Contestaţie la executare. Decizia nr. 330/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 4787/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 330/2013
Ședința publică din 02 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D., judecător
Judecător: K. M., președinte tribunal
Judecător: L. M., judecător
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de intimatul B. E. Judecătorești Asociați Oszoczi – Ț., cu sediul în municipiul Z., .. 7, .. 2, județul S., împotriva sentinței civile nr. 4795 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatei contestatoare – avocat C. R. – fără împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind recurentul B.E.J.A. Oszoczi – Ț. și intimata B. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că: recursul este motivat, semnat, după care:
Reprezentanta intimatei contestatoare, acesta arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri formulate, excepții invocate sau probe solicitate, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentului intimatei contestatoare - avocat C. R. solicită respingerea recursului întrucât recurenta nu are calitate procesuală în prezenta cauză. S., suma nu este datorată de B. A. V. și de către ..
Instanța în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4795/13.12.2012 a Judecătoriei Z. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de B. E. Judecătorești Asociați Oszoczki-Ț. și s-a admis în parte contestația la executare precizată, formulată de contestatoarea Societate de A.-Reasigurare Astra Asigurări S.A. București, în contradictoriu cu intimata B. L. constatându-se ca fiind rămasă fără obiect cererea privind desființarea popririi instituite în dosarul de executare nr.266/2012 al Biroului E. Judecătorești Asociați Oszoczki-Ț. din Z..
S-a dispus diminuarea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul verbal din data de 20.07.2012 în dosarul execuțional nr.266/2012 al B.E.J. Asociați Oszoczki-Ț., de la suma de 7697,15 lei la suma de 4103,65 lei și întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 3.083,35 lei-cheltuieli de executare, încasată în urma popririi contului debitoarei, peste cuantumul stabilit de instanță.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatei la plata dobânzii legale aferente sumei poprite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță următoarele:
Executarea silită s-a efectuat prin poprirea conturilor bancare ale debitoarei la terțul poprit BRD Groupe Societe Generale, poprire ce a fost înființată prin adresa din data de 20.07.2012 a executorului judecătoresc, dispunându-se ca poprirea să se realizeze asupra sumei de 15.000 euro (la cursul BNR din data plății) + 12.603,30 lei (4.906,15 lei reprezentând debit principal și 7.697,15 lei cheltuieli de executare).
Prin adresa din data de 09.08.2012 comunicată executorului judecătoresc, terțul poprit a confirmat instituirea popririi asupra veniturilor debitorului, în cuantum de 15.000 euro și 12.603,30 lei (f.25-26 din dosar execuțional) și achitarea integrală a debitului, în acest sens fiind emis la data de 08.08.2012 din contul societății de asigurare, prin sistemul de plăți popriri, ordinul de plată nr.1G/08.08.2012 pentru suma de 82.198,80 lei (f.31-dosar execuțional). Raportat la cursul oficial al monedei Euro valabil la data efectuării plății, 08.08.2012, comunicat de Banca Națională a României (1 euro=4,5364 lei), rezultă că în mod greșit a terțul poprit a înființat poprirea asupra sumei de 82.198,80 lei întrucât suma datorată se compune din 68.046 lei – debit principal (echivalentul în lei a sumei de 15.000 euro) și 12.603,30 lei (4.906,15 lei - debit principal și 7.697,15 lei cheltuieli de executare), în total suma de 80.649,3 lei.
Numai că la data de 13.04.2012, creditoarea B. L. a primit întreaga sumă datorată de către debitoarea-contestatoare care a achitat 70.268,65 lei (reprezentând echivalentul în lei a sumei de 15.000 euro – daune morale și 4.906,15 lei – daune materiale), ulterior înregistrării cererii de executare silită pe rolul B. Asociați Oszoczki-Ț. din data de 03.04.2012, creditoarea omițând însă a sesiza apoi executorul judecătoresc despre această împrejurare, în vederea încetării executării silite, acesta continuând procedura execuțională și înființând poprirea conturilor bancare ale debitoarei. Abia la data de 09.08.2012, ulterior înființării popririi și consemnării sumei de către terțul poprit, contestatoarea s-a adresat cu o cerere către executorul judecătoresc solicitând încetarea executării silite și deblocarea conturilor sale, precum și restituirea sumelor aflate la dispoziția sa, după reținerea cheltuielilor de executare silită (f.28-dosar execuțional)
Prin adresele din data de 09.08.2012, executorul judecătoresc a solicitat terților popriți sistarea popririlor înființate întrucât debitul a fost recuperat în întregime în favoarea creditoarei B. L. (f.34-35 din dosarul execuțional), astfel că instanța constată că cererea contestatoarei privind sistarea popririlor instituite în dosarul execuțional nr.266/2012 a rămas fără obiect.
Mai departe, din actele dosarului execuțional atașat, rezultă că la data de 13.08.2012, din totalul de 82.198,80 lei depusă de terțul poprit, suma de 7.187 lei a fost virată în contul executorului judecătoresc (reprezentând cheltuieli de executare), iar suma de 75.011,80 a fost consemnată la dispoziția creditoarei B. L..
