Contestaţie la executare. Hotărâre din 04-03-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 158/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 158
Ședința publică din data de 04.03.2014
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – M. R.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - contestatoare C. F. cu domciiliul ales la C.. av. R. & R. din Bucursti, ., sector 1 împotriva sentinței civile nr. 928/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimatele AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRATIA FINANTELOR P. A ORASULUI BUSTENI cu sediul în Bușteni, .. 3, județul P. si DIRECTIA G. A FINANTELOR P. PLOIESTI cu sediul în Ploiești, .. 22, județul P..
Cererea netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: s învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100,00 lei conform chitanței . nr._ (243) din 27.02.2014 si timbru judiciar în valoare de 0,15 lei ce au fost anulate si întâmpinare
Tribunalul constată că apelanta contestatoare a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100,00 lei conform chitanței . nr._ (243) din 27.02.2014 si timbru judiciar în valoare de 0,15 lei ce au fost anulate si cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Ia act că intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. P. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată si retine cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin contestatia la executare înregistrată sub nr. _ , la data de 23.07.2013 contestatoarea C. F. în contradictoriu cu intimații D.G.F.P. și A. BUȘTENI a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în procedură de urgență, anularea în totalitate a adresei de înființare a popririi nr._ din data de 05.07.2013, emisă de către A.- Bușteni în dosarul de executare nr. CF nr. 5544/2013.
În fapt, contestatoarea menționează că A. Bușteni a emis Titlul executoriu nr._ din data de 07.06.2013 comunicat la data de 10.06.2013 prin somația nr. 29/_ /_. Contestatoarea artă că împotriva somației de plată a formulat contestație la executare ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătorie S.. Se precizează că poprirea înființată prin adresa nr._/05.07.2013 este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente, respectiv aspecte procedurale prin executarea silită prin poprire, organele de executare au ignorat cu desăvârșire condițiile imperative ale executării silite, poprind întreaga pensie privând în mod abuziv pe aceasta de singurul mijloc de trai. Cu titlu prealabil, contestatoarea arată că Decizia atacată vizează exclusiv instituirea popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești din conturile bancare. Se precizează că în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale art. 175 din codul de procedură civilă se solicită a se lua act de faptul că indisponibilizarea sumelor existente în contul/conturile bancare al contestatoare i-au pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea Adresei de înființare a popririi, cu mențiunea că înființarea popririi asigurătorii a fost dispusă cu nerespectarea flagrantă a formelor legale aplicabile în materia executării silite prin poprire și că conform dispozițiilor art. 728 alin. (1) lit. b din Codul de procedură civilă limitele urmăririi veniturilor bănești „salariile si alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și
alte sume ce se plătesc periodic debitorului si sunt destinate asigurării mijloacelor de existenta ale acestuia pot fi urmărite până la o treime din venitul lunar net pentru orice alte datorii".
Fără ca, anterior emiterii Adresei de înființare a popririi asigurătorii sau în cuprinsul acesteia, organele de executare silită să observe sau să specifice conținutul normelor legale aplicabile executării veniturilor subsemnatei, s-a procedat în mod direct și vădit eronat la indisponibilizarea contului bancar deținut la Raiffeisen Bank SA, contul bancar având și destinația încasării a pensiei acordate în cadrul asigurărilor sociale. Or, neobservarea de către organele competente a normelor legale incidente, anterior indisponibilizării contului bancar au generat în mod direct producerea unei vătămări imposibil de înlăturat în absența anulării Adresei de înființare a popririi.
Vătămarea pricinuită prin indisponibilizarea contului bancar în care contestatoarea încasează lunar pensia se justifică prin privarea totală a asigurării mijloacelor de trai.
Măsura abuzivă și total neconformă în raport cu dispozițiile imperative ale prevederilor legale citate mai sus pricinuiește subsemnatei prejudicii majore în raport cu necesitatea asigurării traiului.
Prin însăși măsura adoptată de către organele administrației finanțelor publice, contestatoarea a aratat că a fost pe deplin privată de protecția dispozițiilor art. 728 alin. (1) lit. b din Codul de procedură civilă, care impun doar urmărirea unei treimi din cuantumul pensiei încasate, ori a dispune contrar, astfel cum au procedat emitenții Adresei de înființare a popririi, echivalează cu însăși încălcarea legii, emitentul ignorând necesitatea defalcării sumelor existente în contul bancar deschis prin Raiffeisen Bank SA, în raport cu proveniența lor (pensiei, alte încasări etc).
