intimata a arătat că debitul stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011 a fost achitat în întregime, prin urmare executarea silită ce se dorește a fi începută împotriva intimatei a rămas fără obiect, solicitând să se aibă în vedere că la data de 27.10.2014, imediat după ce a aflat de existența acestui proces verbal de contravenție, a procedat la achitarea debitului stabilit prin acesta.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011, intimata a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, întrucât a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa si obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 de euro.
Acest proces-verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului, prin afișare la domiciliul său, la data de 21.07.2011, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare existent la fila 6 dosar fond, fără a se fi făcut dovada formulării plângerii contravenționale în termenul legal.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor,.
Prin dispozițiile art. 37 din același act normativ se statuează că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art. 632 NCPC, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art. 662 NCPC.
Astfel cum statuează art. 665 alin. 5 NCPC, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
- cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
- hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
- înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
- creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
- debitorul se bucură de imunitate de executare;
- titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
- există alte impedimente prevăzute de lege.
În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlului executoriu, în sensul de a stabili dacă procesul-verbal adus la cunoștința contravenientului-debitor a fost sau nu atacat în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestuia.
Orice alte aspecte legate de nelegalitatea procesului-verbal, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii ori prescripția dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate de către partea interesată pe calea contestației la executare silită.
În cauză, prima instanță a apreciat nejustificat că procesul-verbal de contravenție . nr._/03.06.2011, întocmit de C. SA, nu constituie titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin afișare la domiciliul său.
În cadrul prezentului demers procesual, instanța nu era si nu este abilitată să verifice, din oficiu, dacă respectiva comunicare s-a realizat în condiții de legalitate, un asemenea aspect putând fi valorificat doar de partea interesată în modalitatea arătată anterior, adică pe calea contestației la executare, motiv pentru care statuările (obligatorii, de altfel) din decizia nr.10/10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu-si găsesc aplicabilitate în procedura de încuviințare a executării silite.
Cu toate acestea, tribunalul mai constată că, pe parcursul soluționării în apel a prezentei cereri de încuviințare a executării silite împotriva sa, intimata-debitoare a făcut dovada achitării debitului în valoare de 28 euro cu chitanța nr._38185 din data de 27.10.2014 prin care aceasta a plătit suma de 124 lei, reprezentând contravaloarea în lei a debitului de 28 euro (fila 69 dosar apel).
În raport de toate aceste considerente, constatând că în cauză intimata a făcut dovada achitării debitului în valoare de 28 euro, pentru care apelanta-creditoare a solicitat executarea silită împotriva intimatei, tribunalul va păstra soluția primei instanțe, de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, dar pentru motivele expuse mai sus, astfel că apelul formulat de creditoarea C. SA va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI P. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, împotriva încheierii de ședință din data de 20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-debitoare M. R. C., CNP_, domiciliată în B., ., ., ca fiind nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2014.
Președinte, Judecător,
P.-A. A. Ș. O.-C.
Grefier
D. A.
Red. O.C.Ș.
4 ex/04.12.14
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. M. R.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Contestaţie la legea electorală. Sentința nr. 2585/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1122/2014. Tribunalul... → |
|---|