Întrucât executorul a fost sesizat cu cererea de debitoarei de încetare a executării silite prin plata debitului, acesta a solicitat creditoarei B. L., la data de 13.08.2012, să comunice dacă au fost stinse obligațiile societății de asigurare stabilite prin titlul executoriu. Urmare a adresei creditoarei B. L. din data de 23.10.2012, prin care a înștiințat executorul despre primirea în întregime a sumelor stabilite prin titlul executoriu, solicitând încetarea executării silite, executorul judecătoresc a procedat la restituirea către debitoare a sumei de 75.011,80 lei .
Față de situația expusă, s-a constatat că, deși terțul poprit a achitat, din eroare, o sumă mai mare (respectiv 82.198,80 lei, în loc de 80.649,3 lei), diferența rămasă neachitată în cuantum de 7.187 lei reprezintă strict onorariul executorului judecătoresc calculat potrivit legii, restul sumei de 75.011,80 lei fiind restituită în întregime contestatoarei, astfel că susținerea acesteia privind existența unor sume nejustificate reținute, este neîntemeiată. În acest context, instanța mai arată că suma restituită creditoarei de 75.011,80 lei este compusă din 72.952,15 lei-debitul principal, diferența de 1.549,5 lei achitată în plus de terțul poprit, la care se adaugă cheltuielile de executare reprezentând onorariu avocat-500 lei și taxele judiciare de timbru de 10,15 lei, pe care contestatoarea le-a recunoscut și a fost de acord să le suporte.
Potrivit art. 371 ind.7 alin. 3 Cod procedură civilă, sumele ce urmează a fi plătite cu titlu de cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, se stabilesc de către executorul judecătoresc prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Prin urmare, cu ocazia soluționării contestației la executare, instanța urmează a verifica apărarea debitoarei referitoare la legalitatea și temeinicia stabilirii cheltuielilor de executare raportat la aceste prevederi legale, dispozițiile art. 274 alin. 4 Cod procedură civilă ,,pentru identitate de rațiuni,fiind aplicate și în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc întrucât activitatea prestata de executorii judecătorești este similară activității prestate de avocați, executarea silită fiind o etapă a procesului civil.
Cu privire la cheltuielile de executare în cuantum de 7187 lei, stabilite de B. E. Judecătorești Asociați Oszoczki-Ț. cu titlu de onorar prin procesul-verbal din data de 20.07.2012, instanța constată, că au fost respectate dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr.2250/2006, privind aprobarea onorarilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești care stabilește că pentru „creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite”.
Cu toate acestea, raportat la situația de fapt concretă - debitoarea achitând debitul, benevol și fără a fi somată, la scurt timp după sesizarea organului execuțional și cu mult înainte de efectuarea actelor în vederea înființării popririi de către executorul judecătoresc (căruia nu i se poate reține, la rândul său, vreo culpă, nefiind înștiințat de creditoare despre achitarea sumei decât la data de 23.10.2012 și, astfel, acesta a continuat în mod legal executarea silită), instanța apreciază că onorariul executorului judecătoresc stabilit în sarcina contestatoarei este nejustificat de mare, motiv pentru care va admite în parte cererea contestatoarei de întoarcere a executării silite, în privința sumei de 3.593,5 lei, reprezentând jumătate din cuantumul onorariului execuțional.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însă în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei si a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate și munca prestată, or, față de actele îndeplinite de către executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a hotărârilor judecătorești penale menționate, și, în orice caz, efectuate cu mult după achitarea debitului de către debitoare, instanța apreciază că nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege care trebuie suportat de către debitoare.
În pronunțarea acestei soluții, instanța are în vedere deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului care s-a pronunțat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată. Astfel, în Hotărârea din 22.02.2007 în Cauza Gavrileanu împotriva României (Lupas si alții împotriva României, 14 decembrie 2006) un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor si cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor.
În hotărârea din 17 decembrie 2004 în cauza Cumpana si Mazare împotriva României Curtea reamintește ca, în aplicarea art.41 din Conventie, aceasta acordă doar cheltuieli de judecată cu privire la care se stabilește că au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă.
În hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza S. si Pîrcalab împotriva României, în ceea ce priveste cheltuielile pentru procedura în fata Curtii, aceasta trebuie sa stabileasca dacă au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă (Nilsen si Jobnsen împotriva Norvegiei [GC] nr.23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII).
Pornind de la caracterul rezonabil pe care Curtea Europeana îl invocă drept temei al acordării cheltuielilor de judecată, inclusiv în faza de executare silită, și având în vedere situația de fapt prezentată, prima instanță a admis în parte contestația și va dispune diminuarea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul verbal din data de 20.07.2012, de la suma de 7697,15 lei la suma de 4103,65 lei, cu luarea în calcul a unui onorariu de avocat în suma de 500 lei, taxa judiciară de 10,15 lei si onorariu executor judecătoresc în suma de 3.593,5 lei . Ca și în cazul avocaților, aprecierea instanței este aceea că nu se intervine în contractul de executare silită încheiat între intimată și executor, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care solicită punerea în executare trebuie suportat de către debitoare.
