Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1809/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1809/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 1809/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA a I a CIVILĂ
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1809
Ședința publică din data de 24.06.2015
PREȘEDINTE – P. A. D.
GREFIER – A. I. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect revendicare, formulată de reclamanta C. A. cu domiciliul în București, sector 4, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL S. - P. P. cu sediul în S., . Prahova .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 14.05.2008, reclamanta C. A. a chemat în judecată pe pârâții S. O., P. C., B. O., B. E., R. T. C. si E. A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, teren și construcții, situat în S., ., fostă C. V., nr.2, jud. Prahova, prin comparare de titluri.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul de mai sus a fost proprietatea autoarei sale, Nevilla Krainic, iar în baza Decretului nr.92/1950, a fost naționalizat și trecut în proprietatea statului, figurând la poziția 4130 a anexei la decret.
A precizat reclamanta că ulterior preluării, imobilul a intrat în administrarea Ministerului Sănătății, clădirea fiind transformată în locuințe de serviciu, care în perioada 2006-2007 au fost vândute pârâților, astfel că în prezent pârâții ocupă fiecare câte un apartament, iar numita N. G., în calitate de chiriaș ocupă suprafața de 31,5 m.p. de la parter.
A mai susținut reclamanta că a efectuat demersuri în temeiul Legii nr.10/2001, dar notificarea a fost respinsă prin dispoziția nr.805/16.12.2005.
Pârâții în baza art.115 Cod proc. civilă au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece prin actele depuse aceasta nu a dovedit filiația față de fostul proprietar.
Totodată, pârâții au invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că după . Legi nr.10/2001 acțiunea în revendicare a imobilelor preluate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 întemeiată pe dreptul comun a devenit inadmisibilă.
La data de 19.09.2008, reclamanta a formulat cerere de introducere în cauză a Orașului S. prin P., cerere întemeiată pe împrejurarea că cei șase actuali proprietari au cumpărat apartamentele și terenul de sub clădirea unde sunt situate acestea, astfel că proprietarul terenului de lângă clădire este orașul S., imobilul fiind trecut în patrimoniul privat al orașului prin H.G.nr.866/2002.
În atare situație, s-a solicitat admiterea acțiunii în revendicare în contradictoriu și cu acest pârât, pentru ca, în urma comparării titlului său cu cel al Statului Român, să se dispună a i se lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5000 mp, situat în S. și apartamentele nevândute din construcția existentă pe teren, întrucât titlul său este mai bine caracterizat.
În ședința din 17.10.2008, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient a Orașului S. prin P..
P. sentința civilă nr.271/30 ianuarie 2009, Tribunalul Prahova a respins excepția netimbrării și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâți, ca neîntemeiate și a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâți, iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibila, fiind obligată aceasta să plătească pârâților Băncila O., S. O., R. T. C. și E. A., suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în speță, cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 15 lit.r din Legea nr.146/1997, iar prin actele de stare civilă depuse la dosar reclamanta a făcut dovada legăturii de rudenie cu proprietarul inițial al imobilului revendicat, astfel că cele două excepții vizând netimbrarea acțiunii și lipsa calității procesuale active sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, Tribunalul Prahova a conchis că aceasta este întemeiată și a procedat pe cale de consecință la respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe motiv că, în speță, imobilul în litigiu a fost cumpărat de către chiriași-persoane fizice cu bună-credință, deoarece nu s-a stabilit nelegalitatea contractelor lor de vânzare-cumpărare, iar reclamantei i-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Având în vedere considerentele deciziei nr.33/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a concluzionat că dispozițiile Legii nr.10/2001 suprimă posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate, prevăzându-se cu titlu de excepție că numai persoanele exceptate de la această procedură precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut să uzeze de această cale în termenele legale, au deschisă calea acțiunii în revendicare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat cu bună-credință și cu respectarea Legii nr. 112/1995 de către chiriași, instanța, raportat la specificul concret al speței dedusă judecății, a reținut că reclamanta nu mai are deschisă calea acțiunii în revendicare pe dreptul comun.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel reclamanta, în cuprinsul căruia a învederat că instanța a procedat eronat atunci când a soluționat acțiunea în baza excepției inadmisibilității, deoarece nu s-a analizat decât situația apartamentelor din imobil care au fost vândute către foștii chiriași, fără a se reține că prin precizarea formulată la 19.09.2008 a solicitat introducerea în cauză a Orașului S.-prin primar, în calitate de proprietar al părții din imobil care nu a fost vândută chiriașilor (respectiv teren în suprafață de 5000 mp și eventualele apartamente nevândute), față de care a solicitat a se constata că titlul său este preferabil.
