Rezoluţiune contract. Decizia nr. 2217/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2217/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 2217/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2217
Ședința publică din data de 21 Mai 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta - reclamantă V. E., CNP_, domiciliată în S., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1006/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații – pârâți S. A. G., CNP_, domiciliat în S., .. 26, județ Prahova și cu domiciliul ales la Av. G. N., din Câmpina, ., județ Prahova și S. I. R., CNP_, domiciliată în S., ., județ Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 37,50 lei, conform chitanței .-S nr. 2216/21.01.2015, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta - reclamantă reprezentată de avocat Chiriacopol V., intimatul-pârât S. A. G. reprezentat de avocat G. N. și intimata – pârâtă S. I. R. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, apelanta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, după care,
Apărătorul apelantei-reclamante, avocat Chiriacopol V. depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 301/20.05.2015 în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Apărătorul intimatului-pârât S. A. G., avocat G. N., depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr.11/20.05.2015 în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în apel, arătând că dorește să depună la dosar acte medicale pentru apelantă, precum și un set de înscrisuri reprezentând bonuri fiscale cu privire la medic, dovada cu privire la plata întreținerii, înscrisuri pe care nu este în măsură să le depună la dosar astăzi, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât S. A. G., având cuvântul, solicită decăderea apelantei din dreptul de a mai propune probe și de a mai completa motivele de apel, deoarece nu sunt motivate în drept, conform art. 470 alin.3 N.C.pr.civ.
Tribunalul încuviințează pentru apelanta-reclamantă proba cu înscrisurile deținute de apărătorul său ales la acest termen de judecată. Totodată, respinge cererea de amânare a cauzei pentru a depune la dosar și alte înscrisuri noi, conform art. 470 alin.3 N.C.pr.civ.
Apărătorul apelantei-reclamante depune la dosar înscrisuri reprezentând acte medicale, respectiv bilet de ieșire din spital din data de 27.02.2015, scrisori medicale și fișă medicală.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, arătând că instanța de fond a apreciat că nu au existat motive pentru rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, însă a reținut greșit acest aspect. Precizează că s-au încălcat grav obligațiile contractului de vânzare-cumpărare având ca obligație întreținerea reclamantei, intimații-pârâți fiind divorțați. Arată că din probele administrate în cauză, rezultă că debitorii obligației de întreținere și-au încălcat în mod grav obligația de întreținere stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere. Susține că potrivit declarațiilor martorilor există mai multe etape a acestui contract, respectiv – o obligație în timpul căsătoriei și, ulterior, o obligație de întreținere după divorț, însă apelanta-reclamantă nu a beneficiat niciodată de aceste obligații, deoarece acesta, singură și pe cheltuiala sa personală, își achită facturile și își asigură hrana zilnică, medicamentele. Precizează că după decesul lui V. I. soția acestuia, V. E., a avut nevoie de mai mult ajutor și nu a beneficiat de acesta din partea intimaților-pârâți. Arată că au apărut discrepanțe mari între intimați și au ajuns la divorț, S. A. G., a plecat din domiciliul aflat în S. și, astfel, S. I. R. nu a mai putut îndeplini obligațiile din contractul de vânzare-cumpărare, deoarece întreținea doi copii. Susține că instanța de fond a analizat doar declarațiile martorilor propuși de S. A. G. și nu a ținut cont de înscrisurile și de martorii propuși de apelanta-reclamantă. Arată că apelanta-reclamantă s-a preocupat personal de hrana zilnică și de plata facturilor și nu intimații, care erau obligați în solidar. Precizează că intimatul-pârât S. A. G. nu a trimis niciun ban apelantei-reclamante pentru întreținere. Susține că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că aceasta are nevoie de ajutor, având o vârstă înaintată. Cu privire la faptul că instanța de fond a reținut că S. I. R. este fiica apelantei-reclamante, iar intimatul a solicitat includerea în masa de partaj a imobilului, arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu au legătură cu cauza și nu s-a pronunțat asupra obiectului cauzei. Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată și, conform contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Intimata-pârâtă S. I. R., având cuvântul, arată că este de acord cu afirmațiile făcute de către apărătorul apelantei-reclamante, solicitând admiterea apelului. Totodată, arată că susținerile invocate de intimatul-pârât prin întâmpinare nu sunt temeinice.
Apărătorul intimatului-pârât S. A. G., având cuvântul, arată că cererea de apel nu este motivată în drept și, solicită respingerea apelului, ca nefondat, precum și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Arată că apelul se bazează pe susțineri simple, fără a se baza pe probele administrate la fond. Susține că martorul intimatului-pârât a declarat că acesta s-a ocupat de apelanta-reclamantă și s-a implicat în viața de familie, iar ordinul de protecție nu era real. Arată că intimatul-pârât s-a ocupat de toate obligațiile de întreținere stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare. Precizează că apelanta-reclamantă V. E. și soțul acesteia, V. I., au avut un imobil situat în S., compus din parter și un etaj pe care l-au vândut intimaților prin contract de vânzare –cumpărare cu clauză de întreținere. Arată că intimatul-pârât și-a îndeplinit obligațiile din acest contract, s-a ocupat de casă, a contribuit la întreținerea copiilor. Solicită respingerea apelului, ca nefondat.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, în replică, arată că situația nu este astfel cum s-a relatat de către apărătorul intimatului-pârât, deoarece reclamanta nu a beneficiat de niciun ajutor din partea intimaților.
Intimata-pârâtă S. I. R., având cuvântul, în replică, arată că toate cheltuielile au fost efectuate din banii fratelui intimatului – pârât.
Tribunalul ia act de susținerile părților prezente și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ la data de 19.12.2013, reclamanta V. E. a formulat cerere de chemare in judecata a pârâților S. A.-G. și S. I. R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr.2035/30 august 2001, de Biroul Notarial „I. D. - B. G."; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, se arată de reclamantă că la data de 30 august 2001 împreuna cu soțul său, V. I. (decedat), au perfectat cu parații un contract de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere, prin care le înstrăina un teren curți construcții in suprafața de 100 mp, indiviz din 200 mp, indiviz din 1099 mp, situat in intravilanul or. S., ., jud. Prahova, împreuna cu parte din locuința C1 amplasata pe acest teren, construita din cărămida, învelita cu tabla, formata din subsol in suprafața construita de 14,31 mp si suprafața utila de 8,65 mp, trei camere, hol si baie la demisol, in suprafața construita de 52,79 mp si suprafața utila de 35, 37 mp camera, baie in suprafața construita de 23.02 mp si suprafața utila de 15,38 mp si casa scării, in suprafața de 3,21 mp, la parter, precum si un drept indiviz de ½ din magazia C2, conform schițelor de plan ce fac parte integranta din contract.
Prețul vânzării a constat in suma de 10.000 lei, precum si in obligația de întreținere pe tot timpul vieții vânzătorilor, respectiv: asigurarea hranei zilnice prin aprovizionarea cu alimentele necesare, încălzirea locuinței si asigurarea iluminatului electric prin achitarea facturilor la timpul potrivit; îngrijire in caz de boala sau neputința cu asistenta medicala si medicamente, pe cheltuiala cumpărătorilor, ori de cate ori este nevoie, obligația ca la deces să-i înmormânteze si sa le facă pomenile după datina, cu rezerva unui drept de uzufruct viager asupra întregului imobil.
Apreciază reclamanta că parații nu au respectat niciodată obligațiile asumate prin contract de la momentul perfectării acestuia si pana la decesul soțului său, V. I., cât si ulterior, deoarece nu le-au asigurat hrana zilnica prin aprovizionarea cu alimente necesare traiului, nu le-au asigurat încălzirea locuinței sau a iluminatului electric, prin achitarea facturilor, nu i-au îngrijit in caz de boala sau neputința cu asistență medicala si medicamente.
Mai arată reclamanta că a fost cea care s-a ocupat împreuna cu alt fiu de-al ei de înmormântarea soțului si de pomenile ulterioare.
Dimpotrivă, susține reclamanta, vânzătorii au fost cei care i-au întreținut pe parați si le-au crescut copiii, nu ei pe vânzători.
