Anulare act. Sentința nr. 2838/2015. Tribunalul PRAHOVA

Comentarii

0

Sentința nr. 2838/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 2838/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2838

Ședința publică din data de 27.10.2015

PREȘEDINTE - A. G. H.

GREFIER - M. Ș.

Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamanta A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în Mun. București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1 în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Mun. Ploiești, ., jud. P., C. L. FILIPEȘTII DE P.P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în ., .. 343, jud. P., F. E. - T. - A., CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în Mun. București, .. 3, . ., M. L. – M., CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în Mun. București, .. 152, . și B. E. - C., CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în Elveția, Lausanne, Ch. Du CAP nr. 1, 1600 - prin procurator B. M. – E., domiciliată în Mun. București, Sector 2, ., ..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele dosarului, dar si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27.10.2015 când a dat următoarea sentință:

TRIBUNALUL

P. cererea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Câmpina - Secția Civilă sub nr._ , la data de 05.01.2015, reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților a chemat în judecată pe pârâții C. Județeană pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor, C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P., F. E. - T. - A., M. L. - M. și B. E. - C. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Județene P. nr.6810/03.06.2009 cu privire la validarea poziției nr.1 din Anexa nr.37 și a tuturor actelor subsecvente acesteia cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în baza cererii depusă de pârâții – persoane fizice, cerere înregistrată sub nr.6061/30.08.2005 la Primăria ., precum și anularea titlului de proprietate nr._/16.12.2009 emis în favoarea acelorași pârâți pentru suprafața de teren de 876,6215 ha. cu vegetație forestieră.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, la data de 30.08.2005, pârâții F. E. - T., B. E. - C. și M. L. - M. au depus la Primăria ., prin avocat delegat S. N. împuternicită de procurator C. C., cererea înregistrată sub nr.6061, prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 780,97 ha. pădure și 60 ha. pășune situate în ., ., care au aparținut autorului N. G. C..

În dovedirea calității de împuternicit, numitul C. C. a depus procurile aut. sub nr.684/2005, nr.686/2005 și nr.687/2005 prin care solicitanții îl împuterniceau să întreprindă toate demersurile legale pentru revendicarea imobilelor situate pe teritoriul jud. P., precum: certificatul de moștenitor nr. 208/03.12.1998 din care reiese că moștenitori de pe urma defunctei F. M., decedată la data de 13.07.1987 - fiica lui N. G. C., sunt: E. T., B. E. - C. și M. L. - M..

Din certificatul de deces . nr._/22.08.1991, rezultă N. G. C. a decedat la data de 19.04.1944, iar din examinarea testamentului întocmit de acesta reiese faptul că legatarii Ș., A., M. F. și Senta Bossy beneficiau de cota de 1/4 din rezerva succesorală, iar Senta Bossy, pe lângă această cotă, mai beneficia de întreaga cotitate disponibilă din averea tatălui său.

Reclamanta a învederat că, în susținerea dreptului de proprietate, solicitanții au depus la dosar procesul verbal nr.7199/04.05.1944 al Tribunalului I. - Secția V-a CC. din care reiese că, la data de 21.01.1941, N. G. C. a întocmit un testament prin care a dispus ca averea sa să fie împărțită copiilor săi, în cote de 1/4 din rezerva succesorală (Ș., A., M. F. și Senta Bossy). ]

Din „Declarația moștenitorilor lui N. G. C.” înregistrată la administrația financiară la data de 19.09.1944 reiese că, printre bunurile imobiliare înscrise în averea rămasă de pe urma defunctului N. G. C., figura și pădurea din ., în suprafață de 780 ha. și 9.734 ari, extrasul emis de Direcția Județeană P. a Arhivelor Naționale de pe lângă Consilieratul Agricol al jud. P. din data de 02.06.1949 atestând faptul că pădurea de pe teritoriul . a lui N. G. C. avea o suprafață de 895,95 ha. și purta denumirea de „Pădurea Roșioara”.

În ședința din data de 20.12.2006, C. L. de Fond Funciar Filipeștii de P. a analizat cererea înregistrată sub nr.6061 formulată de solicitanți și a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 895,95 ha. teren cu vegetație forestieră, iar pentru suprafața de 60 ha. pășune, comisia a menționat faptul că aceasta face obiectul altei cereri.

Ulterior, la data de 02.02.2007, C. Județeană P. a emis Hotărârea nr.5050 prin care a validat propunerea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/ 1991 Filipeștii de P., înscrisă în Anexa 37, poziția nr.1, iar la data de 22.02. 2008, a fost încheiat protocolul de predare - primire între Direcția Silvică Ploiești - Ocolul Silvic Câmpina și Primăria ., a suprafeței de 895,95 ha. teren cu vegetați forestieră, suprafață care a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene P. nr.5050/2007.

C. locală a constatat că i-a fost predată, fizic, numai suprafața de 881,97 ha. (din care o suprafață de 5,3499 ha. era afectată de sonde în funcțiune), din totalul de 895,95 ha., reprezentând suprafața disponibilă pe raza teritorială a localității.

La data de 01.06.2009, prin adresa nr.4755, C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P. a înaintat Comisiei Județene P. memoriul nr.4752 prin care a solicitat analizarea posibilității eliberării unui titlu de proprietate parțial pentru suprafața de 876,62 ha., urmând ca suprafața de 19,33 ha. să fie reconstituită pe raza altei localități, astfel că, în ședința comisiei județene din data de 03.06.2009, la solicitarea moștenitorilor privind eliberarea unui titlu de proprietate parțial, membrii comisiei au propus validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 876,62 ha., în aceeași zi, C. Județeană P. emițând Hotărârea nr.6810 prin care a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 876,62 ha. teren cu vegetație forestieră.

La data de 15.09.2009, a fost încheiat procesul - verbal de punere în posesie nr.7720 prin care solicitanții, prin mandatar, au primit suprafața de 876 ha. și 6.215 mp. teren cu vegetație forestieră, conform Hotărârii Comisiei Județene P..

Ulterior, la data de 16.12.2009, a fost emis titlul de proprietate nr._, având ca titulari pe F. E. - T., B. E. - C. și M. L. - M. - autor N. G. C. pentru suprafața totală de 876 ha. și 6215 mp. teren cu vegetație forestieră situată pe teritoriu ..

Cu ocazia verificărilor efectuate de Corpul de Control al A.N.R.P. s-a constatat faptul că, pentru Pădurea Dițești, jud. P., revendicată de solicitanții F. E. - T., B. E. - C. și M. L. - M., la Primăria . (C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P. au fost înregistrate cererile nr.6062/2005 și nr.3206/2006) formulate de C. G. I. - E. și Rosetti S., în calitate de moștenitoare ale defunctului lor bunic - G. G. C. prin care au solicitat, în temeiul Legii nr.1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate pentru următoarele terenuri: suprafața de 200 ha. pădure stejar - pădurea Arionoaia; suprafața de 8,34 ha. pădurea Măgura - Dițești; suprafața de 102 ha. pădure din trupul Arionoaia - Dițești - Filipeștii de P. (preluată de la tatăl I. E. - G. G. C.).

În ședința din data de 20.12.2006, membrii Comisiei Locale Filipeștii de P. au aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 102 ha. teren cu vegetație forestieră moștenitorilor defunctului G. Gr. C. (C. G. I. E. și Rosetti S.).

Din extrasul nr.623C/2006 emis de Direcția Județeană Dâmbovița a Arhivelor Naționale de pe „Tabloul cu pădurile ce constituie M.U.F.B. Cricovul D. și parte din M.U.F.B. Mărgineni, care compun Ocolul Silvic Moreni” ar rezulta faptul că G. Gr. C. ar fi fost proprietarul unei suprafețe de teren de 102 ha. din trupul Arionoaia din ..

La data de 02.02.2007, C. Județeană P. a emis Hotărârea nr. 5050 prin care a validat propunerea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P., înscrisă în anexa 37, poziția nr.2 pentru suprafața de 102 ha. teren cu vegetație forestieră, ulterior, la data de 19.03.2007, prin Hotărârea nr. 5203, membrii comisiei județene revocând, în parte, Hotărârea nr.5050/2007, mai exact, poziția nr.2 din Anexa nr.37.

La data de 24.04.2007, Instituția Prefectului P., prin adresa nr. 5877/d dos/V/C/2, a înaintat Primăriei or. Moreni, jud. Dâmbovița, documentația privind solicitarea numitei C. G. I. E., în calitate de moștenitoare a defunctului său tată - G. Gr. C., pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 102 ha. teren cu vegetație forestieră, întrucât, terenul solicitat ar fi situat pe teritoriul jud. Dâmbovița.

Precizează reclamanta faptul că, în ședința din data de 17.11.2007 a Comisiei Locale Moreni, reprezentantul Ocolului Silvic Câmpina (R. S.) a arătat că pădurea Arionoaia nu este situată pe raza Mun. Moreni, jud. Dâmbovița, ci pe raza ., jud. P., motiv pentru care acesta nu a fost de acord cu propunerea de retrocedare și, deși, membrii comisiilor aveau cunoștință atât de opinia reprezentantului Ocolului Silvic Moreni, cât și de faptul că situația juridică a pădurii nu era clarificată, aceștia au reconstituit dreptul de proprietate pentru numita C. G. I. E..

Ulterior, la data de 21.01.2009, C. Județeană Dâmbovița a emis titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 102 ha. teren cu vegetație forestieră.

Totodată, din verificările efectuate s-a ajuns la concluzia că, în anul 2007, C. L. de Fond Funciar Filipeștii de P. a aprobat, în mod nelegal, reconstituirea dreptului de proprietate solicitanților F. E. - T., B. E. - Constanta și M. L. - M. – prin mandatar C. C., având în vedere că, în baza cererii formulate de solicitanții F. E. - T., B. E. - C. și M. L. - M. a fost aprobată reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 876,62 ha., cu încălcarea prevederilor legale, în următoarele condiții:

Dovada dreptului de proprietate asupra terenului forestier solicitat s-a realizat, inițial, prin „Declarația moștenitorilor lui N. G. C.” înregistrată la administrația financiară la data de 19.09.1944, de unde reiese că, printre bunurile imobiliare înscrise în averea rămasă de pe urma defunctului N. G. C., figura și pădurea din . P.), jud. P., în suprafață de 780 ha. și 9.734.

Ulterior, solicitanții au depus la dosar un extras emis de Direcția Județeană P. a Arhivele Naționale de pe „Consilieratul Agricol al Județului P. 1949” conform căruia pădurea - fostă proprietate a defunctului N. G. C. de pe teritoriul . suprafață de 895,95 ha. denumită „Roșioara”.

Cât privește situația juridică a terenului solicitat, reclamanta a menționat că au fost identificate documente care atestă faptul că diverse suprafețe de teren din Pădurea Dițești au fost înstrăinate în perioada anilor 1934 – 1947 și, deși aveau cunoștință de existența documentelor de înstrăinare, întrucât moștenitorii celor care au cumpărat diverse suprafețe de teren în perioada arătată au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, membrii comisiei locale s-au limitat în a reține, ca act de proprietate, extrasul emis de Arhivele Naționale, luând în considerare doar probele solicitanților, fără a mai verifica și clarifica situația juridică a pădurii solicitate.

Mai mult decât atât, reprezentantul Direcției Silvice Ploiești - Ș. O., prin referatul nr.301/11.01.2007, a atras atenția asupra faptului că, în extrasul emis de Direcția Județeană P. a Arhivelor Naționale, figurează mențiunea „pădure fostă proprietatea lui N. G. C.” și nu pădure expropriată de la N. G. C., solicitând, în același timp, revizuirea propunerii Comisiei Locale Filipeștii de P..

Conform dispozițiilor art.5 lit. b) și art.79 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, C. L. de Fond Funciar are obligația de a verifica existența cererilor, actele doveditoare, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte.

Concluzionând, reclamanta a apreciat că nu se putea, în mod legal, reconstitui dreptul de proprietăți solicitanților, atât timp cât situația juridică a terenului în discuție nu era clarificată.