A învederat reclamanta că, dacă instanța ar fi tratat problema inadmisibilității ca pe o chestiune ce ține de fond, nu s-ar fi pronunțat o soluție care să aibă în vedere doar cele șase apartamente din clădire, lăsând nesoluționată situația părții din imobil care în prezent se află în proprietatea Orașului S. și pentru care acțiunea în revendicare apare ca fiind admisibilă.
Apreciind că instanța a procedat greșit prin admiterea excepției inadmisibilității, fără a cerceta fondul cauzei, iar o atare situație a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice, care nu soluționează capătul de cerere precizator formulat în contradictoriu cu Orașul S., reclamanta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe .
P. întâmpinarea depusă la dosar, intimații R. Tămăduianu, S. O., B. O. și E. A. au invocat excepția netimbrării acțiunii în revendicare, motivat de faptul că, în opinia lor, cererea este evaluabilă în bani, iar disp.art.15 lit.r din Legea nr. 146/1997 nu sunt incidente pricinii dedusă judecății.
Totodată, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe considerentul că aceasta, pentru a putea iniția prezentul demers judiciar, trebuia să dețină un certificat de moștenitor, în care să se menționeze imobilul revendicat și actul de proprietate al autorului său, ea nefăcând de altfel nici dovada că este titularul exclusiv al dreptului de proprietate al bunului în litigiu.
Pe fond, s-a solicitat de către intimați respingerea apelului întrucât, din moment ce imobilul în discuție a făcut obiectul Legii nr.10/2001 și a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale către chiriași, câtă vreme nu s-a constatat pe cale judecătorească nulitatea actelor de înstrăinare, iar apelanta a primit măsuri reparatorii prin echivalent, conform art.18 lit.c din Legea nr.10/2001, acțiunea sa apare ca inadmisibilă.
P. decizia civilă nr.149/12.10.2009 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că, reclamanta a învestit inițial instanța cu o cerere prin care solicita obligarea pârâților persoane fizice să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în S., ., compus din construcție cu destinația de locuință și suprafața aferentă de 5000 mp.
Ulterior, în raport de apărările formulate de pârâți prin întâmpinare (referitor la terenul în litigiu), reclamanta a solicitat la data de 19.09.2008 (filele 63,64 dosar fond) introducerea în cauză a Orașului S.-prin primar, urmând ca în baza art. 480 Cod civil, instanța, în raport și cu acest pârât, în urma comparării titlului său de proprietate cu cel al Statului Român, să dispună a i se lăsa în deplină proprietate și posesie terenul de 5000 mp și eventualele apartamente nevândute din construcția aflată pe teren.
Procesul civil este caracterizat de disponibilitate, care, în sens material, circumscrie dreptul părții de a determina limitele cererii de chemare în judecată și de a dispune pe cale incidentală de obiectul procesului.
Corelativ, instanța este ținută să se pronunțe asupra tuturor cererilor care formează obiectul pricinii, iar în virtutea rolului activ reglementat de art.129 Cod proc. civilă, are obligația de a judeca pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, ținând cont de natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.
Dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenția nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unora concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Albina contra României a statuat că art. 6 implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, iar în cauza R. contra României a subliniat că omisiunea instanței de a examina o cerere cu care a fost învestită aduce atingere dreptului reclamantei la un proces echitabil.
În speță, prin sentința atacată, instanța de fond a respins excepția netimbrării acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de pârâți și urmare a admiterii excepției inadmisibilității a respins acțiunea în revendicare. Lecturând conținutul hotărârii, se observă că, dacă în ceea ce privește capătul de cerere vizând revendicarea formulat în contradictoriu cu persoanele fizice, proprietari sau chiriași, ale apartamentelor situate în imobilul în litigiu, instanța motivează cu lux de amănunte motivele pentru care în opinia sa acțiunea apare ca inadmisibilă, în ceea ce privește cererea reclamantei prin care în contradictoriu cu Orașul S.-prin primar revendică suprafața de 5000 mp aferentă construcției și apartamentele nevândute, nu se face absolut nicio precizare referitor la argumentele pentru care o atare solicitare nu ar putea fi primită, ceea ce echivalează cu o soluționare a cauzei fără a se cerceta pretențiile părții în raport cu pârâtul Orașul S.-prin primar.