Reclamanta arată că de foarte mult timp intre cei doi parați au existat grave si ample neînțelegeri familiale, in prezent aceștia divorțând, conform sentinței civile nr.315/28 martie 2013, neînțelegeri care au determinat și emiterea unui ordin de protecție împotriva paratului S. A. – G., ce a făcut obiectul dos. nr._, aflat in curs de soluționare a apelului.
Apreciază reclamanta ca parații vor continua sa nu respecte acest contract, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Precizează reclamanta ca a încercat soluționarea litigiului pe calea medierii, invitandu-1 in acest sens pe paratul S. A. G. in data de 31.10.2013 la Biroul de mediator C. O., cu scrisoare recomandata, dar acesta a refuzat sa se prezinte, aspect ce rezulta din procesul-verbal nr. 13/21.10.2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1020 C. civil.
Pârâtul S. A. G. a formulat întâmpinare,prin care solicită a se constata nulitatea invitației si a procesului verbal de participare la ședința de informare privind procedura si avantajele medierii, a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecata formulată de reclamanta, având in vedere că a fost executat în totalitate contactul de vânzare-cumpărare pentru V. I. (decedat) si nu s-a făcut dovada calității de unic moștenitor in urma decesului acestuia, drept pentru care consideră pârâtul că reclamanta nu este unica succesoare a defunctului, solicitând a se depune acte în acest sens, pentru a face dovada calității de succesor.
Se mai solicită respingerea acțiunii ca netimbrata, privind anularea actului de vânzare cumpărare, care are valoarea de 10.000.000 lei, cât și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiata, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea întâmpinării se arată că cele menționate de reclamantă nu corespund realității, fiind o înscenare pentru a obține foloase materiale necuvenite cu ușurința si profitând de bunătatea pârâtului, atât aceasta, cât si fiica sa.
Scopul acestei acțiunii nu este de fapt rezoluțiunea, ca nu au fost îndeplinite obligațiile contractuale, ci este un partaj mascat al paratei S. I. R., fiica reclamantei, anticipându-se că aceasta va fi de acord cu acțiunea mamei sale si cu cele susținute de reclamantă.
Actul de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere a fost făcut in anul 2001 atât paraților, cat și fratelui paratei I. R., de către părinții acesteia.
De la momentul căsătoriei pana la data când a fost alungat din domiciliu, sfârșitul lunii august 2013, de soția sa, care a refuzat să-i restituie bunurile personale de îmbrăcăminte și de la serviciu, pârâtul susține că a fost cel care a asigurat întreținerea întregii familii, atât a sa, cat si a părinților soției sale, deși avea contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere si fiul vânzătorilor.
Mai susține pârâtul că în imobilul respectiv a făcut o . îmbunătățiri, in sensul ca la data întocmirii actului casa era ridicată la roșu și a fost cel care a tencuit-o, a pus tâmplărie de termopan, a izolat-o, a vopsit acoperișul, a făcut gardul împrejmuitor al locuinței, a pus centrala termica, a înlocuit instalația electrica, a făcut instalația de gaze și cea sanitară, a făcut baia, a montat gresie și faianță în baie și bucătărie, a construit un hol la . magazie cu ușa si geam termopan si o terasa. A făcut un zid de susținere in curte, motivat de faptul ca terenul este in panta si era necesar; în curte a pus gazon și a făcut iluminatul electric cu stâlpi. În timpul căsătoriei cu soția sa a avut grija si de casa reclamantei din loc. Bănești, jud. Prahova, unde a adus o . îmbunătățiri si a contribuit la starea materiala a reclamantei si a defunctului sau soț, fiind singurul care i-a ajutat.
Pârâtul precizează că divorțul de soția sa a intervenit prin pronunțarea sentinței civile nr. 315/28 martie 2013, fiind cerut de soția sa, motivat de faptul avea o relație extraconjugala cu un medic stomatolog, iar pârâtul arată că a fost de acord cu acțiunea, motivat de faptul ca au si doi copii de care ar fi trebuit sa aibă grija ., stabilind înțelegerea sa locuiască împreuna și să-și respecte obligațiile asumate.
Susține pârâtul că parata S. R., după un plan bine pus la punct cu mama sa si fratele său, in luna august a înscenat un conflict, țipând si urlând singură, si-a scos un certificat medico-legal, fiind jurist la Spital, formulând cerere de ordin de protecție pentru ea, fratele, mama și copiii părților, iar prin sentința civilă nr. 951/24.10.2013 Judecătoria S. a admis cererea reclamantei și a dispus emiterea ordinului de protecție pe durata de 5 luni, prin care a dispus evacuarea pârâtului din locuința familiei din S., ., fiind obligat să păstreze o distanță minimă de 100 m față de persoanele protejate și față de reședința, domiciliul, unitatea de învățământ unde studiază minorii și de locurile de muncă ale persoanelor protejate, interzicerea oricărui contact cu aceste persoane, inclusiv telefonic, precum și urmarea a 10 ședințe de psihoterapie pentru combaterea oricărei forme de violență în familie.
Astfel fiind, pârâtul susține că atât reclamanta cat și parata l-au împiedicat în mod intenționat să-și exercite obligațiile.
Consideră pârâtul că procedura si invitația la mediere depusa de reclamanta nu poate sa-si producă efectele, întrucât invitația la mediere a fost făcută in perioada în care avea instituit un ordin de protecție, respectiv pe data ele 31.10.2013, fiind citat vădit intenționat la o adresa unde nu locuiește, pentru ca actele sa nu-i ajungă in termen pentru a-și formula apărările, așa cum au procedat si in prezenta acțiune, știind că are domiciliul ales in Câmpina, . indica aceasta adresa.
Se mai susține că ordinul de proiecție a fost valabil pana la 4 decembrie 2013, data pronunțării deciziei civile 606/04.12.2013, prin care i-a fost admis apelul si s-a respins ordinul de protecție ca neîntemeiat.
Menționează pârâtul că de la data nașterii minorului C. G., soția sa a suferit o grava depresie, ce i-a afectat comportamentul, fiind diagnosticata in acest sens cu „comportament deviant, agresivitate si violență”, astfel că relația dintre pârâți a încetat a mai fi una normala de soț si soție, aceasta neavând grija de minori, pârâtul fiind cel ce se îngrijea de aceștia, făcea mâncare, spăla, făcea curățenie, avea grija de părinții ei, parata fiind rupta de realitate, stătea toata ziua pe internet pe rețele de socializare, pretinzând ca este obosita, vorbea jignitor la adresa sa si a copiilor.
Susține pârâtul că a fost nevoit sa meargă cu fiul său la un medic de specialitate, motivat de faptul ca era lipsit de afecțiunea mamei sale, drept pentru care a avut câteva ședințe in acest sens.
Se mai arată că după divorț, reclamanta i-a cerut, in nenumărate rânduri sa plece de acasă motivând ca este casa mamei sale, țipând si urlând singura, amenințându-l cu moartea, dar a preferat sa suporte umilințele pentru a avea grija de copii lor, pentru a le face de mâncare si a-i supraveghea, de a avea grijă si de mama sa, care este supusa la rândul sau violenței paratei.
Pârâtul consideră că nu sunt îndeplinite cerințele pentru a se dispune rezoluțiunea contractului, și anume: să existe o neexecutare esențială - nu este cazul de față; neexecutarea să fie culpabilă - culpa este a reclamantei care refuza întreținerea, motivat de faptul ca a divorțat de fiica sa si culpa paratei care a cerut ordin de protecție pentru toate persoanele din familie, admis, din eroare, in prima instanță și respins în apel; debitorul să fi fost pus în întârziere - lucru care nu s-a întâmplat.
Se mai arată că debitorul V. I. este decedat și în ceea ce-l privește obligația de întreținere a încetat.
Pârâtul S. A. G. invocă dispozițiile art. 1516 Noul Cod Civil, potrivit cărora creditorul are dreptul de a opta între a solicita executarea în natură, în mod exact și la termen a obligației, iar în cazul în care debitorul refuza să-și execute obligațiile, creditorul este îndreptățit să opteze între executarea silită (în natură) a obligației, rezoluțiunea/rezilierea contractului sau reducerea prestației sau să utilizeze „orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său", rezoluțiunea fiind o soluție de ultim resort, la care se apelează numai dacă nu dă rezultate remediul termenului suplimentar de executare.