Cât privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 876,62 ha. - teren cu vegetație forestieră doar moștenitorilor defunctei M. F. - fiica lui N. G. C., reclamanta a precizat că aceștia nu erau îndreptățiți, în mod legal, la reconstituirea întregii suprafețe de teren, deoarece, la data exproprierii, N. G. C. era decedat (19.04.1944), ceea ce conduce la concluzia că acesta nu mai putea fi considerat „proprietar deposedat” în sensul legii.

P. urmare, la data deposedării, proprietari ai pădurii Dițești situată în ., erau copiii lui N. G. C. – M., S. și Senta care beneficiau, fiecare, de o cotă parte de 1/3 din această pădure, pentru întărirea celor menționate, existând o . contracte de vânzare - cumpărare încheiate de moștenitorii defunctului N. G. C. (M., Senta și Ș.), în calitate de vânzători, context în care, s-a învederat faptul că moștenitorii defunctei F. M. ar fi fost îndreptățiți, în mod legal, la reconstituirea unui drept de proprietate doar pentru cota de 1/3 și, nicidecum, pentru întreaga suprafață.

Cât privește documentele în baza cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate, reclamanta consideră că acestea nu pot constitui o dovadă a dreptului de proprietate asupra pădurii, la momentul preluării de către stat, în condițiile în care, au doar o valoare declarativă.

Conform dispozițiilor art.6 alin.12 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, „Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite, de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”.

Din aceste dispozițiile legale rezultă faptul că, dovada proprietății se poate face cu orice document existent la arhivele naționale, cu condiția ca acesta să fie însoțit de acte de proprietate, ceea ce înseamnă că, documentele atașate la cerere, neînsoțite de acte de proprietate, au o valoare pur declarativă, nicidecum constitutivă de drepturi.

În concluzie, din documentele anexate cererii nr.6061/30.08.2005 formulată de solicitanții F. E. – T., B. E. - C. și M. L. - M., nu a rezultat dovada proprietății asupra pădurii Dițești (.) și, cu toate acestea, comisia locală a propus înscrierea, în Anexa nr.37, a solicitanților, cu suprafața de 876,62 ha., iar prin Hotărârea nr.6810/03.06.2009, comisia județeană a validat Anexa nr 37, în dovedirea calității de moștenitori, solicitanții depunând, la dosar, documente care atestă doar calitatea de moștenitori ai defunctei F. M. și, nicidecum, de pe urma fraților defunctei F. M., sora defunctei - Senta Bossy fiind în viață la data depunerii cererii.

Reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților a concluzionat că moștenitorii defunctei F. M. nu puteau fi îndreptățiți, în mod legal, la reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafețele de teren deținute de frații defunctei, întrucât, la data depunerii cererii, sora defunctei - Senta Bossy era în viață, iar solicitanții nu au făcut dovada calității de moștenitor de pe urma fraților defunctei F. M..

S-a mai constatat faptul că, cererea nr.6061/2005 nu era însoțită de declarația prevăzută de art.10 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, încălcându-se astfel prevederile legale, membrii comisiei locale aprobând, în mod greșit, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 876,62 ha. teren vegetație forestieră, întrucât, în lipsa declarației, în mod legal, nu ar fi fost posibilă stabilirea întinderii dreptului de proprietate al solicitanților.

Atât comisia locală, cât și comisia județeană au tratat cu superficialitate importanța declarației prin modul în care au înțeles să verifice sau mai degrabă să nu verifice documentele în prezenta speță, context în care, s-a menționat că, în aceeași ședință, în care a fost analizată cererea solicitanților (03.06.2009), membrii comisiei județene au verificat, în alte dosare, existenta/inexistența acestei declarații, precum și conținutul său.

Nu în ultimul rând, C. Județeană pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a validat dreptul de proprietate al solicitanților asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 876.62 ha., deși, documentele existente la dosar nu clarificau situația reconstituirilor, context în care s-a apreciat că validarea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafața do 876.62 ha. pentru solicitanții F. E. - T., B. E. - C. și M. L. - M. s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale.

În concluzie, din verificările efectuate cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră situate în ., a rezultat faptul că în, anul 2006, C. L. de Fond Funciar Măgureni a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate solicitanților F. E. – T., B. E. - Constanta și M. L. - M., deși nu erau îndreptățiți, potrivit legii, la astfel de reconstituiri, pentru următoarele motive: nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat prin cererea nr.6061/30.08.2005; solicitanții nu au făcut dovada calității de moștenitori de pe urma defunctului N. G. C., fapt care nu le putea conferi dreptul, în mod legal, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren forestier; C. Județeană pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a validat dreptul de proprietate al solicitanților asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 876.62 ha., deși documentele existente la dosar nu clarificau situația reconstituirilor.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. III alin.1 lit. a) pct. VI din Legea nr.169/1997, Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.247/ 2005, H.G. nr.890/2005.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, cererea înregistrată sub nr.606/30.08.2005, arbore genealogic, procurile aut. sub nr.684, nr.687 și nr.686, toate din data de 30.05.2005, acte de stare civilă, certificatul de moștenitor nr.208/1998, testamentul din data de 27.01.1941, procesele - verbale din data de 06.09.2005 și 20.12.2006, Hotărârea nr.5050 a Comisiei Județene P., Anexa nr.37, Protocolul încheiat la data de 22.02.2008, adresa nr.4735/ 01.06.2009, memoriu, adresa nr.4751/2009, procesul - verbal al ședinței Comisiei Județene P. de fond funciar din 03.06.2009, Hotărârea nr.6810 pentru stabilirea dreptului de proprietate, Anexa 37 la Regulament, tabelul cu coordonatele punctelor de contur pădure, titlul de proprietate nr._/16.12.2009, adresa nr. 6062/30. 08.2005, adresa nr.3206/02.05.2006, extras Arhivele Naționale, Hotărârea nr.5203/ 19.03.2007, adresa nr.5877/dos/V/C/2 emisă de Instituția Prefectului Județului P., procesul - verbal din data de 17.09.2007, contractele de vânzare - cumpărare încheiate de N. G. C., referatul din data de 11.01.2007 – Direcția Silvică Ploiești.

În raport de susținerile reclamantei A. Națională pentru R. Proprietăților, pârâta C. Județeană pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor - prin reprezentantul său - Prefectul Județului P. P. R. a formulat, în baza art.205 C.pr.civ., întâmpinare (f.263 – vol. I) prin care a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei,având in vedere că Legea fondului funciar nr.18/1991, republicata, cu modificările și completările ulterioare, la art.53 alin.2, reglementează competența judecătoriei în materia plângerilor formulate de persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor împotriva hotărârii comisiei județene, a modificării sau a anularii hotărârii de către comisie, iar art.63 din același act normativ stabilește că, în alte cazuri în care legea prevede nulitatea unor operațiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun, inclusiv în ceea ce privește competența.

Având în vedere cele două texte de lege, se disting două categorii de acțiuni: pentru contestarea unor hotărâri ale comisiei județene, judecătoria este competentă să judece plângerea persoanei îndreptățite, în timp ce, împotriva unui alt act decât hotărârea comisiei județene, în speță, titlul de proprietate, competența este cea de drept comun, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă.

În prezenta cauză, acțiunea privește constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate și, astfel, s-a apreciat că acțiunea se încadrează în dispozițiile art.63 din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind una patrimonială, iar valoarea terenului fiind peste 200.000 lei, competența aparține tribunalului, în temeiul art.94 pct.1 C.pr.civ.

Astfel, pârâta a solicitat admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului P..

În cazul în care se va constata ca judecătoria este competenta să judece cererea, C. Județeană pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român - prin reprezentantul său Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că, în speță, se solicită constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate prin care se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 876,6215 ha. teren cu vegetație forestieră.

În acest sens, dispozițiile art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia stabilesc că „În litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice ...” coroborate cu dispozițiile art.1 alin2 care stipulează că „Romsilva este persoană juridică, cu sediul central în municipiul București, . nr.31, sectorul 1 și funcționează pe baza de gestiune economică și autonomie financiară. (3) Romsilva este regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură” din H.G.R. nr.229/2009, precum și art.1 alin.1 „Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, denumită în continuare Romsilva are ca scop gestionarea durabilă și unitară, în conformitate cu prevederile legale, a fondului forestier proprietate publică a statului”.

D. urmare, pârâta consideră că este necesar ca hotărârea ce se va pronunța să fie opozabila și Statului Român.

Pe fondul pricinii, s-a învederat că, urmare a propunerii de admitere a cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 876,62 ha. teren cu vegetație forestieră - autor N. G. C., transmisă de C. L. de Fond Funciar ., C. Județeană, prin H.G. nr.6810/ 03.06.2009 a validat această propunere, soluția fiind adoptată în urma analizării actelor transmise de comisia locala de fond funciar, respectiv: procesul - verbal nr. 7199/04.95.1944 al Tribunalului I. - Secția V-a CC din care rezulta că, la data de 21.01.1941, autorul N. G. C. a întocmit un testament prin care a dispus ca averea lui să fie împărțită copiilor săi, în cote de 1/4 din rezerva succesorală, declarația moștenitorilor lui N. G. C. înregistrată la administrație în data de 19.09.1944 din care rezulta că, între bunurile înscrise în averea de pe urma autorului N. G. C., se afla și pădurea din . în suprafață de 780 ha. și 9.734 ari, extras emis de Direcția Județeană P. a Arhivelor Naționale de pe Consilieratul Agricol al Județului P. din 02.06.1949 din care rezultă că pădurea de pe teritoriul . a lui N. G. C. avea o suprafață de 895,95 ha. și purta denumirea de „Pădurea Roșioara”.

La data adoptării hotărârii, C. Județeană P. de Fond Funciar nu avea cunoștința de existența actelor care atesta înstrăinarea unor suprafețe de teren din pădurea Dițești în perioada 1934 – 1947, context în care, pentru motivele arătate, se solicită ca instanța să hotărască în conformitate cu dispozițiile legale în materie.

La rândul său, și pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei . a formulat, în baza aceluiași text de lege, întâmpinare (f.269 – vol. I) prin care a invocat, pe cale de excepție, să se ia act că cele două capete de cerere nu sunt de competența Comisiei Locale de Fond Funciar a ., întrucât, această comisie nu emite hotărâri în numele și pentru C. Județeană de Fond Funciar P. și nu emite/eliberează titluri de proprietate, context în care, urmează a fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Fond Funciar Filipeștii de P..

În situația în care se va concluziona că excepția calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Fond Funciar Filipeștii de P. este întemeiată, se solicită admiterea și a excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei Câmpina, întrucât, C. Județeană de Fond Funciar P. își are sediul în Mun. Ploiești.

Pe fondul cauzei, pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P. a solicitat respingerea acțiunii, ca nelegală și netemeinică, urmând a se constata că cererea de anulare a H.C.J. P. nr.6810/03.06.2009 nu se refera la validarea poziției nr.1 din Anexa nr.37, ci este o simplă hotărâre de îndreptare a unor erori și omisiuni, astfel că, prin anularea hotărârii nu se produc niciun fel de efecte juridice asupra hotărârii propriu-zise;

Astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Fond Funciar a .,pârâta a arătat că, în fapt, în petitul acțiunii, reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților solicită constatarea nulității absolute a H.C.J. P. nr.6810/03.06.2009 și anularea titlului de proprietate nr._/16.12.2009 emis în favoarea pârâților F. E. – T. – A., M. L. - M. și B. E. - C..

Ori, C. L. de Fond Funciar a . nu a pronunțat H.C.J. P. nr.6810/2009 și nici nu are atribuții, potrivit legilor fondului funciar, pentru emiterea de titluri de proprietate, context în care, ținând seama și de principiul disponibilității manifestat de reclamantă, s-a admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Fond Funciar Filipeștii de P..

