Acţiune în constatare. Decizia nr. 757/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 757/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 757/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 757
Ședința publică din data de 23.04.2013
Președinte: P.-A. A.
Judecător: Ș. O. C.
Judecător: M. C. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă O. C., domiciliată în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. C., prin curator P. J., domiciliată în comuna Gornet Cricov, .. Prahova, D. G., domiciliată în comuna Gornet Cricov, .. Prahova, și MUNICIPIUL PLOIEȘTI, P. P., cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, la cele două strigări ale cauzei, ultima efectuă la ora 14,10 (fiind ultimul dosar de pe lista recursurilor).
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 1657 lei, conform chitanței nr._/17.04.2012, și timbru judiciar, în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-reclamantă a depus la dosar extras din registrul de căsătorie și dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat, după care
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
După rămânerea în pronunțare asupra recursului, s-a prezentat apărătorul recurentei-reclamante, avocat Ciovînă V..
TRIBUNALUL
P. cererea introdusa pe rolul Judecătoriei Ploiesti la data de 04.08.2011 și înregistrata sub nr._, reclamanta O. C. a chemat în judecată pe pârâții D. G., M. C. și municipiul Ploiești prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 330 m.p și a construcției situate pe acest teren, ambele imobile fiind situate în municipiul Ploiești, ., jud. Prahova, drept de proprietate dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că M. V., tatăl părților a fost timp de 30 de ani proprietarul celor 2 imobile cu care figurează înscris la Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești și pentru care are achitate la zi taxele și impozitele, iar după decesul acestuia în data de 26.10.2008, reclamanta a continuat să stăpânească imobilele, nicio persoană necontestând calitatea de proprietar a acesteia, în acest sens invocând joncțiunea posesiilor.
În dovedirea cererii, în cadrul administrării probei prin înscrisuri, reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele acte în copie: adeverință eliberată de Serviciul Public Finanțe Locale al municipiului Ploiești și adeverință eliberată de Consiliul Local Ploiești, chitanțe de plată a impozitului, certificat de deces M. V., certificat de naștere al reclamantei, copie de pe cartea de identitate a reclamantei și a pârâților, certificat de naștere al părților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 C. p.c, art. 1890, art. 1859, art. 1860 C. Civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 3314 lei și timbru judiciar de 5 lei.
În dovedirea pretențiilor formulate reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, audierea martorilor Coțcariu I. și Coțcariu G., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei, și totodată efectuarea unei expertize topografice și construcții, ce a fost întocmită în cauză de expert topo B. N. și respectiv, expert constructor M. G..
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare.
P. sentința civilă nr._/10.12.2012, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv adeverință eliberată de Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești, imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova figurează în evidențele fiscale din anul 1982 pe numele lui M. V. și M. Chiriachița, imobilul fiind format din teren în suprafață de 330 m.p și clădire.
S-a mai reținut că M. V., decedat la data de 26.10.2006 conform certificatului de deces . nr._, a fost tatăl reclamantei și al pârâților D. G. și M. C., copii rezultați din prima căsătorie a defunctului, cu numita M. J. – căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 5961/03.08.1982 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Ulterior, defunctul M. V. s-a căsătorit cu M. Chiriachița și împreună au stăpânit imobilul ce formează obiectul prezentului litigiu, astfel cum reiese din adeverința menționată, reținându-se că M. Chiriachița a decedat, la rândul său, la data de 23.08.1998.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanta a înțeles să invoce joncțiunea posesiei cu cea a autorului său, susținând că tatăl său, M. V., a dobândit imobilul în litigiu printr-un contract de vânzare care nu a fost încheiat în formă scrisă, susținere a reclamantei ce se coroborează cu declarațiile martorilor audiați. Cu toate aceste, văzând adeverințele eliberate de Serviciul Public Finanțe Locale, instanța constată că bunul în litigiu a fost dobândit de autorul reclamantei în anul 1982 împreună cu soția acestuia la acea dată, bunul fiind stăpânit împreună de aceasta. Cum M. Chiriachița alături de care tatăl reclamantei a stăpânit bunul nu poate fi considerat autor al reclamantei, instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate invoca în favoarea sa joncțiunea posesiilor, nereținând nici declarațiile martorilor audiați în cauză, cu motivația că nu se coroborează cu înscrisurile emise de Serviciul Public Finanțe Locale al municipiului Ploiești, înscrisuri ce au dată certă și cărora instanța le-a dat eficiență - reținând și că de altfel, martorii au arătat că defunctul M. V. a început să posede imobilul în litigiu din anul 1984.
