Uzucapiune. Decizia nr. 1259/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1259/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1259/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1259
Ședința publică din data de 25 Septembrie 2014
PREȘEDINTE - N. A.
JUDECĂTORI - C. R.
- M. N.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare, formulată de contestatorul D. G., domiciliat în ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr. 610/24.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în ., V. T., domiciliată în ., I. V., domiciliat în ., județ Prahova, O. E., domiciliată în Câmpina, ., județ Prahova, M. M., cu domiciliul ales la O. E., domiciliată în Câmpina, ., județ Prahova, D. A., domiciliat în ., județ Prahova, D. G., domiciliat în ., județ Prahova și D. D., domiciliat în P., Căminul 4, ., județ Prahova.
Contestație în anulare timbratăcu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, conform chitanței nr. 1184/05.06.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul D. G. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, apărătorul contestatorului, avocat C. A., a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, formulând și concluzii scrise, după care,
Contestatorul D. G., având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea contestației în anulare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare formulată.
Contestatorul D. G., având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată, conform motivelor invocate în contestație.
Tribunalul ia act de susținerile contestatorului, precum și că s-a formulat întâmpinare și, constatând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare formulată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., pârâții O. E., V. T., I. V., D. A., D. G. si D. D. au formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 1681 din 5 noiembrie 2013, privind omisiunea instanței de a se pronunța și asupra cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuieli de judecată, în cuantum de 700 lei.
P. sentința civilă nr.1681/5 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii și respinsă acțiunea formulată de reclamantul D.. D.G..
P. întâmpinarea depusă la fila 50 dosar pârâții au invocat excepția mai sus menționată, solicitând admiterea acesteia, respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art.274 alin.1 C.p.c ,, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr. 94 din 28.01.2014, instanța de fond a admis în parte cererea de completare a dispozitivului dispozitivului sentinței civile nr.1681/5 noiembrie 2013 în sensul că a obligat reclamantul față de pârâta O. E. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu de avocat, fiind respinsă cererea formulata de pârâții V. T., I. V., D. A., D. G. și D. D. ca neîntemeiată.
Prezenta hotărâre face corp comun cu sentința civilă nr.1681/5 noiembrie 2013 pronunțata de Judecătoria Vălenii de M. în dosar civil nr._ .
Instanța de fond a apreciat că, având în vedere că, cel care a căzut în pretenții, prin respingerea cererii de chemare în judecată a fost reclamantul, instanța de fond a reținut că, cererea formulată de pârâta O. E. este legală cel care a căzut în pretenții urmând a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu de avocat (f.49).
Totodată, prima instanță a reținut că, alături de pârâta O. E. cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată a fost formulată și de pârâții V. T., I. V., D. A., D. G. si D. D. însă așa cum rezultă din chitanța reprezentând onorariu de avocat acesta a fost achitat doar de pârâta O. E. astfel că cererea celorlalți pârâți apare ca neîntemeiată.
În consecință, în baza art.281 indice 2 C.p.c instanța de fond a admis cererea și a dispune completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1681/5 noiembrie 2013 pronunțata de Judecătoria Vălenii de M. în dosar civil nr._ .
Instanța de fond a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.1681/5 noiembrie 2013 în sensul că a dispus obligarea reclamantului față de pârâta O. E. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu de avocat.
A fost respinsă cererea formulata de pârâții V. T., I. V., D. A., D. G. si D. D. ca neîntemeiată.
Prezenta hotărâre face corp comun cu sentința civilă nr.1681/5 noiembrie 2013 pronunțata de Judecătoria Vălenii de M. în dosar civil nr._ si va fi atașată atât la dosarul cauzei cât și la dosarul de hotărâri al instanței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurentul reclamant criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A criticat recurentul reclamant sentința arătând că, în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, însă, nu se justifică această excepție, deoarece a chemat în judecată toți moștenitorii, însă pe cele două moștenitoare ale fratelui său, a omis, dar intimații pârâți au arătat prin întâmpinare că mai sunt și alți moștenitori.
Recurentul reclamant a precizat că a intervenit uzucapiunea de peste 30 de ani, deoarece, din toți cei 6 frați, este singurulul care a stăpânit în continuu suprafața de teren pe care a solicitat-o prin uzucapiune, suprafața de teren fiind în punctul Acasă, unde s-a căsătorit în urmă cu 50 de ani și a construit locuința pe terenul respectiv, unde a și gospodărit.
