Legea 10/2001. Sentința nr. 1973/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1973/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 1973/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1973
Ședința publică din data de 17 Iulie 2013
PREȘEDINTE - C. - A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, formulată în baza Legii nr. 10/2001, de către reclamantul G. C. - prin P. C. L., domiciliată în București, ., ., sector 1, în contradictoriu cu pârâta . sediul în S., .. 4, județ Prahova.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul reprezentat de procurator C. L. și pârâta reprezentată de avocat T. G. L..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul procedează și la strigarea dosarului nr._ al Tribunalului Prahova, dosar în care au răspuns contestatoarea . de avocat T. G. L. și intimatul G. C. reprezentat de procurator C. L..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul pune în discuția părților prezente excepția de conexitate a prezentei cauze cu dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, invocată de reclamantul G. C. în dosarul sus-menționat.
Procuratorul reclamantului G. C., având cuvântul, arată că există identitate de părți și o legătură strânsă între cele două cauze, iar în cazul în care nu s-ar conexa aceste cauze, s-ar putea ajunge la hotărâri potrivnice.
Reprezentantul intimatei . cuvântul, solicită respingerea acestei excepții de conexitate, întrucât obiectul prezentei cauze vizează nulitatea absolută a Deciziei nr. 111/31.01.2013 emisă de intimată, fiind un dosar de fond, iar dosarul nr._ al Tribunalului Prahova are ca obiect „contestație la executare vizând dosarul nr._ ”, aceste cauze având un regim juridic diferit.
Procuratorul reclamantului G. C., având cuvântul, arată că Decizia nr. 111/31.01.2013 emisă de pârâta . un efect al titlului executoriu.
Tribunalul, în ceea ce privește excepția de conexitate a prezentei cauze cu dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, invocată de reclamantul G. C. în dosarul sus-menționat, apreciază că această excepție nu este întemeiată, întrucât nu există identitate între părți, obiect și cauză și, respinge această excepție, având în vedere și faptul că, în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova obiectul cauzei îl formează o contestație la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1188/15.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, fiind solicitată și lămurirea înțelesului și întinderii acestei sentințe civile, iar în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova obiectul cauzei îl constituie o cerere prin care se solicită constatarea nulității absolute a titlului executoriu emis în baza Deciziei nr. 111/31.01.2013, între cele două cauze, neexistând identitate de obiect, iar soluționarea cererii de nulitate absolută a deciziei sus-menționate depinde de lămurirea exactă a sentinței civile nr. 1188/15.02.2012 a Tribunalului Prahova, urmând ca dosarul nr._ al Tribunalului Prahova să fie restituit la completul inițial investit cu soluționarea cauzei, având termen de judecată la data de 20 septembrie 2013.
În prezenta cauză – dosarul_ al Tribunalului Prahova, Tribunalul comunică reprezentantului intimatei un exemplar al răspunsului la întâmpinare.
Reprezentantul intimatei . cuvântul, arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de cuprinsul răspunsului la întâmpinare, ce i-a fost comunicat astăzi.
Tribunalul, având în vedere excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare, pune în vedere procuratorului reclamantului să precizeze, în mod expres, pe ce dispoziții din Legea nr. 10/2001 se întemeiază cererea sau pe ce dispoziții din Codul de procedură civilă, în vederea punerii în discuție a acestei excepții.
Procuratorul reclamantului G. C., având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a formula o precizare în acest sens, însă revine și, arată că cererea de chemare în judecată se întemeiază pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 și dreptul comun.
Reprezentantul intimatei . cuvântul, arată că nu mai suntem la prima zi de înfățișare și la termenul la care să se modifice temeiurile de drept din cererea de chemare în judecată.
Tribunalul ia act că prin procurator, reclamantul, precizează temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, conform răspunsului la întâmpinare, respectiv disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Totodată, tribunalul pune în discuția părților prezente excepția necompetenței materiale a instanței.
Reprezentantul intimatei . cuvântul, arată că obiectul cererii are o valoare mai mică de 500 000 lei, competentă pentru soluționarea cauzei fiind Judecătoria S. și nu Tribunalul Prahova. De asemenea, precizează că i s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii pentru imobil, acest imobil trecând în proprietatea statului, iar decizia emisă de intimată este întemeiată. Susține că acțiunea este formulată pe Noul Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată, fiind însă introdusă pe rolul instanței judecătorești înainte de . noului Cod de procedură civilă.
Procuratorul reclamantului G. C., având cuvântul, solicită respingerea acestei excepții, ca neîntemeiată, conform motivelor invocate în răspunsul la întâmpinare, competent pentru soluționarea cauzei, fiind Tribunalul Prahova și nu Judecătoria S..
