Uzucapiune. Decizia nr. 271/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 271/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA Nr. 271
Ședința publică din data de 13 Februarie 2013
PREȘEDINTE: M. B.
Judecători: M. C.
I. C.
Grefier: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții reclamanți C. A., domiciliat în ., ., nr.95, jud.Prahova, B. O., cu domiciliul în ., ., nr.95, jud.Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă L. FILIPEȘTII DE T. P. P., domiciliat în ., nr.758, jud.Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți reprezentați de avocat A. P., lipsind intimata pârâtă.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților reclamanți având cuvântul depune la dosar delegație, taxă judiciară de timbru si timbru judiciar, și solicită instanței încuviințarea probei cu acte conform disp.art. 305 C.pr.civ., depunând totodată și certificat fiscal pentru recurenții reclamanți.
Tribunalul admite proba cu înscrisuri pentru recurenții reclamanți și ia act de certificatul fiscal depus.
Apărătorul recurenților reclamanți având cuvântul arată că alte cereri nu are de formulat în cauză, solicitând cuvântul în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților reclamanți având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de reclamanți și pe fond admiterea acțiunii și constatarea dreptului de proprietate al recurenților asupra terenului identificat de expertul M. S.
Totodată arată că din certificatul fiscal reiese că recurenții dețin terenul de 852 m.p..
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamanții C. A. și B. O. au chemat în judecată civilă de pârâta L. Filipeștii de Tîrg prin primar pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 452 mp situat în intravilanul . . nr. 95, prin uzucapiunea de 30 de ani rezultată prin posesia continuă pentru reclamant și prin joncțiunea posesiilor cu defuncta C. E. pentru reclamantă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3990 din 05.11.1969 reclamantul împreună cu soția sa C. E. au cumpărat un teren menționat în act ca fiind în suprafață de 400 mp și casa de locuit aflată pe acesta, imobil situat în ., . nr. 95, jud. Prahova.
Reclamanții au arătat că la data de 22.03.2011 a decedat C. E. și s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 75/2011 și unicul moștenitor al defunctei este reclamanta.
Reclamanții au precizat că în anul 2011 când au dorit să întocmească schițe cadastrale au aflat că suprafața de teren pe care o dețin este de 852 mp, iar în acte nu au decât suprafața de 400 mp deși în evidențele primăriei sunt înregistrați cu toată suprafața de 852 mp.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 645, 1837, art. 1846 și 1847, art. 1860 din codul civil.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus în copie la dosar contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3990/1969, certificatul de moștenitor nr. 75/2011 (f.7) și au solicitat probe cu înscrisuri și martori.
Fiind legal citată pârâta nu a formulat întâmpinare.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, martori și expertiză topometrică.
A fost efectuată o expertiză topometrică de către expert S. M. A. care a identificat și evaluat terenul în litigiu (f.25).
La solicitarea reclamanților au fost audiate martorele D. V. și B. F..
P. sentința civilă nr.2784/03.10.2012, Judecătoria Câmpina a respins acțiunea formulată de reclamanții C. A. și B. O. împotriva pârâtei L. Filipeștii de Tîrg, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că,rin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3990/1969 reclamantul și soția sa C. E. au dobândit de la vânzătoarea C. M. imobilul situat în . compus din terenul în suprafață de 400 mp și casa de locuit aflată pe teren (f.6).
Din certificatul de moștenitor nr. 75/2011 rezultă că la data de 22.03.2011 a decedat C. E. și de pe urma acesteia a rămas ca unică moștenitoare reclamanta în calitate de fiică căreia îi revine întreaga masă succesorală(f.7).
Martora D. V. a arătat că reclamantul deține o suprafață de teren în Mărgineni dar nu poate preciza suprafața de teren pe car l-a primit de la soția sa, iar terenul este îngrădit pe toate laturile și nu au fost modificate hotarele.
Martora a precizat că reclamantul are locuința pe partea din față a terenului iar partea din spate este cultivată(f.30).
Audiată la cererea reclamanților martora B. F. a declarat că reclamantul stăpânește o suprafață de teren pe care nu o poate preciza și pe care a primit-o de la soția sa și reclamantul a folosit-o terenul de circa 50 de ani.
Martorul a arătat că reclamantul are locuința lângă aceste teren (f.31).
