Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-11-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 3207/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3207
Ședința publică din data de 26.11.2015
PREȘEDINTE – M. N.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-contestator ., J_, CUI_, cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 6612/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA GENERALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401 A, Sector 6.
Cerere de apel timbrată cu taxa judiciară de timbru de 37 lei, conform chitanței . nr._/13.07.2015, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.07.2014 sub nr._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, a contestat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.818/2014 al BEH P. și M., solicitând în principal exonerarea de plata sumei pentru care s-a început executarea silita sau respingerea cererii de executare silita ca inadmisibila deoarece sancțiunea nu mai este prevăzută legal fiind abrogata prin Legea nr.144/2012, iar in subsidiar anularea formelor de executare silita.
În motivare contestatoarea a arătat în esență că dreptul de a aplica sancțiunea s-a prescris, fiind depășit termenul de 6 luni, prevăzut de art.13 din OG nr.2/2001, întrucât fapta a fost constatată la data de 22.03.2011, iar aceasta a fost înștiințată cu privire la executarea silită în iunie 2014.
A arătat contestatoarea, că fiind vorba de tariful de despăgubire toate sancțiunile aplicabile în baza OG nr.15/2002 au regimul juridic al amenzilor contravenționale și se supun dispozițiilor procedurale din OG nr.2/2001.
A mai arătat că întrucât art.3 din OG nr.15/2002 a fost abrogat și sancțiunea, respectiv obligația de a achita tariful de despăgubire nu mai exista, astfel că o cerere de executare silită este inadmisibilă.
De asemenea contestatoarea a arătat ca executorul judecătoresc nu a depus la dosar dovezile în baza cărora a stabilit cheltuielile de executare, iar cuantumul acestora este exagerat de mare față de obiectul cererii de executare silită.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisurile atașate, filele 9-18 la dosar.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
La data de 05.03.2015 S. P. și M. a depus dosarul de executare silită nr.818/2014.
Prin sentința civilă nr. 6612/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă contestația la executare, formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, prin Direcția Regională de D. și Poduri București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că la data de 15.01.2014 intimata a solicitat S. P. și M. executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/22.03.2011 pentru suma de 96 de euro reprezentând tariful de utilizare și trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Urmare a acestei cereri Judecătoria Ploiești a încuviințat executarea silită prin încheierea pronunțată în dosarul nr._ la data de 04.03.2014, iar S. P. și M. a emis actele de executare silita din dosarul nr.818/2014.
Instanța de fond a reținut că excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională întemeiată potrivit art.13 din OG nr.2/2001 și excepția inadmisibilității cererii de executare silita întemeiată pe abrogarea prevederilor legale ce instituiau dreptul de aplicare a tarifului de despăgubire alături de amenda contravențională sunt apărări ce țin de fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.
De asemenea, instanța a avut în vedere prevederile art.711 al.2 c.pr.civ. cărora în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, în contestația la executare se pot invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu numai dacă legea nu prevede în legătura cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Or, în condițiile în care potrivit OG nr.2/2001 calea de atac împotriva procesului verbal de contravenție este plângerea contravențională, instanța nu poate proceda la analizarea legalității titlului executoriu în calea procedurală aleasă.
Pe cale de consecință în cadrul contestației la executare pot fi puse în discuție doar legalitatea și temeinicia măsurilor de executare silită.
Referitor la cheltuielile de executare silită, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 37 al. 3 din Legea nr. 188/2000 care prevăd că „executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului”, din interpretarea acestui text de lege rezultând că nu este necesar să fie achitat onorariul executorului judecătoresc anterior executării pentru a fi recuperat ulterior în cadrul procedurii executării silite, ci este suficient ca acest onorariu să fie stabilit de către executor prin procesul-verbal de cheltuieli în limitele prevăzute de lege.
Referitor la celelalte cheltuieli de executare, instanța a reținut că posibilitatea pentru executor de a include în cheltuielile de executare, în afara onorariului, și sumele aferente îndeplinirii unor acte de executare, este prevăzută în mod expres în Statutul profesiei de executor judecătoresc (Hotărârea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 2/2007) și în Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550 din 14 noiembrie 2006.
În cauză, instanța de fond a apreciat că aceste cheltuieli au fost stabilite prin încheierea nr.818 din data de 17.06.2014 în conformitate cu prevederile legale.
Analizând legalitatea actelor de executare silita din cadrul dosarului nr.818/2014, instanța a apreciat că acestea au fost emise cu respectarea normelor legale în vigoare.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, contestatoarea a arătat că deși principalul motiv al contestației la executare a constat în cele două excepții invocate instanța de fond a lăsat aceste excepții nesoluționate.
A susținut apelanta că în mod greșit instanța de fond a considerat că cele doua excepții sunt apărări ce țin de fondul dreptului cuprins în titlul executoriu pentru că în realitate acestea erau excepții ce trebuia soluționate numai prin raportare la textele de lege invocate în cuprinsul contestației la executare.
Mai mult, instanța de fond nu a soluționat contestația formulată sub aspectul prescripției dreptului de a pune în executare procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.03.2011 și nici sub aspectul inadmisibilității cererii de executare silită atâta vreme cât sancțiunea pentru care s-a solicitat executarea silită nu mai era prevăzută de actul normativ în baza căruia a fost stabilită.
Prin urmare, a arătat contestatoarea că un prim motiv de apelul îl constituie faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate nici chiar ca apărări de fond lăsându-le total nerezolvate.
A apreciat contestatoarea că instanța de fond nu a arătat motivele de fapt și de drept pentru care nu a soluționat excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită în baza procesului verbal de sancționare a contravențiilor menționat anterior și nici motivele pentru care a lăsat nerezolvată excepția inadmisibilității cererii.