Apoi, în baza art. 404 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 3.083,35 lei-cheltuieli de executare, încasată în urma popririi contului debitoarei, peste cuantumul stabilit de instanță.
În privința solicitării contestatoarei de obligare a intimatei la plata dobânzii legale aferente sumei poprite, prima instanță a respins ca neîntemeiată, aceasta fiind o acțiune în pretenții pentru care contestatoarea are la dispoziție alte căi legale, cererea sa neputând fi analizată în cadrul procedurii speciale a executării silite în care pot fi invocate strict motivele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe B. E. Judecătorești Asociați – Oszoczki – Ț. a declarat recurs solicitând în baza art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, casarea sentinței cu privire la diminuarea cheltuielilor de executare stabilite în dosarul execuțional.
În motivarea recursului se arată că instanța de executare, fără să țină seama de prevederile exprese a legii privind stabilirea onorariilor de executare silită efectuate de executorii judecătorești, pentru recuperarea sumelor de bani de la debitori în favoarea creditorilor a diminuat suma de 7697,15 lei la suma de 4103,65 lei, stabilit prin procesul verbal de constatare din data de 20.07.2012 în cauza dosarului execuțional nr. 266/2012, suma de reprezintă onorariu de executare silită în sumă de 7167 lei, iar restul sumei reprezintă taxa de timbru și onorariu avocat în faza de executare silită.
Caracterul rezonabil al cuantumul onorariilor de executare silită este exprimată prin însăși articolul de lege, prin maximalizarea onorariilor cuvenite executorilor judecătorești, asigurând proporționalitatea între valoarea obiectului creanței ce urmează a fi executată silit și cuantumul onorariului cuvenit executorului judecătoresc, precum și făptuirea cu celeritate a actelor de executare în materie, așa cum de fapt legiuitorul a avut în vedere prin ordonanța de Urgență nr. 144/19.12.2007, pentru modificarea alin. 1 al art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, însușind astfel caracterul rezonabil pe care Curtea Europeană îl invocă drept temei al acordării cheltuielilor de judecată, inclusiv în faza de executare silită, motiv care a stat la baza sentinței civile prin care s-a diminuat onorariul, care însă nu are nici o legătură cu onorariile executorilor judecătorești maximalizată de lege.
Instanța de executare a ignorat să arate că cererea de executare a fost înregistrată la data de 03.04.2012, dată după care debitorul este ținut să suporte toate cheltuielile în legătură cu executarea silită (art. 371/7 alin. 2 Cod procedură civilă).
În ceea ce privește atitudinea creditoarei instanța de executare, conform documentelor de la dosarul execuțional 266/2012, putea constata că culpa declanșării executării aparține acesteia (după data de 07.06.2012 data încuviințării executării silite) și nu a clarificat cine trebuie să restituie suma de 3.083,35 lei debitoarei.
Prin întâmpinarea sa, contestatoarea S.C. Asig – Reasigurare Astra S.A. București a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond invocând pe calea excepției lipsa calității procesuale active a recurentei, motivat de faptul că aceasta nu este parte în proces și pe cale de consecință nu poate promova legal recurs.
Se invocă de asemenea lipsa interesului recurentului în cauză, motivat de faptul că admițându-se excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către B.E.J. Asociați – Oszoczki – Ț. în cauză, restul dispozitivului sentinței civile atacate, respectiv întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 3.083,35 lei cheltuieli de executare încasate în urma popririi contului debitoarei o vizează pe creditoarea intimată B. L. care a arătat prin întâmpinarea depusă cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță faptul că este de acord cu admiterea contestației și întoarcerea executării silite.
Pe fondul cauzei, se arată că în mod temeinic și legal prima instanță a dispus restituirea sumei de 3083,35 lei și obligarea intimatei B. L. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 97,3 lei.
Suma a fost o plată nedatorată, încasată în mod netemeinic și nelegal de către beneficiar. Așa cum s-a precizat debitul a fost achitat integral, cu mult timp înainte, respectiv cu mai mult de trei luni, timp în care nu s-a efectuat nici măcar un act de executare silită, d-na B. L. încasând despăgubirea direct în contul său personal.
Recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
În fața primei instanțe chiar recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție care a fost admisă.
Cu toate acestea a formulat recurs.
Conform art. 294 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 316 Cod procedură civilă, în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Ori, atâta timp cât în fața primei instanțe s-a constatat, chiar la cererea recurentei de astăzi lipsa calității procesuale pasive a acesteia, aceasta nu poate formula recurs, fiind inadmisibilă cererea din partea acesteia.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat B. E. Judecătorești Asociați – Oszoczki – Ț., împotriva Sentinței civile nr. 4795 din 13.12.2012 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. D. K. MonicaLazoc MirelaChiș P. E.
Red. KM/30.05.2013/ Dact. ECP/16.05.2013/2 ex. jud. fond L. M. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 60/2013. Tribunalul SĂLAJ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 72/2013.... → |
|---|
