Contestaţie la executare. Decizia nr. 332/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 332/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 332/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 332
Ședința publică din data de 21.02.2013
Președinte: O. C. Ș.
Judecător: A. P. A.
Judecător: C. A. M.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. P., în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor P. a Orașului M., cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. P., împotriva sentinței civile nr. 1010/25.09.2012, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul-contestator M. I., domiciliat în M., ., jud. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu au fost comunicate intimatului-contestator motivele de recurs, precum și că acesta a depus concluzii scrise, în cadrul cărora solicită și judecarea în lipsă, după care
Tribunalul, având în vedere că deși nu i-au fost comunicate motivele de recurs, intimatul-contestator a depus la dosar concluzii scrise, în cadrul cărora solicită și judecarea în lipsă, apreciază că nu impune acordarea unui nou termen de judecată, după care, examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
T R I B UN A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, contestatorul M. I., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a Orașului M., a solicitat instanței anularea Somației nr._ din 28.03.2012 și a Titlului executoriu nr._ din 28.03.2012 emis pentru cuantumul de 3072 lei.
În motivarea contestației la executare contestatorul arată că atât somația cât și titlul executoriu contestate au la baza același dosar de executare si anume dosarul nr._/2007, dosar de executare ce face obiectul dosarului nr._ în cadrul căruia s-a solicitat suspendarea executării, astfel că organul fiscal nu mai putea emite noi titluri de executare și alte acte fiscale, până la soluționarea litigiului, iar pretinsul debit datorat către stat aparține A.F. M. M. Complet M., titlurile executorii vizând persoana fizică M. I..
Mai arată contestatorul că dosarul de fond nr._ aflat pe rolul Tribunalului P. urmează a clarifica și stabili exact dacă există debit și cine răspunde pentru acest debit.
Contestatorul susține că atât somația de plata cat si titlul executoriu au fost emise cu încălcarea art.141 Cod Procedura Fiscala iar un alt motiv de nulitate îl reprezintă faptul că titlul executoriu nu conține cu precizie natura debitului.
Privitor la dosarul nr._/2007 contestatorul susține că acesta privește inițial înființarea popririi, așa cum se observă și în dosarul nr._, față de care nu s-a obținut o sentință definitivă și irevocabilă.
La data de 10.05.2012, intimata AFP M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată - în susținerea întâmpinării arătând că în cauza nr._ instanța a dispus doar suspendarea executării silite prin poprire, iar conform C.proc.fiscală fiecare formă de executare poate fi contestată în termenul de decădere de 15 zile. În continuare intimata arată că dacă o formă de executare este anulată de instanță organul fiscal reface actul și continuă executarea în baza unei noi forme de executare.
Intimata arată că, în speță, contestatorul nu are o soluție a instanței de contencios administrativ care să anuleze actele administrativ fiscale, astfel că, neanulându-se debitul, acesta produce accesorii generând noi forme de executare.
De asemenea intimata susține că temeiul de drept în baza căruia persoana fizică M. I. datorează suma înscrisă în titlu este art.86, al.4 și 5 din Codul Fiscal coroborat cu OMFP nr.2371/2007 și normele metodologice de aplicare aprobate prin HG nr.44/2004, precum și că în cauză contestatorul a depus (sau nu a depus și atunci organele de control fac regularizări) Declarația 204- declarația anuală de venit pentru asocierile fără personalitate juridică, așa cum este și asociația familială. Față de acest aspect se arată că dacă nu se depune declarația, AFPO M. stabilește diferențele, prin regularizare, emițând o decizie, care se comunică și constituie act administrativ fiscal. De asemenea intimata susține că se emit decizii și pentru accesorii, calculate întotdeauna raportat la debitul neachitat, care de asemenea se comunică și pot fi contestate.
În cauză s-a administrat proba cu acte si interogatoriu.
Contestatorul a depus la dosar concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 1010/25.09.2012 Judecătoria M. a admis contestația la executare formulată de contestatorul M. I., în contradictoriu cu intimata A.F.P.O. M. și, în consecință, a anulat Somația nr._ din 28.03.2012 și Titlul executoriu nr._ din 28.03.2012 emise de A.F.P.O. M..