Consideră pârâtul că scopul acțiunii formulate este acela de a-l înlătura de la eventuale despăgubiri si de a evita un partaj intre pârâți, astfel ca acțiunea reclamantei o apreciază ca prematur introdusa, având in vedere dispozițiile noului Cod civil.
Pârâtul menționează că dispozițiile noului cod civil îi deschid reclamantei în mod suplimentar și o opțiune limitată între rezoluțiunea totală și rezoluțiunea parțială a contractului, astfel cum se deduce din conținutul art. 1549 alin. (2) Cod Civil.
Pârâtul consideră că și-a îndeplinit obligația, parata S. R. I. fiind vinovata de neexecutarea obligației, culpa fiind exclusiva a acesteia, urmând a se dispune rezoluțiunea parțiala cu privire la aceasta.
In măsura în care contractul are un caracter divizibil - ceea ce presupune ca obligația principală să fie divizibilă conform art. 1422 Cod Civil - creditorul poate să declare unilateral o rezoluțiune parțială a contractului sau să solicite instanței o rezoluțiune parțială, în măsura în care partea executată prezintă interes pentru creditor și merită astfel să fie menținută, dată fiind prezumția de divizibilitate a obligațiilor, reținută de art. 1424 Cod Civil, rezultă că, de regulă, creditorul are posibilitatea să solicite sau să declare rezoluțiunea parțială pentru că, de regulă, obligațiile sunt divizibile.
Apreciază pârâtul că partea rămasă neexecutată este neesențiala, astfel că reclamanta nu este îndreptățită să solicite rezoluțiunea totală având in vedere si clauza din contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere prin care se arata in mod expres ca întreținerea se evaluează la suma de 60.000 lei (500.000 lei/luna x 12 luni x 10 ani), in atare situație, consideră pârâtul că obligația debitorilor a încetat încă din anul 2011, fiind fixat un preț, cu atât mai mult cu cat in momentul de față, după decesul numitului V. I., pârâtul consideră că are un drept de proprietate in fapt reprezentat de cota acestuia (filele 46-53).
La rândul ei, pârâta S. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, având in vedere că afirmația reclamantei cu privire la faptul ca nu au fost respectate niciodată obligațiile asumate prin contract este veridica, părinții săi, V. I. si V. E., fiind cei care i-au ajutat sa crească cei doi copii si i-au întreținut permanent, atât pe ea, cat si pe fostul soț, S. A..
Se mai arată că de la momentul încheierii contractului și până la decesul tatălui său, V. I., cat si ulterior, nici ea si nici fostul soț, S. A., nu au respectat obligațiile de întreținere stipulate in contract, care constau in: asigurarea hranei zilnice prin aprovizionarea cu alimentele necesare, achitarea facturilor de utilități (pentru încălzirea si iluminatul locuinței), îngrijirea in caz de boala sau neputința cu asistenta medicala si medicamente s.a., costurile pentru toate acestea fiind suportate de părinții săi.
Menționează pârâta ca n-a fost respectata nici obligația cu privire la suportarea cheltuielilor de înmormântare si a pomenirilor după datini pentru tatăl său, deoarece cheltuielile pentru acestea au fost suportate de fratele său, V. L., împreuna cu mama sa, V. E..
Pârâta mai arată că prin sentința civila nr.315 din data de 28 martie 2013 Judecătoria S. a pronunțat divorțul de fostul soț, S. A., cei doi copii fiindu-i încredințați prin aceasta sentința, motive pentru care se află in imposibilitate de a onora financiar obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2035/30.08.2001 (filele 67-68).
La data de 28.02.2014 reclamanta V. E. a depus răspuns la întâmpinarea pârâtului S. A. G., prin care a solicitat respingerea excepției nulității invitației și a procesului-verbal de participare la ședința de informare privind procedura și avantajele medierii, arătând că a procedat la citarea pârâtului la adresa de domiciliu a mamei sale, unde locuia ulterior părăsirii domiciliului conjugal, însă, pentru a nu mai exista motivele invocate de pârât, va recurge la refacerea procedurii.
Cu privire la punerea în întârziere, arată reclamanta ca in cazul acțiunii in rezoluțiunea contractului de întreținere, nu se pune problema punerii in întârziere a debitorului înaintea promovării acesteia, deoarece, în caz de neexecutare, creditorul poate cere rezoluțiunea, fără a se putea da debitorului termen de gratie pentru plata.
In cazul contractelor cu obligație de întreținere, datorita caracterului alimentar al prestației la care se obliga debitorul si care trebuie sa fie efectuata in mod succesiv, acesta este de drept in întârziere.
Cu privire la " remediile posibile", astfel cum sunt arătate de parat, arată reclamanta ca in cazul contractelor de întreținere doar o singura posibilitate exista daca debitorul nu-si îndeplinește culpabil obligațiile - transformarea întreținerii ., însă reclamanta nu optează pentru executarea contractului, având in vedere poziția ambilor pârâți, astfel ca transformarea in bani a obligației de întreținere trebuie făcuta doar cu consimțământul său, pe care nu îl dă.
Referitor la "încetarea obligației de întreținere” motivat de faptul ca "s-a evaluat întreținerea la suma de 60.000 lei ( 500.000 lei/luna x 12 luni x 10 ani), astfel încât din anul 2011 nu s-ar mai datora aceasta, solicită reclamanta înlăturarea acestei apărări, întrucât, conform contractului, obligația de întreținere se datorează pe tot timpul vieții vânzătorilor, astfel încât obligația de întreținere nu a încetat.
Referitor la fondul cauzei, solicită reclamanta admiterea acțiunii si înlăturarea apărărilor paratului, arătând că degradarea relațiilor dintre cei doi parați au condus indubitabil la promovarea acestei acțiuni.
Fiind o obligație indivizibila, ambii debitori ai obligației de întreținere trebuia sa-si îndeplinească obligațiile asumate prin contract, ceea ce nu s-a întâmplat.
Nu s-a pus niciodată problema ca pârâtul să-i asigure întreținerea sau sa-si achite celelalte obligații asumate (încălzire locuința, achitare facturi, îngrijire in caz de boală etc).
Paratul a părăsit domiciliul comun cu mult timp in urma, având in prezent o relație de concubinaj cu o alta femeie, iar după ce ordinul de protecție nu si-a mai produs efectele, paratul nu a revenit în domiciliul din orașul S., ., jud. Prahova, astfel încât este imposibil de conceput ca acesta ar putea sa-și îndeplinească obligațiile pe care nici atunci când era in relație cu cealaltă pârâtă nu si le-a îndeplinit (filele 70-71).
Excepțiile invocate de pârâtul S. A. G. prin întâmpinarea depusă la dosar au fost respinse ca neîntemeiate prin încheierea de ședință din data de 28.03.2014, pentru considerentele expuse în respectiva încheiere.
P. sentința civilă nr.1006/31.10.2014 Judecătoria S. a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și a obligat reclamanta la plata către pârâtul S. A. G. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30 august 2001 între reclamanta V. E. și soțul acesteia, V. I. (în prezent decedat), în calitate de vânzători, și pârâții S. I. R., fiica vânzătorilor, și soțul acesteia, S. A. G., în calitate de cumpărători, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 2035 de BNP „I. D. - B. G.” din S., având ca obiect imobilul teren curți construcții in suprafața de 100 mp, indiviz din 200 mp, indiviz din 1099 mp, situat in intravilanul or. S., ., jud. Prahova, împreuna cu parte din locuința C1 amplasata pe acest teren, formata din subsol, trei camere, hol si baie la demisol, camera, baie si casa scării la parter, precum si un drept indiviz de ½ din magazia C2 (f. 7-8).
În schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului, pârâții au plătit suma de 1.000 lei (10.000.000 lei vechi), cu titlu de preț, așa cum rezulta din contractul de vânzare-cumpărare, asumându-si obligația de întreținere față de vânzători pe toata durata vieții acestora, constând in: asigurarea hranei zilnice prin aprovizionarea cu alimente necesare, încălzirea locuinței si asigurarea iluminatului electric prin achitarea facturilor la timpul potrivit, îngrijirea in caz de boală sau neputință cu asistentă medicala si medicamente pe cheltuiala cumpărătorilor ori de câte ori este nevoie, precum si în obligația de înmormântare la deces, cu toate pomenirile după datini.