Din adresa nr. 3029 din 02.05.2012 emisă de primăria . rezultă că suprafața de teren excedentară suprafeței cumpărată de reclamant nu face parte din domeniul public sau privat al localității (f.20), iar din adresa nr. 5782 din 03.09.2012 emisă de Primăria . rezultă că terenul în litigiu se află la dispoziția comisiei locale de aplicarea legilor fondului funciar(f.29).
Din contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3990/1969 prin care reclamantul a cumpărat suprafața de 400 mp rezultă că acest teren se învecina la partea de est cu lotul în folosință CAP astfel, că terenul în litigiu de 452 mp a aparținut fostului CAP.
Dispozițiile art. 1847 din codul civil prevăd condițiile necesare pentru a uzucapa respectiv o posesie continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, iar disp. art. 1853 din codul civil utilizează expresia sub nume precar desemnând persoana care deține un bun însă în mod provizoriu și incert, în sensul că detentorul precar deși deține bunul în interesul său personal el posedă bunul pentru altul.
Astfel, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu se află la dispoziție comisiei locale și reclamanții nu au exercitat o posesie utilă asupra terenului, adică sub nume de proprietar.
Procedura prevăzută de legea 18/1991, are caracter derogator de la dreptul comun, iar persoanele interesate nu pot opta între procedura prevăzută de legile fondului funciar ce este obligatorie și o acțiune în justiție pe calea dreptului comun.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței mai sus menționate, au declarat recurs reclamanții, arătând că instanța de fond a dat o interpretare greșită probelor administrate în cauză.
În motivarea recursului recurenții – reclamanți au arătat că în fața Judecătoriei Câmpina au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate al acestora asupra terenului in suprafața de 452 mp situat in intravilanul corn. Filipestii de Targ, ., nr. 95, jud. Prahova, parte integranta a suprafeței totale de 852 mp prin uzucapiune de peste 30 de ani, rezultata prin posesie continua pentru subsemnatul C. A. si prin joncțiunea posesiilor cu defuncta C. E. pentru subsemnata BUDERGA O.. Pentru a face aceasta cerere am arătat instanței de fond faptul ca prin CVC autentificat sub nr. 3990/05.11.1969 subsemnatul C. A. împreună cu soția mea C. E. am cumpărat un teren menționat in act ca fiind in suprafața de 400 mp si casa de locuit aflata pe acesta, imobil situat in corn. Filipeștii de T., ., nr. 95, jud. Prahova si ca pe data de 22.03.2011 a decedat C. E. si sa eliberat Certificatul de moștenitor nr. 75/2011 prin care sa consemnat ca unic moștenitor ai defunctei este subsemnata BUDERGA O..
Se precizează că instanța de fond a dispus in mod total netemeinic respingerea acțiunii apreciind că terenul în litigiu se află la dispoziție comisiei locale și reclamanții nu au exercitat o posesie utilă asupra terenului, adică sub nume de proprietar. Procedura prevăzută de Legea 18/1991, are caracter derogator de la dreptul comun, iar persoanele interesate nu pot opta între procedura prevăzută de legile fondului funciar ce este obligatorie și o acțiune în justiție pe calea dreptului comun. "
Recurenții – reclamanți arată că aprecierile instanței de fond sunt greșite pentru următoarele considerente: titlul de proprietate prin care și-au constituit proprietatea este CVC autentificat sub nr. 3990/05.11.1969, sens în care dețin acest teren de 42 de ani; au fost audiate in fata instanței de fond martorele D. V. si B. F. care au arătat faptul ca dețin acest teren de peste 40 de ani si ca terenul este îngrădit pe toate laturile având aceiași poziționare si întindere ca si in urma cu 40 de ani; in mod inexplicabil instanța de fond a reținut din declarațiile martorelor doar ca acestea nu au putut spune suprafața pe care o dețin, chiar daca pentru a măsura aceasta suprafața s-a numit expert tehnic specialitatea topometrie.