A susținut contestatoarea că singurul argument adus de instanță care are legătură cu soluția pronunțată ar fi acela că din moment ce nu a formulat plângere contravențională instanța nu poate proceda la analizarea legalității titlului executoriu în calea procedurală aleasă, însă, a precizat contestatoarea că nu a solicitat analizarea legalității titlului executoriu ci, pe calea contestației la executare a invocat prescripția dreptului de a solicita executarea silită ceea ce nu presupune analizarea legalității titlului executoriu cum greșit a reținut instanța de fond.
Mai mult, argumentul instanței nu are nicio legătură cu excepția invocată hotărârea fiind în contradicție cu dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b c.pr.civ. deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția.
Pentru aceste motive, în ceea ce privește prescripția dreptului de a solicita executarea silită și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată a solicitat contestatoarea, admiterea acestora urmând a constata prescris dreptul intimatei la executarea silită în baza procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/22.03.2011 sau că cererea de executare era inadmisibilă pentru motivele arătate în contestație.
În ceea ce privește modul de soluționare a contestației privitoare la cheltuielile de executare, a susținut apelanta că și pe acest aspect s-a dat o soluție greșită, fiind invocat art. 37 alin.3 din Legea nr. 188/2000 în condițiile în care nu este vorba de executarea unei hotărâri judecătorești ci de executarea unui proces verbal de contravenție.
Pe de alta parte, instanța de fond a ignorat total dispozițiile art. 669 alin. 4 c.pr.civ. (actualul 670 c.pr.civ.) care prevăd obligativitatea dovedirii cheltuielilor de executare, dovezi care în cazul de față nu au fost făcute.
Totodată, instanța de fond a ignorat și dispozițiile aceluiași art. 37 alin. l lit. a din Legea nr. 188/2000 conform cărora „Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, însă onorariul stabilit de executorul judecătoresc este mai mare decât creanța însăși astfel că sunt încălcate dispozițiile legale menționate mai sus situație de care instanța de fond nu a ținut cont.
Pentru motivele de apel invocate, apelanta - contestatoarea a solicitat admiterea apelului, rejudecarea în fond a contestației, schimbării în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii contestației, se constatarea ca prescris dreptul la executarea silita în baza procesului verbal de constatare a contravenției . l1 nr._/22.03.2011 iar în situația în care se va aprecia că nu a intervenit prescripția, să se constate inadmisibilă cererea de executare silită, precum și schimbarea hotărârii apelate și în ceea ce privește cheltuielile de executare pentru motivele invocate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. c.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 09.09.2015.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către reclamantă, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
La data de 13.02.2014 s-a format dosarul execuțional nr. 818/2014 al S. P. și M. la solicitarea creditoarei CNADNR, iar prin Încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 04.03.2014 în dosarul nr._, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției ., nr. nr._/22.03.2011 emis pe numele intimatei, în ceea ce privește contravaloarea tarifului de despăgubire, conform art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în cuantum de 96 euro, în lei, la cursul de schimb BNR din ultima zi din luna anterioară datei achitării.
Prin Încheierea nr. 818/17.06.2014 S. P. și M. a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare, încheiere ce s-a comunicat debitorului odată cu înștiințarea de plată din 17.06.2014, titlul executor și somația din data de 22.01.2014.
Art.37 din OG 2/2001 prevede că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate și în conformitate cu disp. art. 32 alin. 3 din același act normativ suspendă de drept executarea sancțiunii aplicate.
Art. 622 c.pr.civ. prevede că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar se procedează la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu astfel cum prevăd disp. art.628 c.pr.civ.
De asemenea, conform art. 632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art. 662 c.pr.civ.
Art. 712 c.pr.civ. stipulează că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executor o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza procesului verbal de constatare a contravenției intimata a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002, în cadrul executării silite s-au emis înștiințarea de plată, titlul executor și somația din data de 22.01.2014, prin care a fost obligată intimata să plătească c/valoarea tarifului de despăgubire și cheltuielile de executare, contravenienta neformulând plângere împotriva procesului-verbal de contravenție.
Ca atare, atât timp cât împotriva procesului-verbal de contravenție nu s-a formulat plângere contravențională, având în vedere prevederile art. 712 C.p.c., pe calea contestației la executare nu mai pot fi primite criticile apelantei cu privire la condiții de formă și fond ale actului constatator, legalitatea sau nelegalitatea procedurii de întocmire acestui proces verbal, legalitatea sau prescrierea sancțiunii, aplicarea sau neaplicarea legii mai favorabile, toate acestea fiind aspecte de fond ce pot fi invocate decât pe calea specială de contestare a actului, calea plângerii contravenționale.
Referitor la anularea Încheierii nr. 818/17.06.2014 reținând că aceasta vizează cheltuielile de executare în dosar de executare nr. 818/2014, în cuantum de 513,79 lei, Tribunalul reține că în cauză sunt incidente disp. art. 670 alin. 2 C.pr.civ. potrivit cu care cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel.
De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Cum însă în cauză cheltuielile de executare au fost stabilite cu respectarea prevederilor legale prin raportare la disp. art. 37 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, iar apelanta debitoare nu a făcut dovada executării obligației stabilite prin titlul executoriu, criticile formulate sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare nu se justifică.
Pentru considerentele arătate, în baza disp. art.480 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-contestator ., J_, CUI_, cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 6612/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA GENERALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401 A, Sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.11.2015.
Președinte, Judecător,
M. N. N. A.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.A./tehnored.E.M.
4 ex./ 17.12.2015
d.f. nr._
j.f. D. G. N.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Hotărâre din 04-02-2014, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