În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpina, întrucât capetele de cerere vizează anularea unor acte emise de C. Județeană de Fond Funciar P. și această comisie are sediul în Municipiul Ploiești, pârâta consideră că, în speță, este competentă Judecătoria Ploiești, iar nu Judecătoria Câmpina.

Pe fondul pricinii, s-a învederat că cererea de chemare în judecată cuprinde o . inadvertențe (ca să nu se spună erori intenționate) și face referire la situații de fapt care nu au legătură cu realitatea, în condițiile în care, prin cererea înregistrată la Primăria . sub nr.6061/30.08.2005, numiții F. E. - T. – A., M. L. - M. și B. E. - Constanta au solicitat Comisiei de Fond Funciar a . reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 780,97 ha. pădure și 60 ha. pășune pe care a deținut-o autorul lor - N. C., anterior Reformei agrare din anul 1945.

Temeiul de drept al reconstituirii invocat de petenți a fost art.1 din Legea nr.1/ 2000, Legea nr.18/1991 și Legea nr.169/1997, cu modificările și completările de la acea dată.

Conform legislației fondului funciar, petenții au anexat la cererea de reconstituire acte privind proprietatea terenurilor revendicate și acte de stare civilă din care rezultă calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire, precum și acte privind dovada calității de reprezentanți legali.

La data de 30.08.2005, o altă categorie de moștenitori ai familiei C., în speță, ai defunctului G. Gh. C., și anume: C. Gh. I. E. și Rosetti S. B. au formulat și înregistrat sub nr.6062/30.08. 2005 o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 200 ha. pădure de stejar în pct. „Arionoaia” și pentru suprafața de 8,34 ha. în pct. ”Pădurea Măgura Dițești”.

În cererea de chemare în judecată se amesteca cele două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, deși C. L. de Fond Funciar Filipeștii de P. a validat numai reconstituirea dreptului de proprietate după autorul N. G. C., iar cererea de validare după autorul G. Gh. C. a fost soluționată de C. locală de fond funciar Moreni, jud. Dâmbovița, împrejurare în care, instanța de judecată nu va lua în considerare f.3 și 4 din cererea de chemare în judecată, întrucât nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecății.

C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P. a solicitat lămuriri în legătură cu cererile formulate de persoanele îndreptățite și, după ce a primit aceste relații, a întocmit documentația de reconstituire a dreptului de proprietate în vederea trimiterii acesteia Comisiei Județene pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor.

În baza actelor și lucrărilor dosarului de reconstituire, în temeiul înscrisurilor depuse de Direcția Silvică P., conform amplasamentelor predate de această instituție (Protocolul nr.1604/22.02.2008 încheiat între Direcția Silvică P. și Consiliul Local al .), C. L. de Fond Funciar a întocmit Procesul - verbal de punere în posesie nr.6061/20.12.2006 prin care s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 895,95 ha. teren pădure, iar solicitarea pentru suprafața de 60 ha. pășune a fost considerată ca făcând obiectul altei cereri.

Referitor la cererea formulata de reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților București, pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr.18/ 1991 Filipeștii de P. a menționat că, trecând peste faptul căă reprezentații acestei instituții fac aprecieri personale privind aplicarea legilor fondului funciar, a arătat că a procedat la analizarea actelor puse la dispoziție de Direcția Silvică P. pentru simplul motiv că, în speță, . nu a avut, niciodată, în proprietate, posesie și/sau administrare terenuri forestiere, acestea fiind preluate, prin naționalizare, în anul 1949, de Statul Român, fiind transmise direcțiilor silvice - instituții de stat.

Cât privește susținerea A.N.R.P. în sensul că reprezentatul Direcției Silvice Ploiești - Ș. O. ar fi atras atenția Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Filipeștii de P. asupra unor neregularități, aceasta este în eroare, necitind procesul - verbal de punere în posesie nr.6061/20.12.2006, semnat personal de Ș. O., acesta fiind, întrutotul, de acord cu reconstituirea.

În ceea ce privește afirmația A.N.R.P. despre faptul că reconstituirea întregii suprafețe de teren de 876,62 ha. pădure s-a efectuat „doar moștenitorilor defunctei M. F.”, pârâta arată faptul că, și aici, reclamanta este în eroare, fie din necunoașterea legilor fondului funciar, fie din rea – credință, Legea nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare, în forma de la data reconstituirii dreptului de proprietate în prezenta speță, dispunând că reconstituirea se face numai pe bază de cerere, astfel încât, chiar dacă sunt mai mulți moștenitori, reconstituirea se face numai pe numele celor care au înregistrat o asemenea de cerere, în termenul legal.

Reprezentanții A.N.R.P. arată că, în dovedirea calității de moștenitori, solicitanții au depus la dosar documente care atesta doar calitatea acestora de moștenitori ai defunctei M. F. și, nicidecum, de pe urma fraților acesteia, cu precizarea că era și este legal ca fiecare moștenitor îndreptățit la reconstituire să depună, în nume personal și, nu pentru altul, dovada calității de moștenitor, odată cu cererea de reconstituire.

Moștenitorii defunctei M. F. au depus actele prevăzute de lege, în termenul legal, și nu poate fi avută în vedere susținerea complet nelegală a reprezentaților A.N.R.P. în senul că, la data depunerii cererii, sora defunctei M. F. - Senta Bossy era în viață și, tocmai pentru că trăia Senta Bossy, dacă ar fi vrut să revendice pădurea, ar fi putut să formuleze cerere de reconstituire, în termenul legal.

La fel de hilară este, în opinia pârâtei C. L. de Aplicare a Legii nr.18/ 1991 Filipeștii de P., și susținerea A.N.R.P. în sensul că solicitanții (urmașii defunctei M. F.) nu au făcut dovada calității de moștenitori de pe urma fraților defunctei M. F., persoanele care au formulat cererea cunoscând legea, revendicând averea rămasă de pe urma autorul mamei lor F. M., fără să pretindă vreun drept de la frații acesteia care, la fel ca și mama lor, puteau să formuleze cerere de reconstituire a dreptului lor de proprietate.

C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P. nu și-a depășit atribuțiile, încercând să stabilească masa succesorală a tuturor urmașilor lui N. G. C. și, în mod legal, a analizat numai cererile primite în termenul legal.

Ca să arate până la capăt eroarea de fapt și de drept în care se află, A.N.R.P. a introdus în cauză și susțineri referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră situate în ., situație care nu are nicio legătură cu cauza de dedusă judecății și, mai mult decât atât, se face referire la faptul că terenurile din Măgureni sunt revendicate prin cererea nr.6061/30.08.2005 (această cerere fusese înregistrată de Primăria Filipeștii de P. care nu este aceeași cu Primăria Măgureni).

În temeiul art.201 alin.2 Teza I C.pr.civ., reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților a depus răspuns la întâmpinările formulate de pârâți (f.495 – vol. II) prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Câmpina, invocată de pârâta C. Județeană pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor Agricole și Forestiere, având în vedere că art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, reglementează competența judecătoriei în materia plângerilor formulate împotriva hotărârii comisiei județene, a modificării sau anularii acesteia.

În acest sens sunt și prevederile art.44³ alin.2 din același act normativ conform căruia „împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei circumscripție este situat terenul ...”.

Față de susținerile pârâtei cu privire la aplicabilitatea prevederilor art.63 din Legea nr.18/1991 conform cărora prezentul litigiu se judecă potrivit dreptului comun, reclamanta a învederat faptul că, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”, un asemenea litigiu se judecă, conform legii speciale (Legea nr.18/1991, republicată) și nu procedurii de drept comun.

Cu privire la solicitarea de a se constata nulitatea absolută a H.C.J. P. nr.6810/03.06.2009 referitor la validarea poziției nr.1 din Anexa nr.37 și a tuturor actelor subsecvente acesteia privind cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de pârâții F. E. – T. - A., M. L. - M. și B. E. - C., înregistrată la Primăria . sub nr.6061/30.08.2005, reclamata a precizat că, la data de 30.08.2005, aceștia au depus la Primăria ., prin avocat delegat S. N. împuternicită de procurator C. C., cererea înregistrată sub nr.6061 prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 780,97 ha. - pădure și 60 ha. - pășune situate în ., . care au aparținut autorului N. G. C..

În dovedirea calității de împuternicit, numitul C. C. a depus procurile aut. sub nr.684/2005, nr.686/2005 și nr.687/2005 prin care solicitanții l-au împuternicit să întreprindă toate demersurile legale pentru revendicarea imobilelor situate pe teritoriul județului P. și, în susținerea calității de persoane îndreptățite, au depus la dosar certificatul de moștenitor nr.208/03.12.1998 din care reiese că moștenitori ai defunctei F. M., decedată la data de 13.07.1987 - fiica lui N. G. C. sunt: F. E. - T. - A., B. E. - C. și M. L. - M..

Din certificatul de deces . nr._/22.08.1991, reiese că N. G. C. a decedat la data de 19.04.1944, iar din examinarea testamentului întocmit de acesta a rezultat faptul că legatarii Ș., A., F. M. și Senta Bossy beneficiau de cota de 1/4 din rezerva succesorală, iar Senta Bossy, pe lângă această cotă, mai beneficia de întreagă cotitate disponibilă din averea tatălui său.

În susținerea dreptului de proprietate, solicitanții au depus la dosar procesul - verbal nr.7199/04.05.1944 al Tribunalului I. - Secția V-a CC. din care reiese că, la data de 21.01.1941, N. G. C. a întocmit un testament prin care a dispus ca averea lui să fie împărțită copiilor săi, în cote de 1/4 din rezerva succesorală (Ș., A., F. M. și Senta Bossy).

Din „Declarația moștenitorilor lui N. G. C.” înregistrată la administrația financiară la data de 19.09.1944 reiese că, printre bunurile imobiliare înscrise în averea rămasă de pe urma defunctului N. G. C. figura și pădurea din . în suprafață de 780 ha. și 9.734 ari, cu precizarea că, din extrasul emis de Direcția Județeană P. a Arhivelor Naționale de pe Consilieratul Agricol al Județului P. din data de 02.06.1949, reiese faptul că pădurea de pe teritoriul . a N. G. C. avea o suprafață de 895,95 ha. și purta denumirea de „Pădurea Roșioara”.

În ședința din data de 20.12.2006, C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Filipeștii de Pădurea analizat cererea nr.6061 formulată de solicitanți și a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 895,95 ha. teren cu vegetație forestieră, iar pentru suprafața de 60 ha. pășune, comisia a menționat faptul că aceasta făcut obiectul altei cereri.

La data de 02.02.2007, C. Județeană P. a emis Hotărârea nr. 5050 prin care a validat propunerea comisiei locale înscrisă în anexa nr.37, poziția nr.1, iar la data de 22.02.2008, a fost încheiat protocolul de predare - primire între Direcția Silvică Ploiești - Ocolul Silvic Câmpina și Primăria ., a suprafeței de 895,95 ha. - teren cu vegetație forestieră, suprafață care a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene P. nr.5050/2007, ulterior, comisia locală constatând că i-a fost predată fizic doar suprafața de 881,97 ha. (din care o suprafață de 5,3499 ha. este afectată de sonde în funcțiune), din totalul de 895,95 ha. reprezentând suprafața disponibilă pe raza teritorială a localității. "

La data de 01.06.2009, prin adresa nr.4755, C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P. a înaintat Comisiei Județene P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor memoriul nr.4752 prin care a solicitat analizarea posibilității eliberării unui titlu de proprietate parțial pentru suprafața de 876,62 ha., urmând ca suprafața de 19,33 ha. să fie reconstituită pe raza altei localități, context în care, în ședința comisiei județene din data de 03.06.2009, la solicitarea moștenitorilor privind eliberarea unui titlu de proprietate parțial, membrii comisiei au propus validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 876,62 ha. și, tot în aceeași zi, C. Județeană P. a emis Hotărârea nr.6810 prin care a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 876,62 ha. teren cu vegetație forestieră.

