Pretenţii. Hotărâre din 04-02-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 91/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 91
Ședința publică din data de 04.02.2014
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTORI – A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant A. F. S. cu domiciliul în C., .. 8, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1879/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimații - pârâți G. V. cu domiciliul în C., ., nr. 94, județul Prahova si P. N. L. - F. C., prin președinte G. V. cu sediul în C., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus cerere formulată de apelantul - reclamant A. F. S. autentificată sub nr. 273/22.01.2014 de BNP I. M. prin care solicită instanței să se ia act de renunțarea la judecarea cererii de apel si cerere formulată de G. V. autentificată sub nr. 114 din 10.01.2014 prin care învederează că este de acord cu cererea de renunțare a apelantului - reclamant la judecarea cererii de apel.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată si retine cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoria C. la data de 23.11.2012 sub nr._, reclamantul A. F. S. a chemat în judecată pe pârâții G. V. și P. Național L. F. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că printr-o . articole publicate în ziarul „Punctul pe A” editat de P. Național L., filiala C., i-au fost aduse mai multe acuzații referitoare la pretinse infracțiuni pe care le-ar fi săvârșit uzând de funcțiile deținute. În acest sens reclamantul a exemplificat articolul denumit „Calea întortocheată pe care merge familia A. este pavată cu bani publici – Familia A. ne fură cu becu’ aprins” în care la începutul articolului, autorul acestuia scrie: „F. A. are în ADN-ul său gena furtului din banii publici, adică de la români...”.
A mai învederat reclamantul că astfel de articole vădit calomnioase și insultătoare care conțin afirmații mincinoase i-au adus grave prejudicii sub aspect moral, atât în cadrul instituției în care își desfășoară activitatea, respectiv Parlamentul României, cât și în mediul privat, întreaga campanie de denigrare și discreditare făcând referire inclusiv la membrii din familia sa ce fac parte din conducerea mai multor societăți comerciale cu capital integral privat.
S-a mai arătat că, prin publicarea acestor articole s-au încălcat prevederile art. 30 alin. (6) din Constituția României și prevederile art. 69 alin. (2) lit. „j” din Legea presei nr. 3/1974.
Reclamantul a mai precizat că în urma publicării acestor articole o . parteneri de afaceri ai societăților comerciale la care acesta și membrii din familia sa sunt asociați au solicitat modificarea unor clauze contractuale sau chiar rezilierea contractelor sau au comunicat refuzul de a continua negocierile, motivând „lipsa credibilității” acestuia. Mai mult, a fost agresat verbal de diverse persoane adresându-i injurii și apelative luate din contextul articolelor publicate de pârâți.
Față de aceste aspecte arată reclamantul că i-a fost grav afectată imaginea și reputația, iar despăgubirile trebuie să respecte criteriul impus de Curtea Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia „despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației”.
În drept, a invocat art. 30 alin. (6) și (8) din Constituție, art. 69 alin. (2) lit. „j”, art. 70 și 90 din Legea presei nr. 3/1974, art. 1349, 1357, 1359, 1381 și 1382 din Noul Cod Civil.
În dovedire a depus articolul publicat„Calea întortocheată pe care merge familia A. este pavată cu bani publici - Familia A. ne fură cu becu’ aprins!” apărut în publicația „Punctul pe A”.
Pârâtul P. Național L., filiala C., prin președinte G. V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În fapt, pârâtul a arătat că articolele pe care reclamantul le apreciază ca fiind „calomnioase și insultătoare” și pretinde că i-ar fi adus „grave prejudicii sub aspect moral” au apărut în publicația „Punctul pe A” în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din decembrie 2012, ca răspuns la atacul josnic dezlănțuit de P. Democrat L. în publicația sa de campanie „Calea dreaptă”. Împotriva acestui atac, ce-l viza în primul rând și personal pe candidatul PNL la aceste alegeri, d-l G. V. a formulat atât plângere către biroul electoral de circumscripție, cerând încetarea acestei campanii murdare, cât și plângere penală.
A mai arătat pârâtul că toate informațiile și documentele prezentate în publicația „Punctul pe A” provin exclusiv din surse oficiale, de la instituții ale statului (Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor, instanțe, etc.). Aceste informații sunt publice și alegătorii aveau dreptul să le cunoască. În calitatea pe care o deținea la acel moment a mai învederat că în virtutea dreptului la informare și al transparenței ce trebuie să caracterizeze activitatea unui politician la acest nivel, trebuie să fi fost conștient că datele referitoare la afacerile, averea, moralitatea, interesele sale și ale familiei sale sunt de interes public, drept urmare expunerea lor, mai ales cu citarea unor surse oficiale, nu ar putea niciodată să îl prejudicieze.