Recurentul reclamant a aratat că, intimații pârâți care sunt frații săi, au indus în eroare instanța spunând că terenul respectiv se afla în certificatul de moștenitor, iar dacă era în certificatul de moștenitor atunci când s-a făcut ieșirea din indiviziune, în data de 27.03.2003, ar fi inclus și acel teren.
Din certificatele de moștenitor de pe urma tatălui său, decedat la data de 14.06.1977, nu rezultă terenul respectiv, ci numai 300 mp, iar în certificatul de moștenitor suplimentar nr. 379, de asemenea rezultă numai 2200 mp, terenuri care au fost împărțite prin sentința civilă nr. 1499/27.03.2003.
Diferența de teren pe care o are în gospodărie și anume circa 800 mp, nu este nicăieri, în afară de faptul că plătește impozit la primărie de peste 50 de ani, frații săi neplătind nimic, însă prin rea credință vin acum și pretind curtea pe care are casa și magazia.
Intimata O. E. a formulat întâmpinare potrivit art. 308 alin. 2 C. pr. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea a formulat întâmpinare și intimatul pârât D. D. G., solicitând respingerea recursului ca nefundat.
P. decizia civilă nr.610/24.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ a fost admisă excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, fiind respins recursul declarat de recurentul reclamant D. G., ca tardiv formulat. A fost obligat recurentul să plătească intimaților O. E., V. T., I. V., M. M., D. A., D. G. și D. D. cheltuieli de judecată în sumă de 700 de lei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 24 aprilie 2014, tribunalul a invocat din oficiu, excepția tardivității declarării recursului raportat la data comunicării sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
Din dovada de comunicare aflată la fila 111, rezultă că sentința recurată a fost comunicată recurentului reclamant la data de 20 decembrie 2013, recursul fiind declarat la data de 8 ianuarie 2014, cu depășirea termenului de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 301 C. pr. civ., termen care se împlinea la data de 6 ianuarie 2014.
În conformitate cu prevederile art. 301 C. pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu prevede altfel.
Termenul de recurs este un termen legal imperativ, astfel încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat.
Recurentul reclamant nu a prezentat dovezi pentru a justifica motive „mai presus de voința sa” (și deci care sunt peste diligențele minime ale unei părți cu reprezentare juridică calificată, în administrarea propriei cauze), care să fi împiedicat să se mai intereseze de soluția dată în judecarea căii de atac promovată de aceasta.
Potrivit art. 101 alin. 1 C. pr. civ., termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Potrivit alin. 5, termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Termenele procesuale pot fi stabilite pe ore, zile, săptămâni sau ani.
Potrivit art. 102 alin. 1 C. pr. civ., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. Termenele încep să curgă și împotriva părții care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.
Dispozițiile art. 103 alin. 1 C. pr. civ., statuează că, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis excepția tardivității declarării recursului potrivit art. 301 C. pr. civ., art. 312 alin. 1 C. pr. civ., cu aplicarea art. 101, 103 C. pr. civ. și a respins recursul declarat de recurentul reclamant D. G. împotriva sentinței civile nr. 1681/05.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ca tardiv.
La data de 16.05.2014, împotriva acestei decizii, D. G. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 26.05.2014.
În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 317 C.pr. civ. s-a arătat că, potrivit art.101 al.1 C.pr.civilă termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel, însă tot prin articolul vechiului cod de procedură civila, nu se calculează prima și ultima zi când s-a primit comunicarea, până la depunerea recursului, a doua situație fiind aceea că zilele nelucrătoare nu intră în calculul celor 15 zile.
Astfel, contestatorul arată că a primit hotărârea pe data de 20 decembrie, iar zilele de 25 și 26 decembrie fiind zile nelucrătoare, la fel și 01 și 02 ianuarie, aceste zile neintrând in calculul termenului de declarare a recursului.
Apreciază că ultima zi de declarare a recursului a fost in data de 10.01.2014, fiind adăugate cele două zile, iar acesta a formulat recursul la data de 08.01.2014.