Pe fondul cauzei, contestatoarea a aratat că poprirea a fost instituită în mod netemeinic si nelegal. Împotriva Deciziei de impunere nr. 1918/03.04.3013 - temei al titlului executoriu ce stă la baza înființării popririi, contestatoarea artă că a formulat și depus, pe cale administrativ-jurisdicțională, iar în esență, Decizia de impunere menționată - temei indicat de către A. B. la baza Titlului executoriu - a fost emisă prin interpretarea eronată și cu rea-credință a dispozițiilor legale, obligațiile suplimentare de plată fiind impuse cu încălcarea flagrantă a legii.
D. fiind că Decizia de impunere constituie fundamentul emiterii Titlului executoriu atacat, rezultă că motivele de fapt și de drept invocate de în susținerea neegalității și netemeiniciei Deciziei de impunere sunt valabile în integralitate pentru combaterea sumele inserate în cuprinsul titlului executoriu atacat prin prezenta acțiune.
Față de sumele stabilite prin Titlul executoriu atacat contestatoarea a arătat că: obligațiile fiscale aferente anului fiscal 2007 au fost stabilite cu încălcarea flagrantă a prevederilor art. 91 din Codul de procedură fiscală; că sumele prevăzute în Titlul executoriu au fost emise în baza unei Inspecții fiscale efectuate cu încălcarea prevederile art. 98 alin. 3 Cod Procedură Fiscală care stipulează că: „Inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale". în ceea ce privește verificarea anilor fiscali 2007, 2008 și 2009, organele de inspecție fiscală erau decăzute din dreptul de a efectua inspecția fiscală; că sumele prevăzute în titlul executoriu au fost stabilite în sarcina subsemnatei cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituția României, republicată în 2003 care prevede expres că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile"; că sumele prevăzute în Titlul executoriu au fost stabilite cu încălcarea principiului bunei-credințe stabilit în art. 12 din Codul de procedură fiscală care prevede că „Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii; că sumele prevăzute în Titlul executoriu au fost stabilite cu încălcarea principiului certitudinii impunerii prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul Fiscal.
La data de 4 septembrie 2013 intimata DGFP Ploiești a depus la dosar întâmpinare împotriva contestație la executare promovată de către contestatoare, precizând că contestația este neîntemeiata.
În fapt, intimata arată în urma inspecției fiscale parțiale, materializata prin Raportul de inspecție fiscala parțiala nr. 1998/02.01.2013, care a avut ca obiectiv verificarea taxei pe valoarea adăugata aferenta tranzacțiilor imobiliare pentru perioada 01.01._12, s-au constatat că potrivit aplicației Fiscnet a Ministerului Finanțelor P. care preia informațiile transmise de către notarii publici prin declarațiile informative 208 privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, doamna C. F., figurează in perioada 2008-2011, in calitate de vânzător, cu tranzacții imobiliare derulate prin BNP Tabarna G S., cu sediul in mun. București, BNP Asociați M. E. si M. A., cu sediul in mun. București, BNP A. L. C. si Asociații, cu sediul in mun. București, BNP D. I M. G., cu sediul in mun. București si BN Asociați Etica, cu sediul in mun. București.
La data de 06.11.2012, d-nul C. C. (fiul lui C. F.), având calitatea de madatar al persoanei impozabile C. F.-vanzator, in tranzacționarea imobilelor potrivit contractelor de vânzare-cumpărare, a transmis organului de inspecție fiscala, fotocopii ale următoarelor documente, înregistrate la A.I.F. P. sub nr. 6726/06.11.2012.
Astfel, conform contractelor de vânzare cumpărare, persoana impozabila C. F. a efectuat in perioada decembrie 2007 - aprilie 2012, tranzacții imobiliare cu locuințe si teren intravilan, nefiind înregistrata fiscal din punct de
vedere al TVA, pentru activitatea de tranzacții imobiliare efectuate ca persoana fizica. Urmare contractelor de vânzare-cumpărare puse la dispoziție de birourile notariale care au autentificat tranzacțiile imobiliare, cele transmise de domnul C. C. si a informațiilor din baza de date informatizata a MFP, s-a reținut ca persoana impozabila C. F. a efectuat in calitate de vânzător in perioada verificata in total un număr de 23 (douăzeci si trei) tranzacții imobiliare, din care 5 in anul 2007 (cu venituri realizate in suma de 5.129.356 lei), 6 in anul 2008 (cu venituri realizate in suma de 9.401.135 lei), 5 in anul 2010 (cu venituri realizate in suma de 5.443.002 lei), 6 in anul 2011 (cu venituri realizate in suma de 4.351.228 lei) si 1 in anul 2012 (cu venituri realizate in suma de 875.140 lei) - (anexa nr. 66).
