Uzucapiune. Decizia nr. 1175/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1175/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 1175/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1175
Ședința publică din data de 08.07.2013
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - P. CRENGUȚA
- Ș. O. C.
GREFIER - A. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți T. N. cu domiciliul în Ploiești, . A, județ Prahova, D. N. cu domiciliul în Ploiești, .. 251, județ Prahova, D. C. D. cu domiciliul în Ploiești, .. 251, județ Prahova și D. L. T. cu domiciliul în Ploiești, . A, județ Prahova, (toți moștenitori ai reclamantei D. E. – decedată pe parcursul procesului), împotriva sentinței civile nr._/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. PLOIEȘTI prin P. cu sediul în Ploiești, județ Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.06.2013, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în baza art. 260 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea la data de 05.07.2013, dată la care, întrucât unul din membrii completului de judecată, respectiv doamna judecător P. Crenguța, s-a aflat în concediu de odihnă, a amânat pronunțarea la data de 08.07.2013, când a dat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_, reclamanta D. E. a a chemat în judecată pe pârâtul M. Ploiești prin P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că este proprietara suprafeței de 3000 mp teren, situată în Ploiești, .. 251.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pe terenul în litigiu, primit ca zestre, a realizat împreună cu defunctul soț D. P. C. în anul 1966 o casă din cărămidă cu patru încăperi, teren împrejmuit și pentru care ea și defunctul său soț în nume de proprietari, netulburați și nestingheriți, a plătit și plătește impozite.
A mai precizat că prin sentința civilă nr. 3037/11.05.1990 pronunțată în dosarul nr. 1787/1990 al Judecătoriei Ploiești s-a admis acțiunea prin care împreună cu defunctul său soț a formulat-o în contradictoriu cu pârâta și s-a constatat că sunt proprietarii imobilului construcție din cărămidă cu 4 încăperi.
În drept, reclamanta nu a invocat nicio dispoziție legală.
Reclamanta a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că își micșorează câtimea obiectului cererii la suprafața de 1450 mp, astfel cum a fost identificată pe schița de plan între punctele ABCDEFG, expertiza topo P. A..
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 132 alin. 2 C.p.c..
La data de 08.03.2010 reclamanta a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar.
P. încheierea din Camera de Consiliu din data de 17.05.2010 instanța a respins cererea de acordare a facilităților prevăzute de OUG nr. 51/2008 formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
P. încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.07.2010 instanța a respins cererea de reexaminare taxa de timbru formulată de reclamantă.
P. sentința civilă nr. 2994/23.03.2011 instanța a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată din oficiu și a anulat acțiunea formulată de reclamantă ca netimbrată.
P. decizia civilă nr. 534/01.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamanta, s-a desființat în tot sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
P. decizia nr. 2579/20.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ s-a admis excepția netimbrării și s-a anulat ca netimbrat recursul formulat de reclamanta.
La termenul de judecată din data de 05.09.2012 instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei reclamante, respectiv T. N., D. N., D. C. D. și D. L. T..
P. sentința civilă nr._/19.12.2012 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun . timp determinat de lege, astfel încât, pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani așa cum este reglementat in art. 1890 c.civ. este necesar sa fie îndeplinite cumulativ doua condiții: posesia propriu-zisa sa fie utila, adică neviciata si sa fie exercitata neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent daca posesorul este de buna-credința sau de rea- credința.
A precizat instanța de fond că, în acest sens art. 1846 alin.1 cod civil prevede ca orice prescripție este fondata pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 cod civil ca sa se poată prescrie se cere o posesiune continua, netulburata, publica si sub nume de proprietar, text de lege din care reiese că ceea ce trebuie sa dovedească reclamantul care invoca in favoarea lui efectele uzucapiunii de 30 de ani este ca stăpânirea pe care a exercitat-o pe toata durata termenului respectiv a fost o adevărata posesie, respectiv ca reunea cele doua elemente constitutive (animus si corpus) si toate calitățile cerute pentru ca posesia sa fie utila.
