Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1122/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1122/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 1122/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1122
Ședința publică din data de 18.11.2014
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTOR – R. C.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantele reclamante D. M. L.,T. L. A. L. și V. L. R., toți cu domiciliul în Ploiești, ., Județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL P., cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova și . SRL, cu sediul în B., ..107 A, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții reclamanți D. M. L. și T. L. A. L. reprezentate de avocat V. L. și apelanta reclamantă V. L. personal, intimata pârâtă . avocat Canel Clementina, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelanților, depune la dosar un set de acte, copii fiind comunicate reprezentantului intimatei . ca instanța să se pronunțe asupra cererii de amânare formulată de numita T. M. A..
Reprezentantul intimatei . cererea formulată de numita T. M. A. a rămas fără obiect, fiind o cerere formulată pentru termenul anterior din data de 21.10.2014.
Instanța pune în discuție cererea de intervenție formulată în interes propriu și în interesul apelanților de către numita T. M. A., urmând ca cererea de amânare a cauzei depusă la data de 27.10.2014, pentru termenul de judecată din data de 21.10.2014, să fie soluționată ținându-se seama dacă respectiva persoană va figura ca parte sau nu în prezenta cauză.
Avocat V. L., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de inervenție, însă nu se opune încuviințării acesteia.
Reprezentantul intimatei, depune la dosar întâmpinare, menționează că cererea de intervenție în interes propriu este tardivă, iar în ceea ce privește cererea de intervenție în interesul reclamanților nu este de acord cu admiterea acesteia față de obiectul cererii.
Tribunalul, având în vedere dispozițiile codului de procedură civilă care reglementează strict cauzele când o terță persoană poate interveni în calea de atac a apelului, nefiind parte în primă instanță, va respinge cererea de intervenție ca inadmisibilă, atât în interes propriu, cât și în interesul apelantelor, întrucât pe de o parte cererea de intervenție în interes propriu se formulează în primă instanță până la închiderea dezbaterilor, iar pe de altă parte poate fi formulată în interesul apelantelor în calea de atac a apelului numai cu acordul părților, acord inexistent în cauză, mai ales că persoana care a formulat cererea de intervenție nu are calitatea de terț dobânditor, calitate pe care o poate dobândi o persoană în cazul în care bunul face obiectului unui partaj, revendicare, etc.
Tribunalul ia act că numita T. M. A. nu poate formula cerere de amânare a prezentei cauze, întrucât nu are calitatea de parte, motiv pentru care instanța se află în imposibilitate legală să dispună cu privire la o cerere depusă la dosar de o persoană care nu are calitate pe parte.
Tribunalul, învederează reprezentanților părților că Municipiul Ploiești a fost citat să depună toate actele de proprietate pe care le deține asupra imobilului în litigiu, iar pârâtul în baza principiului disponibilității care guvernează procesul civil, poate să depună sau nu aceste acte, instanța fiind în imposibilitate să solicite obligarea pârâtului să-și exercite dreptul la apărare în altă modalitate decât acesta înțelege să o facă.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul apelanților reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea apelului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Arată că instanța de fond nu a stabilit corect calitatea părților în proces, nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv desființarea instalației exterioare de separație gaze naturale pe . construcției închiriată apelantelor și montată pe gardul de lemn proprietatea acestora, pentru încălcarea dreptului de folosință. Instanța de fond nu a analizat argumentele deduse judecății și a interpretat greșit probele efectuate în cauză. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte ., solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arată că instanța de fond, din analiza probelor depuse la dosar a constatat că nu există temei legal pentru anularea acordului de acces la sistemul de distribuție gaze naturale, respingând acțiunea ca nefondată. Învederează faptul că prin respingerea probei cu expertiza, instanța a considerat că este lămurită, analizând înscrisurile depuse în cauză, inclusiv raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de reclamante. Astfel, apreciază că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, a stabilit proprietarii corecți conform documentelor depuse. Solicită respingerea apelului. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de ordonanță președințială inregistrata cu nr._ /26.03.2012 la Judecatoria P., reclamantele D. M. L., T. L. A. L., V. L. R., au chemat în judecată pe pârâții, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se dispuna anularea acordului de acces la sistemul de distributie gaze naturale nr._/15.12.2010 prelungit pana la data de 15.12.2012 emis de catre . SRL privind apartamentul situat în Ploiești, .,etaj 2 pentru inexistența acestui imobil,neîndeplinirea cerințelor Legii nr.451/2004, HGR nr.1043/2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca paratul, beneficiar al lucrarii nu are titlu de proprietate, detinând un spatiu la mansarda, dobandit în urma renuntarii fostului proprietar la reconstituirea dreptului de proprietate, existând o diferenta între o mansarda si un apartament aflat la etajul II în conditiile în care spatiul se doteaza cu instalatia de gaze, mansarda fiind situata în podul casei sub acoperis, având plafon din grinzi de lemn, datând din anul 1938, motiv pentru care pentru dotarea acestei mansarde cu sursa de foc erau necesare lucrari speciale de prevenire a incendiilor, mai ales autoturismele pompierilor nu pot avea acces pe partea din constructie in care se află mansarda.