Persoana impozabila C. F., nu a asigurat organizarea si conducerea evidentei taxei pe valoarea adăugata, respectiv conducerea jurnalelor de vânzări si cumpărări.
Din cele 23 tranzacții imobiliare efectuate de persoana impozabila C. F. in perioada decembrie 2007-aprilie 2012, 22 tranzacții imobiliare privesc construcții si terenurile aferente in valoare de 25.104.861 lei si o tranzacție cu teren intravilan in valoare de 95.000 lei (anexa nr. 66).
La data de 17 septembrei 2013, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinarea depusă de către A. –Bușteni în care arată referitor la nelegalitatea înființării popririi că în privința aspectelor procedurale prin executarea silită demarată prin poprire, organele de executare au ignorat cu desăvârșire condițiile imperative ale executării silite poprind întreaga pensie, privând în mod abuziv de singurul mijloc de trai. Cu privire la aspectele de fond contestatoarea menționează faptul că prin însăși întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, A. P. emite aprecieri pe fondul problematicii, fapt de natură să permită să invoce și chestiuni legate de aspectele de nelegalitate care stau la baza emiterii Deciziei de instituire a popririi. împotriva Deciziei de impunere nr. 1918/03.04.3013 - temei al titlului executoriu ce stă la baza înființării popririi, subsemnata am formulat și depus, pe cale administrativ-jurisdicțională, iar în esență, Decizia de impunere a fost emisă prin interpretarea eronată și cu rea-credință a dispozițiilor legale, obligațiile suplimentare de plată fiind impuse cu încălcarea flagrantă a legii. D. fiind că Decizia de impunere constituie fundamentul emiterii Titlului executoriu atacat, care stă la baza Adresei de înființare a popririi, rezultă că motivele de fapt și de drept invocate în susținerea nelegalității și netemeiniciei Deciziei de impunere sunt valabile în integralitate pentru combaterea sumele inserate în cuprinsul actului de executare atacat prin prezenta acțiune.
Față de sumele stabilite în sarcina sa contestatoarea a aratat că: obligațiile fiscale aferente anului fiscal 2007 au fost stabilite cu încălcarea flagrantă a prevederilor art. 91 din Codul de procedură fiscală, inspecția fiscală fiind efectuată cu nerespectarea termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 92 alin. (2) din același act normativ; Sumele prevăzute în Adresa de înființare a popririi au fost emise în baza unei Inspecții fiscale efectuate cu încălcarea prevederile art. 98 alin. 3 Cod Procedură Fiscală care stipulează că: „Inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale". în ceea ce privește verificarea anilor fiscali 2007, 2008 și 2009, organele de inspecție fiscală erau decăzute din dreptul de a efectua inspecția fiscală; Sumele prevăzute în Adresa de înființare a popririi au fost stabilite în sarcina subsemnatei cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituția României, republicată în 2003 care prevede expres că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile"; Sumele prevăzute în Adresa de înființare a popririi au fost stabilite cu încălcarea principiului bunei-credințe stabilit în art. 12 din Codul de Procedură Fiscală care prevede că „Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii; sumele prevăzute în Adresa de înființare a popririi au fost stabilite cu încălcarea principiului certitudinii impunerii prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul Fiscal.