Astfel, instanța de fond a apreciat că întrucât reclamanta nu se poate prevala de joncțiunea posesiilor, aceasta poate începe o posesie pentru sine a imobilului în litigiu, sub nume de proprietar, urmând ca la împlinirea termenului de 30 de ani să solicite să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată în patrimoniul acesteia, posesie care a început să curgă în favoarea acesteia, martorii audiați arătând că aceasta plătește taxele și impozitele imobilului după moartea tatălui său și este cunoscută ca și proprietar.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că nu s-a împlinit termenul de 30 de ani pentru invocarea beneficiului uzucapiunii de lungă durată, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile legale privind joncțiunea posesiilor, respingând în consecință, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs recurenta reclamantă O. C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegala.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond retine ca imobilul (teren si casa) situat in Ploiești, ., ar fi fost dobândit de tatăl său împreuna cu cea de-a doua soție, situație ce nu corespunde realității si in sprijinul căreia la dosar nu exista nici o dovada.
În acest sens, recurenta a precizat că după despărțirea in fapt de mama sa, tatăl său a introdus acțiune de divorț in anul 1981, cauza fiind soluționata la data de 3.08.1982 conform hotărârii judecătorești de divorț depusa la fila 72 dosar fond, iar toate adresele trimise la dosar de Serviciul Public Finanțe Locale dovedesc ca tatăl său s-a înscris in evidentele fiscale ale orașului Ploiești cu teren si casa pe baza de declarație la data de 29.05.1982, când era despărțit in fapt de mama sa, iar pe rolul instanței de judecata se afla procesul de divorț.
Recurenta a mai arătat că din informațiile sale rezulta că cele 2 imobile au fost dobândite de tatăl său anterior anului 1982, dar și-a deschis rol mai târziu in luna mai 1982 de teama unor posibile amenzi - declarațiile martorilor audiați in cauza dovedind in mod neechivoc ca tatăl său a intrat singur in posesia celor doua imobile, cea de-a doua soție venind in imobil după 6 luni de la data dobândirii, cum declara un martor sau după un an, cum declara celalalt martor.
Din cuprinsul matricolei manuale nr. 2636 din 29.05.1982 depusa de instituția fiscala in copie la dosar rezulta ca este menționat doar tatăl său, care si-a deschis rol pentru teren si casa pe baza de declarație, iar în adresele eliberate de instituțiile fiscale începând cu anul 2009 este menționat si numele lui M. Chiriachita pentru ca după o perioada de concubinaj, tatăl recurentei s-a căsătorit cu aceasta si in mod firesc la rolul său a fost adăugat si numele soției sale – astfel că, față de toate aceste probe, apreciază recurenta, rezultă că aspectul reținut de instanța de fond că "bunul in litigiu a fost dobândit de autorul reclamantei in anul 1982 împreună cu soția acestuia la acea data" nu corespunde realității, dat fiind și că la data dobândirii imobilului tatăl său era despărțit in fapt de mama sa si in proces de divorț cu aceasta
Recurenta-reclamantă a mai susținut că în mod neîntemeiat instanța de fond considera ca nu pot reține declarațiile martorilor audiați in cauza pentru ca nu se coroborează cu înscrisurile emise de Serviciul Public Finanțe Locale al municipiului Ploiești, întrucât si din declarațiile martorilor si din adresele instituțiilor fiscale rezulta cu certitudine că: la data de 29.05.1982 M. V. si-a deschis rol pentru teren si casa, imobilele fiind înscrise pe baza de declarație; ca imobilul situat in Ploiești, ., se compune din teren in suprafața de 298 mp si casa ; ca M. V. a stăpânit si folosit cele doua imobile netulburat de nimeni si sub nume de proprietar din 1982 pana la deces ; ca de la 6 luni sau 1 an cum declara martorii de la data dobândirii imobilului, in casa a locuit si M. Chiriachita, mai întâi in calitate de concubina si apoi de soție până la deces 23.08.1998 ; casa se prezintă și in 2012 ca în anul 1982, nefiind întreținuta.
Mai arată recurenta că singura diferență intre înscrisurile menționate si declarațiile martorilor constă în faptul ca din înscrisuri rezultă ca tatăl său figurează înscris in evidentele fiscale începând cu data de 29.05.1982, iar martorii menționează ca data a intrării in posesie asupra imobilului anul 1984 -Cotcariu G., si 1983 -Cotcariu I. – eroarea martorilor de 2 ani si respectiv 1 an, referitoare la anul intrării in posesie a tatălui recurentei asupra imobilului, fiind scuzabila si de înțeles având in vedere ca de la acea data au trecut peste 30 ani – dar niciunul din martori, vecini cu terenul si casa tatălui său, deci in cunoștința de cauza, nu declara ca tatăl recurentei ar fi dobândit imobilul împreună cu viitoarea concubina si ulterior soție, ambii martori fiind.