S-a învederat că prin publicația „Punctul de A” au fost respectate dispozițiile art. 31 alin. (1) și (4) din Constituție potrivit cărora „dreptul persoanelor de a avea acces la orice informații de interes public nu poate fi îngrădit”, iar la alin. (4) se prevede că „mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”.
Cu privire la art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a arătat că acesta cuprinde atât libertatea de opinie cât și dreptul de a primi sau comunica informațiile, fiind unul din fundamentele unei societăți democratice, care acoperă nu numai informațiile și ideile care sunt considerate inofensive ori indiferente, sau sunt primite favorabil ci și pe acelea care ofensează sau îngrijorează. Același drept este protejat și prin art. 19 din Convenția internațională cu privire la drepturile civile și politice, iar sancționarea Partidului Național L., filiala C., pentru informarea corectă a alegătorilor în timpul campaniei electorale, în sensul obligării la plata unor daune morale astronomice pentru prejudicii inventate, ar reprezenta o ingerință nejustificată asupra libertății de exprimare și drepturilor cetățenilor de a cunoaște adevărul despre persoane care ocupă sau aspiră să ocupe o funcție publică.
De asemenea s-a mai arătat că reclamantul, pretins prejudiciat, nu a produs un minim de argumente și indicii din care să rezulte ce drepturi personale nepatrimoniale i-au fost afectate, ce faptă ilicită ar fi săvârșit Partidului Național L., filiala C. și președintele său, G. V., în măsură să le producă astfel de prejudicii prin simpla expunere a unor documente emise de autoritățile statului și a unor aspecte legate de activitățile și de contractele cu statul în care era implicat, care făceau oricum obiectul dezbaterii publice.
În drept, a invocat disp. art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă, art. 31 alin. (1) și (4) din Constituția României, art. 10 CEDO și art. 19 din Convenția internațională cu privire la drepturile civile și politice.
În susținere a depus, în copie, plângere către biroul electoral de circumscripție nr. 31 Prahova plângere penală.
Pârâtul G. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În fapt, pârâtul a arătat că își însușește motivele întâmpinării depuse de pârâtul P. Național L., filiala C., reiterând susținerile acestuia.
La data de 16.05.2013 reclamantul a depus transcrierea pe suport de hârtie a conținutului unor emisiuni de televiziune și în copie articole apărute în publicația „Punctul de A”
Pârâtul G. V. a formulat cerere reconvențională iar prin încheierea de ședință din data de 28.06.2013 s-a dispus disjungerea acesteia și soluționarea pe cale separată pentru motivele expuse pe larg în încheierea de la termenul respectiv.
Sub aspect probatoriu, instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului G. V. și proba testimonială cu martorii B. M. P. și D. V. A..
P. sentința civilă nr. 1879/05.07.2013 Judecătoria C. a admis respins cererea formulată de reclamant reținând că în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din luna decembrie 2012 a apărut ziarul „Punctul pe A” în care a fost publicat articolul „Calea întortocheată pe care merge familia A. este pavată cu bani publici – Familia A. ne fură cu becu’ aprins!”.
În partea de început a articolului se arată că „F. A. are în ADN-ul său gena furtului din banii publici, adică de la români. Pe când era președintele Consiliului Județean, în 2007, a aplicat o rețetă clasică pentru a băga mâna, fără să se murdărească, în buzunarul statului.”
Reclamantul a învederat că astfel de articole sunt vădit calomnioase și insultătoare și conțin afirmații mincinoase ce i-au adus grave prejudicii sub aspect moral.
Potrivit art. 70 din Legea nr. 3/1974, în vigoare la momentul publicării articolului, „Răspunderea pentru respectarea dispozițiilor art. 69 de către fiecare organ de presa revine consiliului de conducere, colegiului de redacție, redactorului sef al acestuia”.
Din cuprinsul notei de subsol a publicației rezultă aceasta a fost editată de P.N.L. C., constatându-se totodată că nu este menționat numele autorului care a redactat articolul în discuției.
In cauză sunt incidente dispozițiile art. 1357 alin. (1) din Noul cod civil potrivit cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, iar potrivit alin. (2) „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”. Coroborând cele două texte legale menționate, instanța constată că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele patru condiții: 1. existența unei fapte ilicite; 2. existența unui prejudiciu; 3. existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; 4. existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat, astfel cum aceste forme de vinovăție sunt definite de art.19 alin. (1) Cod penal.
În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, aceasta reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane. În cauza de față, dreptul subiectiv al reclamantului pretins încălcat prin fapta pârâților, respectiv prin publicarea în presă, în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare a unui articol pretins defăimător, este dreptul la demnitate, ocrotit de art. 30 alin. (6) din Constituția României.
