Uzucapiune. Decizia nr. 378/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 378/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 378/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 378
Ședința publică din data de 16.09.2015
Președinte: P.-A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Judecător: M. C.-A.
Grefier: S. L.-F.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. L. S., CNP_, domiciliată în București, ..7, ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. I. M., cu sediul în Ploiești, .. 5, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 637/21.01.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. PLOIEȘTI prin P., C.F._, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante, avocat I. M., lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare, după care:
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 494, art. 131 și art. 95 pct. 3 NCPC.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentei-reclamante, avocat I. M., având cuvântul în dezbateri, arată că recursul vizează exclusiv solicitarea de restituire a taxei de timbru achitată la fond. Astfel, apărătorul recurentei-reclamante susține că a depus, atât cererea de renunțare la judecată, cât și cererea de restituire a taxei de timbru, la data de 08.08.2014, înainte de prima zi de înfățișare, fiind expediate prin poștă și înregistrate în sistemul informatic, dar cererea privind restituirea taxei de timbru nu a fost atașată la dosar. Urmare a verificărilor efectuate, a constatat că cererea a fost înregistrată în sistemul informatic la data de 18.08.2014, anterior primei zile de înfățișare, astfel că instanța de fond a procedat în mod greșit atunci când a respins acest capăt de cerere. Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, iar pe fond, admiterea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru formulate în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 146/1997, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 14.06.2015, sub nr._, reclamanta A. L. S. a chemat în judecată pe pârâtul M. Ploiești prin P., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că a dobândit prin uzucapiune ca efect al joncțiunii posesiilor, dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 1/3 din imobilul situat în Ploiești, ., compus din teren in suprafața de 390 mp, fără construcție.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că a dobândit dreptul indiviz de 1/3 din terenul respectiv prin moștenire de sa mama sa, T. S., conform certificatului de moștenitor nr.1499/1980.
Mai mult, reclamanta a susținut că mama sa, împreuna cu tatăl său, G. C., fost T., au stăpânit terenul de 390 mp în folosința continuă, conform Deciziei nr. 333//17.08.1954, fiindu-le dat de Sfatul Popular al oraș Ploiești, în schimbul unei suprafețe de teren trecută în proprietatea Statului Român prin Decretul nr. 187/17.05.1954.
În plus, reclamanta a precizat că atât autorii săi, cât și ea a intrat în posesia terenului de la data atribuirii, respectiv a moștenirii, exercitând de atunci, în mod neîntrerupt, o posesie utilă, publică și sub nume de proprietar.
Întrucât situația terenurilor fără construcții nu este reglementată de legislația funciară pentru a i se emite titlu de proprietate de către autoritățile administrative (Adresa Corpului de control al Prefectului nr. R4745/2013), iar OCPI a refuzat înscrierea în cartea funciara a dreptului de proprietate, întrucât prin Decizia nr. 333/1954 prin care s-a realizat schimbul de terenuri, a dobândit numai un drept de folosința, nu unul de proprietate asupra terenului (legislația de la acea vreme nu permitea), a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune în constatare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constatate că a dobândit prin uzucapiune ca efect al joncțiunii posesiilor, dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 1/3 din imobilul situat in Ploiești, ..
În drept, reclamanta a invocat disp. art.35 NCPC.
Pârâtul M. Ploiești prin P. a formulat întâmpinare, prin care a învederat faptul că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra cotei indivize de 1/3 din imobilul situat în Ploiești, ., compus din teren în suprafață de 390 mp. fără construcție, ca efect al uzucapiunii prin joncțiunea posesiilor.
Pârâtul a susținut că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 35 NCPC, fără ca reclamanta să indice temeiul de drept substanțial al cererii, sens în care sub acest aspect, a solicitat să se pună în vedere reclamantei să îndeplinească aceasta cerință.
De altfel, în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a dobândit un drept indiviz de 1/3 din terenul situat în . în suprafața totală de 390 mp prin moștenire de la mama sa, T. S., conform certificatului de moștenitor nr. 1499/1980.
Pârâtul a arătat că a mai precizat reclamanta că mama sa, T. S., și tatăl său, G. C. (fost T.), au avut folosința terenului de 390 mp situat în ., conform Deciziei nr. 333/17.08.1954 a Sfatului Popular al orașului Ploiești.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 333/17.08.1954, „terenul situat în Ploiești, ., nr. 5, în suprafața de 870 mp și terenul situat în .. 115 de 390 mp se trece în folosința continua tov. G. C. (fost T. C.) și S. T., soție, în schimbul terenului situat în Ploiești, .. 159 în suprafața de 1263,2 mp, acest teren a fost proprietatea acestora și trecut in proprietatea Statului R. prin Decretul nr. 187/17.05.1954."
Or, având în vedere că reclamanta indică drept mod de dobândire a proprietății uzucapiunea, pârâtul a apreciat că reclamanta va trebui sa demonstreze că posesia sa îndeplinește condițiile cerute de art. 1847 C.civ., respectiv că posesia sa este continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
Totodată, având în vedere faptul că reclamanta face dovada unui drept de folosința asupra terenului in litigiu, drept născut în favoarea autorilor săi în baza Deciziei nr. 333/17.08.1954, pârâtul a considerat că posesia reclamantei și a autorilor săi reprezintă o posesie precară.
Or, în concepția Codului civil, precaritatea apare ca un viciu absolut și perpetuu al posesiei, ce presupune ca stăpânirea lucrului este lipsita de animus sibi habendi, deci de elementul intențional, psihologic al posesiei, aceasta însemnând că actele de folosința asupra bunului sunt săvârșite nu pentru sine, ci pentru altcineva, iar reclamanta și autorii săi apar ca detentori precari.