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere aspectele invocate de părți, rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul G. C. a chemat în judecată pe pârâta . ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constatate nulitatea absoluta a Deciziei nr. 111 din data de 31.01.2013 emisa de S.C. Mace S.A., pentru frauda la lege, apreciind că a fost data cu încălcarea art. 371, indice 1, alin.l Cod de Procedura Civila; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că prin sentința civila nr. 1188/15.02.2012 pronunțata in dosarul nr._ pe rolul Tribunalului Prahova, parata S.C. P. SA a fost obligata la restituirea in natura a apartamentului proprietatea reclamantului situat in S., ..9-11 (., ., lucru care s-a finalizat prin predarea de bunăvoie a acestuia – pentru partea vânduta de către pârâta din apartamentul proprietatea reclamantului, acordându-i-se acestuia despagubiri in cuantum de 252.300 lei.
Reclamantul a arătat că, desi S.C. P. SA. ar fi trebuit sa se conformeze de bunăvoie hotărârii judecătorești definitiva si irevocabila asa cum prevede art. 371 Cod de Procedura Civila si sa procedeze la plata către acesta, a despăgubirilor pentru apartamentul vândut si pentru care a încasat personal prețul in anul 1999, aceasta a înțeles sa emită o decizie ilegala si abuziva prin care anunța ca pentru obținerea despăgubirilor reclamantul trebuie sa se îndrepte cu cerere către Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Consideră reclamantul că emiterea deciziei sus-mentionate de către S.C. P. S.A. echivalează cu frauda la lege așa cum este aceasta definita, anume situația in care anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative – mai mult, cauza deciziei emise de S.C. P. S.A. este una ilicita si imorala, întrucât pârâta ar fi trebuit sa răspundă notificării sale formulata in baza Legii nr. 10/2001 in termenul legal, ori nu numai ca nu a făcut acest lucru, ci s-a si folosit de toate mijloacele posibile pentru tergiversarea soluționării dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Prahova si ulterior pe rolul Curții de Apel Ploiești.
A apreciat reclamantul că instanța a soluționat in mod corect cererea sa, dispunând ca S.C. P. S.A. sa plătească despăgubirile deoarece a vândut total ilegal apartamentul înainte de privatizarea sa, astfel încât nu poate pretinde acum ca Statul R. prin Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților sa acopere aceasta ilegalitate, plătind pentru ea in locul S.C. P. SA.
De asemenea, faptul ca S.C. P. S.A. solicita ca aceste despăgubiri sa fie plătite de statul roman constituie o pretenție nelegala si nefondata, ținând seama ca in dosarul aflat pe rolul instanței de judecata, Statul R. nu a fost parte prin intermediul nici unei instituții, nici prin Autoritatea Naționala pentru Reconstituirea Proprietăților, nici prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor sau Ministerul de Finanțe. P. urmare, nu pot rezulta obligații in sarcina acestor instituții, care nu au participat la judecată, iar titlul executoriu nu le este opozabil si nici nu poate sa genereze obligații.
Reclamantul a mai arătat că poziția S.C. P. S.A. din Decizia nr. 111/31.01.2012 scoate la lumina încălcarea principiului de drept conform căruia "nimeni nu poate invoca in susținerea intereselor sale propria culpa" ("nemo auditur propriam turpitudinem allegans"), deoarece a avut la îndemâna posibilitatea sa arate in apărările sale ca Statul R. ar trebui sa plătească si nu societatea, insa nu a făcut acest lucru, având de-a lungul judecații o poziție total pasivă.
Faptul ca se invoca in cuprinsul deciziei emise la data de 31.01.2013 de către S.C. P. SA dispoziții ale legii nr. 10/2001 cat si din cuprinsul Legii nr. 247/2005, norme pe care societatea nu a înțeles sa le respecte la momentul când aceleași legi obligau societatea la a răspunde notificării reclamantului, fără a fi nevoie de proces, cat si coroborat cu faptul ca parte din imobil a fost vândut ilegal de către aceasta societate, nu pot conduce decât la concluzia ca aceasta încearcă din nou eludarea legii prin emiterea unei decizii ilegale.
S-a mai arătat de reclamant că în chiar cuprinsul deciziei se afirma ca "in măsura in care restituirea in natura nu mai este posibila, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie motivata sa acorde persoanei îndreptățite despăgubiri"- în acest caz, deținătorul imobilului fiind tocmai S.C. P. S.A., deținător care era obligat sa răspundă notificării prin decizie motivată in termenul legal si nu după 11 ani, timp in care a obținut un titlu executoriu tocmai împotriva deținătorului imobilului pentru un motiv întemeiat, respectiv vinderea ilegala a acestuia.