La data de 03.04.2012 reclamantele și-au modificat actiunea, în sensul că înțeleg să o formuleze în baza dreptului comun.
La data de 22.05.2012 paratul municipiul P. a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care imobilul situat în Ploiești, . este prevazut cu mansarda amenajata ca spatiu locativ de sine statator, fiind compusa din doua dormitoare, coridor, WC, bucatarie, casa scarii in suprafata de 64,70 mp, potrivit deciziei nr.682/1971, imobil pe care l-a dobândit prin Decizia nr. 208/1968 la care ILL P. a efectuat inca din anul 1974 reparatii la cladire, constand in revizie instalatii gaze, fapt atestat de fișa imobilului, caz în care pretențiile reclamantelor sunt nejustificate.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr._/29.10.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâților, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar, imobilul situat în mun. P. . are regim de proprietate mixta între coproprietari, figurând în această calitate și pârâtul Mun. P. care a obtinut acest drept înca din anul 1968 prin Decizia nr. 208/16.02.1968, decizie în temeiul căreia a fost transmis in proprietatea ILL P. imobilul sus menționat compus din pivnita, parter, etaj I, însă mansarda la aceasta constructie a fost executată de catre Mun. P., fiind efectuate lucrări de reparatii, revizie a instalatiei gaze inca din anul 1974, iar în speță lucrarea de racordare la instalația de gaze a fost efectuata cu Îndeplinirea tuturor dispozitiilor legale, cu atat mai mult cu cat pârâtul avea calitate de proprietar Înca din anul 1968, mai ales că în baza disp. art 17 lit. i din HG_ este necesar, in vederea incheierii contractului de racordare, acordul proprietarului /proprietarilor instalatiei de utilizare a gazelor naturale la care se realizeaza racordul, in cazul in care alimentarea obiectivului nu necesita realizarea unui bransament, existând posibilitatea tehnica de racordare la o instalatie de utilizare existentă.
S-a specificat că potrivit adresei nr._/16.11.2011 emisă de Directia de Gestiune Patrimoniu, dupa cumpararea locuintelor in baza Legii nr. 112/1995 fostii chiriasi au incheiat contracte de furnizare a gazelor naturale, folosindu-se acelasi bransament existent inca din anul 1968, ceea ce înseamnă că acordul prevăzut de dispozițiile legale sus menționate ar fi fost necesar doar în cazul în care lucrarea s-ar fi efectuat fara acordul proprietarilor, respectiv a persoanelor care au aceasta calitate încă din anul 1968, iar fotografiile existente la dosar atestă neîncălcarea legislatiei in vigoare, mai ales că expertiza extrajudiciara are un caracter subiectiv, fiind intocmita doar cu respectarea obiectivelor impuse de catre reclamante, impunându-se înlăturarea acesteia în raport de actele existente la dosar, motiv pentru care s-a constatat netemeinicia pretențiilor reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, completarea probatoriilor cu acte, expertiză de specialitate, motivându-se că eronat nu s-a stabilit calitatea părților în proces, inclusiv a pârâtului Municipiului Ploiești împotriva căruia au formulat acțiune pentru a asigura hotărârii opozabilitatea, instanța de fond nepronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere privind desființarea instalației exterioare de separație gaze naturale aflată pe . pârâtei de a muta instalația exterioară pe zidul construcției și că eronat a fost desființată neautorizat instalația de gaze ce deservea spațiul în litigiu fără să se dispună măsurile necesare prevăzute pentru prevenirea incendiilor, fiind eliberat un acord nou de acces la instalația de gaze cu încălcarea legii, fără să existe acordul beneficiarilor branșamentului ce deservește imobilul în litigiu, mai ales că proiectul privind separația de gaze nu a respectat legislația în materie.