În concluzie, pârâtul a considerat că reclamanta, exercitând o posesie precară, nu poate dobândi prin uzucapiune 1/3 din terenul în litigiu, cât timp exercita posesia în baza Deciziei nr. 333/17.08.1954, drept pentru care a solicitat să se respingă acțiunea, ca neîntemeiată.
Față de împrejurarea că reclamanta solicită constatarea dreptului său de proprietate asupra unui teren aflat în indiviziune și întrucât aceasta nu a depus niciun plan din care să rezulte amplasamentul terenului în litigiu, pârâtul a considerat că se impune să se pună în vedere reclamantei să depună planuri care să evidențieze amplasamentul acestui teren.
În măsura în care reclamanta va depune aceste documente, pârâtul a precizat că urmează să-și completeze apărările față de cererea acesteia, iar în situația în care aceasta este în imposibilitate să îndeplinească această cerință, pe baza probelor ce urmează să fie administrate, va completa apărările față de cererea reclamantei.
În drept: pârâtul a invocat art. 1847 C.civ, iar în probațiune a solicitat proba cu înscrisuri
Ulterior, prin Declarația aut. sub nr. 96/20.01.2015 (f. 40 dosar), reclamanta a declarat că renunță la judecată.
P. Sentința civilă nr. 637/21.01.2015 Judecătoria Ploiești, în temeiul art. 406 NCPC, a luat act de renunțarea reclamantei A. L. S. la judecarea cererii formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Ploiești, prin P., respingând cererea reclamantei de restituire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, față de declarația autentificată prin care reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la judecată, instanța de fond, în temeiul art. 406 NCPC, a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei.
Totodată, față de soluția ce s-a pronunțată asupra cererii de chemare în judecată și de obiectul litigiului de față, instanța de fond a constatat că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru este neîntemeiată și a respins-o ca atare, având în vedere că art. 23 alin. 1 lit. d din Legea nr. 146/1997 permite restituirea aceste taxe doar în cazul renunțării la judecata cererii de divorț.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. L. S., invocând prevederile art. 488 pct. 8 NCPC.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a susținut că instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere privind restituirea taxei judiciare de timbru ca neîntemeiat.
În acest sens, reclamanta a susținut că cererea de renunțare la judecata și de restituire a taxei de timbru a depus-o la data de 08.08.2014, înainte de prima zi de înfățișare, fiind trimisă cu poșta, conform facturii nr. DIV00002403.
Or, din motive ce nu le poate justifica și nici nu îi sunt imputabile, cererea sa nu a ajuns în dosarul cauzei, împrejurare avută în vedere de instanța în pronunțarea hotărârii.
De altfel, reclamanta a susținut că instanța, daca i-ar fi acordat credibilitate, ar fi trebuit să verifice dacă cererea respectivă a ajuns la instanță și a fost înregistrată, fapt ce nu s-a realizat.
În acest sens, reclamanta a arătat că, făcând ea însăși această cercetare, a constatat că cererea de renunțare la judecata a fost înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 18.08.2014, deci înainte de prima zi de înfățișare, după cum rezultă din Certificatul de grefă din 16.02.2015.
Astfel că, întrucât există dovada certa ca cererea de renunțare la judecată a fost înregistrată înainte de prima zi de înfățișare, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, conform art. 23 din Legea 146/1997, astfel cum a fost modificată și completată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către reclamantă, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Temeiul de drept invocat de reclamantă în prezentul recurs îl constituie dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPC, conform căruia se poate solicita casarea unei hotărâri judecătorești când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În concret, reclamantul a criticat soluția primei instanței sub aspectul respingerii formulate de aceasta, privind restituirea taxei de timbru achitate, în sumă de 2.885 lei.
Ținând seama de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 13.06.2013, rezultă că, în ce privește taxele judiciare de timbru, sunt aplicabile dispozițiile Legii 146/1997, în prezent abrogate.
Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea 146/1997, Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:
a) când taxa plătită nu era datorată;
b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;
d) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecata ori s-au împăcat;
e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă;
f) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională.
g) când probele au fost administrate prin avocat sau consilier juridic.
Se observă că, în mod evident, situația din prezenta cauză nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, arătate mai sus.
Nu prezintă relevanță juridică susținerile reclamantei, din recursul formulat, în sensul că a formulat cerere de renunțare la judecată înainte de primul termen de judecată. Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează anticipat.
Nu există niciun text de lege care să menționeze că, în cazul în care, anterior primului termen de judecată, un reclamant formulează cerere de renunțare la judecată (cu excepția situației reglementate de lit. d indicată mai sus, respectiv în cazul acțiunii de divorț) instanța trebuie să dispună restituirea taxei judiciare de timbru.
P. urmare, tribunalul constată că soluția primei instanțe, de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru achitate, este legală și temeinică, în cauză nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 496 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge recursul declarat de reclamanta A. L. S. împotriva sentinței civile nr. 637/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. L. S., CNP_, domiciliată în București, ..7, ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la CABINETUL DE AVOCAT „I. M.”, cu sediul în Ploiești, .. 5, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 637/21.01.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. PLOIEȘTI, prin, P., C.F._, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca fiind nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2015.
Președinte, Judecători,
P.-A. A. Ș. O.-CorneliuMihăilescu C.-A.
Fiind în C.O. semnează
Președintele Tribunalului
Grefier,
S. L.-F.
Red. O.C.Ș./tehnored. A.Ș.P.
4 ex./28.10.15
d. f._ 15 - Judecătoria Ploiești
j. f. G. A. G.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Fond funciar. Sentința nr. 721/2015. Tribunalul PRAHOVA | Sechestru asigurător. Sentința nr. 2926/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