Recurenta a mai arătat că in nicio etapa a desfășurării procesului instanța de fond nu a manifestat îndoieli sau suspiciuni cu privire la persoanele ce au intrat in posesia imobilului si data acestei intrări in posesie, preocuparea principala fiind in mod legal si temeinic legata de statutul juridic la imobilului, respectiv, daca face sau nu parte din domeniul public sau privat al orașului Ploiești sau al statului și daca a format obiectul legilor proprietății: Legea 10/2001, Legea 247/2005, Legea 18/1991 republicata.
Recurenta-reclamantă a mai criticat sentința primei instanțe susținând că în mod neîntemeiat instanța de fond a considerat ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru joncțiunea posesiilor pentru ca nu a făcut dovada gradului de rudenie cu cea de-a doua soție a tatălui său - sens în care recurenta a arătat că în fapt a făcut dovada ca tatăl său a exercitat o posesie utila si neîntrerupta asupra imobilului în litigiu, netulburat de nimeni si sub nume de proprietar si că după decesul acestuia, imobilul a fost si este posedat de recurentă in aceleași condiții, respectiv netulburată de nimeni si sub nume de proprietar – faptul că la o perioada de timp după ce tatăl său a intrat in posesia imobilului, în casa a locuit si M. Chiriachita, ca concubina si ulterior ca soție până la decesul sau in 1998, nu poate duce la concluzia ca si aceasta a posedat imobilul conform dispozițiilor legale referitoare la uzucapiunea de lunga durata.
S-a arătat deci că dreptul lui M. Chiriachita de a locui in imobil a rezultat din relația de concubinaj si ulterior de căsătorie cu tatăl recurentei, ceea ce nu înseamnă ca a folosit imobilul netulburata de nimeni si sub nume de proprietar, astfel că, recurenta arată că obligația sa consta in a dovedi joncțiunea posesiei sale cu a tatălui său, situație pe care consideră ca a dovedit-o cu probele administrate in cauza - iar pe cale de consecința, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii precizate, respectiv constatarea dreptului său de proprietate, dobândit prin uzucapiunea de lungă durată și joncțiunea posesiilor, asupra terenului și construcției în cauză, conform rapoartelor de expertiză.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 25.01.2013.
Legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.
Recurenta-reclamantă a depus la dosar, ca înscrisuri noi în recurs, extrase din registrul de căsătorie al Consiliului Local Ploiești, privind căsătoria autorului recurentei cu I. V. și, ulterior, cu I. Chiriachița.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenta-intimată, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C. proc. civilă, tribunalul constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Un prim aspect pentru care recurenta-reclamantă critică sentința civilă nr._/10.12.2012 vizează faptul că instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat faptul că imobilul în litigiu ar fi fost dobândit de autorul său împreună cu cea de a doua soție, respectiv numita M. Chiriachița.
În acest sens, se constată, coroborând probatoriile dosarului, că această împrejurare reținută de instanța de fond nu corespunde realității, în condițiile în care, potrivit adeverinței nr._/9.04.2010, imobilul din Ploiești, . figurează în evidențele fiscale din anul 1982 la matricola manuală nr. 2636/29.05.1982 și - chiar dacă potrivit declarației inițiale, imobilul figurează înscris atât pe numele autorului recurentei, M. V., cât și pe numele numitei M. Chiriachița, motivat de împrejurarea că ar fi trăit în concubinaj la acel moment - acest fapt nu se poate reține ca fiind o dovada certa a faptului ca imobilul respectiv a fost achiziționat în comun de către sus-numiții, având în vedere că cei doi s-au căsătorit la 14.01.1984, conform extrasului din registrul de stare civilă depus la fila 33 dosar recurs, iar din probele testimoniale rezultă că “M. V. a intrat în posesia terenului și a construcției, acestea fiind cumpărate de tatăl său și date lui M. V.“, conform declarației martorului Coțcaru I. și, respectiv, că “M. V. a cumpărat imobilul în litigiu cu banii dați de tatăl lui“, conform declarației martorului Coțcaru G..