În continuare, reclamantele au arătat că proiectul, lucrarea de gaze, nu respectă legislația în materie, identificând spațiul locativ la care a fost efectuată ca fiind un apartament la etajul 2, în loc de mansardă aflată în podul imobilului, neavând planșeu de beton, ci grinzi din lemn, neindicându-se măsurile necesare asigurării imobilului contra incendiilor, având loc o modificare nejustificată a traseului instalației în urma amplasării unei țevi pe . curtea interioară, pe terenul ce deservește construcția, închiriat proprietarilor acesteia în schimbul obligației de a nu-i schimba destinația, iar conductele au fost montate aleatoriu, fără să fie menționate cotele de reper la cca. 0,50 m. de zidul construcției, la un metru de trotuar, conducta fiind montată pe un gard de lemn aparținând reclamantelor, aflat în stare de degradare care se impune să fie desființat, lucrarea executată prezentând pericol de incendiu.
De asemenea, reclamantele au precizat că a fost încălcat dreptul de folosință asupra terenului grevat cu servitute de către pârâți, fără să existe o verificare a titlului de proprietate al beneficiarului lucrării, a contractelor de închiriere, având loc o desființare neautorizată a instalației vechi existentă la mansardă, o modificare a traseului conductelor prin amplasarea acestora pe teren, fără menținerea vechiului traseu pe zidul construcției, nefiind respectate normele de securitate a lucrării și că eronat a fost respinsă expertiza de specialitate, neținându-se seama de expertiza extrajudiciară întocmită de o persoană de specialitate, mai ales că eronat s-a considerat că Municipiul Ploiești are un drept de proprietate asupra branșamentului instalației de gaze din anul 1968, deși titlurile privind preluarea imobilelor de către stat au fost declarate nule, apartamentele de la etaj și parter fiind înstrăinate de către stat în 1997 împreună cu instalația de gaze.
Totodată, reclamantele au menționat că eronat a fost interpretată și aplicată legea, stabilindu-se că pârâtul Municipiul Ploiești are un drept de proprietate asupra branșamentului fără să se țină seama că acesta deservește mai mulți utilizatori care trebuie să-și manifeste acordul cu privire la accesarea utilizării acestuia de către o terță persoană printr-o declarație autentică, dispoziții nerespectate de către pârâta . în condițiile în care pe teren nu există decât un singur branșament care deservește întregul imobil, proprietarii beneficiind de lucrări de separații, iar alimentarea mansardei s-a realizat prin înțepare în conducta comună, neexistând o instalație de utilizare separată în raport de instalația comună, caz în care se impune acordul tuturor utilizatorilor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 21.03.2014.
La data de 28.04.2014, pârâta . SRL a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de către reclamante în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, constatându-se că branșamentul instalației de gaze aparține societății pârâte și nicidecum reclamantelor.
La data de 17.06.2014, reclamantele au formulat un răspuns la întâmpinarea societății pârâte, solicitând înlăturarea susținerilor acesteia, ținându-se seama de dispozițiile legale în materie și de probele administrate în cauză.