La data de 15.09.2009, a fost încheiat procesul - verbal de punere în posesie nr.7720 prin care solicitanții, prin mandatar, au primit suprafața de 876 ha. și 6.215 mp. teren cu vegetație forestieră, conform hotărârii comisiei județene și, ulterior, la dată de 16.12.2009, a fost emis titlul de proprietate nr._ având ca titulari pe F. E. - T., B. E. - C. și M. L. - M. de pe urma autorului N. G. C., pentru suprafața totală de 876 ha. și 6.215 mp. teren cu vegetație forestieră situată pe teritoriu ..

Cu ocazia verificărilor efectuate de Corpul de control al A.N.R.P. s-a constatat faptul că, pentru Pădurea Dițești, jud. P. revendicată de solicitanții F. E. - T., B. E. - C. și M. L. - M., la Primăria . (C. L. de Fond Funciar) au fost înregistrate cererile nr.6062/2005 și nr.3206/2006 formulate de numitele C. G. I. - E. și Rosetti S., în calitate de moștenitoare ale defunctului lor bunic - G. G. C. prin care au solicitat, în temeiul Legii nr.1/2000, reconstituirea dreptului du proprietate pentru următoarele terenuri: suprafața de 200 ha. pădure stejar - pădurea Arionoaia; suprafața de 8,34 ha. pădurea Măgura - Dițești și suprafața de 102 ha. pădure din trupul Arionoaia - Dițești - Filipeștii de P. (preluată de la tatăl I. E. - G. G. C.).

Astfel, în ședința din data de 20.12.2006, membrii Comisiei Locale Filipeștii de P. au aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 102 ha. teren cu vegetație forestierii moștenitorilor defunctului G. Gr. C. (C. G. I. E. și Rosetti S.), din extrasul nr. 623C/2006 emis de Direcția Județeană Dâmbovița a Arhivelor Naționale de pe „Tabloul cu pădurile ce constituie M.U.F.B. Cricovul D. și parte din M.U.F.B. Mărgineni care compun Ocolul Silvic Moreni” ar rezulta faptul că G. Gr. C. ar fi fost proprietarul unei suprafețe de teren de 102 ha. din trupul Arionoaia din ..

La data de 02.02.2007, C. Județeană P. a emis Hotărârea nr. 5050 prin care a validat propunerea comisiei locale, înscrisă în anexa nr.37, poziția nr.2 pentru suprafața de 102 ha. teren cu vegetație forestieră și, ulterior, la data de 19.03.2007, prin Hotărârea nr.5203, membrii comisiei județene au revocat, în parte, Hotărârea nr.5050/2007, mai exact, poziția nr.2 din Anexa nr.37.

La data de 24.04.2007, Instituția Prefectului P., prin adresa nr.5877/ dos/V/C/2, a înaintat Primăriei orașului Moreni, jud. Dâmbovița, documentația privind solicitarea numitei C. G. I. – E., în calitate de moștenitoare a defunctului său tată - G. Gr. C. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 102 ha. teren cu vegetație forestieră, întrucât terenul solicitat ar fi situat pe teritoriul jud. Dâmbovița.

Precizează reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților faptul că, în ședința din data de 17.11.2007 a Comisiei Locale Moreni, reprezentantul Ocolului Silvic Câmpina - R. S. a arătat că Pădurea Arionoaia nu este situată pe raza Mun. Moreni, jud. Dâmbovița, ci pe raza ., jud. P., motiv pentru care acesta nu a fost de acord cu propunerea de retrocedare și, deși membrii comisiilor aveau cunoștință atât de opinia reprezentantului Ocolului Silvic Moreni, cât și de faptul că situația juridică a pădurii nu era clarificată, au reconstituit dreptul de proprietate pentru C. G. I. E..

Ulterior, la data de 21.01,2009, C. Județeană Dâmbovița a emis titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 102 ha. teren cu vegetație forestieră. Totodată, din verificările efectuate s-a ajuns la concluzia că, în anul 2007, C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P. a aprobat, în mod nelegal, reconstituirea dreptului de proprietate solicitanților F. E. - T., B. E. - Constanta și M. L. – M. - prin mandatar C. C., motivat de faptul că, în baza cererii formulate de solicitanți, a fost aprobată reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 876,62 ha., cu încălcarea prevederilor legale, condițiile în care, dovada dreptului de proprietate asupra terenului forestier solicitat s-a realizat, inițial, prin „Declarația moștenitorilor lui N. G. C.” înregistrată la administrația financiară la data de 19.09. 1944, de unde reiese că, printre bunurile imobiliare înscrise în averea rămasă de pe urma defunctului, figura și pădurea din . P.), jud. P., în suprafață de 780 ha. și 9.734 ari.

Ulterior, solicitanții au depus la dosar un extras emis de Direcția Județeană P. a Arhivelor Naționale de pe „Consilieratul Agricol al Județului P. 1949” conform căruia pădurea - fostă proprietate a defunctului N. G. C. de pe teritoriul . suprafață de 895,95 ha., fiind denumită Roșioara.

Cât privește situația juridică a terenului solicitat, reclamanta a menționat că au fost identificate documente care atestă faptul că diverse suprafețe de teren din pădurea Dițești au fost înstrăinate în perioada anilor 1934 – 1947 și, deși aveau cunoștință de existența documentelor de înstrăinare, întrucât moștenitorii celor care au cumpărat diverse suprafețe de teren au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, membrii comisiei locale s-au limitat în a reține, ca act de proprietate, extrasul emis de Arhivele Naționale, luând în considerare doar probele solicitanților, fără a mai verifica și clarifica situația juridică a păduri solicitate.

Mai mult decât atât, reprezentantul Direcției Silvice Ploiești - Ș. O., prin referatul nr.301/11.01.2007, a atras atenția asupra faptului că, în extrasul emis de Direcția Județeană P. a Arhivelor Naționale (pct.3) figurează mențiunea „pădure fostă proprietatea lui N. G. C.”, iar nu pădure expropriată de la N. G. C., solicitând, în același timp, revizuirea propunerii Comisiei Locale Filipeștii de P..

Conform dispozițiilor art.5 lit. b) și art.79 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, C. locală de fond funciar are obligația de a verifica existența cererilor, actele doveditoare, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestor acte.

În concluzie, reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților a apreciat că nu se putea, în mod legal, reconstitui dreptul de proprietăți solicitanților, atât timp cât situația juridică a terenului în discuție nu era clarificată.

Referitor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 876,62 ha. teren cu vegetație forestieră doar moștenitorilor defunctei F. M. - fiica lui N. G. C.), s-a arătat că aceștia nu erau îndreptățiți, în mod legal, la reconstituirea întregii suprafețe de teren, deoarece, la data exproprierii, N.G. C. era decedat (19.04.1944), fapt care conduce la concluzia că acesta nu mai putea fi considerat „proprietar deposedat”, în sensul legii și, prin urmare, la data deposedării, proprietari ai pădurii Dițești, . erau copiii lui N. G. C. - M., S. și Senta care beneficiau, fiecare, de o cotă parte de 1/3 din această pădure.

Există o . contracte de vânzare - cumpărare încheiate de moștenitorii defunctului N. G. C. (M., Senta și Ș., în calitate de vânzători și, față de cele învederate, s-a arătat faptul că moștenitorii defunctei F. M. ar fi fost îndreptățiți, în mod legal, la reconstituirea unui drept de proprietate doar pentru cota de 1/3 și, nicidecum, pentru întreaga suprafață.

Cât privește documentele în baza cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate, reclamanta a considerat că acestea nu pot constitui o dovadă a dreptului de proprietate asupra pădurii la momentul preluării de către stat, în condițiile în care au doar o valoare declarativă.

Conform dispozițiilor art.6 alin.12 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, „Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperativii agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”.

Din aceste dispozițiile legale rezultă faptul că dovada proprietății se poate face cu orice document existent la arhivele naționale, cu condiția ca acesta să fie însoțit de acte de proprietate și, prin urmare, documentele atașate cererii, neînsoțite de acte de proprietate, au o valoare pur declarativă, nicidecum constitutivă de drepturi, împrejurare în care s-a susținut că, din documentele anexate cererii nr.6061/30. 08.2005 formulată de solicitanții F. E. - T., B. E. - C. și M. L. – M. nu a rezultat dovada proprietății asupra pădurii Dițești (.), cu toate acestea, comisia locală a propunând înscrierea, în Anexa nr.37, a solicitanților, cu suprafața de 876,62 ha., prin Hotărârea nr.6810/03.06.2009, C. Județeană validând această anexă.

În dovedirea calității de moștenitori, solicitanții au depus la dosar documente care atestă doar calitatea de moștenitori ai defunctei F. M. și, nicidecum, de pe urma fraților acesteia și, mai mult decât atât, sora sa - Senta Bossy era în viață la data depunerii cererii, astfel că, reclamata a apreciat că moștenitorii defunctei F. M. nu puteau fi îndreptățiți, în mod legal, la reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafețele de teren deținute de frații acesteia, întrucât, la data depunerii cererii, sora defunctei - Senta Bossy era în viață; solicitanții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai fraților defunctei F. M..

S-a mai constatat faptul că cererea nr.6061/2005 nu era însoțită de declarația prevăzută de art.10 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, încălcându-se astfel, prevederile legale.

Astfel, membrii comisiei locale au aprobat, în mod greșit, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 876,62 ha. teren vegetație forestieră, întrucât, în lipsa declarației, în mod legal, nu ar fi fost posibilă stabilirea întinderii dreptului de proprietate ai solicitanților, atât comisia locală, cât și ce județeană tratând, cu superficialitate, importanța declarației, prin modul în care au înțeles să verifice sau, mai degrabă, să nu verifice documentele în prezenta speță, context în care s-a arătat că, în aceeași ședință în care a fost analizată cererea solicitanților (din data de 03.06.2009), membrii comisiei județene au verificat, în alte dosare, existența/inexistența acestei declarații, precum și conținutul său.

Nu în ultimul rând, reclamanta a menționat faptul că, în speță, comisia județeană a validat dreptul de proprietate al solicitanților asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 876.62 ha., deși documentele existente la dosar nu clarificau situația reconstituirilor, motiv pentru care s-a apreciat că validarea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 876,62 ha. pentru solicitanții F. E. - T., B. E. - C. și M. L. - M. s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale.

În concluzie, din verificările efectuate cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră situate în ., a rezultat faptul că, în anul 2006, C. L. de Fond Funciar Măgureni a aprobat reconstituirea dreptului de proprietăți solicitanților F. E. – T., B. E. - Constanta și M. L. - M., deși aceștia

nu erau îndreptățiți, potrivit legii, la astfel de reconstituiri, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat prin cererea nr.6061/ 30.08.2005; solicitanții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai defunctului N. G. C., fapt care nu le putea conferi dreptul, în mod legal, la reconstituirea dreptului de proprietate pențru întreaga suprafață de teren forestier; C. Județeană pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a validat dreptul de proprietate al solicitanților asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 876.62 ha., deși documentele existente la dosar nu clarificau situația reconstituirilor.

Și pârâta B. E. – C. - prin mandatar B. M. - E. a formulat, în baza art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente în cauză.

Ca și chestiune prealabilă care privește cadrul procesual, pârâta a arătat că, în cursul anului 2010, fratele său - pârâtul F. E. - A. a decedat, moștenitoare fiind a și pârâta M. L. – M., în calitate de surori și soția supraviețuitoare - F. M., defunctul neavând copii.