P. sentința civila nr. 1188 din 15.02.2012 pronunțata in dosarul nr._ pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul arată că i-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri pentru partea vânduta si conform convenției si practicii Curții Europene hotărârile definitive si irevocabile trebuiesc cu strictețe executate pentru siguranța circuitului civil.
In drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 1237, art. 1238 alin. 2, art. 1325 din C. Civ. si art. 371 indice 1 alin. 1 din C. Proc. Civ si pe dipozițiile Convenției Europeene a Drepturilor Omului (art. 6 si art. 13).
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâta . depus întâmpinare, prin care a invocat, în baza art. 158 alin. 1 și 3 și art 2 alin. 1 lit. b C., excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova în soluționarea prezentului litigiu, deoarece obiectul cererii are o valoare mai mică de 500.000 lei.
În motivarea excepției, pârâta a arătat că obiectul cererii îl constituie constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 111/31.01.2013 emise de societatea pârâtă, pentru frauda la lege, valoarea pretențiilor reclamantului fiind de 252.300 lei - această sumă reprezentând despăgubirile acordate prin sentința civilă nr. 1188/15.02.2013 a Tribunalului Prahova ca măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001.
S-a mai arătat că prezenta cerere este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun referitoare la frauda la lege și nu pe dispozițiile Legii 10/2001, astfel încât competența materială este determinată de valoarea obiectului cererii, ceea ce atrage necompetența materială a Tribunalului Prahova. Astfel, instanța competentă este, conform art. 5 și 7 C., Judecătoria S., în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei, solicitând declinarea competenței în favoarea acesteia.
Totodată, față de obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, prin care se solicită constatarea nulității absolute a deciziei emise de societatea pârâtă pe dispozițiile dreptului comun pentru frauda la lege, pârâta a invocat, prin întâmpinarea formulată, excepția inadmisibilitătii acțiunii, arătând că emiterea unei astfel de decizii întemeiată pe dispozițiile de strictă aplicare ale Legii 10/2001 și Legii 247/2005 nu poate fi cenzurată de instanța de drept comun fără cercetarea respectării normelor legii speciale.
Reclamanta a invocat ca temei de drept al acțiunii disp. art. 1237, 1238 și 1325 din Noul cod civil care nu sunt aplicabile față de data depunerii cererii și de disp. art. 103 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil, conform cărora „obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor".
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat prin aceeași întâmpinare, respingerea acțiunii ca total neîntemeiată, deoarece nu analizează decizia prin prisma aplicabilității și respectării textelor de lege în baza cărora a fost emisă, ci se referă doar la încălcarea dispozițiilor art. 371 alin. 1 C. care prevede ca principiu executarea de bună voie a hotărârilor judecătorești.
Față de împrejurarea că reclamanta a solicitat punerea în executare a sentinței civile 1188/2012 a Tribunalului Prahova, în baza căreia s-a emis decizia contestată, pârâta a arătat că este total neîntemeiată cererea de anulare a acestei decizii, care nu face decât să sprijine dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 – legalitatea deciziei rezultând din dispozițiile Legii 247/2005, Titlul VII și Legii 10/2001 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, însă reclamanta nu analizează respectarea dispozițiilor legale speciale, ci doar invocă nulitatea deciziei determinată de faptul că pârâta nu execută de bună voie o hotărâre judecătorească și folosește normele legale în alt scop decât cel pentru care au fost edictate.
S-a concluzionat de pârâtă că deoarece reclamanta are la îndemână executarea silită și decizia contestată nu încalcă nicio normă de drept, acțiunea formulată este neîntemeiată și lipsită de interes, urmând a fi respinsă, cu cheltuieli de judecată.
La dosar au fost atașate înscrisuri.
Totodată, la 14.05.2013, reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de aceasta, apreciindu-se de asemenea ca neîntemeiate și apărările cesteia pe fondul cauzei.
Examinând cu prioritate, in temeiul art. 137 c.pr.civ., actele si lucrarile dosarului prin prisma exceptiei necompetenței materiale a Tribunalului Prahova invocate de parata prin intampinare, Tribunalul constata ca aceasta este intemeiata, avand in vedere urmatoarele considerente:
P. cererea de chemare in judecata formulata in prezenta cauza, reclamanta G. C., prin procurator, a solicitat constatarea nulitatii absolute a deciziei nr. 111/31.01.2013 emisa de parata S.C. P. S.A. pentru frauda la lege, invocand incalcarea disp. art. 371 ind. 1 alin. 1 c.pr.civ. si intemeindu-si in drept cererea pe „dispozitiile Legii nr. 10/2001, cat si pe dispozitiile art. 1237, art.1238 alin. (2), ale art. 1325 din (noul) cod civil si ale art. 371 ind. 1 alin.1 c.pr.civ. si pe dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului (art. 6 si art. 13)”.