La data de 14.10.2014 numita T. M. A. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantelor, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, cerere respinsă de către instanța de apel, ca inadmisibilă.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform acordului de acces la sistemul de distribuție gaze naturale din data de 15.12.2012, adreselor existente la dosar, în anul 2010 s-a procedat la realizarea accesului la sistemul de distribuție a gazelor naturale la imobilul situat în Ploiești, ., respectiv la mansarda acestuia constând într-un apartament existent la etajul 2 în scopul asigurării furnizării gazelor naturale beneficiarului acestui apartament, realizându-se o instalație de utilizare separată de instalația de utilizare comună a imobilului sus menționat, invocându-se dreptul de proprietate al branșamentului instalației al societății pârâte, instalație care a fost amplasată pe . pe terenul aferent construcției aparținând pârâtului Municipiul Ploiești fără să se solicite acordul proprietarilor construcției.
În baza contractelor de închiriere din data de 31.01.2005, actelor adiționale anexate acestora, Consiliul Local Ploiești a închiriat reclamantelor pentru diferite perioade de timp respectiv pe o durată de câte 3 ani, prelungite până la data de 01.01.2014, diferite parcele de teren de 13,43 mp., 24,57 mp. din suprafața totală a terenului situat în Ploiești, ., în schimbul achitării unor chirii lunare.
În conformitate cu actul de partaj voluntar din data de 05.04.1946, fișa clădirii din anul 1968, deciziile nr.682/14.12.1971, 208/16.02.1968, imobilul în litigiu situat în Ploiești, ., a fost dobândit în indiviziune de către numiții Brană Zecler și I. A., imobil preluat de către stat cu titlu de donație în urma aplicării Decretului nr.409/1959 la data de 26.01.1968, fiind compus dintr-o construcție având la parter un apartament, o pivniță, la mansardă o cameră de serviciu, un teren de 274,71 mp., imobil care la data de 16.02.1968 era dotat cu instalație de gaze, după care la data de 14.12.1971 imobilul a fost trecut în integralitatea sa în proprietatea statului în urma sentinței civile nr.5556/15.09.1970 a Judecătoriei Ploiești, dată la care era compus dintr-o construcție având la etajul 1 trei dormitoare, hol, baie bucătărie, WC, oficiu, vestibul, terasă, casa scării, la mansardă 2 camere, coridor WC, bucătărie, casa scării și podul clădirii.
Prin sentința civilă nr.311/17.03.2005 a Tribunalului Prahova au fost anulate dispozițiile nr.8612/21.10.2004, 8613/21.10.2004 și s-a constatat dreptul numiților Weisler G., Zecler E. de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, compus dintr-un teren de 230 mp și o construcție cu parter, etaj, terasă intrare, boxe, mansardă, imobil din care terenul de 23 mp. și o parte din construcție se află în domeniul privat al Municipiului Ploiești, constând în, respectiv mansarda.
În temeiul contractelor de închiriere nr._/27.06.2011,_/ 15.07.1999, pârâtul Municipiul Ploiești prin Consiliul Local Ploiești a închiriat numiților M. C., R. C. T. o parte din construcția situată în Ploiești, . și anume 2 camere, terasă, bucătărie, WC, coridor, reprezentând un apartament și respectiv o cameră, bucătărie, coridor, WC, terasă aflate la mansardă pe o durată de câte 5 ani, dispunându-se însă în baza sentinței civile nr._/01.10.2001 a Judecătoriei Ploiești, rezilierea contractului de închiriere nr._/ 15.07.1999 și evacuarea numitului R. C. T. din apartamentul sus menționat care a fost închiriat începând cu data de 27.06.2011 până la data de 26.06.2016 numitei M. C..
Potrivit sentinței civile nr.9776/26.11.2004 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus partajarea imobilului situat în Ploiești, . având un apartament cu 3 camere și dependințe dobândit de către defunctul T. T. în timpul vieții în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr.848/28.01.1997, între reclamante, în calitate de moștenitoare legale ale acestuia, ocazie cu care reclamantei V. L. R. i s-au atribuit în proprietate exclusivă o cameră, hol, WC, vestibul, scară de acces, în timp ce celorlalte două reclamante li s-au atribuit două camere, baie, oficiu, bucătărie, terasă și boxă.