De la înmormântarea fratelui său, pârâta B. E. - C. a rupt legătura de familie cu cumnata sa - F. M., astfel încât, nu cunoaște dacă, în prezent, mai domiciliază la vechea adresa din București ..3, ., ., context în care, urmează ca instanța să dispună efectuarea de verificări în acest sens la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanelor București - Sector 4 pentru a stabili actualul domiciliul al cumnatei sale, precum și la Primăria București - Sector 4 pentru a comunica o copie a certificatului de deces al fratelui său.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților a solicitat constatarea nulității absolute a H.C.J. nr.6810/03.06.2009 și anularea titlului de proprietate nr._/16.12.2009 emis în baza validării reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 876,_ ha. teren cu vegetație forestieră situat pe raza ., jud. P., întemeind, în drept, acțiunea pe dispozițiile art. III alin.1 lit. a) pct. VI din Legea nr.169/1997 și, în mod generic, pe prevederile Legii nr.18/1991, republicată, ale Legi nr.1/2000, ale Legii nr.247/2005 și ale H.G. nr.890/2005, fără să indice, în concret, raportat la articole din aceste legi, care sunt nerespectările/încălcările legale care ar determina nulitatea absolută a celor două acte.

În urma studierii documentelor puse la dispoziție de C. L. de Fond Funciar Filipeștii de P., reclamanta a ajuns la concluzia că reconstituirea dreptului de proprietate s-ar fi făcut nelegal, către persoane care nu erau îndreptățite conform legii, întrucât nu ar fi deținut, anterior, în proprietate astfel de terenuri.

Astfel, referitor la calitatea de moștenitori legali ai defunctului N. G. C., pârâta a învederat că, împreună cu ceilalți doi pârâți, sunt nepoții defunctului, bunicul lor fiind unul din cei 4 copii pe care G. C. (Nababul) i-a avut cu E. B..

Bunicul a moștenit moșia de la Filipeștii de P. împreună cu pădurea, prin testament, la moartea tatălui său, în anul 1913 și, tot prin testament, au moștenit întreaga avere, inclusiv pădurea de la Filipeștii de P. și copiii defunctului N. C.: S. N. C., Senta Bossy, A. (A.) C. și F. M., cei trei pârâți fiind copiii defunctei F. M. - una din fiicele defunctului N. C. care a decedat în luna aprilie 1944, succesiunea fiind deschisă la data decesului, însă dezbaterea acesteia nu s-a finalizat, deoarece toată averea a fost preluată de regimul comunist, iar o parte dintre moștenitori au fost obligați de împrejurări să părăsească România.

La data decesului bunicului, erau în viață doar trei din cei patru copii, întrucât, A. C. a fost dat dispărut în război, în bătălia de la Stalingrad și nu s-a mai întors în țară, niciodată.

Pârâții au depus, împreună, cu cererea de reconstituire, un arbore genealogic întocmit de M. C. în cartea „Monografia Cantacuzinilor” din care se văd, foarte clar, gradele de rudenie pe linia lui G. C. - Nababul care sunt susținute cu acte de stare civilă și testamente.

Statul Român a preluat averea bunicului, ca succesiune nepartajată de moștenitorii legali, astfel încât, toate actele de preluare întocmite la acel moment îl evidențiază pe defunct ca proprietar, chiar dacă el nu mai era în viață, astfel că, susținerea reclamantei n sensul că bunicul nu mai putea fi considerat proprietar deposedat este neîntemeiată, întrucât, statul a preluat succesiunea, în întregul său, cea ce înseamnă că defunctul era persoana deposedată, iar nu moștenitorii.

Mama pârâților - defuncta F. M. a decedat la data de 20.12.1981, iar după publicarea în M.O. a Legii nr.247/2005, s-au dat mandate, în formă autentică, numiților C. C. - M. și B. M. - E. pentru a efectua toate demersurile legale în vederea obținerii reconstituiri dreptului de proprietate pentru toate proprietățile preluate de Statul Român de la N. G. C., nefiind revocate acele mandate, fiind și în prezent valabile, așa cum rezultă din certificatul eliberat de CNARNN - INFONOT - Registrul N. Notarial de Evidență a Procurilor și Revocărilor acestora.

La data de 30.08.2005, mandatarul C. C. - M., prin avocat delegat, a depus cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru proprietățile preluate de la defunctul N. C., comunicat pe calea executorului judecătoresc Trifina și T., cererea fiind înregistrată sub nr.6061/30.08.2005 la Primăria ., jud. P., însoțită de acte care dovedeau atât vocația de moștenitor legal (certificat de moștenitor, acte de stare civilă), cât și dovada dreptului de proprietate (inventar succesoral din anul 1947 și testamentul bunicului).

P. cererea formulată, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de 780,97 ha. pădure și 60 ha. pășune, la momentul formulării cererii avându-se în vedere suprafața de pădure care rezulta din inventarul succesoral depus la organele fiscale în anul 1947 - 1948, în vederea dezbaterii succesiunii, cu precizarea că pârâții sunt singurii moștenitori ai defunctului N. G. C. care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr.247/2005.

Tot la data de 30.08.2005, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (prin aceeași mandatar și avocat) înregistrată sub nr.6062/2005 la Primăria . și verișoarele pârâtei - C. I. - E. și Rosetti - Balașa S. – moștenitoare ale defunctului G. C. - fratele bunicului N. G. C., I. fiind fiica defunctului C. G., iar S. Rosetti era fiica defunctului C. A. - fiii defunctului C. G..

Reclamanta a făcut confuzie gravă între moștenitori, deoarece cele două cereri depuse privesc succesiuni diferite, cu proprietăți și moștenitori diferiți, pârâta B. E. - C. și frații săi solicitând pădurea Dițești - Roșioara care a aparținut bunicului N. C., în timp ce, verișoarele au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru pădurea Arionoaia în suprafață de 200 ha. și pădurea Măgura Dițești în suprafață de 8,34 ha.

Deși, inițial, s-a validat de către C. L. Filipești de P., ulterior, s-a constatat, față de actul de preluare de la Arhivele Statului Dâmbovița, prezentat la comisie, faptul că amplasamentul pădurii ar fi pe raza jud. Dâmbovița, fiind administrat de Ocolul Silvic Moreni, C. Județeană P. a invalidat hotărârea inițială și a trimis dosarul la C. L. de Fond Funciar Moreni - Dâmbovița.

Reclamanta a făcut o gravă confuzie și eroare între cele două cereri și succesiuni care nu au legătură una cu cealaltă, iar motivația, în fapt, invocată în susținerea cererii de nulitate a reconstituirii făcute pentru defunctul N. C. nu are relevanță și trebuie înlăturata, înscrisurile depuse de reclamantă neavând legătura cu cererea și obiectul acestui dosar.

La data de 20.12.2006, C. L. de fond funciar Filipeștii de P. a luat în discuție cererea precizată și a validat-o pentru suprafața de 895,95 ha. teren cu vegetație forestieră, după depunerea unui înscris nou obținut de la Arhivele Statului P. din care rezultă faptul că, în anul 1949, suprafața pădurii Dițești preluată de la autorul pârâților era de 895,95 ha.

La ședința comisiei din acea dată, a fost prezent și numitul Ș. O. - reprezentantul Direcției Silvice P. care a fost de acord cu validarea întregii suprafețe de 895,95. și a semnat procesul - verbal de ședință, fără obiecțiuni.

C. a analizat actele depuse de solicitanți care dovedeau suprafața de pădure care urma să fie reconstituită și, considerând faptul că procesul - verbal din data de 02.06.1949 eliberat de Arhivele Statului P. face dovada deplină a suprafeței de pădure preluată de stat de la N. C., a analizat și actele existente la comisie prin care s-au făcut mai multe vânzări de pădure, a ajuns la concluzia că acele acte de vânzare din anul1934 sunt nerelevante datorită datei, iar cele încheiate în anul 1947 vizează amplasamente situate pe raza Mun. Moreni.

De altfel, deși în inventarul succesoral întocmit în 1947 - 1948 se menționa suprafața de 780,97 ha. pădure, în inventar mai apar și alte terenuri neproductive și prund de gârlă care fac parte tot din fondul forestier, astfel încât, suprafața de pădure preluată efectiv de stat a fost mai mare de 780,97 ha.

Din studiul actelor de vânzare - cumpărare depuse de reclamantă, cel puțin o parte dintre ele sunt ilizibile, ca scris, iar altele nu au legalizarea și transcrierea la Tribunalul P., toate fiind încheiate în aceeași zi, o dovadă a faptului că suprafața de teren reconstituită nu a conținut și suprafețele de teren vândute reprezentând faptul că reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament și nu exista alte proprietăți suprapuse peste suprafața de teren reconstituită pentru N. C..

Mai mult decât atât, odată cu publicarea Legii nr.204/23 iunie 1947 privind apărarea patrimoniului forestier, toate proprietățile imobiliare forestiere au fost declarate indivizibile, astfel încât nu se mai puteau vinde suprafețe mici, decât proprietatea, în întregul său, cu respectarea dreptului de preempțiune al statului socialist.

Tot prin această lege s-a introdus obligativitatea efectuării măsurătorilor și ridicărilor topo pentru toate pădurile, iar împrejurarea că în procesul - verbal din data de 02.06.1949 prin care pădurea most. N. C. din Filipeștii de P. care era predată Ocolului Silvic Moreni avea suprafața de 895,95 ha. dovedește că suprafața era corecta, întrucât, a fost măsurată în prealabil.

După ce suprafața de 895,95 ha. a fost validată prin Hotărârea nr.5050/02. 02.2007, s-a procedat la predarea amplasamentului de către Ocolul Silvic Câmpina, pentru a fi efectuate măsurători topografice, pe cheltuiala exclusivă a pârâților și, deoarece terenurile care compun fondul forestier al Ocolul Silvic Câmpina nu au fost măsurate niciodată, suprafețele de teren fiind aproximative, rezultând din actele de preluare, după măsurătoarea cadastrală s-a constat faptul că s-a predat, în fapt, o suprafață de teren mai mică, de 895,95 ha., cât a fost validată, iar în interiorul pădurii s-au găsit enclave pe care se aflau sonde din proprietatea OMV Petrom ce nu făceau parte din fondul forestier, context în care, comisia locală a fost nevoită să solicite comisiei județene îndreptarea erorii materiale din H.C.J. nr.5050/2007 privind suprafața de teren reconstituită, conform suprafeței de teren găsită la măsurători de 876,62 ha., sens în care s-a emis H.C.J nr.6810/03.06.2009.

Având în vedere situația de fapt expusă, raportată la actele depuse atât de reclamantă, cât și de pârâta B. E. - C., s-a solicitat a se aprecia ca susținerile reclamantei sunt neîntemeiate și denotă o înțelegere greșită a documentelor studiate și o cunoaștere insuficientă a dispozițiilor legale în materia fondului funciar.

În cuprinsul motivării în fapt, reclamanta susține că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 876,6215 ha. s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale (fără a le și indica) in condițiile n care, nu ar fi dovedit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 876,6215 h., deoarece, u fost identificate contracte de vânzare - cumpărare din anii 1934 - 1947 prin care defunctul N. C. sau moștenitorii acestuia ar fi înstrăinat diferite suprafețe de pădure, iar comisia nu ar fi clarificat situația juridică din acest punct de vedere, în opinia reclamantei neputându-se valida, dacă situația juridică a terenului nu era clarificată, ceea ce constituie un motiv de nulitate.

Susținerea reclamantei este, în opinia pârâtei, neîntemeiată, deoarece comisia a efectuat aceste verificări, actele depuse de reclamantă pentru vânzări, făcute în anul 1934, de către defunctul însuși neputând avea relevanță în cauză, datorită datei la care au fost făcute, pentru celelalte contracte de vânzare - cumpărare făcute în luna mai 1947, considerându-se că nu pot influenta suprafața ce rezultă din acte, având în vedere faptul că actul depus de pârâți prezintă suprafața preluată la nivelul anului 1949, iar ocolul silvic nu a menționat că ar exista suprapuneri cu alte proprietăți reconstituite, deja, conform Legii nr.1/2000, vechiul amplasament fiind liber.

Astfel, comisia a înțeles să clarifice situația juridică a terenului și să respecte dispozițiile legale, cu precizarea că, pentru diferența de teren de la 876,6215 ha. până la 895,95 ha. cât s-a preluat de stat, adică 19,33 ha., comisia nu a mai făcut punerea în posesie pe terenul situat pe raza altei localități, deoarece pârâții au renunțat la această suprafață.