Prin sentința civila nr.158/4.03.2014 Judecatoria S. a respins ca neîntemeiată contestația la executare precizata formulata de contestatoarea C. F., în contradictoriu cu intimații A. BUȘTENI și Direcția G. Regională a Finanțelor P. Ploiești .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 02.04.2013 s-a emis de catre Directia Generala a Finantelor P. P. Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 1918 – in temeiul art. 129 alin. 1 din OG nr. 92/2003, intrucat in urma verificarii fiscale a persoanei impozabile C. F., efectuata de organele de inspectie fiscala din cadrul A.I.F. P. au fost stabilite T.V.A. si accesorii aferente in suma totala de 6.505.111 lei care nu au fost achitate in timpul controlului, constatându-se existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul/averea, drept pentru care s-au dispus masuri asiguratorii, iar la data de 05.07.2013 au fost emise in dosarul de executare nr. CF 5544/2013 formele contestate in prezenta cauza si a caror anulare se solicita de catre contestatoare, respectiv adresele de infiintare a popririi nr._ asupra disponibilitatilor banesti in conturi bancare comunicandu-i-se contestatoarei aceasta masura dispusa asupra conturilor pe care aceasta le detine la urmatoarele unitati bancare: CEC Bank SA, Raiffeisen Bank SA, Raiffeisen Banca pentru locuinte SA, ING Bank.
A arătat judecătoria că nu a probat contestatoarea (desi aceasta sarcina ii revenea conform art. 249 Cod pr. civila) că - la unitatile bancare – terti popriti CEC Bank SA, Raiffeisen Bank SA, ING Bank, cu atat mai putin Raiffeisen Banca pentru locuinte SA – ea are deschise conturi cu destinatia de incasare pensie; dealtfel nici nu este posibil ca la toate aceste unitati bancare sa existe deschise conturi in care - in toate acestea - sa i se vireze pensia contestatoarei. Prin depunerea de catre contestatoare a cuponului (talon mandat plată pensie - f 284) aceasta face exclusiv dovada calitatii sale de pensionară, dar in nici un caz nu face dovada că pensia i-ar fi virată într-un cont bancar deschis pe numele său.
In aceste condiții nu s-a putut reține nelegalitatea formelor - adrese de infiintare a popririi nr._/05.07.2013 asupra disponibilitatilor banesti in conturi bancare - fiind emise cu respectarea disp. art. 149 alin. 4 din OG nr. 92/2003 rap. la art. 728 alin. 1 lit. b Cod pr. civila.
Pe de altă parte, s-a mai reținut si că - potrivit art. 2.1 lit. c din O.P.A.N.A.F. nr. 2605/2010, organul de control prevăzut la pct. 1.1 lit. a) poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Având în vedere aceste dispoziții, instanța de fond a reținut faptul că, raportat la speța pendinte, se pot dispune măsuri asiguratorii când sunt îndeplinite cumulativ două condiții și anume: existența situației în care urmează a fi stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative de impunere și existența pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând astfel colectarea.
A mai precizat prima instanță că în cauză sunt îndeplinite ambele condiții, aspect ce rezultă, referitor la prima condiție, din Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 1918/02.04.2013, precum și din raportul de inspecție fiscală parțială încheiat la data de 01.04.2013.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv existența pericolului de sustragere a debitorului, de ascundere sau de risipire a patrimoniului - instanța a reținut că este îndeplinită și aceasta - în raport de amploarea controlului, și - mai ales - de cuantumul semnificativ al sumei estimate de plată ( 6.505.111 lei), sumă care - incontestabil - depășește, posibilitățile reale ale contestatoarei ( pensionară) de a face față unor astfel de obligații de plată față de bugetul statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. F., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegala.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a interpretat în mod nelegal dispozițiile art. 728 alin. (1) lit. b din Codul de procedură civilă și a ignorat probatoriile administrate de subsemnata, ce dovedeau cu evidență faptul că prin adresele de înființare a popririlor s-a dispus în mod abuziv indisponibilizarea în întregime a veniturilor prezente și viitoare ale debitoarei C. F., deși aceasta are calitatea de persoană pensionară.
În acest sens s-a susținut că prin executarea silită demarată prin poprire, organele de executare au ignorat cu desăvârșire condițiile imperative ale executării silite, indisponibilizând întreaga pensie a apelantei, privând-o în mod abuziv de singurul mijloc de trai, cu încălcarea flagrantă a formelor legale aplicabile în materia executării silite prin poprire, fiind invocate în apărare prevederilor art. 149 din O.G. nr. 92/2003 coroborate cu dispozițiile art. 728 alin. (1) lit. b din Codul de procedură civilă (i.e. Limitele urmăririi veniturilor bănești), ce stabilesc că: „salariile si alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existenta ale acestuia pot fi urmărite până la o treime din venitul lunar net pentru orice alte datorii".