Din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară ing. M. I. reiese că la imobilul în litigiu a existat un singur branșament de gaze care asigura alimentarea apartamentelor de la parter și etaj, conductele de distribuție a gazelor fiind montate pe peretele exterior al construcției, inclusiv privind apartamentul de la mansardă, însă s-a realizat o lucrare de separație a instalației de gaze pentru asigurarea furnizării gazelor naturale la apartamentul de la mansardă prin amplasarea unei conducte de gaze pe . care asigură accesul proprietarilor imobilului de la calea publică la apartamentele acestora, prinsă cu suporți înfipți, improvizați în stâlpii de lemn de la gardul împrejmuitor, fără să fie respectate dispozițiile legale în materie în condițiile în care nu a existat acordul obligatoriu al proprietarilor apartamentelor, deși era obligatorie montarea conductelor de distribuție a gazelor pentru apartamentul de la mansardă pe peretele exterior al construcției.
Disp. art 17 din HGR nr. 1043/2004 stipulează că pentru încheierea contractului de racordare solicitantul va depune printre altele actul de proprietate sau documente justificative care atestă dreptul de folosință asupra terenului, respectiv clădirii în care se constituie obiectivul, acordul proprietarului pentru încheierea contractului de racordare de către chiriaș, acordul proprietarilor instalației de utilizare a gazelor naturale la care se realizează racordarea în cazul în care alimentarea obiectivului nu necesită realizarea unui branșament deoarece există posibilitatea tehnică de racordare la o instalație de utilizare existentă.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că imobilul în litigiu situat în Ploiești . a aparținut în proprietate numiților Brană Zecler, I. A., imobil preluat de către stat în perioada 16.02._71 în baza deciziilor nr.208/1968, 682/1971, compus dintr-un teren de 274,71 mp. și o construcție cu parter, etaj, mansardă, dotat încă din anul 1968 cu instalație de gaze și branșament, imobil din care au fost înstrăinate în favoarea autorului reclamantelor și a unor terțe persoane apartamentele aflate la parter și etaj, însă s-a dispus trecerea în domeniul privat al localității, a terenului de 274,71 mp. și a unei părți din construcție, respectiv mansarda, motiv pentru care au fost închiriate diferite parcele de teren reclamantelor, precum și numitei M. C. apartamentul de la mansardă, având două camere și dependințe, astfel încât la data de 22.11.2010, pârâtul Municipiul Ploiești a solicitat asigurarea furnizării gazelor naturale la apartamentul de la mansardă societății pârâte, ocazie cu care s-a întocmit un proiect, realizându-se o instalație de alimentare cu gaze naturale aprobată de către pârâta . SRL prin traversarea terenului sus menționat de la calea publică la apartamentul de la mansardă.
Ca atare, atât timp cât terenul de 274,71 mp. aparține domeniului privat al Municipiului Ploiești, teren pe care se află amplasată întreaga construcție situată în Ploiești, ., iar la acest imobil există un branșament care asigură furnizarea gazelor naturale din conducta principală, aparținând societății pârâte la toate apartamentele aflate la parter, etajul 1 al clădirii, branșament existent încă din anul 1968, deci anterior dobândirii prin cumpărare a apartamentului de la parter de către autorul reclamantelor, înseamnă că în realitate reclamantele nu au un drept de proprietate exclusivă sau un drept de coproprietate asupra branșamentului care asigură alimentarea cu gaze naturale din conducta principală a apartamentului lor, ci pur și simplu au un drept de proprietate asupra conductei de gaze care traversează partea de construcție deținută în proprietate la parter de către acestea, drept în temeiul căruia reclamantele nu pot pretinde celor doi pârâți să realizeze alimentarea cu gaze naturale la mansarda imobilului prin intermediul conductei acestora în condițiile în care reclamantele au refuzat categoric să-și dea acordul în acest sens, aspect confirmat de adresele existente la dosar.