Pentru a pronunța sentința arătată,instanța de fond a reținut, în ceea ce privește forma actului de executare, că somația nr._ din 28.03.2012 în dosarul de executare nr._/2007 nu conține „data de la care își produce efectele” (conform art.43 alin.2 lit.b teza a 2-a C.pr.fiscală), iar titlul executoriu nr._ din 28.03.2012 are pe lângă viciile de formă enunțate anterior și pe acela al neindicării dosarului de executare nr.230.033/2007 – fapt ce ar putea naște confuzii.
In ceea ce privește natura obligației de plata menționata in titlul executoriu nr._ din 28.03.2012 si somația nr._ din 28.03.2012 instanța de fond a reținut că, urmare a solicitării acesteia, intimata AFPO M., prin adresa_ din data de 02.08.2012, a arătat ca la baza calculării acestor obligații accesorii stau obligații restante la bugetul general consolidat al statului, reprezentând „Regularizări IVG” in suma totala de 103.755 lei, pentru perioada când contribuabilul a desfășurat activități economice, aceasta obligație suplimentara de plata fiind stabilita de decizia de impunere nr.776/25.01.2008 comunicata contestatorului la data de 25.02.2008.
Activitatea desfășurată de A.F. COMPLET și membrii asociați ai acesteia, a format, printre altele, obiectul dosarului de urmărire penală nr. 281/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. și în baza probelor administrate în cauza respectivă, inclusiv a expertizei contabile judiciare efectuate de expert S. S., prin Ordonanța din 12.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria M. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților M. I. și M. M. pentru infracțiunile prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală și art. 43 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, expertiza contabilă stabilind că M. I. și M. M. nu au eludat cu nimic obligațiile către bugetul de stat și nu există date concrete privind săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 și 291 C.pen. de către M. I., soluția fiind comunicată și D.G.F.P.P. – Activitatea de Inspecție Fiscală și necontestată de către aceasta cu plângere în termen legal conform prevederilor codului de procedură penală.
S-a mai reținut de instanța de fond că, deși față de contestator s-a efectuat urmărirea penală în dosarul nr. 281/P/2007, A.F.P.O. M. a continuat executarea silită fiscală împotriva acestuia, prin emiterea titlurilor executorii fiscale din aceiași perioadă, respectiv 2007 – 2008, pentru obligații fiscale calculate pentru venituri realizate într-o formă asociativă și cu toate că i se comunicase ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a celor două persoane asociate - A.F. COMPLET fiind radiata din data de 27.10.2009 așa cum rezulta din rezoluția nr.8089 din 27.10.2009 a directorului ORC P..
S-a arătat de asemenea în cuprinsul sentinței pronunțate că prin adresa nr.3264 din 27.07.2012 A.F.P.O. M. comunica lui M. M. decizia nr. 545 din 20.07.2012 privind angajarea răspunderii solidare cu debitorul A.F. COMPLET, iar prin aceasta decizie intimata retine ca A.F. COMPLET datorează către bugetul consolidat al statului suma de 468.518 lei, care are ca izvor, printre altele, raportul de inspecție fiscala nr.776/25.01.2008, ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.776/25.01.2008.
S-a reținut totodată că decizia nr.545 din 20.07.2012 atrage răspunderea solidara a contestatorului in calitate de asociat al A.F. COMPLET pentru suma de 234.359 lei reprezentând cota de 50% conform contractului de asociere.
Analizând titlul executoriu si somația de plata atacate prin prisma momentului emiterii fata de momentul emiterii deciziei de atragere a răspunderi solidare, rezultă că în ce privește obligațiile fiscale ale contestatorului față de buget, acestea sunt incerte, întrucât s-ar putea pune problema chiar a existentei răspunderii solidare a membrilor asociației familiale, respectiv M. M. și M. I., conform art. 20 si art.27 ambele din C.pr.fiscală. de asemenea, față de considerentele de mai sus și în ce privește cuantumul creanțelor fiscale există incertitudini cu privire la existența sau inexistența acestora în sarcina contestatorului persoană fizică.
De altfel, intimata emițând decizia nr.545 de atragere a răspunderii solidare a contestatorului in calitate de asociat al A.F. COMPLET, in data 20.07.2012, ulterior emiterii titlului executoriu nr._ si somației nr._ - ambele din 28.03.2012, si-a recunoscut o culpa in nelegalitatea acestor doua acte de executare, motiv pentru care instanța a dispus anularea titlului executoriu nr._ si a somației nr._ ambele din 28.03.2012 emise de A.F.P.O. M..