Întrucât, proprietățile defunctului N. C. au fost moștenite de la tatăl său, inclusiv această pădure, iar nu cumpărate de defunct, este evident că nu se pot depune acte de proprietate în sens de contracte de vânzare - cumpărare, pentru că ele nu exista, proprietatea transmițându-se, prin moștenire, astfel încât, dovada proprietății o reprezintă testamentele de la G. C. și N. C..

În consecința, pârâta B. E. – C. apreciat că a făcut dovada dreptului de proprietate, printr-un act de proprietate - testamentul, al cărui conținut a fost confirmat prin inventarul succesoral și extrasul din amenajamentul silvic, testamentul făcând dovada dreptului de proprietate, fiind un act de proprietate, în sensul art.644 C.civ. potrivit căruia Proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenții și prin tradițiune”.

Cât privește alegația în sensul că, în dovedirea calității de moștenitori, pârâții au făcut doar dovada faptului că sunt moștenitorii defunctei F. M., iar nu și dovada calității de moștenitori ai fraților mamei lor, astfel încât, comisia locală de fond funciar a greșit validând întreaga suprafață, întrucât, trebuia să valideze doar 1/3 cât ar fi avut dreptul, în opinia reclamantei, s-a menționat că, au fost singurii moștenitori ai defunctului N. C. care au formulat cerere de reconstituire, în baza Legii nr.247/2005, formulând cerere, în calitate de nepoți - descendenți direcți care vin la moștenire, prin reprezentarea mamei lor decedate - defuncta F. M., nesusținând niciun moment că ar fi moștenitorii celorlalți copii ai defunctului N. C. - Senta Bossy și Ș. C., pentru că nu sunt, aceștia având proprii lor moștenitori care nu au făcut cerere în cauză.

Întrucât, pârâții sunt singurii moștenitori care au formulat cerere de reconstituire, în conformitate cu disp. art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, sunt și singurii moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctului N. C., cărora le revine, conform legii, întreaga succesiune.

C. locală de fond funciar nu are competența legală de a stabili cotele succesorale și nici de a împărți succesiuni, între moștenitori, așa cum susține reclamanta, iar în consecință, comisia nu a greșit cu nimic prin faptul că a validat integral și, nu doar 1/3, cât susține reclamanta că li s-ar fi cuvenit, din adresele depuse la dosar de reclamantă rezultând, foarte clar, că nu există vreo reconstituire pe numele Sentei Bossy pentru pădure pe raza . și, cât timp aceeași suprafață nu s-a reconstituit de două ori, reconstituirea dreptului de proprietate doar pe numele pârâților este legală.

Reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de pădure de 876,6215 ha. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, și anume: art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.18/1991, art.11 alin.1 și 8 art.61 alin.1 din H.G. nr.890/2005.

Un al treilea motiv de nulitate absolută a reconstituirii îl reprezintă,în susținerile reclamantei, lipsa declarației prev. de art.10 alin.2 din Legea nr.18/1991 care „în alte dosare a fost verificată în mod expres de către C. Județeană în ședința din 04.05._, acest motiv de încălcare a legii și de nulitate neexistând, de fapt, întrucât, textul de lege invocat - art.10 alin.2 din Legea nr.128/1991- nu este aplicabil în speță, fiind vorba despre teren cu vegetație forestieră.

Obligativitatea depunerii declarației prev. de art.10 alin.2 din Legea nr.18/ 1991 viteaza numai reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile arabile, pentru că, în cazul terenurilor arabile, suprafața reconstituită era limitată la 50 ha. pentru persoana deposedată, fiind evident că, în alte cazuri, unde s-a validat teren arabil, comisia să fi verificat, în mod expres, existența declarației, deoarece era obligată.

Aceasta nu înseamnă că, neverificarea existenței declarației, reprezintă automat o încălcare a legii, cât timp depunerea declarației nu este prevăzută de lege și pentru pădure.

Din punct de vedere procedural și procesual, pârâta B. E. – C. a arătat că reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților solicită a se constata nulitatea absolut a H.C.J. nr.6810/03.06.2009 întemeiată pe disp. art. III alin.1 lit. a) pct. VI din Legea nr.169/1997, nulitate care, în opina sa, nu are aplicabilitate în cauză, deoarece: Hotărârea Comisiei Județene nu este un act întocmit conform legislației civile (act juridic civil) în sensul art. III alin.1 din Legea nr.169/1997, ci este un act administrativ, a cărui contestare este supusă unei proceduri speciale, respectiv plângerea la instanța de judecată în termen de 30 de zile de la validare, în acest sens pronunțându-se și CEDO în cauza I. C. împotriva României.

Sub acest aspect, pârâta a apreciat că acțiunea în constatarea nulității absolute a H.C.J. nr.6810/2009 este inadmisibilă, invocând excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, această hotărâre vizând doar o îndreptare de eroare materială.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere privind anularea titlului de proprietate nr._/16.12.2009, având în vedere formularea lui (în sensul că se cere anularea și nu nulitatea titlului), dar și faptul că, din motivarea, în fapt, ar rezulta o nulitate relativă și nu una absolută, pârâta a înțeles să invoce și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât, nu este persoană vătămată în drepturi, dacă se discută de o nulitate relativă, acțiunea în anulare fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani, astfel încât ar fi și tardivă.

Pârâta B. E. – C. a invocat și excepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni, deoarece, potrivit art. III alin.2 din Legea nr.169/ 1997 „Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, A.N.R.P. și de alte persoane interesate care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun”, solicitându-se ca reclamanta să precizeze și să dovedească care este „interesul legitim” în promovarea acestei acțiuni, în condițiile în care, conform legii, interesul legitim dă legitimare procesuală activă celui care promovează o asemenea acțiune.

În dovedirea susținerilor sale, pârâta B. E. - C. a depus la dosarul cauzei, în copie, testamentul din luna noiembrie 1912, cererile nr.743/25. 08.2005 și 10.04.2006, extrasul Direcției Regionale Silvice Ploiești, adresa nr._ /08.02.2012, titlul de proprietate nr._/14.12.2009, procesul - verbal de punere în posesie nr.105/15.09.2009, testamentul din data de 04.05.1941, certificatul de moștenitor nr.208/1998, declarația de notorietate aut. sub nr.3635/ 2003, acte de stare civilă.

În temeiul art.201 alin.2 Teza I C.pr.civ., reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților a depus răspuns la întâmpinările formulate de pârâtele B. E. – C. și C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Filipeștii de P. (f.687 – vol. II) prin care a arătat, cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpinainvocată de pârâta C. L. de Fond Funciar Filipeștii de P. că prevederilor art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, reglementează competența judecătoriei în materia plângerilor formulate împotriva hotărârii comisiei județene, a modificării sau anularii acesteia.

În acest sens sunt și prevederile art.44³ alin.2 din același act normativ conform cărora „împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei circumscripție este situat terenul ...”.

Față de susținerile pârâtei cu privire la aplicabilitatea art.63 din Legea nr.18/ 1991 potrivit căruia prezentul litigiu se judecă conform dreptului comun, reclamanta a învederat faptul că principiului „specialia generalibus derogant” stabilește că un asemenea litigiu se judecă conform legii speciale (Legea nr.18/1991, republicată) și nu a procedurii de drept comun, motive în raport cu care s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpina.

Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, invocate pârâta B. E. - C., reclamanta a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate, având în vedere că, potrivit prevederilor art. III alin.2 din Legea nr.169/1997 „Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, A. Națională pentru R. Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun”.

Față de textul legal sus – menționat, se poate deduce, cu ușurință, faptul că A. are calitate procesuală activă în prezenta cauză, iar justificarea interesului său rezidă tocmai în calitatea sa, respectiv atribuțiile acesteia în ceea ce privește finalizarea procedurii de soluționare a dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților (dispozițiile art.2 lit. a, b, e, h și i din H.G. nr.250/2013).

Potrivit dispozițiilor legale, A.N.R.P are atribuții de coordonare și control cu privire la modul de aplicare a legislației din domeniul restituirii proprietății funciare și asigură aplicarea unitară a acesteia.

Nu în ultimul rând, reclamanta a menționat faptul că, potrivit prevederilor art. III alin.2 din Legea nr.169/1997, interesul trebuie justificat de alte persoane, iar nu de A. Națională pentru R. Proprietăților.

În ceea ce privește afirmația pârâtei B. E. – C. cu privire la tardivitatea solicitării de anulare a titlului de proprietate, s-a învederat faptul că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat constatarea nulității absolute a H.C.J. nr.6810/03.06.2009 și a tuturor actelor subsecvente acesteia.

P. urmare, se poate deduce cu ușurință faptul că reclamanta a solicitat și nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/16.12.2009 și, fiind o excepție de ordine publică este imprescriptibilă.

În continuare, reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților a reiterat susținerile din răspunsul la întâmpinările formulate de pârâți, astfel cum sunt detaliate la f.495 – vol. II.

Față de cererea formulată de reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților privind introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului F. E. - T. - A., decedat în cursul anului 2010, conform susținerilor inserate în întâmpinarea formulată de pârâta B. E. – C. (f.706 - vol. II) - corect fiind, la data de 16.09.2007, potrivit sentinței civile nr.1896/28.03.2008 a Judecătoriei Sectorului IV București - Secția Civilă (f.708 – 716, vol. II), respectiv a numitei F. M., în calitate de soție supraviețuitoare, potrivit adresei nr. S.2.2/153/3/07.04.2015 eliberată de Primăria Sectorului 4 București (f.707 – vol. II), la termenul de judecată din data de 18.05.2015, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a acesteia (f.729 – vol. II).

P. sentința civilă nr.2703/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de pârâta C. Județeană pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului P. – Secția I Civilă, reținându-se că, prezenta pricină are ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene P. nr. 6810/03.06.2009 și anularea titlului de proprietate nr._/16.12.2009.

Legea nr.18/1991 stabilește, în mod expres, competența materială în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul doar în privința plângerilor întemeiate pe prevederile art.53, art.56 și art.64 din lege, fără a menționa o anume competență materială pentru soluționarea acțiunilor în anularea sau constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate ori a celorlalte acte de reconstituire emise în cadrul procedurii reconstituirii dreptului de proprietate.

P. decizia nr.1/1997, Curtea Supremă de Justiție a stabilit, cu majoritate de voturi, că instanța căreia îi revine competența materială de a soluționa cererile în anularea titlului de proprietate este judecătoria, dar potrivit art.95 pct.1 C.pr.civ., tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date, prin lege, în competența altor instanțe, astfel că, față de art. III alin.2 din Legea nr.169/1997, în prezent, soluționarea cererilor având ca obiect nulitatea titlului de proprietate aparține tribunalului, ca instanță de drept comun.

De asemenea, art.101 C.pr.civ. stabilește că, în cazul cererilor privind constatarea nulității absolute sau anularea unui act juridic, pentru stabilirea competenței, se va ține seama de valoarea obiectului acestuia.

Totodată, potrivit art.94 pct.1 lit. k) C.pr.civ., în forma actualizată la data de 20.04.2015, judecătoriile judecă, în primă instanță, orice fel de cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 lei, indiferent de calitatea părților - profesioniști sau neprofesioniști.

Față de aceste dispozițiile legale coroborate cu art.101 C.pr.civ., competența de soluționare a prezentei cereri având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii comisiei județene și a titlului de proprietate aparține tribunalului raportat la valoarea obiectului litigiului care, în mod evident, este peste 200.000 lei (876,62 ha. teren cu vegetație forestieră x 0,9 lei/mp. raportat la valoarea de circulație a acestui teren, conform expertizei privind valoarea de circulație a bunurilor imobile din jud. P. pe anul 2015), respectiv suma de 7.889.580 lei.