P. același contract reclamanta V. E. și soțul său și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra întregului imobil, cumpărătorii S. I. R. și S. A. G. urmând să intre de fapt în stăpânirea imobilului vândut după încetarea din viață a vânzătorilor.
Sub aspectul corectei calificări a naturii juridice a contractului încheiat intre părți, instanța a retinut ca natura juridica a unui act juridic este data de voința părților, transpusa in conținutul actului juridic ( obiectul si întinderea drepturilor, respectiv a obligațiilor născute din actul juridic ), iar nu de titlul sau denumirea data de părți, cel mai adesea lipsite de cunoștințe juridice.
Astfel, in doctrina si practica judiciara s-a statuat in mod unanim ca pentru delimitarea contractului de vânzare-cumpărare de contractul de întreținere trebuie sa se analizeze raportul dintre valoarea reala a bunului si valoarea prețului plătit efectiv. Întrucât, in speța de față, cea mai mare parte a contravalorii bunului urma sa fie achitata de pârâți prin prestarea întreținerii, obligația preponderenta fiind aceea de întreținere, rezulta ca intre părți s-a încheiat un contract de întreținere, obligația accesorie de plata a unei sume de bani neputând schimba natura juridica a actului încheiat de părți.
Conform disp. art. 1020-1021 Cod civil din 1864, rezoluțiunea este acea sancțiune specifica contractelor sinalagmatice care intervine, la cererea uneia dintre părți, in cazul neexecutării culpabile de către cealaltă parte a obligației asumate prin contract.
Instanța de fond a reținut că în mod corect reclamanta și-a întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1020 Cod civil de la 1864, date fiind prevederile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 de punere in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „contractul este supus dispozițiilor legii in vigoare la data când a fost încheiat in tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa”.
Cum contractul părților a fost încheiat la data de 30 august 2001, sub imperiul Codului civil din 1864, acesta se supune dispozițiilor art. 1020-1021 Cod civil din 1864.
Deși pârâtul invocă în apărarea sa mai multe prevederi ale Noului Cod civil privind rezoluțiunea contractelor, se reține că aceste dispoziții nu sunt aplicabile, pentru argumentele anterior expuse, astfel că ele nu au fost analizate în cauza de față.
Reclamanta a invocat drept motiv de rezoluțiune a contractului încheiat intre parți neexecutarea de către pârâți a întreținerii datorate, afirmându-se în motivarea cererii de chemare în judecată că pârâții nu au respectat niciodată obligațiile asumate prin contract, atât până la decesul soțului ei, cât și în perioada ulterioară, în sensul că nu le-au asigurat hrana zilnică prin aprovizionarea cu alimente necesare traiului, nu le-au asigurat încălzirea locuinței sau a iluminatului electric, prin achitarea facturilor, nu i-au îngrijit in caz de boala sau neputința cu asistență medicală si medicamente.
După cum susțin toate părțile și martorii audiați, pârâții S., deși nu erau decât proprietari de drept cu privire la imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, aceștia au locuit încă de la încheierea căsătoriei, în urmă cu 19 ani, în imobilul obiect al contractului, în care au continuat să locuiască și ulterior încheierii acestui contract, împreună cu reclamanta și soțul acesteia.
Atât proba testimonială, cât și reclamanta prin răspunsurile la interogatoriu arată faptul că pe tot timpul căsătoriei au fost cei care i-au sprijinit pe pârâți, atât financiar, cât și prin ajutor uman, acordat pârâților la creșterea copiilor, reclamanta fiind cea care recunoaște că i-a crescut pe cei doi nepoți, copii pârâților, plătindu-i și în prezent pregătirile pentru admiterea la facultate a nepoatei mai mari și ducându-l/aducându-l la/de la grădiniță, respectiv la/de la școală pe nepotul mai mic, cei doi bunici fiind cei care se îngrijeau efectiv de supravegherea copiilor pe timpul în care pârâții erau la muncă.
Reclamanta răspunde clar la întrebarea nr. 8 că „timp de 10 ani și 4 luni doar eu le-am pregătit mâncarea și i-am ajutat (n.n. pe pârâți ) financiar cu ce am putut. Chiar și din costul primei mașini am plătit 1/3 împreună cu soțul meu” (fila 125).
Martora reclamantei, Ventonliuc P. V. (f. 153-155), prietenă bună cu reclamanta, având și o relație de colaborare la locul de muncă cu pârâta S. I. R., arată, în acest sens, că din câte știe, pe parcursul derulării contractului de întreținere, reclamanta nu a avut nevoie de ajutorul debitorilor obligației de întreținere, întrucât aceștia (n.n. creditorii întreținerii) aveau banii necesari pentru a se întreține; că își cumpărau singuri medicamentele; că reclamanta și soțul ei ofereau suport material și celor tineri, în sensul că le plăteau facturile pentru casa în care locuiau cu toții, sus locuind părinții, iar jos tinerii.
Aceeași martoră afirmă fără echivoc că nici pe perioada bolii tatălui pârâtei (soțul reclamantei) până la decesul acestuia, bătrânii nu au avut nevoie de ajutor, deoarece dispuneau de resurse financiare pentru a se ajuta singuri.
Cu privire la executarea obligațiilor de întreținere asumate de cei doi pârâți, martorii propuși și audiați în cauză au relevat că nemulțumirile reclamantei în legătură cu executarea contractului de întreținere au început să se manifeste după desfacerea căsătoriei pârâților S., fiind determinată în fapt de neînțelegerile existente între fiica reclamantei și pârâtul S. A. G., neînțelegeri care au dus, în cele din urmă, la divorțul acestora.
Ca urmare, date fiind cele relevate de probele sus-menționate, se reține de instanță că, în mod evident, nu putea să fie voința părților ca pârâții să presteze zilnic întreținerea, ceea ce rezultă și din faptul că pe o perioadă relativ lungă, de aproape 18 ani, nu au fost probleme între părți cu privire la modul de prestare a întreținerii, deși aceasta nu era prestată, după cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză și anterior expuse, întrucât, în fapt, creditorii întreținerii, nici nu se aflau în stare de nevoie pentru a apela și beneficia de întreținerea la care s-au obligat cei doi pârâți.
Mai mult, din declarația martorilor pârâtului, N. M. B. (f. 147-150) și M. D. I. (f.250-252) rezultă că relațiile dintre pârâtul S. A. G. și soacra sa, reclamanta, s-au stricat din momentul în care s-au degradat relațiile cu soția sa, pârâta S. I. R., până la acel moment relațiile dintre părți fiind cordiale, pârâții trăind și comportându-se ca o familie unită în care relațiile dintre generații erau unele de întrajutorare reciprocă, bătrânii ocupându-se de creșterea nepoților și sprijinirea, inclusiv financiară a tinerilor, iar cei tineri îngrijindu-se de cele necesare bătrânilor, cei doi martori afirmând că în timpul perioadei de lucru, dat fiind faptul că au fost colegi de muncă cu pârâtul, acesta din urmă obișnuia să oprească la farmacie pentru a cumpăra medicamente pentru socrii săi, că l-a transportat și vizitat la spital pe socrul său, pe perioadele în care a fost internat, că ulterior decesului acestuia s-a preocupat de achiziționarea celor necesare înmormântării.
Chiar dacă sumele de bani cheltuite pentru slujba de înmormântare, pomenire și parastasele ulterioare organizate în memoria soțului defunct al reclamantei au fost suportate de aceasta din urmă, declarația martorei Ventoliuc P. V. relevă faptul că aceasta a fost voința părților, arătând că „pe perioada bolii soțului reclamantei cei doi tineri nu s-au implicat în vreun fel prin achiziționarea de medicamente sau participarea în alt mod la îngrijirile necesare, întrucât nu a fost nevoie”.
În ceea ce privește poziția procesuală a pârâtei S. I. R. aceasta este una de totală conivență cu a reclamantei, fiind fiica acesteia și fosta soție a pârâtului S. A. G., care are același interes comun cu al reclamantei în desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părinții săi și excluderea, în acest mod, de la un eventual partaj, a imobilului obiect al contractului.