Împotriva sentinței civile astfel pronunțate a declarat recurs intimata Direcția G. a Finanțelor P. P., criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că instanța de fond constată în mod greșit faptul că actele de executare a căror anulare s-a solicitat nu conțin „data de la care acestea își produc efectele” si nici numărul dosarului de executare.
In ceea ce privește data la care somația își produce efectele arătă recurenta – contestatoare că în mod explicit somația conține precizarea ca „daca in termen de 15 zile de la primirea prezentei somații, nu veți achita sumele menționate pentru care termenul legal de plata a expirat sau nu veți face dovada stingerii acestora, in baza prevederilor art.145 alin.1 din O.G. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată cu modificările ulterioare, se va proceda la continuarea măsurilor de executare silită”.
Cu privire la numărul dosarului, recurenta-intimată învederează instanței că somația nr._/28.03.2012 are menționat numărul dosarului de executare, acesta fiind_ si nu 230,033 așa cum in mod eronat sa reținut.
Astfel, cu privire la viciile de forma constatate de instanța de fond recurenta – contestatoare consideră că în mod greșit acestea au fost reținute.
Recurenta - intimată Direcția G. a Finanțelor P. P., față de „incertitudinea obligațiilor fiscale ale contestatorului”, având în vedere data emiterii titlului executoriu și a somației față de momentul emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare, arătă următoarele: titlul executoriu și somația mai sus enunțate au ca temei „decizia de calcul accesorii” nr._/31.12.2011 (act administrativ fiscal), aferente obligațiilor reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat, conform Raportului de inspecție fiscală nr. 776/25.01.2008; „decizia de atragere a răspunderii solidare nr. 545/20.07.2012” s-a emis pentru obligații fiscale reprezentând TVA și dobânzi/penalități aferente TVA, stabilite pe Cod fiscal nr._ A.F. Complet „M. M.” – prin atragerea răspunderii asociaților persoane fizice M. ionel și M. M. emițându-se somația nr._/28.08.2012 și titlul executoriu nr._/28.08.2012.
Recurenta - intimată Direcția G. a Finanțelor P. P., arată că reiterează aspectul că atât decizia de calcul accesorii cât și decizia de atragere a răspunderii solidare sunt acte administrative fiscale, acestea putând fi contestate în procedura prealabila de contestare potrivit disp. art. 205-218 Cod procedură fiscală, coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Cu privire la faptul că, la data formulării acțiunii pe rolul Tribunalului P. se află dosarul nr._, prin care s-a solicitat și anularea Raportului de Inspecție Fiscală nr. 776/25.01.2009, recurenta – intimată, arătă că la acest moment dosarul a fost soluționat irevocabil în sensul că la data de 26.04.2012 Tribunalul P. a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant si pe cale du consecința a menținut sentința pronunțata de Judecătoria M. la data de 31.10.2011 prin care a fost respinsa cererea privind anularea titlului principal de creanță.
Arată recurenta – intimată că, aceasta situație complicată subzistă și se datorează faptului că reclamantul nu a respectat prevederile codului de procedura fiscala și nu au fost contestate în contencios administrativ actele administrativ fiscale reprezentate de decizia de impunere ca urmare a actelor de control motiv pentru care executarea silita nu poate înceta câtă vreme debitele nu sunt anulate de o instanța de contencios administrativ. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 1010/25.09.2012 a Judecătoriei M., în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În drept, a invocat disp. art. 304 alin. 1C. pr. civ. și art. 242 alin. 2 C. pr. civ.
Intimatul – contestator, deși legal citat, nu a formulat și depus la dosar întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului P., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 13.11.2012.
Tribunalul examinând cererea de recurs, actele și lucrările dosarului prin prisma textelor de lege incidente în cauză, retine următoarele:
Recurenta-pârâtă a criticat în motivele de recurs formulate soluția de admitere a contestației la executare pronunțată de instanța de fond, în raport de considerentele acestei soluții.
Astfel, pe de o parte, instanța de fond a apreciat că actul de executare prezintă vicii de formă, de natură a naște confuzii, însă, sub acest aspect, ce a format obiectul primului motiv de recurs, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere, reținând că somația emisă în data de 28.03.2012 în dosarul de executare nr._/2007 nu ar conține data de la care își produce efectele și numărul dosarului de executare, având în vedere că, în ce privește primul aspect, somația arătată conține precizarea că dacă în termen de 15 zile de la primirea somației nu se vor achita sumele menționate, pentru care termenul legal de plată a expirat sau nu se va face dovada stingerii acestora, în baza prevederilor art. 145 alin. (1) din O.G. 92/2003 rep., se va proceda la continuarea măsurilor de executare silită – mențiune care reprezintă, implicit, precizarea datei de la care își produce efectele somația arătată.