În acest sens, s-a avut în vedere și sentința nr.36CC/13.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești prin care s-a stabilit competența materială în favoarea Tribunalului P. în soluționarea conflictului negativ de competență în cauza formulată de reclamanta de A. Națională pentru R. Proprietăților având ca obiect nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Județene P. nr.5510/ 13.07.2010 și anularea titlurilor de proprietate nr._/10.10.2007 și nr._/ 22.02.2008 pentru terenul forestier în suprafață de 388 ha.

Având în vedere cele reținute, în baza art.129 alin.2 pct.2 rap. la art.132 pct. 3 C.pr.civ., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Câmpina, invocată de pârâta C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor și, pe cale de consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului P. - Secția I civilă.

Primindu-se dosarul la Tribunalul P. - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 17.07.2015, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților litigante.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:

Potrivit art.248 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii”.

Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P., invocată de aceasta prin întâmpinare, motivat de faptul că, raportat la petitele cererii de chemare în judecată cu care a fost investită instanța - constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene P. nr.6810/03.06.2009 cu privire la validarea poziției nr.1 din Anexa nr.37 și a tuturor actelor subsecvente acesteia cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, în baza cererii depusă de pârâții F. E. - T. - A., M. L. – M. și B. E. - C., cerere înregistrată sub nr.6061/30.08.2005 la Primăria ., precum și anularea titlului de proprietate nr._/16.12.2009 emis în favoarea acelorași pârâți pentru suprafața de teren de 876,6215 ha. cu vegetație forestieră, comisia locală neemițând hotărârea a cărei nulitate absolută se solicită a se constata pe calea prezentului demers judiciar și nici nu are atribuții, potrivit legilor fondului funciar, pentru emiterea titlurilor de proprietate, art.5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din data de 04.08.2005 prevede, la lit. a) „comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții: preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii”; lit. b) „verifică, în mod riguros, îndeplinirea condițiilor prevăzute la art.9 alin.4 și 5 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art.6 din Legea nr.1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare”; lit. h) „înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii”.

Așadar, chiar dacă, într-adevăr, comisia locală nu a emis Hotărârea nr.6810/ 03.06.2009, ci pârâta C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor și nici nu are atribuții, potrivit legilor fondului funciar, în ceea ce privește emiterea titlurilor de proprietate, atât hotărârile date de comisiile județene, cât și titlurile de proprietate emise de aceste din urmă comisii au la bază documentațiile întocmite de comisiile locale de fond funciar care le înaintează, spre aprobare și validare, conform legii, comisiilor județene, cu precizarea că, potrivit art.52 alin.1 Teza I din Legea nr.18/1991, actualizată „în sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă” și are, conform alin.2 al aceluiași articol, în limitele competenței sale și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă, context în care va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P., invocată de aceasta.

Referitor la excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând constatarea nulității absolute a H.C.J. P. nr.6810/30.06.2009, invocată prin întâmpinare de pârâta B. E. - C., motivat de faptul că hotărârea în discuție nu ar fi un act întocmit, potrivit legislației civile (act juridic civil), în sensul art. III alin.1 din Legea nr.169/1997, ci un act administrativ, astfel încât, contestarea unui asemenea act ar fi supusă unei proceduri speciale, respectiv plângere adresată instanței competente, în termen de 30 de zile de la validare, tribunalul constată că Legea nr.18/1991 stabilește, în mod expres, competența materială în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul doar în privința plângerilor întemeiate pe prevederile art.53, art.56 și art.64 din lege, fără a menționa o anume competență materială pentru soluționarea acțiunilor în anularea sau constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate ori a celorlalte acte de reconstituire emise în cadrul procedurii reconstituirii dreptului de proprietate, cum este H.C.J. nr.6810/30.06.2009, iar nu H.G. 6810/2009, cum s-a menționat în întâmpinare.

În speță, solicitându-se a se constata nulitatea absolută a H.C.J. nr.6810/30. 06.2009, înseamnă că, din punct de vedere al regimului juridic al nulității absolute, aceasta poate fi invocată de orice persoană care are un interes, fiind imprescriptibilă, putând fi intentată oricând, indiferent de timpul scurs de la data întocmirii actului, iar nu numai în termen de 30 de zile de la validare (nb. cazul nulității relative).

P. aceste considerente, reținându-se că o hotărâre emisă de comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este un act juridic civil, exprimând o manifestare de voință cu intenția de a produce efecte juridice, înscriindu-se, așadar, în sfera actelor emise în cadrul procedurii reconstituirii dreptului de proprietate, este evident că, în cauza dedusă judecății, formularea capătului de cerere vizând constatarea nulității absolute a H.C.J. nr.6810 /30.06.2009 este admisibil pe calea prezentului demers judiciar, nefiind însă întemeiat, aspect care va fi analizat pe fondul cauzei, context în care va fi respinsă excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând constatarea nulității absolute a H.C.J. P. nr.6810/30.06.2009, invocată prin întâmpinare de pârâta B. E. - C. .

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei A. Națională pentru R. Proprietăților referitor la capătul de cerere vizând anularea titlului de proprietate nr._/16.12. 2009, întrucât nu ar fi o persoană vătămată în drepturi, excepție invocată, de asemenea, prin întâmpinare de pârâta B. E. – C., se constată că, potrivit prevederilor art. III alin.1 și alin.2 din Legea nr.169/27 octombrie 1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, sunt lovite de nulitate absolută, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, conform legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, nulitatea putând fi invocată de primar, prefect, A. Națională pentru R. Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care au plenitudine de competență.

Pe cale de consecință, este evident că reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților poate promova o acțiune vizând, inclusiv, anularea unui titlu de proprietate, împrejurarea în care va fi respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.

Referitor la excepția lipsei de interes a reclamantei A. Națională pentru R. Proprietăților în inițierea prezentului demers judiciar, se constată că interesul legitim trebuie privit din perspectiva faptului că nulitatea invocată este o nulitate absolută, instituită de legiuitor cu scopul de a ocroti un interes public, general, interes care, în speță, este acela de a înlătura din sfera juridică a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, a celor emise în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri.

Este evident că persoana care solicită constatarea nulității absolute trebuie să justifice și un interes personal și direct, legitim, născut și actual.

În acest sens, I.C.C.J. - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în considerentele Deciziei nr.15 din 17 octombrie 2011 care pot fi reținute și în cauza de față, mutandis mutatis, a arătat că „stabilind că nulitatea actelor la care se referă alin. (1) poate fi invocată „și de alte persoane care justifică un interes legitim”, art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, nu face altceva decât să transpună, într-un caz particular, acela al actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar, regula de drept comun potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, respectiv fie de părțile actului juridic și avânzii-cauză ai părților, fie de terți care se pretind prejudiciați prin actul atacat, fie de organele expres prevăzute de lege.

Pe planul dreptului procesual, regula enunțată justifică legitimare procesuală activă în acțiunile în constatarea nulității absolute întemeiate pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, în privința oricărei persoane care justifică un interes legitim, indiferent dacă aceasta a fost sau nu parte în procedura legii speciale a fondului funciar în care au fost emise actele atacate.”

Așadar, este fără putință de tăgadă împrejurarea că, în speță, reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților justifică un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni, interes care rezidă tocmai în atribuțiile acestei instituții în ceea ce privește finalizarea procedurii de soluționare a dosarelor întocmite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, având atribuții de coordonare și control cu privire la modul de aplicare și interpretare a legislației din domeniul proprietății funciare, urmărind aplicarea unitară a acesteia, context în care va fi respinsă excepția lipsei de interes a reclamantei.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării capătului de cerere vizând anularea titlului de proprietate nr._/16.12.2009, în opinia pârâtei B. E. - C., această solicitare fiind supusă termenului general de prescripție de 3 ani, tribunalul reține că acțiunea pentru anularea titlului de proprietate (nb. în realitate, solicitându-se constatarea nulității absolute a H.C.J. nr. 6810/30.06.2009, este evident că s-a intenționat a se cere și nulitatea absolută a actului subsecvent reprezentat de titlul de proprietate nr._/16.12.2009), nu este supusă vreunui termen de prescripție, fiind așadar imprescriptibilă, fiind o cererea având ca obiect modificarea unui titlu de proprietate, motiv pentru care va fi respinsă și această excepție.

Pe fondul cauzei, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, potrivit „Declarației moștenitorilor lui N. G. C.” înregistrată la Arhivele Naționale sub nr.1.049.587/29.06.2004 (f.655 – 663, 675 - vol. II), la data de 19.04.1944, a încetat din viață N. G. C., fiul lui G. și E., ns. la data de 04.03.1868, de pe urma căruia au rămas ca moștenitori legali Ș. N. C. – fiu, M. G. F. – fiică, A. N. C. – fiu dispărut în luptele de la Stalingrad și Senta Bossy – fiică.

M. F. (născută „C.” la data de 19.12.1901) a decedat la data de 13.07.1987 (f.16, 19 – vol. I) a fost căsătorită cu F. G. (f.19 – vol. I), din această căsătorie rezultând copiii: M. L. – M. (născută „F.” la data de 04.02.1929 (f.17, 18 – vol. I), F. E. - T. – A., ns. la data de 07.06.1934 și decedat la data de 16.09.2007 (f.20 – vol. I) și B. E. – C. (născută „F.” la data de 31.08.1924 (f.21, 22 – vol. I).

Conform certificatului de moștenitor nr.208/03.12.1998, la data de 21.12. 1981, a decedat F. G. I. D. de pe urma căruia au rămas ca moștenitori: F. M., decedată la data de 13.07.1987, în calitate de mamă care a acceptat tacit succesiunea, cu o cotă de 1/4; M. L. – M., în calitate de soră care a acceptat tacit succesiunea, cu o cotă de ¼; B. E. – C., în calitate de soră care a acceptat tacit succesiunea, cu o cotă de ¼ și F. E. - T. – A., F. E. - T. – A., decedat la data de 16.09.2007, în calitate de frate care a acceptat tacit succesiunea, cu o cotă de ¼ (f.15 – vol. I).

Așadar, pârâții M. L. - M., F. E. - T. - A., decedat, de pe urma căruia a rămas ca moștenitoare legală F. M., în calitate de soție supraviețuitoare și B. E. – C. sunt descendenții lui C. M., căsătorită „F.” care, la rândul său, a fost fiica lui N. G. C. - frate cu G. C. (Nababul).

Potrivit testamentului întocmit la data de 29.03.1913 de tatăl lui N. G. C. – G. Gr. C., averea imobiliară rămasă de pe urma acestuia includea, printre alte proprietăți - vii și locuri virane - și „M. Filipeștii de P., cumpărată de la frații A., „tot în Districtul P.”.

Extrasul din Procesul – Verbal al Consilieratului Agricol al Județului P. din data de 02.06.1949 atestă luarea, în temeiul dispozițiilor Ordinului Direcției Silvice a Județului P. nr.3055/20.04.1949 și a prevederilor Decretului nr.83/ 01.03.1949, a Pădurii – fostă proprietate a lui N. Gh. C. de pe teritoriul . de 895,95 ha. denumită „Roșioara”, fișa 243 (f.37 – vol. I).

P. cererea înregistrată la Primăria . sub nr.6061/30. 08.2005, pârâții M. L. – M., F. E. - T. – A. și B. E. – C., în calitate de moștenitori ai defunctului N. C. – bunic, au solicitat, în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.1/2000, Legea nr.18/1991 și Legea nr.169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 780,97 ha. pădure și 60 ha. pășune - proprietate a autorului - N. C. situată în ., ., arătându-se că, din evidențele cadastrale rezultă faptul că, prin reforma agrară din anul 1945 (Legea nr.187/1945), statul a preluat moșia Dițești, având o suprafață de 840,97 ha. (f.555 – vol. II).