Astfel fiind, instanța reține că, față de dispozițiile art.977 din Codul civil de la 1864, potrivit cărora „interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”, intenția părților la încheierea contractului a fost de gratificare a pârâților prin donarea imobilului ce a făcut obiectul contractului și nu de a obține în realitate întreținere de la cei doi pârâți, cu atât mai mult cu cât, la aceeași dată, reclamanta și soțul ei au încheiat un contract similar și celui de-al doilea fiu, fratele pârâtei, V. L., pentru restul de imobil situat la etajul construcției.
După degradarea relațiilor din familia pârâților și intervenirea divorțului acestora, între reclamantă și fiica sa, pe de o parte și pârâtul S. A. G., pe de altă parte, au intervenit mai multe neînțelegeri, ajungând ca reclamanta și fosta soție să-i interzică pârâtului accesul la imobilul în care a locuit pe parcursul căsătoriei, aspecte relevate chiar de declarația martorei P. L. I. (f. 253-255), audiată la cererea pârâtei, cât și cele ale martorilor N. M. B. (f. 147-150) și M. D. I. (f.250-252), aceștia doi asistând personal la două dintre episoadele în care reclamanta s-a manifestat violent față de pârât, încercând să-i ia cheile magaziei în care avea păstrate sculele pe care le folosea la muncă, l-a îmbrâncit și ulterior a apelat la organele de poliție (f. 250-251).
Arată martorul M. D. I. că în încercarea de a aplana certurile pe care le avea cu soția sa, pârâtul s-a mutat în vara anului 2013 la mama sa, iar după despărțirea în fapt, pârâtului i-a fost interzis accesul la imobil de către fosta soție și „de câte ori se prezenta la locuință, începea un adevărat scandal la care participa și reclamanta”.
Este de reținut și faptul că ordinul de protecție emis împotriva pârâtului de Judecătoria S. prin sentința civilă nr. 951/24.10.2013 a fost desființat în mod definitiv prin admiterea apelului acestuia prin decizia civilă nr. 606/04.12.2013 a Tribunalului Prahova (filele 268-274), reținându-se astfel netemeinicia pretinsului comportament violent al pârâtului față de membrii familiei sale.
Mai mult, chiar reclamanta prin răspunsul la întrebarea nr.7 la interogatoriu arată că fiica sa, pârâta S. I. R. a executat parțial obligațiile de întreținere (f. 125), fără a intra în detalii cu privire la obligațiile pe care nu le-a executat, deși prin cererea de chemare în judecată afirmă contrariul, susținând că niciunul dintre pârâți nu a executat vreuna dintre obligațiile asumate contractual.
Din probele administrate in cauză rezultă că motivul promovării prezentei acțiuni îl constituie neînțelegerile si ulterior divorțul dintre pârâții S., debitori ai obligației de întreținere, in condițiile in care pârâta S. I. R. este fiica reclamantei, iar bunul care formează obiectul contractului ar putea fi inclus în masa de partaj.
În răspunsul la întâmpinarea pârâtului, reclamanta arată în mod expres că „degradarea relațiilor dintre cei doi pârâți au condus indubitabil la promovarea acestei acțiuni” (f. 71).
Cu privire la necesitatea punerii în întârziere a debitorului obligației de întreținere, este de menționat că în caz de neexecutare, creditorul poate cere rezoluțiunea, fără a se putea da debitorului termen de gratie pentru plata, deoarece în cazul contractelor cu obligație de întreținere, datorita caracterului alimentar al prestației la care se obliga debitorul si care trebuie sa fie efectuata in mod succesiv, acesta este de drept in întârziere.
Se mai arată de pârât că debitorul V. I. este decedat și, în ceea ce-l privește, obligația de întreținere a încetat, apărare față de care se reține de instanță că, dat fiind caracterul indivizibil al obligației de întreținere, atât activ, cât și pasiv, în caz de pluralitate de creditori, ea nu este considerată executată dacă nu s-a executat integral față de toți creditorii.
P. urmare, având în vedere că în cauză nu rezultă, din probele administrate, niciun motiv pentru rezoluțiunea contractului sus-menționat, urmează ca acțiunea formulată de reclamantă să fie respinsă ca neîntemeiată.
De asemenea, făcând aplicarea dispozițiilor art.453 rap. la art. 451 din Codul de procedură civilă, instanța fondului a obligat pe reclamantă la plata către pârât a cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocatului ales, în cuantum de 500 lei, potrivit chitanței de la fila 267 dosar.
Împotriva sentinței mai sus-menționate a declarat apel reclamanta V. E., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Apelanta-reclamantă precizează că în mod netemeinic si nelegal instanța de fond a apreciat faptul ca din probele administrate in cauza, nu rezulta nici un motiv pentru a se dispune rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, autentificat sub nr. 2035/ 30,08.2001 de B.N.P lonita D. - B. Gheorehe.
De asemenea, menționează că prima instanța folosește un algoritm juridic eronat in motivarea Sentinței, pornind de la greșita interpretare a motivului formulării acțiunii apreciind eronat ca "motivul promovării prezentei acțiuni îl constituie neînțelegerile si ulterior divorțul dintre parații S., debitori ai obligației de întreținere."
Motivul promovării acțiunii, l-a constituit încălcarea gravă a obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere de către ambii debitori ai obligației de întreținere.
Cauzele au fost multiple, printre care si neînțelegerile dintre debitorii obligației de întreținere si divorțul acestora.
Apelanta apreciază ca din probele administrate in cauza, analizate de instanța de fond decât trunchiat, rezulta fără putința de tăgada faptul ca debitorii obligației de întreținere - pârâții S. A. G. si S. I. R., si-au Încălcat in mod grav si repetat obligațiile stabilite in sarcina acestora prin Contractul de vânzare - cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 2035/ 30,08,2001.
Totodată, apelanta menționează că potrivit clauzelor contractuale, aceștia aveau următoarele obligații față de creditorii obligației de întreținere: asigurarea hranei zilnice, prin aprovizionarea cu alimente necesare; încălzirea locuinței si asigurarea iluminatului electric, prin achitarea facturilor la timpul potrivit; îngrijire in caz de boala sau neputința, cu asistenta medicala si medicamente, pe cheltuiala cumpărătorului, ori de cate ori este nevoie; obligația ca la deces sa ii înmormânteze si sa le facă pomenile după datini.
Conform contractului, debitorii obligațiilor de întreținere, au arătat ca sunt întru totul de acord cu clauzele menționate in contract si se obliga sa le respecte întocmai.
Analiza nerespectării de către părți a obligației de întreținere, așa cum s-a prevăzut in contract, trebuie sa fie făcuta prin prisma a doua mari etape: perioada situata înainte de neînțelegerile apărute intre debitorii obligației de întreținere, ulterior si înainte de divorțul acestora și perioada ulterioara divorțului acestora.
a) Perioada situata înainte de neînțelegerile apărute intre debitorii obligației de întreținere, ulterior acestora si înainte de divorț.
• Perioada situata înainte de neînțelegerile apărute intre debitorii obligației de întreținere. In aceasta perioada, creditorii obligației de întreținere (reclamanta si soțul acesteia), nu au beneficiat niciodată de sprijinul debitorilor obligației de întreținere (parații), întrucât cei din urma nu si-au respectat niciodată obligațiile asumate prin contract. Dimpotrivă, debitorii obligației de întreținere au fost sprijiniți de creditorii obligației de întreținere si nu invers. Astfel: creditorii erau cei care se aprovizionau cu alimente necesare, atât pentru ei cal si pentru debitorii parați; creditorii erau cei care isi achitau facturile pentru utilități (apa, gaze, energie electrica, impozite si taxe locale); creditorii își cumpărau medicamente pe cheltuiala lor; reclamanta a fost cea care s-a ocupat de înmormântarea defunctului soț V. I., pe cheltuiala ei l a făcut pomenile ulterioare după datini. Acest aspect rezulta din înscrisurile aflate la dosar si din declarațiile martorilor.