Totodată, solicită a se avea în vedere că după zilele libere de C., au urmat sâmbăta și duminica, iar după revelion, au urmat două sărbători religioase,și tot în zilele de sâmbătă și duminică.
La data de 17.06.2014 intimații O. E., M. M., V. T., I. V., D. A., D. G. si D. D. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
În motivare, intimații au arătat că motivele contestației în anulare arătate de contestator, respectiv faptul că instanța trebuia să ia în considerare zilele nelucrătoare și sărbătorile legale cuprinse în cadrul termenului de recurs, nu sunt cuprinse în cazurile de contestație în anulare prevăzute strict în art. 317 și 318 din codul de procedură civilă vechi.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor formulat și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
P. decizia civilă nr. nr.610/24.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ a fost admisă excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, fiind respins recursul declarat de recurentul reclamant D. G., ca tardiv formulat. A fost obligat recurentul să plătească intimaților O. E., V. T., I. V., M. M., D. A., D. G. și D. D. cheltuieli de judecată în sumă de 700 de lei.
Împotriva acestei decizii s-a formulat prezenta contestație în anulare întemeiată pe disp. art. 317 C.pr. civ.
Disp.art.317 c.pr.civ.. stipuleaza ca pot fi atacate cu contestatie in anulare hotararile irevocabile pentru motivele expres prevazute de lege numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului sau cand desi au fost invocate, instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat in fond si anume: cand procedura de chemare a partii pentru ziua cand s-a judecat pricina nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii; cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta .
Din verificarea actelor dosarului rezultă că partile au fost legal citate cu ocazia solutionarii recursului, iar hotărârea nu a fost dată de membrii completului de judecată cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta .
Dispozitiile legale ale art. 317 C.pr.civ. au un camp limitat de aplicatie, astfel ca ele trebuie sa fie interpretate, in toate cazurile, in mod restrictiv, pentru a nu deschide in ultima instanta calea unui veritabil recurs.
Raportat la motivul de fapt menționat în cuprinsul contestației, respectiv soluția pronunțată prin decizia nr. 610/24.04.2014 în sensul admiterii excepției tardivității declarării recursului, invocată din oficiu și respingerii recursului ca tardiv formulat, Tribunalul reține că sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de 20 decembrie 2013(fila 111 dosar fond), iar recursul a fost declarat la data de 8 ianuarie 2014 (fila 5 dosar recurs), cu depășirea termenului de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 301 C. pr. civ., termen care se împlinea la data de 6 ianuarie 2014.
P. urmare, în aplicarea și a prevederilor art. 318 C.p.civ., pentru formularea contestației in anulare se au în vedere erori materiale in legătura cu aspectele formale ale judecații recursului. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Textul vizează greșeli, de fapt, involuntare si nu greșeli de judecata.
În speță, nu pot fi avute în vedere susținerile contestatorului cu privire la modul de calcul al termenului de declarare a recursului în sensul că zilele de 25 și 26 decembrie, 01 și 02 ianuarie fiind zile nelucrătoare, nu intră în calculul termenului de declarare a recursului întrucât potrivit art. 101 alin. 1 C. pr. civ., termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul și conform alin. 5, termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Așadar, termenul privind declararea recursului se împlinea la data de 6 ianuarie 2014, prima zi lucrătoare în conformitate cu disp. art. 101 alin. 5 C.pr. civ.
În raport de aceste considerente, tribunalul constata ca in cauza nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 317 și art.318 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul D. G., domiciliat în ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr. 610/24.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în ., V. T., domiciliată în ., I. V., domiciliat în ., județ Prahova, O. E., domiciliată în Câmpina, ., județ Prahova, M. M., cu domiciliul ales la O. E., domiciliată în Câmpina, ., județ Prahova, D. A., domiciliat în ., județ Prahova, D. G., domiciliat în ., județ Prahova și D. D., domiciliat în P., Căminul 4, ., județ Prahova, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2014.
Președinte, Judecători,
N. A. C. R. M. N.
Grefier
M. - D. B.
operator de date cu caracter personal nr.5595
red. N.A../tehnored. MȘ.
2 ex./03.10.2014
Dos. R.._ - Tribunalul Prahova
Jud.rec.N.C., C.A.M., G. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 467/2014. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 770/2014.... → |
|---|