De altfel, nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că reclamantele ar avea un drept de proprietate sau coproprietate asupra terenului de 274,71 mp. pe care se află întreaga construcție, inclusiv asupra parcelei de teren reprezentând . în lipsa unui asemenea drept, acestea nu pot pretinde obligarea pârâților să le solicite acordul privind amplasarea unei instalații de gaze naturale care să traverseze aerian terenul respectiv și deci desființarea instalației de gaze aferentă mansardei întrucât amplasarea aeriană a conductei respective nu împiedică accesul reclamantelor la apartamentul pe care îl dețin la parterul clădirii, folosirea parcelelor de teren ce le-au fost închiriate.
De fapt, pârâtul Municipiul Ploiești, în calitate de proprietar, are obligația să asigure chiriașului căruia i-a închiriat apartamentul de la mansardă toate condițiile necesare pentru folosirea corespunzătoare a apartamentului respectiv, din toate punctele de vedere, inclusiv asigurarea furnizării gazelor naturale în condițiile în care reclamantele îl împiedică pe pârât să-și exercite prerogativele dreptului său de proprietate, inclusiv dreptul de a folosi imobilul proprietatea sa potrivit naturii și destinației acestuia.
Faptul că în cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară M. I. s-a specificat că era obligatorie acordul proprietarilor apartamentului de la parter și că nu ar fi fost respectate dispozițiile HGR nr.1043/07.07.2004, impunându-se montarea conductelor de distribuție a gazelor pentru apartamentul de la mansardă pe peretele exterior al întregii clădiri, nu înseamnă în mod automat că realizarea sistemului de furnizare a gazelor naturale la apartamentul de la mansardă, s-a realizat în mod nelegal, deoarece reclamantele se află în imposibilitate legală de a-și invoca propria culpă constând în refuzul de a-și da acordul cu privire la extinderea conductei amplasată pe peretele construcției până la mansardă, pentru a obține cu orice preț desființarea conductei amplasată aerian pentru realizarea furnizării gazelor naturale la partea de imobil aparținând pârâtului, iar în condițiile în care reclamantele au refuzat să-și dea acordul, pârâtul în calitate de proprietar avea obligația să acționeze într-o modalitate care să îi permită să asigure folosința spațiului locativ închiriat chiriașului său, în caz contrar existând riscul ca acesta să răspundă față de propriul chiriaș cu privire la modalitatea de asigurare a unui spațiu locativ corespunzător chiriașului său.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, ca neîntemeiată, constatând că în speță au fost respectate disp. art.17 din HGR nr.1043/2004 privind realizarea racordării la instalația de utilizare a gazelor naturale a părții de imobil aparținând în proprietate pârâtului Municipiul Ploiești, separația instalației de gaze la apartamentul existent la mansarda clădirii efectuându-se cu respectarea dispozițiilor legale în materie de către societatea pârâtă care avea obligația la rându-l său să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea furnizării gazelor naturale la apartamentul respectiv, respectarea dreptului chiriașului de a avea acces la sistemul național de distribuție a gazelor naturale în condițiile în care reclamantele au refuzat să-și dea acordul în vederea asigurării alimentării respective din conducta amplasată pe partea de construcție proprietatea acestora.
Susținerile reclamantelor în sensul că eronat nu s-a stabilit calitatea părților, inclusiv a pârâtului Municipiului Ploiești împotriva căruia au formulat acțiune pentru a asigura opozabilitatea, instanța de fond nepronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere privind desființarea instalației exterioare de separație gaze naturale aflată pe . pârâtei de a muta instalația exterioară pe zidul construcției, nu pot fi avute în vedere deoarece în realitate s-a stabilit că toate persoanele juridice care au figurat ca părți în primă instanță au avut calitate procesuală pasivă în raport de pretențiile formulate de către reclamante, de drepturile invocate de toate părțile în prezenta cauză, iar în condițiile în care acțiunea fost respinsă ca neîntemeiată în integralitatea sa, deci în ceea ce privește toate capetele de cerere, înseamnă că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate pretențiile formulate pe care le-a considerat neîntemeiate, nefiind obligatorie soluționarea distinctă a acestora atât timp cât s-a dispus respingerea acțiunii în integralitatea sa.