Se mai precizează că la fila 20 din dosar exista adresa nr. 3029/02.05.2012 in care Primăria Filipeștii de T. ( respectiv parata din aceasta cauza ) comunică instanței de fond faptul ca terenul care face obiectul acestei cauza nu face parte din domeniul public sau privat al localității. De asemenea, recurenții – reclamanți rată că la fila 35 din dosar există adresa nr. 4885/06.08.2012 prin care aceiași pârâtă comunica instanței de fond că terenul a fost solicitat in baza Legii nr. 18/1991 și că la fila 45 din dosar exista adeverința nr. 8348/02.10.2012 - istoric de rol fiscal emisa din nou de Primăria Filipestii de Targ care atesta faptul ca recurenții sunt înscriși in Registrul Agricol al localității Filipestii de Targ cu teren in suprafața de 800 mp inca din anul 1971-1975;
In mod total inexplicabil, recurenții – reclamanți arată că instanța de fond a considerat ca aceste contradicții in date emise de parata, sunt cele care impun respingerea acțiunii in condițiile in care se ridica întrebarea retorica: „cum poate acest teren sa fie la dispoziția comisiei de aplicare a legilor fondului funciar in condițiile in care același teren este înscris in Registrul Agricol pe numele recurenților încă din anul 1971"
Ca urmare, având in vedere probele administrate in cauza, recurenții – reclamanți solicită admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțată de Judecătoria Câmpina si pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 08.11.2012, sub nr._, iar intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c., Tribunalul reține următoarele:
Uzucapiunea reprezintă un mod prin care se dobândește un drept real prin efectul posedării lucrului un timp, determinat, starea de fapt transformându-se în stare de drept. Condiția esențială pentru a opera uzucapiunea reprezintă justificarea unei posesii utile și neviciate. Posesia trebuie să fie, așadar, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil).
În cazul uzucapiunii de 30 de ani invocată de către reclamanți, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții și anume să posede bunul în timpul prevăzut de lege, respectiv 30 de ani și posesia să fie utilă.
În acest sens prin art. 1854 cod civil se prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesia ca fapt juridic constă în exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, cât și în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretențiunii existenței unui drept asupra bunului respectiv.
Conform art. 1853 cod civil, actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precare, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari, sau asupra unui lucru comun în puterea destinației legale a acestuia nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Precaritatea este un viciu absolut și perpetuu al posesiei.
Față de aceste temeiuri civile, Tribunalul consideră că, ceea ce este caracteristic pentru precaritate este faptul că stăpânirea lucrului este lipsită de animus sibi habendi, de elementul intențional, psihologic al posesiei. Aceasta înseamnă că actele sau faptele materiale sunt săvârșite nu pentru sine, ci pentru altcineva.
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3990/1969, reclamantul și soția sa, C. E. au dobândit de la vânzătoarea C. M. imobilul situat în . compus din terenul în suprafață de 400 mp. și casa de locuit situată pe acest teren.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 75/2011, la data de 22.03.2011, în urma decesului soției reclamantului, a rămas în calitate de unică moștenitoare, fiica acesteia, recurenta-reclamantă B. O..
Recurenții au pretins faptul că, în cursul anului 2011, dorind să întocmească schițele cadastrale pentru suprafața de teren pe care o dețin, în urma măsurătorilor, a rezultat suprafața de 852 mp., în loc de 400 mp.așa cum rezultă din actul sus-menționat.
Astfel cum rezultă din adresa nr. 5782/03.09.2012, emisă de Primăria . (fila 29 dosar fond), suprafața de teren care excede suprafeței de 400 mp.cumpărată de recurenți prin contractul de vânzare-cumpărare amintit anterior este la dispoziția Comisiei Locale de Aplicare a legilor fondului funciar, această împrejurare rezultând și din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert topo S. M. A., precum și chiar din mențiunile contractului de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului de 400 mp., potrivit cărora acesta se învecina în partea de est cu locul în folosință CAP.
Tribunalul apreciază că legea fondului funciar este un mod specific care duce la dobândirea dreptului de proprietate, iar cel îndreptățit este obligat să-și valorifice dreptul apelând la prevederile acesteia și nealegând să exercite o acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, neavând în acest sens drept de opțiune.
Față de toate aceste considerente și de inexistența unor motive de nelegalitate ale sentinței pronunțate de instanța de fond care să poată fi invocate din oficiu de instanța de control judiciar, Tribunalul în baza disp.art.312 C.p.c., va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți împotriva sentinței civile nr.2784/03.10.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții – reclamanți C. A., domiciliat în ., ., nr.95, jud.Prahova, B. O., cu domiciliul în ., ., nr.95, jud.Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă L. FILIPEȘTII DE T. prin P., domiciliat în ., nr.758, jud.Prahova, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.02.2013.
Președinte, M. B. | Judecător, M. C. | Judecător, I. C. |
Grefier, M. M. C. |
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.C.I.
2 ex./28.03.2013
Ds. fd._ Judecătoria Câmpina
J.fd. M. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 208/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 14-02-2013, Tribunalul... → |
|---|