Mai mult, la data declarării imobilului în evidențele fiscale în maniera arătată, autorul reclamantei era căsătorit cu prima soție, numita M. (P.) J., de care era însă despărțit în fapt încă din anul 1980 și de care a divorțat conform sentinței civile nr. 5961/3.08.1982 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Față de aspectele arătate și având în vedere că în afara căsătoriei nu operează prezumția comunității de bunuri, tribunalul constată că reținerile instanței de fond în sensul arătat nu au corespondență în probele dosarului și nu corespund realității.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs formulat de recurenta-reclamantă, privind faptul că instanța de fond consideră că nu poate reține declarațiile martorilor audiați în cauză întrucât nu se coroborează cu înscrisurile emise de S.P.F.L: Ploiești, se constată că această apreciere a instanței de fond nu se poate aplica decât eventual cu privire la data intrării în posesie, care nu corespunde în declarațiile martorilor (1983, 1984) cu data relevată de înscrisuri (1982) – aspect explicabil însă prin durata de cca. 30 ani scursă de la data dobândirii imobilului. Nu există însă niciun temei cert de înlăturare a declarațiilor martorilor, vecini cu reclamanta, cu privire la aspectele de fond privind întinderea și caracterul posesiei asupra imobilului în litigiu – aceștia arătând că tatăl reclamantei a stăpânit imobilul, în care a locuit până la deces și “o doamnă numită Chiriachița,”, iar în prezent reclamanta este cunoscută ca proprietar al imobilului, de care continuă să se ocupe, plătind toate datoriile, apă lumină, impozit, nicio persoană neavând vreo pretenție față de imobilul în litigiu până în prezent .
Motivarea instanței de fond se întemeiază însă în cea mai mare măsură pe aspectul criticat de recurenta-reclamantă în cuprinsul celui de al treilea motiv de recurs privind aprecierea instanței de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru joncțiunea posesiilor pentru că nu ar fi făcut dovada gradului de rudenie cu cea de a doua soție a tatălui său.
Sub acest aspect, se constată că, în raport și de considerentele prezentate cu referire la primul motiv de recurs, potrivit cărora nu este întemeiată reținerea primei instanțe privind constatarea că “autorul reclamantei a dobândit imobilul în 1982 împreună cu soția acestuia de la acea dată”, M. Chiriachița, care, după cum rezultă din actul de stare civilă depus în recurs, s-a căsătorit cu acesta în 1984 – tribunalul constată că dreptul numitei M. Chiriachița de a locui în imobilul în litigiu a rezultat din relația de concubinaj și ulterior de căsătorie cu autorul recurentei-reclamante - astfel că nu se poate reține că a stăpânit imobilul sub nume de proprietar, ceea ce constituie o caracteristică obligatorie a posesiei de natura să atragă aplicabilitatea dispozițiilor privitoare la uzucapiunea de lună durată.
În consecință, după cum rezultă din coroborarea tuturor probatoriilor administrate în cauză, tatăl recurentei-reclamante, M. V., este singurul care a posedat anterior imobilul în cauză sub nume de proprietar, precum și, după cum a rezultat din probele cu înscrisuri și testimoniale, în mod continuu, neîntrerupt, netulburat și public – aspecte ce au caracterizat și posesia recurentei-reclamante – astfel încât, contrar celor reținute de prima instanță, Tribunalul apreciază că nu există niciun impediment pentru ca recurenta-reclamantă să se poată prevala de joncțiunea posesiei sale cu cea a tatălui său, iar având în vedere și durata acestor posesii, să se constate împlinirea termenului de 30 ani, cu consecința dobândirii dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă de luncă durată.
În raport de considerentele arătate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă O. C., împotriva sentinței civile nr._/10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o va modifica în tot, în sensul ca va admite acțiunea precizată și va constata dreptul de proprietate al recurentei-reclamante O. C. asupra terenului în suprafață de 298 mp, situat în Ploiești, ., jud. Prahova, identificat conform raportului de expertiză topo B. N. și asupra casei situate pe terenul menționat, compusă din 2 camere, 2 holuri, bucătărie, baie, cămară, polată și beci, identificată conform raportului de expertiză construcții M. G. - dobândit prin uzucapiunea de lungă durată și joncțiunea posesiilor.
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., va constata că recurenta-reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă O. C., domiciliată în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. C., prin curator P. J., domiciliată în comuna Gornet Cricov, .. Prahova, D. G., domiciliată în comuna Gornet Cricov, .. Prahova, și MUNICIPIUL PLOIEȘTI, P. P., cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că admite acțiunea precizată. Constată dreptul de proprietate al recurentei-reclamante O. C.
asupra terenului în suprafață de 298 mp, situat în Ploiești, ., jud. Prahova, identificat conform raportului de expertiză topo B. N. și asupra casei situate pe terenul menționat, compusă din 2 camere, 2 holuri, bucătărie, baie, cămară, polată și beci, identificată conform raportului de expertiză construcții M. G. - dobândit prin uzucapiunea de lungă durată și joncțiunea posesiilor.
Ia act că recurenta-reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
P.-A. A. Ș. O. C. M. C. A.
GREFIER
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.C.A./Tehnored. M.C.A.
2 ex./04.11.2013
d.f._ Judecatoria Ploiesti
j.f.Fluturas I. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1157/2014.... | Fond funciar. Hotărâre din 18-04-2013, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