Totodată, a arătat că, anterior emiterii Adreselor de înființare a popririi asigurătorii sau în cuprinsul acestora, organele de executare silită au omis să observe sau să specifice conținutul normelor legale aplicabile executării veniturilor subsemnatei, procedându-se în mod direct și vădit eronat la indisponibilizarea contului bancar al subsemnatei, deținut la Raiffeisen Bank SA S.A. sucursala_ (Anexa nr. 2 la acțiune), contul bancar având și destinația încasării de către subsemnata a pensiei acordate în cadrul asigurărilor sociale, asemănător dispunându-se poprirea tuturor conturilor aparținând subsemnatei din Raiffeisen Banca pentru Locuințe, ING Bank, CEC Bank.
Neobservarea de către organele competente a normelor legale incidente, anterior indisponibilizării conturilor bancare ale sale a generat în mod direct producerea unei vătămări imposibil de înlăturat în absența anulării Adreselor de înființare a popririi.
A precizat apelanta că toate aceste aspecte au fost ignorate cu desăvârșire de către instanța de fond, care s-a rezumat la a face trimitere la dispozițiile legale invocate de subsemnata, respectiv art. 149 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 și art. 728 alin. (1) lit. b din Codul de procedură civilă, fără însă a le aplica în mod corespunzător, situației deduse judecății, deși prin înscrisurile depuse în susținerea contestației la executare, a făcut dovada faptului că veniturile indisponibilizate în întregime de organele de executare silită, sunt realizate exclusiv din pensie, astfel cum reiese din „talonul mandat plată pensie", ce se regăsește la fila 284 din dosar, acest aspect nefiind contestat nici de către intimate.
A mai susținut apelanta că a probat, contrar aprecierilor instanței de fond, că vătămarea pricinuită prin indisponibilizarea contului bancar în care încasează lunar pensia se justifică prin privarea totală a asigurării mijloacelor de trai ale subsemnatei. în plus, măsura abuzivă și total neconformă, în raport cu dispozițiile imperative ale prevederilor legale citate mai sus, pricinuieste subsemnatei prejudicii majore în raport cu necesitatea asigurării traiului.
De asemenea, apelanta a arătat că a dovedit că, prin însăși măsura adoptată de către organele Administrației Finanțelor P., este pe deplin privată de protecția dispozițiilor art. 728 alin. (1) lit. b din Codul de procedură civilă, care impun doar urmărirea 1/3 din cuantumul pensiei încasate, fiind încălcată legea, emitentul ignorând necesitatea defalcării sumelor existente în conturile bancare, în raport cu proveniența lor (pensiei, alte încasări etc).
A mai arătat apelanta că nelegalitatea sentinței civile nr. 928 din data de 17.10.2013, pronunțată de Judecătoria S., reziltă și din faptul că a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune măsura popririi.
Astfel, prin sentința apelată, instanța de fond a apreciat în mod eronat că „raportat la situația pendinte, se pot dispune măsuri asigurătorii, când sunt îndeplinite cumulativ două condiții și anume: existența situației care urmează a fi stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control (..) și existența pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă sau să îți risipească patrimoniul, periclitând astfel colectarea. (..) în cauză sunt îndeplinite ambele condiții".
A arătat apelanta că în ceea ce privește prima condiție, atât Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1918/02.04.2013, cât și raportul de inspecție fiscală parțială, încheiat la data de 01.04.2013 nu fac dovada existenței unui debit cert datorat de subsemnată, ambele acte fiind contestate, prima Decizie făcând obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, iar împotriva Raportului de inspecție fiscală s-a formulat contestație în temeiul art. 205 și următoarele din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, astfel cum rezultă din Anexa 2 la contestația la executare.
Referitor la cea de-a doua condiție, respectiv existența pericolului de sustragere a debitorului, s-a susținut că în mod cu totul surprinzător instanța de fond a apreciat că și aceasta este îndeplinită „în raport de amploarea controlului și - mai ales - de cuantumul semnificativ al sumei estimate de plată (..)", motivele reținute de Judecătorie fiind lipsite de orice suport probator, nefiind dovedită intenția de sustragere a subsemnatei.
Mai mult decât atât, cel de-al doilea considerent menționat de Judecătorie, în sensul îndeplinirii celei de-a doua condiții - cuantumul semnificativ ai sumei estimate de plată - nu poate proba implicit pericolul de sustragere al debitorului, întrucât vorbim de o suma estimată și contestată și în plus, nu s-a demonstrat sub o nicio formă că s-a încercat ascunderea sau risipirea patrimoniului de către debitor.