A motivat prima instanță că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat ca reclamanta împreuna cu defunctul sau soț, D. P. C., au primit in folosința de la CAP Berceni, suprafața de 0,27 ha teren arabil si 0,03 ha curți si clădiri, fiind membru CAP, potrivit Adeverinței nr. 432 din 5.07.1968 emisa de Consiliul Popular al ., prin adresa nr._/10.03.2010 emisa de Consiliul Local al Municipiului Ploiești, se comunica reclamantei, D. E., ca figurează in evidentele fiscale cu teren in folosință în suprafața de 3000 mp, conform Adeverinței nr. 432 din 5.07.1968 emisa de Consiliul Popular al .> S-a mai reținut de către instanța de fond că expertiza topometrica, A. P., efectuata in cauza, a identificat terenul în suprafața de 1450 mp., situat in Ploiești, .. 251, ca fiind stăpânit de reclamanta, D. E., acesta fiind împrejmuit, reclamanta declarând că, în realitate, imobilul pe care l-a stăpânit a fost mai mare, respectiv de 3000 mp, iar diferența de teren fata de actuala suprafața împrejmuita, i-a fost preluata pentru construcția actualului G. Școlar de Industrie Ușoara.
A concluzionat instanța de fond că, astfel, din probatoriul administrat in cauza, a rezultat ca terenul in litigiu a făcut obiectul legii fondului funciar, acesta fiind atribuit defunctului soț al reclamantei, în folosință, în anul 1968, din terenul CAP - ului, întrucât acesta era membru CAP, caz în care nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1890 c.civ. pentru a se constata ca a intervenit prescripția de lunga durata și, în consecința, pretenția reclamantei astfel cum a fost însușită și continuată de moștenitorii săi este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurenții au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în condițiile în care terenul în suprafață totală a fost primit de autoarea recurenților cu titlu de zestre, teren care a fost preluat de CAP și atribuit ca lot în folosință tatălui recurenților încă din anul 1968, potrivit adeverinței nr.432/05.07.1968, emisă de fostul Consiliu Popular al . la care autorii reclamanților l-au stăpânit neîntrerupt, netulburat, continuu și sub nume de proprietari, au construit o casă pe acest teren, casă cu privire la care, prin sentința civilă nr.3037/11.05.1990 s-a constatat că autorii recurenților sunt proprietari, astfel încât este inexplicabil motivul pentru care instanța de fond a apreciat că nu a intervenit prescripția de lungă durată, iar motivarea referitoare la faptul că terenul a făcut obiectul legilor fondului funciar este lipsită de pertinență cât timp nu a existat niciun litigiu în acest sens iar terenul nu a făcut obiectul niciunui titlu de proprietate.
Primindu-se dosarul al Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 19.04.2013.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art.3041 c.pr.civ., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit adeverinței nr.432/05.07.1968 emisă de fostul Consiliu Popular al .._/12.12.1963, adeverinței nr._/1992, certificatului de atestare fiscală nr._/2008, adresei nr._/10.02.2009, cererii nr.2618/1969, sentineți civile nr.3037/11.05.1990, autorii reclamanților, D. E. și D. C. au figurat înscriși în registrele agricole având în folosință suprafața de 0,27 ha teren arabil și 0,03 ha curți și clădiri, tatăl reclamanților fiind membru CAP, teren pe care cei doi au edificat în anul 1966 o casă de locuit asupra căreia tatăl reclamanților a solicitat să fie impus, arătând că a edificat această casă pe terenul primit de la CAP, iar în prezent mama reclamanților figurează în evidențele fiscale ale Serviciului Public Finanțe Locale Ploiești cu teren în suprafață de 1455 mp. și clădire, toate obligațiile fiscale fiind plătite la zi.