În scopul de a asigura salvgardarea principiului dublului grad de jurisdicție, art. 297 alin.1 Cod proc.civilă consacră una din situațiile în care litigiul se impune să fie trimis spre rejudecare la prima instanță și anume acela când prima instanță în mod greșit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Constatând că în pricina dedusă judecății, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca inadmisibilă, prin raportare doar la cererea în revendicare formulată în contradictoriu cu persoanele fizice, fără a analiza în nicio modalitate capătul de cerere privind revendicarea în contradictoriu cu Orașul S., Curtea a considerat că o atare neregularitate procedurală poate fi inclusă în conținutul art.297 Cod proc. civilă și în această situație apelul formulat apare ca fondat, fiind admis, a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare, pentru a se asigura o examinare concretă a tuturor pretențiilor formulate de reclamantă, raportat la modul în care aceasta a înțeles să-și conceapă susținerile, la temeiul juridic invocat și la cadrul procesual pe care l-a fixat în privința participanților la proces, pentru a se realiza o judecată unitară, cu respectarea dublului grad de jurisdicție pentru toate cererile.
Pe de altă parte, Curtea a apreciat că prin modul în care instanța de fond a înțeles să soluționeze pricina (fără a se pronunța în nici un fel asupra solicitării de revendicare formulată împotriva Orașului S. - prin primar) a încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, astfel cum a fost expus anterior, iar în vederea respectării sale se justifică o atare soluție.
În ceea ce privește cele două excepții vizând netimbrarea acțiunii și lipsa calității active a reclamantei, deși analiza acestora era prioritară conform art. 137 Cod proc.civilă, instanța nu a mai procedat la examinarea lor pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
P. sentința apelată, tribunalul a respins cele două excepții menționate anterior, considerând că reclamanta, prin actele de stare civilă, a făcut dovada calității sale procesuale active, iar demersul său judiciar este scutit de plata taxei de timbru, conform art.15 lit. r din Legea nr. 146/1997.
Deși pârâții aveau posibilitatea să-și valorifice nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a acestor excepții prin declararea căii de atac a apelului, nu au făcut acest lucru, ci au procedat la invocarea lor din nou în fața instanței de control judiciar.
Art.296 teza a II-a Cod proc.civilă consacră principiul „non reformatio in pejus”, care presupune ca părții care a exercitat o cale de atac să nu i se agraveze, prin soluția dată de instanța de control judiciar, situația stabilită prin hotărârea atacată. P. urmare, hotărârea atacată poate fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat apelul.
Câtă vreme aceste excepții nu vizează încălcarea unor norme de organizare judiciară, de competență sau nerespectarea unor elemente ale hotărârii judecătorești prevăzute sub pedeapsă de nulitate, ci presupun ca instanța de apel să se pronunțe asupra drepturilor deduse judecății, Curtea, raportat la principiul enunțat anterior, al „neagravării situației în propria cale de atac”, la împrejurarea că este învestită doar cu apelul reclamantei, care apare ca fondat, iar pârâții nu și-au valorificat nemulțumirea prin formularea căii de atac împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, referitor la modul de soluționare a acestor excepții, nu va mai proceda la analiza lor.
Primindu-se dosarul cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._
La termenul de judecată din 29.03.2011 tribunalul a respins atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâții S. O., P. C., B. O., B. E., R. Tămăduianu C. și E. A. având în vedere că din actele de la dosar rezultă calitatea procesuală activă a acesteia cât și lipsa calității procesuale pasive a Orașului S., față de cererea precizatoare formulată la data de 19.09.2008 (fila 63 dosar din primul ciclu procesual) din care rezultă calitatea sa procesuală, astfel încât constată calitatea de pârât a Orașului S..
Părțile au solicitat și instanța a încuviințat la termenul de judecată din 15.04.2011 proba cu înscrisuri, expertiza în specialitatea tehnică construcții civile și industriale întocmit de expertul N. M. pentru identificarea construcției compusă din 10 camere (filele 71-75 dosar) și expertiza în specialitatea tehnică topografie, cadastru și geodezie întocmit de expertul S. A. în vederea identificării terenului în suprafață de 5000 mp (filele 86-89 dosar).
P. încheierea de ședință de la termenul de judecată din 25.04.2013, tribunalul a constatat nulitatea celor două rapoarte de expertiză față de lipsa dovezilor de convocare a părților, fiind desemnați experții D. F. R. pentru efectuarea raportului de expertiză în specialitatea tehnică construcții civile și industriale (filele 250 – 251) refăcut și completat (filele 423 – 429) și G. E. pentru efectuarea raportului de expertiză în specialitatea tehnică topografie, cadastru și geodezie (filele 247- 249) refăcut și completat (filele 411-412; 440-441).