• Perioada situata in timpul neînțelegerilor dintre debitorii obligației de întreținere si al divorțului din aceștia. După decesul creditorului obligației de întreținere, V. I., nevoia st necesitatea îndeplinirii obligației de întreținere fata de reclamanta ar fi trebuit sa devină prioritara pentru narații debitori insa acest lucru nu s-a întâmplat V. E., văduva, pensionara, bolnava si in vârsta, avea nevoie ca parații, ce puțin după decesul soțului, sa își respecte obligațiile stipulate in contract, insa cei doi parați au refuzat sa si le îndeplinească. Ca urmare: reclamanta era cea care se aproviziona cu alimente necesare traiului; reclamanta își achita singura facturile pentru utilități; reclamanta își cumpăra pe cheltuiala ei, medicamentele necesare; reclamanta este cea care se ocupa pe cheltuiala ei de pomenile creștinești pentru creditorul obligației de întreținere, V. I., decedat. In toata aceasta perioada, debitorii obligației de întreținere, pârâții au avut grave neînțelegeri intre ei, atât cu privire la cheltuielile lor comune, cat si cele ocazionate cu creșterea si educarea copiilor. Obligațiile asumate prin Contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, nu si le-au respectat nici in aceasta perioada.
b) Perioada ulterioară divorțului debitorilor obligației de Întreținere,
După despărțirea in fapt a paraților, S. A. G. a părăsit domiciliul din Orașul S., .. Județul Prahova, mutându-se la mama acestuia, iar S. I. R. a refuzat sa asigure întreținerea necesara reclamantei, motivând imposibilitatea financiara pentru respectarea obligațiilor stabilite prin Contract.
Ca urmare, de la despărțirea in fapt a debitorilor obligației de întreținere, niciunul nu își respecta obligațiile stipulate prin Contract.
Nici in trecut, mai cu seama in prezent si nici in viitor, pârâții debitori nu si-au respectat, nu își respecta si nu își vor respecta obligațiile contractuale fata de reclamantă.
Neînțelegerile dintre aceștia, divorțul si părăsirea domiciliului comun de către paratul S. A. G., reprezentau motive temeinice ce constituiau baza de pornire a cauzelor neîndeplinirii obligațiilor de întreținere de către cei doi debitori parați,
Față de faptul că instanța de fond a analizat trunchiat declarațiile martorilor audiați in cauza, apelanta arată că o parte din declarații nu au fost analizate, iar restul probelor nu au fost avute in vedere de către Instanța (in special înscrisurile).
Menționează că instanța de fond a analizat cu precădere doar declarațiile martorilor propuși de către paratul S. A. G. ( N. M. B. ai M. D. I.) si le dă eficiență.
Apreciază ca aceste declarații trebuiau înlăturate ca fiind mincinoase, întrucât conținutul acestora nu se coroborează cu restul probelor administrate in cauza, in special cu înscrisurile depuse la dosar.
Totodată, apelanta mai arată că instanța de fond nu a avut in vedere depus la dosar, au fost depuse facturile cu utilitățile achitate de către reclamanta, cu taxele si impozitele, cupoane de pensie cu veniturile modeste obținute din pensie si acte medicale, despre care Instanța de fond nu face nicio referire in motivare, ca si când nu au existat,
Din aceste înscrisuri, apelanta precizează că rezulta fără putința de tăgada faptul ca reclamanta singura își achita facturile la utilități, pe cheltuiala sa si faptul ca singura își cumpăra medicamente, tot pe cheltuiala sa.
De asemenea, se mai menționează că, cheltuielile ocazionate cu sicriul si toate cete necesare înmormântării după datina, au fost achitate tot de către reclamanta, conform bonurilor si facturilor existente la dosar, iar instanța fondului nu face nicio referire la aceste probe, deși au fost administrate în cauza.
În concluzie, apelanta-reclamantă apreciază că în mod nelegal instanța de fond a considerat ca în cauza nu rezulta, din probele administrate, niciun motiv pentru rezoluțiunea contractului"
În realitate sunt suficiente probe din care sa rezulte ca debitorii obligației de întreținere nu si-au îndeplinit obligațiile stabilite in sarcina lor prin contract.
Apelanta subliniază faptul că în mod greșit instanța de fond analizează cauza, interpretând greșit actul dedus judecații.
In primul rând, instanța fondului analizat cauza prin prisma faptului ca "pârâta S. I. R. este fiica reclamantei, iar bunul care formează obiectul contractului ar putea fi inclus in masa de partaj,"
Instanța de fond nu a fost investita cu o asemenea cerere de către niciuna din părți, faptul ca bunul poate fi inclus sau nu in masa de partaj a paraților, nu are nicio legătura cu rezoluțiunea contractului si întoarcerea bunului in patrimoniul reclamantei.
Contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, întrucât obligația debitorului depinde nu numai de durata incerta a vieții creditorului întreținerii, dar si de nevoile lui zilnice sau de alți factori care pot influenta întinderea prestațiilor.
Pentru aceste considerente, apelanta-reclamantă apreciază ca instanța de fond s-a pronunțat asupra unor chestiuni juridice ce nu au legătura cu cauza.
In al doilea rând, se menționează că instanța de fond interpretează Contractul de întreținere, apreciindu-1 ca fiind "o donare," La pag. 10, alin. 3, instanța de fond da o interpretare greșita Contractului, apreciindu-1 o donație, deși nu era investita cu o asemenea cerere.
Parații, in special S. Angustin G., nu au investiți Instanța cu o cerere in interpretarea contractului sau de nulitate a acestuia, pentru ca Instanța sa poată analiza contractul prin prisma disp. art. 977 Cod Civil de la 1864.
Pentru aceste considerente, apreciez ca Instanța de fond s-a pronunțat asupra unor aspecte ce nu i-au fost cerute, dar chiar si analizate, nu au nicio influenta asupra cauzei.
In mod nelegal, Instanța de fond a calificat natura juridica a Contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 2035/30.08.2001, ca fiind unul de întreținere pag. 7 – 8. Si in aceasta situație, Instanța s-a pronunțat asupra unor chestiuni pentru care nu fusese investita.
Niciuna din părți nu i-a solicitat sa "califice natura juridica a contractului încheiat între părți. Faptul ca este sau nu contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere sau unul de Întreținere, nu are nicio înrâurire asupra soluționării cererii de rezoluțiune.
De altfel, analizând "structura altor Hotărâri similare pronunțate in cauze de rezoluțiune a contractului de întreținere de același magistrat, aceste "analize" sunt stereotipe si probabil ca si conținutul prezentei Hotărâri este un "copy-paste" al altora.
Numai așa se explica aceste "motivări" ( a se avea in vedere Sentința Civila nr. 624/ 27.06.2014 pronunțata de Judecătoria S. in dosarul nr._ ).
Față de cele arătat mai sus, apelanta-reclamantă solicită instanței de apel ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a Sentinței Civile nr. 1006/ 31.10.2014, pronunțata de Judecătoria S. in dosarul nr._ si pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata, in sensul rezoluțiunii Contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 2035/ 30.08.2001 de B.N.P lonita D. -B. G..
În dovedirea celor susținute apelanta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar la data de 13.01.2015.
La data de 17.02.2015 prin intermediul compartimentului registratură din cadrul Tribunalului Prahova, intimatul-pârât S. A. G., a formulat și a depus întâmpinare, solicitând instanței de apel ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună respingerea apelului si păstrarea sentinței civile nr.1006/31.10.2014 a Judecătoriei S., ca temeinica si legala. Cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea întâmpinării, intimatul-pârât a arătat că în fapt, prin cererea de apel, apelanta-reclamantă critica instant de fond că a analizat trunchiat cauza si declarațiile martorilor, neavând in vedere niciun înscris de la dosar, interpretând greșit actele dosarului si a calificat greșit natura contractului.
Totodată, intimatul arată că apelanta-reclamanta, prin cererea de chemare in judecata a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.2035//30 august 2001 de Biroul Notarial "lonița D. B. G. ",solicitând si cheltuieli de judecata.
Precizează intimatul că apelanta prin cererea introductiva arată ca pârâții nu au respectat niciodată obligațiile asumate prin contract nici in timpul conviețuirii soțului V. I. nici ulterior, menționând ei nu au asigurat hrana, încălzirea, îngrijirea si ca ea acesta nu s-a ocupat de înmormântarea numitului V. I. și că apelanta ar fi fost cea care le-a întreținut pe intimați si pe copiii săi.