Instanța constată că reclamantul A. F. S. nu a produs nicio probă din care să rezulte că, prin articolul de presă la care a făcut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată, s-ar expune fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, deși acestuia îi incumbă sarcina probei potrivit art. 1169 C. civ., aplicabil prezentei cauzei în temeiul art. 230 lit. „a” din Legea nr. 71/2011, în conformitate cu care „cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Totodată, instanța reține că simpla folosire în cuprinsul articolului publicat a unor termeni sau sintagme de natură a capta atenția cititorilor precum „a băga mâna, fără să se murdărească, în buzunarul statului”, „tătic”, „fură”, „cerc închis”, „buzunare adânci”, nu este de natură a transpune, de facto, demersul mediatic pe tărâm delictual întrucât, astfel cum în mod constant a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu i se poate cere jurnalistului să acționeze cu o totală obiectivitate, ci trebuie să i se permită o anumită doză de exagerare, de provocare (Curtea EDO, cauza nr._/00, Selisto c. Finlandei, Hotărârea din 16 noiembrie 2004, Von Hannover c. Germaniei, hot. din 24 iunie 2004, par. 56), presei fiindu-i recunoscut rolul de „câine de pază“ într-o societate democratică (Curtea EDO, cauza nr._/96 C. și M. c. României, Hotărârea Marii Camere din 17 decembrie 2004).
Libertatea de exprimare, drept fundamental consacrat de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privește nu numai informațiile sau ideile apreciate ca favorabile sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar și pe cele care contrariază, șochează sau neliniștesc; aceasta fiind de fapt exigența pluralismului, a toleranței și a spiritului de încredere într-o societate democratică (Handyside c. Marii Britanii, hot. din 7 decembrie 1976).
Mai mult chiar, instanța constată că în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului limitele criticii admisibile sunt mai extinse în privința unui om politic, vizat în această calitate (cum este și cazul reclamantului), decât în privința unui simplu particular; spre deosebire de acesta din urmă, primul se expune inevitabil și în mod conștient unui control atent al faptelor și gesturilor sale, atât din partea jurnaliștilor, cât și din partea masei cetățenilor (Feldek c. Slovaciei, hot. din. 12 iulie 2001).
Instanța apreciază că deși prin afirmațiile făcute ar fi fost posibilă afectarea imaginii reclamantului, această eventualitate nu este suficientă pentru a realiza o ingerință în libertatea de exprimare recunoscută de textul Convenției. O astfel de ingerință trebuie să producă, în mod imperios, un prejudiciu concret, pe care însă reclamantul nu l-a dovedit.
Față de cele expuse anterior, constatând neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale ale pârâților, reglementate de art. 1357 alin. (1) din Noul Cod civil și văzând prevederile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., reținând culpa procesuală a reclamantului, instanța îl va obliga pe acesta la plata sumei de 8.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului G. V., reprezentând onorariu avocat conform chitanței aflate la fila 109 din dosar.
Împotriva sentinței civile nr. 1879/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria C., reclamantul A. F. S., a declarat în termen legal apel, solicitând instanței admiterea apelului, modificare în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul de a dispune obligarea pârâților la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de daune morale și recucerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului pârâților.
La termenul de judecată din data de 04.02.2014 s-a depus cerere formulată de apelantul - reclamant A. F. S. prin care solicită să se ia act de renunțarea la judecarea cererii de apel si cerere formulată de G. V. prin care învederează că este de acord cu cererea de renunțare a apelantului - reclamant la judecarea cererii de apel.
Având în vedere cererea formulată de apelantul - reclamant A. F. S. autentificată sub nr. 273/22.01.2014 de BNP I. M. prin care solicită instanței să se ia act de renunțarea la judecarea cererii de apel, instanța în temeiul disp.art. 296 C.pr.civ. coroborat cu disp.art. 246 C.pr.civ. potrivit căruia „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă” tribunalul urmează să admită apelul, iar pe cale de consecință va schimba în tot hotărârea apelată, în sensul că va lua act de act de renunțarea reclamantului A. F. S. la judecarea cauzei.
Totodată, tribunalul urmează să dispună înlăturarea obligației reclamantului A. F. S. de la plata sumei de 8000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul G. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul – reclamant A. F. S. cu domiciliul în C., .. 8, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1879/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimații - pârâți G. V. cu domiciliul în C., ., nr. 94, județul Prahova si P. N. L. - F. C., prin președinte G. V. cu sediul în C., ., județul Prahova și în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că, potrivit art. 246 alin. 1 C.pr.civ. ia act de renunțarea reclamantului A. F. S. la judecarea cauzei.
Înlătură dispoziția de obligarea pârâtului G. V. la plata către reclamantul A. F. S. a sumei de 8000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen d e15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2014
P., JUDECĂTOR,
M. R. A. G. H.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. /Tehnored
3 ex./
d.f._ Judecătoria C.
j.f. L. A.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-11-2015, Tribunalul... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 07-02-2014, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