Ulterior, prin adresă înaintată Primăriei ., pârâții M. L. – M., F. E. - T. - A. și B. E. – C. au precizat notificarea, dat fiind procesul - verbal de preluare din data de 02.06.1949, în sensul că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 895, 95 ha. pădure (f.557 – vol. II), pentru ca, prin adresa înregistrată sub nr.4751/01.06.2009, să menționeze că sunt de acord cu propunerea Direcției Silvice P. – Ocolul Silvic Câmpina în sensul înlocuirii unei părți din amplasamentul de 881,97 ha. pădure cât mai este disponibil pe raza ., respectiv 5,3499 ha. (7,2296 ha.) cu un amplasament situat pe raza unei alte localități care va fi propus ulterior, iar pentru suprafața rămasă pe raza . de 876,62 ha. s-a solicitat eliberarea unui titlu de proprietate parțial, urmând ca suprafața totală de 19,33 ha. (diferența până la 895,95 ha.) să fie propusă și predată de Ocolul Silvic Câmpina pe raza altei localități (f.558 – vol. II).

P. procesul - verbal nr.6061/20.12.2006 întocmit de Primăria . s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea petenților M. L. – M., F. E. - T. – A. și B. E. – C., pentru suprafața de teren de 895,95 ha. pădure, suprafața de teren având categoria de folosință „pășune”, făcând obiectul altei cereri (f.39 – vol. I).

Conform Hotărârii nr.5050/2007 a Comisiei Județene P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor Agricole și a celor Forestiere a fost validată propunerea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice și juridice, potrivit datelor cuprinse în Anexa nr.37 – poz. nr.1 – 895,95 ha., de pe urma autorului amplasamentului N. Gh. C., în favoarea solicitanților B. E. – C., M. L. – M. și F. E. - T. – A. (f.40, 41 – vol. I).

Procesul - verbal al ședinței pârâtei C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor din data de 03.06.2009 atestă votarea, cu unanimitate de voturi, a propunerii de diminuare a suprafeței de 895,95 ha. (validată prin H.C.J. nr.5050/2007) cu suprafața de 19,33 ha. care urmează a fi atribuită pe raza altei localități - Anexa nr.42, din lipsă de disponibil pe raza localității Filipeștii de P. și validarea actualei Anexe – poz.1, pentru suprafața de 876,62 ha. teren forestier (f.84 – vol. I).

Astfel, prin H.C.J. nr.6810/03.06.2009 emisă de C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a fost validată propunerea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P. privind îndreptarea unor erori sau omisiuni constatate cu privire la stabilirea suprafețelor de teren care se atribuie, în proprietate, persoanelor îndreptățite, după caz, conform datelor cuprinse în Anexa nr.37 - poz. 1 – def. N. G. C. = 876,62 ha., anulându-se anexa inițială și poziția respectivă (f.117, 118 – vol. I).

În aceste condiții, la data de 15.09.2009, pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P. a eliberat, pe numele moștenitorilor defunctului N. Gh. C. - B. E. – C., F. E. - T. – A. și M. L. – M., procesul - verbal de punere în posesie nr.7920 în baza căruia au fost declarați puși în posesie asupra terenului în suprafață totală de 876,62 ha. cu vegetație forestieră (f.118 – 123, vol. I), acest înscris purtând atât ștampila Ocolului Silvic Câmpina, cât și semnătura reprezentantului acestei instituții, nefiind formulate, de forurile abilitate, obiecțiuni cu privire la mențiunile procesului – verbal.

Potrivit titlului de proprietate nr._/16.12.2009 eliberat de pârâta C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor, moștenitorii defunctului N. Gh. C. - B. E. - C., F. E. - T. - A. și M. L. - M. au primit în proprietate o suprafață totală de 876 ha. și 6.215 mp. - teren cu vegetație forestieră situat în ., înscris semnat, de asemenea, fără obiecțiuni de Prefectul Județului P., de Subprefect și de reprezentanții Inspectoratului Silvic Teritorial P. și ai O.C.P.I. P. (f.153 – 159, vol. I).

Aceasta este situația – premisă de la care trebuie pornit în analizarea temeiniciei demersului judiciar inițiat de reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților vizând constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene P. nr.6810/03.06.2009 cu privire la validarea poziției nr.1 din Anexa nr.37 și a tuturor actelor subsecvente acesteia cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în baza cererii depusă de pârâții – persoane fizice, cerere înregistrată sub nr.6061/30.08.2005 la Primăria ., precum și anularea titlului de proprietate nr._/16.12.2009 emis în favoarea acelorași pârâți pentru suprafața de teren de 876,6215 ha. cu vegetație forestieră, motivele fiind următoarele: 1). nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat prin cererea nr.6061/30.08.2005; 2). solicitanții nu au făcut dovada calității de moștenitori de pe urma defunctului N. G. C., fapt care nu le putea conferi dreptul, în mod legal, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren forestier; 3). C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a validat dreptul de proprietate al solicitanților asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 876.62 ha., deși documentele existente la dosar nu clarificau situația reconstituirilor.

Astfel, referitor la primul motiv - nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat prin cererea nr.6061/30.08.2005 - cum s-a arătat în precedent, proprietățile defunctului N. G. C. au fost dobândite de acesta, prin moștenire, de la autorul său G. Gr. C., potrivit testamentului întocmit la de data de 29.03.1913, averea imobiliară rămasă de pe urma sa incluzând, printre alte proprietăți - vii și locuri virane - și „M. Filipeștii de P., cumpărată de la frații A., „tot în Districtul P.”, ceea ce înseamnă că, potrivit uzanțelor acelei epoci, testamentul - act juridic unilateral care exprimă intenția testatorului, făcea dovada dreptului de proprietate, conținutul acestuia fiind confirmat, implicit, prin inventarul succesoral și amenajamentul silvic, în acest sens putând fi invocate și prevederile art.644 C.civ. de la 1864 potrivit cărora „proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite, prin legate, prin convenții și prin tradițiune”.

Conform înscrisului intitulat „Extrasul din Procesul – Verbal al Consilieratului Agricol al Județului P. din data de 02.06.1949”, în temeiul dispozițiilor Ordinului Direcției Silvice a Județului P. nr.3055/20.04.1949 și a prevederilor Decretului nr.83/01.03.1949, s-a dispus preluarea Pădurii – fostă proprietate a lui N. Gh. C. de pe teritoriul . de 895,95 ha. denumită „Roșioara”, fișa 243.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv - solicitanții B. E. – C., F. E. - T. – A. și M. L. - M. nu ar fi făcut dovada calității de moștenitori de pe urma defunctului N. G. C., fapt care nu le putea conferi, în mod legal, dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren forestier – în considerentele prezentei sentințe s-a menționat și explicat, în mod detaliat, filiația de pe urma defunctului N. G. C., pârâții fiind singurii moștenitori ai acestuia care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza dispozițiilor Legii nr.247/ 2005, în calitate de nepoți care vin la moștenire, prin reprezentarea mamei lor predecedate F. (născută C.) M., iar nu în calitate de succesori ai celorlalți copii ai defunctului Senta Bossy sau Ș. C..

Cel de-al treilea motiv - pârâta C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor ar fi validat dreptul de proprietate al solicitanților asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 876.62 ha., deși documentele existente la dosar nu clarificau situația reconstituirilor, cu referire expresă la declarația prevăzută de art.10 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, – de asemenea, nu poate fi primit, în condițiile în care, textul de lege invocat prevede că „persoanele fizice și persoanele juridice cărora li s-a reconstituit sau li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, potrivit prezentei legi, precum și persoanele juridice care au în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole ori dețin, în orice mod, asemenea terenuri au obligația de a da secretarului consiliului local o declarație în care vor menționa suprafața de teren agricol atribuită sau, respectiv, deținută efectiv, în una sau mai multe localități, iar pentru persoanele fizice, și de la mai mulți autori”.

Textul de lege redat în precedent nu este, în mod evident, aplicabil în speța dedusă judecății, câtă vreme, face referire la terenuri având categoria de folosință „arabilă” și a căror suprafață era limitată la 50 ha. pentru persoana deposedată, în cauză, prin titlul de proprietate nr._/16.12.2009 emis de pârâta C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor în favoarea pârâților B. E. – C., F. E. - T. - A. și M. L. – M. fiind stabilit dreptul de proprietate al acestora asupra unui teren cu vegetație forestieră.

P. considerentele expuse în precedent, tribunalul constată că, în speță, nu există și, cu atât mai puțin, nu au fost dovedite pretinsele motive invocate de reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților care ar afecta legalitatea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului N. Gh. C. - B. E. - C., F. E. - T. - A. și M. L. – M. - prin prisma actelor emise în derularea procedurii, cu precizarea că, nu există elemente care să conducă la concluzia că un anumit comportament al pârâților s-ar afla, într-o oarecare măsură, la originea constatării nulității absolute a H.C.J. nr.6810/03.06.2009 sau a anulării titlului de proprietate nr._/16.12.2009 emis în favoarea acestora.

Nu în ultimul rând, se constată că, în cauza Toșcuță și alții vs. România (cererea nr._/03), cu efect obligatoriu pentru instanța de drept național, potrivit art.11 din Constituția României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut că, anularea de către instanțele judecătorești a titlurilor de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr.18/1991, motivată de fapte imputabile exclusiv autorităților, fără a se reține vreo culpă în sarcina beneficiarilor și fără a li se acorda alte terenuri sau despăgubiri, constituie o încălcare a art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție, chiar și în cazurile în care s-ar dovedi existența unor cauze de interes public care să justifice anularea.

Or, în prezenta cauză, reclamanta A. Națională pentru R. Proprietăților a solicitat constatarea nulității absolute a H.C.J. nr.6810/03.06. 2009, precum și anularea titlului de proprietate nr._/16.12.2009, motivat tocmai de faptul că reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului N. Gh. C. pentru suprafața de 876,_ ha. teren cu vegetație forestieră s-ar fi făcut cu încălcarea de către pârâta C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a prevederilor legale, fără a și proba reaua - credință a pârâților – beneficiari ai reconstituirii, context în care, constatându-se că acțiunea este neîntemeiată, urmează a fi respinsă ca atare.

Tribunalul va lua act de susținerea pârâților C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Filipeștii de P., B. E. - C. și M. L. – M., în sensul că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de Fond Funciar a ., invocată de aceasta prin întâmpinare (f.269 – vol. I).

Respinge excepțiile inadmisibilității capătului de cerere vizând constatarea nulității absolute a H.C.J. nr.6810/30.06.2009, a lipsei calității procesuale active a reclamantei A.N.R.P., a lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii și a tardivității capătului de cerere vizând anularea titlului de proprietate nr._/ 16. 12.2009, invocate prin întâmpinare de pârâta B. E. C..

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în Mun. București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Mun. Ploiești, ., jud. P., C. L. FILIPEȘTII DE P.P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în ., .. 343, jud. P., F. E. - T. - A., CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în Mun. București, .. 3, . ., M. L. – M., CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în Mun. București, .. 152, ., ., Sector 1 și B. E. - C., CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în Elveția, Lausanne, Ch. Du CAP nr. 1, 1600 - prin procurator B. M. - E., domiciliată în Mun. București, Sector 2, ., ., ca neîntemeiată.

Ia act că pârâții C. L. de Fond Funciar a ., B. E. C. și M. L. M. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea pentru exercitarea căii de atac a apelului se va depune la Tribunalul P..

Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2015.

PREȘEDINTE

A. G. H.

GREFIER

M. Ș.

Operator date cu caracter personal nr.5595

Red./tehnored. A.G.H.

8 ex. - 02.12.2015

← Sechestru asigurător. Sentința nr. 2926/2015. Tribunalul PRAHOVA		Legea 10/2001. Sentința nr. 1804/2015. Tribunalul PRAHOVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Sentința nr. 2288/2015. Tribunalul PRAHOVA Fond funciar. Sentința nr. 721/2015. Tribunalul PRAHOVA Uzucapiune. Decizia nr. 378/2015. Tribunalul PRAHOVA Sechestru asigurător. Sentința nr. 2926/2015. Tribunalul PRAHOVA