Se retine din actele dosarului ca prin sentința civila nr. 1188/15.02.2012 pronunțata de Tribunalul Prahova, i-a fost recunoscut reclamantei dreptul la despăgubiri in suma de 252.300 lei pentru partea vânduta de S.C. P. S.A. catre S.C. Ready Dental S.R.L. din imobilul situat in orasul S. ce a apartinut autoarei reclamantei.
Reclamanta a aratat insa ca, desi conform convenției si practicii Curții Europene, hotărârile definitive si irevocabile trebuiesc cu strictețe executate pentru siguranța circuitului civil, parata - care ar fi trebuit sa se conformeze de bunăvoie hotărârii judecătorești definitiva si irevocabila asa cum prevede art. 371 Cod de Procedura Civila si sa procedeze la plata către reclamanta, a despăgubirilor pentru apartamentul vândut si pentru care a încasat personal prețul in anul 1999 - a înțeles sa emită o decizie ilegala si abuziva prin care anunța ca pentru obținerea despăgubirilor, in cuantum de 252.300 lei, reclamanta trebuie sa se îndrepte cu cerere către Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor – decizie a carei anulare se solicita in prezenta cauza.
Parata a invocat in prezenta cauza necompetenta materiala a Tribunalului Prahova in solutionarea prezentului litigiu, in baza art.158 alin.1 si 3 si art. 2 alin. 1 lit. b C pr civ., avand in vedere ca obiectul cererii are o valoare mai mica de 500.000 lei.
Sub acest aspect, tribunalul constata ca prezenta actiune este intemeiata pe dispozitiile dreptului comun referitoare la frauda la lege si nu pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, care desi a fost invocata alaturi de dispozitiile noului cod civil, nu poate fi retinuta ca temei de drept al prezentei cauze, fata de modalitatea de formulare a acesteia.
In raspunsul la intampinare formulat de reclamanta, aceasta a precizat ca in ceea ce priveste competenta materiala, prezenta actiune se supune prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 modificata si completata.
Analizand insa dispozitiile textului de lege speciala indicat, astfel cum a fost modificat de art. XII din Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 714 din 26 octombrie 2010, se constata ca acesta prevede expres ca „ Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel”.
Se constata insa ca reglementarea mentionata a fost aplicabila obiectului cererii reclamantei de obligare a paratei S.C. P. S.A. sa raspunda notificarii efectuata in baza Legii nr. 10/2001 si sa-i restituie in natura imobilul din S., .. 9, cerere ce a fost solutionata prin sentinta civila nr. 1188/15.02.2012, determinand competenta materiala a instantei ce a pronuntat respectiva hotarare – insa nu mai poate fi aplicabila si in prezenta cauza in care se solicita constatarea nulitatii absolute, in temeiul codului civil, pentru frauda la lege, a unei decizii pronuntate de parata in executarea sentintei sus-mentionate.
Astfel, prezenta cerere fiind practic intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, competenta materiala de solutionare a acesteia este determinata de valoarea obiectului cererii, ceea ce atrage necompetenta materiala a Tribunalului Prahova – instanta competenta in prezenta cauza fiind, potrivit disp. art. 5 si 7 c.pr.civ., Judecatoria in raza careia se afla sediul paratei, respectiv, Judecatoria S..
Avand in vedere considerentele aratate, in temeiul art. 158 alin. 1 și 3 și art 2 alin. 1 lit. b C.pr.civ., tribunalul va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, invocată de pârâtă si, pe cale de consecinta, va declina competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta G. C. - prin procurator C. L., în favoarea Judecătoriei S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, invocată de pârâtă.
Declină competența de soluționare a acțiunii civile, formulată în baza Legii nr. 10/2001, de către reclamantul G. C. - prin P. C. L., domiciliată în București, ., ., sector 1, în contradictoriu cu pârâta . sediul în S., .. 4, județ Prahova, în favoarea Judecătoriei S..
Prezenta hotărâre nu e supusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.07.2013.
Președinte, Grefier,
C. - A. M. M. - D. B.
Fiind in CM, semneaza
Presedintele Tribunalului
operator de date cu caracter personal 5595
red. M.C.A. /tehnored. A.L.E.
ex.2/20.06.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1064/2013. Tribunalul PRAHOVA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