Apărările reclamantelor conform cărora eronat a fost desființată instalația de gaze privind spațiul în litigiu fără să se dispună măsurile necesare prevăzute pentru prevenirea incendiilor, fără să existe acordul celorlalți beneficiari, fiind eliberat un acord nou de acces la instalația de gaze cu încălcarea legii și că proiectul privind separația de gaze nu a respectat legislația în materie, impunându-se retragerea avizării acestuia, nu au relevanță în cauză întrucât nu a existat o desființare propriu-zisă a instalației de gaze aferentă construcției, ci, dimpotrivă, a fost executată o separație printr-o conductă independentă care asigură furnizarea gazelor naturale din conducta de la stradă la apartamentul de la mansardă în condițiile în care reclamantele au refuzat să-și dea acordul în vederea extinderii conductei amplasată pe peretele construcției lor, neexistând nicio dovadă la dosar privind pericolul producerii unui incendiu, mai ales că branșamentul nu constituie proprietatea exclusivă a reclamantelor sau coproprietatea acestora, aparținând în exclusivitate pârâților care au dreptul să dispună asupra modalității de furnizare a gazelor naturale în raport de persoanele care solicită realizarea acordului la sistemul de distribuție a gazelor naturale.
Împrejurările invocate de către reclamante potrivit cărora proiectul, lucrarea de gaze, nu respectă legislația în materie, identificând spațiul locativ ca fiind un apartament, în loc de mansardă, având planșeu din grinzi din lemn, neindicându-se măsurile necesare asigurării imobilului contra incendiilor, având loc o modificare nejustificată a traseului instalației în urma amplasării unei țevi pe . curtea interioară pe terenul ce deservește întreaga construcție închiriat proprietarilor acesteia constituie prin însăși natura lor aprecieri pur subiective ale reclamantelor în condițiile în care la mansardă există anumite camere care reprezintă un apartament, indiferent de denumirea mansardei considerată ca fiind etaj, iar în speță nu există nicio dovadă la dosar că apartamentul respectiv s-ar afla in podul imobilului, pârâții având dreptul să amplaseze țeava de gaze pe terenul aparținând domeniului privat la localități.
Afirmațiile reclamantelor conform cărora conductele au fost montate aleatoriu, fără să fie menționate cotele de reper la cca. 0,50 m. de zidul construcției, la un metru de trotuar, amplasate pe un gard din lemn, aflat în stare de degradare care se impune să fie desființat, lucrarea executată prezentând pericol de incendiu, sunt nejustificate întrucât amplasarea conductelor de gaze s-a realizat în baza unui proiect aprobat de societatea pârâtă care respectă actele normative în vigoare, ținându-se seama însă de refuzul reclamantelor de a-și da acordul cu privire la realizarea racordării la sistemul de distribuție a gazelor naturale, din țeava aflată pe partea de construcție proprietatea lor, pârâtele fiind obligate să ia măsurile necesare pentru a permite locatarului de la mansardă să aibă acces la rețeaua de distribuție a gazelor naturale.
Motivele invocate de către reclamante privind încălcarea dreptului de folosință asupra terenului de către pârâți, fără să existe o verificare a titlului de proprietate al beneficiarului lucrării, a contractelor de închiriere, având loc o desființare neautorizată a instalației vechi, neasigurându-se securitatea acesteia, sunt neîntemeiate deoarece nu există nicio încălcare a dreptului reclamantelor de a folosi terenul reprezentând . condițiile în care acestea au acces direct de la calea publică la apartamentele pe care le dețin la parter, iar pârâții aveau dreptul să acționeze într-o modalitate care să permită chiriașului de la mansardă să aibă acces la sistemul de distribuție a gazelor naturale în cazul refuzului reclamantelor de a-și da acordul la realizarea acestui racord din țeava de gaze aflată pe peretele construcției.