Totodată, somația și titlul executoriu poartă același număr_/28.08.2012 și au fost emise la aceeași dată, 28.03.2012, în același dosar de executare indicat în cuprinsul somației, respectiv dosarul de executare nr._/2007, astfel încât nu se poate reține existența unor vicii de formă ale actelor de executare menționate, de natură a naște confuzii și a determina anularea acestora.
Al doilea motiv de recurs vizează motivarea instanței de fond privind „incertitudinea obligațiilor fiscale ale contestatorului” – aspect față de care tribunalul constată, de asemenea, că instanța de fond a făcut o interpretare ambiguă și eronată a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Astfel, Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. 545/20.07.2012 s-a emis pentru obligații fiscale, reprezentând TVA și dobânzi/penalități aferente TVA, stabilite pe Cod fiscal nr._ A.F. Complet „M. M.”, prin atragerea răspunderii asociațiilor persoane fizice M. I. și M. M., emițându-se două somații pe numele ambilor debitori.
Titlul executoriu și somația ce formează obiectul prezentei contestații la executare și a căror anulare a fost solicitată de către intimatul-contestator au fost emise în temeiul Deciziei de calcul accesorii nr._/31.12.2011, care reprezintă act administrativ-fiscal, fiind aferente obligațiilor constând în diferențe de impozit anual de regularizat stabilite pe CNP-ul contestatorului M. I., conform raportului de inspecție fiscală nr. 776/25.01.2008 – cu precizarea că nu se urmărește persoana juridică, ci persoana fizică, în speță intimatul-contestator M. I., ca asociat al A.F., pentru veniturile proprii, prin CNP.
Totodată, se reține că atât Decizia de atragere a răspunderii solidare, cât și Decizia de calcul accesorie sunt acte administrative-fiscale, care pot fi contestate în procedura prealabilă de contestare, potrivit dispozițiilor art. 205-218 Cod procedură fiscală coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În speță, însă, se constată că reclamantul nu a făcut dovada contestării actelor administrativ-fiscale arătate în fața instanței de contencios administrativ, astfel că acestea, nefiind anulate, nu s-a anulat nici debitul, care produce accesorii calculate în raport de debitul neachitat, pentru care se emit decizii, care se comunică și pot fi contestate – generându-se, astfel, noi forme de executare silită.
În ce privește Raportul de inspecție fiscală nr. 776/25.01.2009, ce a fost invocat în al treilea motiv de recurs, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere cu același număr și a cărei cerere de anulare a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului P., s-a arătat că a fost menținut ca valabil, cu toate consecințele aferente, astfel cum rezultă din extrasul atașat la dosar de pe portalul instanțelor care s-au pronunțat în dosarul nr._, din care rezultă că s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea titlului de creanță menționat, soluția instanței pronunțate în acest sens rămânând irevocabilă prin respingerea recursului declarat împotriva acestei soluții.
În consecință, în condițiile în care intimatul-contestator nu a contestat, pe calea contenciosului administrativ, Decizia de impunere, ca urmare a actelor de control, executarea silită nu poate înceta atâta vreme cât debitele nu sunt anulate de o instanță de contencios administrativ.
Având în vedere considerentele arătate, tribunalul va aprecia recursul declarat, ca fiind întemeiat, astfel că îl va admite ca atare, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 3041 și raportat la art. 399 Cod procedură civilă, urmând a modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-intimată DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. P., în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor P. a Orașului M., cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. P., împotriva sentinței civile nr. 1010/25.09.2012, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul-contestator M. I., domiciliat în M., ., jud. P..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge contestația la executare formulată de intimatul-contestator M. I., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
O. C. Ș. A. P. A. C. A. M.
Fiind in C.O., semnează
Președintele instanței
GREFIER,
L. E. N.
Fiind in C.O., semnează
P. grefier
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C.A./ Tehnored.B.M.D.
3 ex/11.07.2013
Df._ Jud. M.
Jf. T. N.
| ← Anulare act. Decizia nr. 321/2013. Tribunalul PRAHOVA | Uzucapiune. Sentința nr. 817/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