Conform raportului de expertiză topo întocmit de expert P. A., terenul în litigiu se află în situat în Ploiești, ..251, având suprafața de 1450 mp., fiind împrejmuit și identificat pe schița de plan a raportului de expertiză prin pct. ABCDEFGH, cu ocazia identificării terenului autoarea reclamanților, decedată pe parcursul procesului declarând că terenul său a avut o suprafață mai mare, diferența de suprafață fiind preluată pentru construcția actualului G. Școlar de Industrie Ușoară, dorind ca, pentru reîntregirea suprafeței, să i se atribuie o suprafață din curtea grupului școlar.
Dispozițiile art.111 cod pr. civila, stipulează că partea care are interes poate să formuleze cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept cu excepția cazului în care are posibilitatea formulării cererii in realizarea dreptului.
De asemenea, disp. art.1837 și următoarele cod civil, prevăd ca uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate constând în exercitarea unei posesii neîntrerupte, continue, netulburata și sub nume de proprietar timp de 30 ani asupra bunului respectiv.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că autorul reclamaților, D. C., a primit de la fostul CAP Berceni, ca lot în folosință, un teren de cca. 3000 mp, fiind membru cooperator, din care 0,27 ha teren agricol și 0,03 ha curți-clădiri, teren pe care acesta și soția sa, D. E., decedată pe parcursul soluționării prezentei cauze, au edificat o locuință, figurând în registrele agricole cu terenul primit ca lot în folosință și construcția proprietatea lor astfel cum s-a constatat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, în prezent autoarea reclamanților figurând în evidențele fiscale cu suprafața de teren de 1455 mp. și construcția situată pe acesta, menționând că diferența de teren ar fi fost preluată pentru construcția actualului G. Școlar de Industrie Ușoară, terenul de 1450 mp fiind împrejmuit pe toate laturile, astfel cum reiese din raportul de expertiză topo efectuat în cauză de expert P. A..
Ca atare, atât timp cât autorilor reclamanților li s-a dat ca lot în folosință de către fostul CAP Berceni, o suprafață de teren de cca. 3000 mp., din care 0,27 ha teren agricol și 0,03 ha teren curți-clădiri asupra căruia au edificat o locuință, figurând în registrul agricol al acestei comune cu terenul și construcția proprietatea lor, astfel cum s-a constatat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar în prezent mama reclamanților figurează în evidențele fiscale cu suprafața de 1450 mp. și clădire pentru care taxele și impozitele sunt achitate la zi, imobil situat în Ploiești, ..251, înseamnă că reclamanții nu pot pretinde dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu în condițiile în care autorii lor au primit acest teren ca lot în folosință de la fostul CAP Berceni, cunoscând astfel că acest teren nu le aparține, și deci era imposibil să exercite asupra lui în mod valabil o posesie pentru sine, sub nume de proprietar.
De altfel, exercitarea folosinței asupra acestui teren, nu poate avea ca efect dobândirea unui drept de proprietate în favoarea reclamanților cât timp autorii lor au preluat acest teren ca lot în folosință, deci în mod conștient, cunoscând că nu le aparține, caz în care autorii reclamanților nu puteau exercita asupra acestui teren o posesie în mod valabil, cu bună-credință, pentru sine, asupra terenului în litigiu, ci o posesie precară și care nu poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de lungă durată.
Mai mult chiar, în condițiile în care probele administrate atestă că terenul a fost dat autorilor reclamanților ca lot în folosință, înseamnă că acestui teren îi sunt aplicabile dispozițiile legilor fondului funciar care reglementează în mod expres regimul juridic al unor anumite categorii de terenuri, cum este și terenul în litigiu, legi speciale de restituire prin procedura de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate, și nicidecum dreptul comun în materia uzucapiunii care prevăd dobândirea dreptului de proprietate asupra unui teren în condițiile exercitării timp de peste 30 de ani unei posesii pentru sine, sub nume de proprietar or, în speță, cât timp autorii reclamanților au stăpânit terenul ca și lot în folosință de la fostul CAP Berceni, înseamnă că au cunoscut că acesta nu le aparține și deci nu puteau poseda în mod valabil, cu bună-credință pentru sine, o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea în condițiile în care din probele administrate reiese că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1890 c.civ. pentru a se constata ca a intervenit prescripția de lunga durată.