La termenul de judecata din 18.02.2014, instanța a luat act de precizarea făcută de către reclamanta, prin care aceasta a arătat că înțelege să se judece in contradictoriu numai cu pârâtul Orașul S. prin primar, astfel ca aceasta nu mai dorește evaluarea fiecărui apartament locativ ci numai imobilele aflate in administrarea Orașului S.. Față de aceste precizări s-a revenit le expert pentru a reface raportul de expertiză conform obiectivelor precizate.
La data de 06.06.2014, tribunalul a dispus citarea numiților B. C., B. I. și . Imobiliară SRL in vederea discutării cererii de introducere in cauza formulata de catre reclamantă.
La data de 10.07.2014, intervenienta . Imobiliară SRL. a formulat întâmpinare prin care a invocat față de cererea de intervenție, în principal excepția inadmisibilității și în subsidiar excepția tardivității, iar față de acțiunea în revendicare excepțiile netimbrării, inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive a intervenientei, lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
La data de 05.09.2014 intervenienții B. C. și B. I. au formulat întâmpinare prin care solicită să se constate că, în raport de dispozițiile Codului de procedură civilă solicitarea de introducere în cauză în calitate de pârâți nu poate fi subscrisă niciuneia dintre modalitățile de introducere în cauză a altor persoane dintre cele reglementate expres și limitativ de art. 49-59 Cod procedură civilă din 1865, astfel încât cererea de introducere în cauză constituie în fapt o modificare a cererii de chemare în judecată, situație au solicitat să se constate că tardiv formulată în condițiile în care, în cauză, a fost cu mult depășit termenul procesual limită până la care reclamanta avea posibilitatea de a modifica cererea introductivă, respectiv, prima zi de înfățișare, împrejurare față de care au invocat excepția inadmisibilității și excepția tardivității cererii de introducere în cauză la acest moment procesual, în cel de-al doilea ciclu procesual după administrarea probatoriului, ceea ce este de natură a afecta în mod grav dreptul la un proces echitabil.
P. încheierea de ședință de la termenul de judecată din 5.09.2014 tribunalul a admis excepția inadmisibilității cererii de intervenție formulată în contradictoriu cu intervenienții B. C., B. I. și a . Imobiliară SRL reținând că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificat și precizat și la motivele invocate în cererea de introducere în cauza a altor persoane, întemeiată pe dispozițiile art.57 Cod proc.civ., se urmărește introducerea în cauză a altor pârâți cu care reclamanta înțelege să se judece pe capătul de cerere având ca obiect revendicarea unui imobil prin comparare de titluri.
Însă, având în vedere faptul că, normele de procedura civilă conferă reclamantului dreptul de a chema în judecată alți pârâți numai prin modificarea cererii introductive de instanță, în termenul și condițiile prevăzute de art. 132 alin. (1) C.proc.civ., dar și faptul că, înainte de declanșarea procesului, reclamantul avea obligația de a identifica în mod corect persoana pârâtului, de a se asigura și, în consecință, de a dovedi că drepturile reclamate pot fi disputate în contradictoriu cu persoana chemată în judecată în calitate de pârât prin cererea introductivă de instanță, dar și faptul că, greșita alegere de către reclamant a persoanei pârâtului nu poate fi reparată prin chemarea în judecată a altor persoane, conform art.57 - 58 C.proc.civ., întrucât nicio persoană nu poate dobândi într-un proces civil o altă calitate decât cea prescrisă de lege, și având în vedere faptul că prin respingerea ca inadmisibilă a cererii întemeiate pe disp. art.57 Cod proc.civ., nu se încalcă dreptul de acces la justiție, întrucât reclamantul are posibilitatea declanșării unui proces distinct în contradictoriu cu aceste persoane în calitate de pârâți, în acest sens statuând și ICCJ prin Decizia nr.733 din 14 februarie 2013, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de introducere în cauză a numiților B. C., B. I. și a S.C. A&G A. Imobiliară SRL.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Conform deciziei de casare nr.149 din 12.10.2009, prima hotărâre pronunțata in cauza a fost desființată motivat de faptul că prin modul in care instanța fondului a înțeles să soluționeze pricina - fără a se pronunța in nici un fel asupra solicitării de revendicare formulata împotriva Orașului S. prin P. – fără a se cerceta pretențiile părții in raport cu pârâtul Orașul S. P. primar, a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil.
După reluarea judecării cauzei in fond după casare, reclamanta și-a precizat acțiunea (fila 264 dosar) in sensul ca renunță la judecata in contradictoriu cu pârâții persoanele fizice S. O., P. C., B. O., B. E., R. Tămăduială C. și E. A., rămânând in cauza ca pârât Orașul S. prin P..
P. cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata, reclamanta a solicitat, obligarea pârâtului, Orașul S. prin P., să-i lase in deplină proprietate și posesie imobilul situat in S. ., compus din teren in suprafața de 1665 mp și a construcției (fostul garaj) existenta pe acest teren.
Din motivarea acțiunii si din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca reclamanta a uzat de procedura instituită de Legea 10/2001 pentru restituirea imobilului in cauza, însă notificarea formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001 i-a fost respinsă prin Dispoziția 805 din 16.12.2005.
Din actele dosarului instanța reține ca autorul Reclamantei Krainik I. M. a notificat (fila 305 dosar), in baza dispozițiilor Legii 10/2001 Orașul S., solicitând restituirea imobilului din orașul S., . (fostă C. V.) compus din construcții si teren in suprafața de 5000 mp, imobil ce îi revine de pe urma defunctului J Krainik, unchiul său.
Notificarea a fost soluționată prin dispoziția de respingere 805 din 16.12.2005 (file 310-311 dosar), dispoziție ce nu a fost contestată de către reclamanta din prezenta cauză sau de autorul acesteia Krainik I. M..
Din probele administrate in cauză rezulta că in posesia pârâtului Orașul S. se mai afla numai o parte din teren, respectiv suprafața de 1665 identificată in raportul de expertiza efectuat in cauza de ing G. E. (file 440 dosar) și o construcție, respectiv fostul garaj identificata prin raportul de expertiză efectuat de către D. F. radu
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, restituirea imobilelor ca efect al ineficacității actelor de preluare a acestora în stăpânirea statului a fost guvernată de dreptul comun, respectiv instituția revendicării fondată pe dispozițiile art.480 - 481 C.civ. În prezent, dreptul comun a fost înlocuit cu Legea nr.10/2001 ce cuprinde norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă persoana pretins îndreptățită a apelat la dispozițiile Legii nr.10/2001, formulând notificare ce a fost respinsă de entitatea notificată, aceasta nu mai poate apela ulterior, într-un alt cadru procesual, la dispozițiile aceleiași legi, cu intenția vădită de reluare a procedurilor de restituire a imobilului preluat de stat.
Accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil este asigurat sub toate aspectele în cadrul procedurii judiciare prevăzute de Capitolul III al Legii nr. 10/2001, în condițiile și pe căile prevăzute de legea specială.
Prevederile Legii 10/2001 suprimă acțiunea în revendicare promovată în condițiile dreptului comun, dar asigură accesul la un proces echitabil, deoarece instituie controlul judecătoresc asupra măsurilor reparatorii ce au fost stabilite de comisiile de aplicare a acestor legi, precum și asupra refuzului unităților abilitate cu soluționarea notificărilor de a se pronunța cu privire la aceste cereri.
Înalta Curte a precizat că numai persoanele exceptate de la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, au deschisă calea acțiunii în revendicarea bunului litigios, afară de cazul când acesta a fost cumpărat cu bună-credință și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 de către chiriași.
În cauza de față, instanța apreciază că reclamanta nu se găsește în niciuna din situațiile de excepție ce ar justifica promovarea acțiunii în revendicare, după ce a uzat de dispozițiile Legii 10/2001.
P. nota de ședință formulată pentru termenul de judecata din 3.10.2014 (fila 361), reclamanta a susținut că având in vedere precizarea la acțiune formulata in sensul ca solicita doar ceea ce aparține Orașului S., adică terenul liber de construcții rămas in proprietatea acestuia și apartamentul închiriat in aceasta vilă renunțând la compararea titlurilor față de persoanele fizice sau chiar juridice cărora le-au fost înstrăinate imobilele terenuri sau construcții se încadrează în prevederile speciale ale legii 165/2013.
Art.4 din Legea 165/2013 prevăd că dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor*)**)***), precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Instanța, având in vedere actele dosarului precum și dispozițiile art.4 din Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, apreciază ca in cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 165/2013, dat fiind ca cererea autorului reclamantei nu a fost depusă în termenul legal.
Astfel, având in vedere actele dosarului si dispozițiile legale sus menționate, instanța apreciază acțiunea formulata ca fiind neîntemeiata și pe cale de consecință o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea precizată de reclamanta C. A. cu domiciliul în București, sector 4, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL S. - P. P. cu sediul în S., . Prahova, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică de judecată azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
P. A. D. A. I. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. PAD/Tehnored. CR
2 ex. / 02.2016
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2613/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 1304/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