Intimatul-pârâta precizează că a arătat prin întâmpinare că cele menționate de aceasta nu corespund realității, fiind o înscenare, pentru a obține foloase materiale necuvenite cu fapt ce a demonstrate cu martorii audiați in cauză și că martorii propuși de reclamanta-apelanta, nu au fost in casa lor, ba mai mult relatează din discuții, chiar contrazicându-se in depoziție. Așa cum a arăta si la instant de fond scopul acestei acțiunii nu este de fapt rezoluțiunea, ca nu au fost îndeplinite obligațiile contractuale.... ci este un partaj mascat al pârâtei S. I. R., fiica reclamantei care si martorii aceștia au fost si au declarat ce i s-a spus
Actul de vânzare cumpărare eu clauza de întreținere a fost făcut in anul 2.001, atât noua paraților cat si fratelui paratei I. R., de către părinții acesteia, fapt ascuns pe durata procesului, iar martorii reclamantei cat si ai paratei I. R., deși pretindeau ca știu situația de fapt, in realitate nu au cunoscut că ambii copii aveau contract cu clauză de întreținere, nu au fost in măsura sa spună unde locuia soacra sa, cu noi sau cu fiul, fiind o confuzie totala. Astfel corect a reținut instant de fond situația reia.
De la momentul căsătoriei pana la data când a fost alungat din domiciliu, sfârșitul lunii august 2013, de soția sa care a refuzat să-i restituie bunurile personale de îmbrăcăminte si de la serviciu, acesta a asigurat întreținerea întregii familii, atât a sa cat si a părinților soției sale deși avea contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere si fiul vânzătorilor.
Intimatul-pârât specifică că așa cum a arătat apelanta-reclamantă in acțiune, intre acesta si soția sa a intervenit, divorțul, pronunțându-se sentința civila nr. 315/28 martie 2013. Divorțul a fost cerut de soția sa, motivat de faptul ca avea o relație extraconjugala cu un medic stomatolog, a acceptat divorțul fiind de acord cu acțiunea, motivat și de faptul ca avea si doi copii de care ar fi trebuit sa aibă grija .. Astfel ajungând la înțelegerea să locuiască împreuna, sa-și respecte obligațiile atât de familie cat si restul.
Numai ca intimat-pârâta, după un plan bine pus la punct cu mama sa si fratele, in luna august a înscenat un conflict, țipând si urlând singura, și-a scos un certificate medico¬legal, formulând cerere de ordin de protecție atât pentru ea, frate, mama si copii săi. A mai formulat si alte cereri de genul, furt, îngrădirea libertății, lovire, etc.. nici nu își mai aduce aminte de cate ori a fost nevoit sa dea subsemnatul, plângeri si cereri neîntemeiate, care au rămas în final fără nici o finalitate.
Intimatul-pârât precizează că Slavnieu I. R. a solicitat, in luna august 2013 emiterea unui ordin do protecție împotriva sa motivat, de faptul a săvârșit infracțiunile de lovire si distrugere motivând ca de la dara despărțirii iu fapt si pana in august, a săvârșit acte de violență împotriva sa și a mamei sale, prin mergerea sa în mod repetat în domiciliul bun comun iar în jurul date de 7 august 2013, ar fi fost băut și ar fi provocat violențe verbale și fizice împotriva ei, de față fiind mama sa, fratele și fiica sa și ar fi distrus ușa de la intrare, cearceafuri, ar fi tăiat-o cu o foarfecă etc.
De asemenea, intimatul-pârâta mai arată că tot pârâta din prezenta cauză a arătat că ar fi săvârșit infracțiuni în formă continuată, asupra sa, a copiilor, bunurilor din locuință, sens în care a solicitat instanței să dispună măsurile legale de evacuare temporară a sa din locuință, obligarea sa la păstrarea unei distanțe minime determinate față de ea și copii, fratele intimatei V. L. și de mama sa V. E.., față de locul de muncă dar și față de unitățile de învățământ ale copiilor.
Intimatul-pârât mai arată că prin sentința civilă nr.951/24.10.2013, Judecătoria S. a admis cererea reclamantei și a dispus emiterea ordinului de protecție cu caracter provizoriu pe o durată de 5 luni de la emiterea acestuia și s-a dispus, în baza art.26 alin.1 lit. a din Legea nr.217/2003, evacuarea sa din locuința familiei, inclusiv din magazia imobilului situate în S., ., județul Prahova, unde locuiesc reclamanta, minorii, mama și fratele reclamantei.
Împotriva Ordinului de protecție, intimatul precizează că a formulai apel care i-a fost admis, invocând faptul că S. I. R. cunoaște faptul că acesta este plecat din domiciliul comun încă din luna iulie 2013, locuind la o altă adresă și intenționat i-a indicat o adresă greșită.
Astfel ca nu au fost întrunite condițiile art. 1020-1021 din vechiul Cod civil iar instant de fond corect a respins acțiunea.
Condițiile esențiale pentru declararea rezoluțiunii judiciare erau ca: să existe o neexecutare esențiala - nu este cazul de fata, neexecutarea să fie culpabila, debitorul să fi fost pus în întârziere, lucru care nu s-a întâmplat ci contrar am fost împiedicat de cele doua prin îngrădirea libertății sale prin plângerile formulate la instanța cat si la politie, plângeri imaginare, nicidecum reale, fără o finalitate prin care sa se ateste ca cele susținute de ele sunt si reale.
Pe de altă parte, se arată că rezoluțiunea este un remediu oferit creditorului în caz de neexecutare este cel mai incisiv dintre cele existente deoarece duce la încetarea contractului cu efecte retroactive, fapt ce l-ar prejudicia foarte grav, exercitându-mi obligațiile pana la data când acestea i-au pus ordin de protecție, interzicându-i să mai intre în locuință și că au ele grija de mine să îl lase fără nimic si pe drumuri.
De asemenea intimatul menționează că daca reclamanta, consideră că i părțile nu și-au dus la îndeplinire obligațiile, avea la îndemână poziția rezoluțiunii în ierarhia actuală a remediilor pentru neexecutare conform codului civil nou, motivat si de faptul ca V. I. este decedat, si obligațiile față de acesta au încetată o dată cu decesul.
Întocmai ca și in vechiul cod. creditorul obligației neexecutate are un drept de opțiune între mai multe remedii posibile. De aceasta dală, exista insă o reglementare expresă. Conform art.1516 noul Cod Civil, creditorul are dreptul de a opta între a solicita executarea în natură, în mod exact și la termen a obligației, iar în cazul în care debitorul care refuză să execute obligațiile, creditorul este îndreptățit să opteze între executarea silită (în natura) a obligației, rezoluțiunea, rezilierea contractului sau reducerea prestației sau să utilizeze „orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”, rezoluțiunea este o soluție de ultim resort, la care se apelează numai dacă nu dă rezultate remediul termenului suplimentar de executare. Se vede cu claritate scopul acțiunii formulate de a mă înlătura de la eventuale despăgubiri si evitarea unui partaj intre noi pârâții.
Astfel intimatul-pârât consideră că acțiunea reclamantei este prematur introdusa, având in vedere dispozițiile noului cod civil.
Intimatul-pârât solicită instanței de apel să aibă în vedere că în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea de către una dintre părți a obligației nu atrage rezoluțiunea contractului față de celelalte părți, cu excepția cazului în care prestația neexecutată trebuia, după circumstanțe, să fie considerată esențială." In cazul nostru eu am arătat că mi-am îndeplinit obligația, parata S. R. I. „ fiind vinovata de neexecutarea obligației, culpa fiind exclusiva a acesteia, urmând a se dispune rezoluțiunea parțiala cu privire Ia aceasta. In măsura in care contractul are un caracter divizibil - ceea ce presupune ca obligația principală să fie divizibilă conform art. 1422 noul Cod Civil - creditorul poate să declare unilateral o rezoluțiune parțială a contractului sau să solicite, instanței o rezoluțiune parțială. în măsura în care partea executată prezintă interes pentru creditor și merită astfel să tic menținută. Dată fiind prezumția de divizibilitate a obligațiilor reținută de art.1424 noul Cod Civil, rezultă că, de regulă, creditorul are posibilitatea să solicite sau să declare rezoluțiunea parțială pentru că. de regulă, obligațiile sunt divizibile, întrebarea care se pune, este aceea dacă creditorul poate sau trebuie să invoce o rezoluțiune parțială, atunci când aceasta este posibilă.