Criticile recurenților în sensul că în mod greșit instanța de fond ar fi respins acțiunea în condițiile în care terenul în suprafață totală a fost primit de autoarea recurenților cu titlu de zestre, teren care a fost preluat de CAP și atribuit ca lot în folosință tatălui recurenților încă din anul 1968, dată de la care autorii reclamanților l-au stăpânit neîntrerupt, netulburat, continuu și sub nume de proprietari, au construit o casă pe acest teren, sunt neîntemeiate întrucât simpla exercitare a unei folosințe asupra terenului în litigiu nu este de natură să determine dobândirea unui drept de proprietate cât timp autorii reclamanților au preluat acest teren ca lot în folosință, adică în mod conștient, cunoscând că nu le aparține, fiind astfel imposibil să exercite asupra acestuia o posesie în mod valabil, pentru sine, sub nume de proprietar.
Faptul că au plătit taxe și impozite pentru acest teren nu înseamnă în mod automat că s-au considerat proprietari, că au folosit terenul pentru sine, sub nume de proprietar deoarece taxele și impozitele achitate vizau folosința acestui teren primit de la CAP ca și lot în folosință, astfel încât, chiar dacă au achitat taxe și impozite pentru teren, acest fapt nu reprezintă, prin însăși natura sa o posesie utilă și neviciată, autorii reclamanților fiind impuși în evidențele fiscale în baza adeverinței nr.432/1968 emisă de fostul Consiliu Popular al . atestă că terenul le-a fost atribuit autorilor reclamanților ca lot în folosință, ceea ce înseamnă că au folosit acest teren cunoscând că nu le aparține și nicidecum crezându-se proprietari, adică având în mod cert credința că acest teren nu aparține altei persoane fizice sau juridice.
Susținerile recurenților că motivarea referitoare la faptul că terenul a făcut obiectul legilor fondului funciar este lipsită de pertinență cât timp nu a existat niciun litigiu în acest sens iar terenul nu a făcut obiectul niciunui titlu de proprietate, nu au relevanță în cauză, o asemenea motivare, pe de o parte, nefiind de natură să atragă nelegalitatea hotărârii, iar pe de altă parte, instanța de fond nu a făcut altceva decât să interpreteze actele depuse de reclamanți la dosar, acte care demonstrează că terenul a fost stăpânit de autorii reclamanților ca lot în folosință dat de fostul CAP Berceni, motiv pentru care instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată ci, având în vedere natura, regimul juridic al terenului, acesta cade sub incidența legilor fondului funciar și nicidecum sub imperiul dreptului comun.
P. urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond nu este lovită de nulitățile prev. de art.304 pct.1-9 c.pr.civ. și analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3041 c.pr.civ., în baza art.312 alin.1 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți T. N. cu domiciliul în Ploiești, . A, județ Prahova, D. N. cu domiciliul în Ploiești, .. 251, județ Prahova, D. C. D. cu domiciliul în Ploiești, .. 251, județ Prahova și D. L. T. cu domiciliul în Ploiești, . A, județ Prahova, (toți moștenitori ai reclamantei D. E. – decedată pe parcursul procesului), împotriva sentinței civile nr._/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. PLOIEȘTI prin P. cu sediul în Ploiești, județ Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. C. P. Crenguța Ș. O. C.
GREFIER,
A. L. E.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored./C.R.
2 ex./10.07.2013
D.f._ - Judecătoria Ploiești
J.f. – N. L. A.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 699/2014.... → |
|---|