Criticile reclamantelor în sensul că eronat nu s-a ținut seama de expertiza extrajudiciară, pârâtul Municipiul Ploiești neavând un drept de proprietate asupra branșamentului instalației de gaze din anul 1968, titlurile privind preluarea imobilelor de către stat fiind declarate nule, apartamentele de la etaj și parter fiind înstrăinate de către stat în 1997 împreună cu instalația de gaze, sunt nefondate întrucât nu se impunea efectuarea unei expertize în domeniul incendiilor, în condițiile în care reclamantele au fost cele care au refuzat să-și dea acordul cu privire la racordarea apartamentului de la mansardă la țeava principală de gaze, iar actele existente la dosar atestă inexistența unui drept de proprietate asupra branșamentului propriu-zis al instalației de gaze, ci asupra conductei care traversează partea lor de construcție la exterior, drept pe care l-au dobândit la momentul achiziționării apartamentului de către autorul lor.
Aspectele invocate de către reclamante în sensul că eronat s-a stabilit existența unui drept de proprietate al pârâtului asupra branșamentului fără să se țină seama de utilizatorii care trebuie să-și manifeste acordul cu privire la accesarea folosirii acestuia de către o terță persoană printr-o declarație autentică, dispoziții nerespectate de către pârâta . în condițiile în care pe teren nu există decât un singur branșament care deservește întregul imobil și că alimentarea mansardei s-a realizat prin înțepare în conducta comună, neexistând o instalație separată în raport de instalația comună nu au niciun temei legal deoarece în realitate actele existente la dosar atestă existența instalației de gaze și deci a branșamentului încă din anul 1968, fiind imposibil ca reclamantele să pretindă un drept de proprietate sau coproprietate asupra acestui branșament, iar alimentarea cu gaze naturale a mai multor utilizatori nu instituie în sarcina pârâtelor obligația de a solicita acordul tuturor utilizatorilor în condițiile în care branșamentul propriu-zis constituie proprietatea exclusivă a pârâtului Municipiul Ploiești, mai ales că reclamantele au fost cele care au refuzat să-și dea acordul, refuz în urma căruia cele două pârâte au fost obligate să găsească alte soluții tehnice pentru a permite locatarilor de la mansardă să beneficieze de condiții corespunzătoare pentru un trai decent, inclusiv alimentarea la rețeaua națională de distribuire a gazelor naturale.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp.art.296 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
Totodată, instanța va respinge cererea de completare a probatoriilor, ca neîntemeiată deoarece nu rezultă din dezbateri necesitatea administrării altor probe, inclusiv cu expertiză tehnică specialitatea procese pirogene și incendii, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.295 cod pr. civilă atât timp cât în primă instanță au fost administrare probe legale, concludente și pertinente constând în acte, interogatoriu, expertiză extrajudiciară, mai ales că în speță au fost analizate drepturile părților asupra branșamentului de gaze, a instalației aferentă acesteia, iar în lipsa unui drept de proprietate exclusivă sau coproprietate a reclamantelor asupra branșamentului de gaze, terenului liber de construcție, acestea nu pot pretinde pârâților să le solicite acordul cu privire la asigurarea racordării apartamentului de la mansardă la sistemul de distribuție națională a gazelor naturale, anularea documentației ce a stat la baza realizării acestui acord, desființarea instalației realizată.
Se va lua act că intimata . SRL nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de completare a probatoriilor formulată de apelantele reclamante împotriva intimaților pârâți, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelantele reclamante D. M. L.,T. L. A. L. și V. L. R., domiciliate în Ploiești, ., Județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL P., cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova și . SRL, cu sediul în B., ..107 A, jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimata . SRL nu a solicitat cheltuieli de judecată
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. R.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator date cu caracter personal 5595
Red.M.C./tehnored.TS
7 ex./14.01.2015
d.f. nr._ Judec. Ploiești
j.f. S. A. D.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1088/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1419/2014. Tribunalul... → |
|---|