În opinia lor o parte a contractului a fost executata iar partea rămasă neexecutată rămâne determinantă iar in cazul nostru, partea rămasă neexecutată este neesențială, reclamanta nu este îndreptățită să solicite rezoluțiunea totală având in vedere si clauza din contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere prin care se arata in mod expres ca întreținerea se evaluează la suma de 60.000 lei (500.000 lei/luna x 12 luni x 10 ani). In atare situație obligația noastră a încetat încă din anul 2011, fiind fixat un preț. Cu atât mai mult cu cât în momentul de față, după decesul numitului V. I., eu am si un drept de proprietate în fapt (cota acestuia).
Față de această situație, intimatul-pârât solicită instanței de apel ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună respingerea apelului. Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata, în drept, art. 205 208 Cod pr.civila.
Intimatul-pârât a solicitat instanței să se încuviințeze proba cu înscrisuri.
La data de 17.02.2015 apelanta-reclamantă V. E., a formulat și a depus răspuns la întâmpinare solicitând instanței să înlăture toate apărările formulate de acesta si pe fond să se admită apelul formulat de aceasta.
În motivarea cererii apelanta apreciază că intimatul nu a răspuns motivelor de apel, astfel cum acesta le-a formulat, întreaga întâmpinare fiind o copie a altei întâmpinări din alte dosare (a se vedea ordinul de protecție).
Referire la ordinul de protecție apelanta precizează că aceasta situație nu o privește pe ea, ci pe cei doi pârâți: S. A. G. și S. I. R.. Tocmai neînțelegerile dintre ei au condus la imposibilitatea ca aceștia sa îi acorde întreținerea necesara, conform Contractului.
De asemenea, precizează că debitorul obligației de întreținere, S. A. G., este plecat din domiciliul unde ar fi trebuit sa-i acorde întreținere, din luna August 2013.
Ca urmare, de peste un an si jumătate, acesta nu i-a acordat întreținere si acest fapt persista in continuare, întrucât nu mai locuiește in imobilul ce face obiectul contractului.
Cu privire la aplicarea in cauza a dispozițiilor Codului Civil Nou, la care face referire intimatul, apelanta arată că nu sunt aplicabile dispozițiile acestuia, având in vedere ca guvernează legea de ia încheierea contractului, adică Codul Civil vechi.
Ca urmare, toate referirile intimatului la noul cod civil, nu-și regăsesc aplicabilitatea.
În concluzie, apelanta consideră că intimatul parat nu a răspuns motivelor de apel, întâmpinarea formulata neavând legătura cu ceea ce a criticat aceasta. In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prev. de art. 201 si urm. Cod Procedura Civila.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel formulate, potrivit prevederilor art.476 și urm. cpr.civ., constată că apelul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează a fi arătate:
Critica potrivit căreia în mod netemeinic si nelegal instanța de fond a apreciat faptul ca din probele administrate in cauza, nu rezulta nici un motiv pentru a se dispune rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, autentificat sub nr. 2035/ 30,08.2001 de B.N.P lonita D. - B. G. este nefondată și va fi respinsă ca atare.
De altfel, prin însăși motivele de apel, apelanta-reclamantă confirmă argumentele reținute de instanța fondului cu privire la împrejurările care au condus la promovarea cererii de chemare în judecată.
În acest sens, tribunalul reține că apelanta a arătat că ”cauzele au fost multiple, printre care si neînțelegerile dintre debitorii obligației de întreținere si divorțul acestora”.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut corect situația de fapt dedusă judecății și a făcut o analiză pertinentă și corectă a probatoriului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, neputându-se reține o analiză trunchiată cum eronat pretinde apelanta.
Faptul că instanța fondului, interpretând corect probatoriul administrat a reținut că, în realitate, nu putea să fie voința părților ca pârâții să presteze zilnic întreținerea, în condițiile în care pe o perioadă relativ lungă, de aproape 18 ani, nu au fost probleme între părți cu privire la modul de prestare a întreținerii, deși aceasta nu era prestată, după cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, întrucât, în fapt, creditorii întreținerii, nici nu se aflau în stare de nevoie pentru a apela și beneficia de întreținerea la care s-au obligat cei doi pârâți, dorința acestora fiind de fapt gratificarea pârâților, cu partea de imobil pe care o ocupau.
Fără îndoială că toate clauzele contractului erau clare, însă așa cum a reținut și instanța fondului, acest contract era o donație mascată de contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere a cărui subzistență reclamanta a înțeles să o nege la apariția neînțelegerilor dintre pârâți care au culminat cu divorțul acestora.
Analizarea clauzelor contractuale în maniera propusă de apelantă nu face decât să confirme constatările instanței de fond cu privire la raporturile dintre părți din perspectiva contractului încheiat între acestea și a scopului real care i-a determinat să încheie contractul, corect reținut de instanța fondului, astfel cum am arătat.
În plus, față de maniera în care ajutorul intimatului-pârât este refuzat de reclamantă, astfel cum rezultă din depozițiile martorilor și din considerentele deciziei civile nr.606/04.12.2013 a Tribunalului Prahova, nu se poate reține că acesta nu își îndeplinește, în mod culpabil obligația de întreținere asumată față de reclamantă. În ceea ce o privește pe intimata-pârâtă tribunalul reține că în mod corect instanța fondului a reținut conivența acesteia cu apelanta-reclamantă, având evident interes în desființarea contractului.
Nu este reală susținerea apelantei potrivit căreia instanța fondului nu ar fi analizat depozițiile martorilor audiați de aceasta, din considerentele sentinței apelate rezultând că s-a procedat la analizarea tuturor depozițiilor martorilor audiați de părți.
Faptul că instanța fondului nu a ajuns la concluzia dorită de reclamantă nu este de natură a afecta legalitatea și temeinicia soluției pronunțate, devreme ce ea își găsește suport în probatoriul aflat la dosar.
Așa cum am arătat, instanța fondului a reținut corect și modalitatea în care au fost suportate cheltuielile ocazionate de decesul vânzătorului V. I., cu privire la care, la data efectuării, părțile au fost de acord.
Ca atare, în mod corect instanța fondului a constatat că nu s-a făcut dovada existenței unui motiv temeinic de natură a conduce la rezoluțiunea contractului.
Nu se poate reține că s-a făcut o interpretare greșită a actului dedus judecații, de fapt instanța fondului a interpretat clauzele contractului și modalitatea de derulare a acestuia în raport de situația reală dintre părți și a concluzionat care este rațiunea reală a acestei cereri excluderea bunului de la o eventuală solicitate de partaj din partea intimatului-pârât și nu neîndeplinirea culpabilă a obligației de întreținere inserată în contract.
Nici susținerile potrivit cărora apelanta arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor aspecte ce nu i-au fost cerute și greșita calificare a contractului supus controlului judiciar, nu pot fi primite, în condițiile în care instanța fondului nu a făcut decât să soluționeze cererea cu care a fost investită ceea ce implica evident și calificarea juridică a actului analizat.
Ca atare, niciuna din criticile formulate de apelantă nu este fondată, motiv pentru care, tribunalul, în temeiul art.480 c.pr.civ., va respinge apelul declarat de aceasta ca nefondat.
În temeiul art.453 c.pr.civ. va obliga apelanta să plătească intimatului-pârât 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform dovezii atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta - reclamantă V. E., CNP_, domiciliată în S., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1006/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații – pârâți S. A. G., CNP_, domiciliat în S., .. 26, județ Prahova și cu domiciliul ales la Av. G. N., din Câmpina, ., județ Prahova și S. I. R., CNP_, domiciliată în S., ., județ Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatului-pârât 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2015.
Președinte, Judecător,
G. M. C.-A. M.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.G.M./4 ex./22.07.2015
D.f._ Judecătoria S.
J.f.D. G. N.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2239/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2932/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