A concluzionat apelanta că instanța de fond, în mod vădit tendențios, a apreciat că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile pentru a se dispune măsurile asigurătorii, probele existente la dosar nefăcând această dovadă.
La data de 17 februarie 2014 Administrația Județeana a Finanțelor P. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și modificarea sentinței, in sensul admiterii contestației la executare.
Examinând hotărârea apelrată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Față de apelanta contestatoare a fost începută executarea silită, avându-se la bază decizia de impunere nr.1918/03.04.2013.
În baza actului fiscal mai sus amintit a fost emis titlul executoriu, precum și somația de plată, în prezent contestate în litigiul dedus judecății, pentru suma totală de 6.505.111 lei.
Pentru recuperarea acestei sume, reprezentanții intimatei au dispus înființarea popririi asupra conturilor apelantei contestatoare, sumele de bani identificate fiind astfel indisponibilizate.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, tribunalul reține că, contrar susținerilor apelantei, acesteia i-au fost poprite sumele de bani pe care acestea le deținea la bancă, și nicidecum întreaga pensie.
Astfel, este adevărat că art.728, alin.1, lit.b cod pr. civ., stabilește faptul că pensiile se popresc până la o treime din venitul lunar net, pentru orice altă datorie, însă în litigiul de față poprirea nu s-a dispus la terțul poprit Casa Județeană de Pensii P., așa cum în mod eronat susține apelanta.
Pe de altă parte, apelanta nu a făcut dovada că prin contul poprit se desfășoară exclusiv operațiuni bancare privind încasarea pensiei.
Tribunalul constată astfel că, apelanta are deschis un cont curent la bancă, astfel că, în mod corect s-a procedat la indisponibilizarea sumelor de bani identificate.
Din înscrisurile aflate la dosar, tribunalul mai reține că, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.728 cod pr. civ., executarea silită, așa cum s-a arătat și anterior nefiind întemeiată pe acest text de lege.
Apelanta este în eroare atunci când susține că i s-a poprit întreaga sumă de bani provenită din pensie, câtă vreme nu aceasta a fost urmărită.
Așa fiind. Tribunalul constată că toate criticile subsumate primului motiv de apel sunt nefondate.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, tribunalul reține că debitul stabilit prin decizia de impunere care a stat la baza emiterii actelor de executare contestate este cert și exigibil și chiar dacă, împotriva acesteia a fost exercitată calea de atac prevăzută de legea specială, este și executorie.
De altfel, apelanta a formulat cerere de suspendare a executării deciziei ce stă la baza emiterii actelor de executare, cerere care a fost însă respinsă de Curtea de Apel Ploiești.
În aceste condiții, în mod corect a considerat prima instanță ca fiind îndeplinite condițiile pentru a se dispune măsura popririi, din înscrisurile aflate la dosarul de fond, rezultând cu certitudine intenția apelantei de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către stat.
De altfel, față de apelanta s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii prin decizia nr.5544/11.09.2012 pentru suma de 3.348.148 lei, fiind emise în acest sens adrese de înființare a popririi asigurătorii către unitățile bancare la care apelanta ar avea deschise conturi bancare, nefăcându-se dovada că și aceste acte de executare, anterioare, ar fi fost contestate.
Pe de altă parte, apelanta nu a făcut dovada că ar avea intenția de a achita măcar o parte din suma de bani datorată, existând astfel prezumția de sustragere a acesteia de la executare.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.480, alin.1 cod pr. civ., tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta - contestatoare C. F. cu domciiliul ales la C.. av. R. & R. din Bucursti, ., sector 1 împotriva sentinței civile nr. 928/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimatele AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRATIA FINANTELOR P. A ORASULUI BUSTENI cu sediul în Bușteni, .. 3, județul P. si DIRECTIA G. A FINANTELOR P. PLOIESTI cu sediul în Ploiești, .. 22, județul P., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.03.2014.
P., JUDECĂTOR,
A. G. H. M. R.
fiind în c.o. semnează președintele instanței
GREFIER,
R. C.
fiind în c.o. semnează prim grefier
operator de date cu caracter personal nr.5595
red. M.R
5 ex./25.03.2014
d.f._ Judecatoria S.
j.f. R. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 152/2014. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 336/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
