Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1063/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1063/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 1445/309/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1063
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
JUDECĂTOR: D.-D. I.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ., cu sediul în C.-N., Piața I. A., nr.5, județul C., împotriva sentinței civile nr.630 pronunțată de Judecătoria Șimleu-Silvaniei la data de 21.05.2013 în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 octombrie 2013, când instanța, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată de azi. Încheierea de ședință din data de 08 octombrie 2013, face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.630 pronunțată la data de 21 mai 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, a fost admisă în parte cererea precizată a reclamantei C. M. domiciliată în Simleu Silvaniei . ..5, jud.S. formulată în contradictoriu cu pârâta .. PRIN ADM. C. M. ZBIGNEW, cu sediul în C. N., P-ȚA A., nr. 5, J. C., pentru revendicare imobiliară și obligă pârâta să lase în deplină proprietatea și posesie reclamantei suprafața de 265 mp teren înscris în CF nr._ Șimleu Silvaniei, nr. cad._.
Pârâta a fost obligată la ridicarea gardului edificat pe terenul ocupat proprietatea reclamantei.
De asemenea, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1003 lei către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului activ al fermei nr. 9 „Piersicărie Șimleul Silvaniei”, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 13.09.2000 (f. 63-65) și asupra întregului activ al fermei nr. 9 Șimleul Silvaniei, compusă din pomi fructiferi și al fermei nr. 16 Șimleul Silvaniei compusă din pomi fructiferi în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5.11.2002 (f. 66-67 dosar fond).
Ulterior cumpărării de către pârâtă a întregului activ al celor două ferme, reclamanta devine proprietara tabulară asupra terenului extravilan în suprafață de 612 mp înscris în CF nr._ Șimleu Silvaniei (Ferma 9) dobândit ca urmare a partajului suprafeței de 3,130 ha înscrisă în TP nr. 1079/17/02.02.2005 emis pe numele antecesoarei reclamantei, numitei C. F., și în baza sentinței civile nr. 1722/2009 a Judecătoriei Z. (f. 3-7, 39, 41 dosar fond).
Conform expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză și a completării la aceasta, terenul în litigiu este înscris în CF nr._ Șimleu Silvaniei pe numele reclamantei, nu este în proprietatea pârâtei, fiind ocupat de către pârâtă cu pomi (livadă) pe o suprafață de 265 mp, suprafața de 347 mp fiind fâneață. (f. 45-56, 80-83 dosar fond).
Reiese astfel, faptul că pârâta ocupă suprafață de 265 mp din terenul în suprafață de 612 mp al cărui proprietar este reclamanta, acțiunea în revendicare apărând ca întemeiată în parte.
Referitor la petitul privind ridicarea gardului care împiedică accesul la proprietatea reclamantei, prin raportare la acțiunea în revendicare admisă în parte, instanța a obligat pârâta la ridicarea gardului edificat pe proprietatea de 265 mp ocupată de către pârâtă și restituită reclamantei prin prezenta hotărâre.
S-a precizat faptul că petitul privind obligarea pârâtei la ridicarea gardului a fost analizat prin prisma probatoriului administrat. Reclamanta, prin avocat, abia prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 17.05.2013 a precizat petitul și a arătat că solicită demontarea gardului de la șoseaua Șimleu Silvaniei – Nușfalău pe capătul servituții de trecere în lungime de 6 m, astfel că, fiind o precizare efectuată după închiderea dezbaterilor asupra fondului, instanța nu a analizat-o sub forma precizată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă, însă acestea au fost acordate proporțional cu ceea ce s-a admis. Cum reclamanta a achitat o taxă de timbru și timbru judiciar în cuantum de 66,90 lei și un onorariu de avocat în cuantum de 700 lei (conform chitanțelor depuse la dosarul de fond - filele 86-87), iar acțiunea a fost admisă pentru suprafața de 265 mp, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 1003 lei către reclamantă (29 lei proporțional din taxa de timbru, 303 lei proporțional din onorariul de avocat, 671 lei proporțional din onorariul expertului).
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta ., solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate iar pe fond respingerea cererii ca fiind nefondată. Temeiul de drept menționat este art.304 pct.9 raportat la art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
În considerente, se menționează că pentru a fi admisă o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.563 NCC, este nevoie ca acțiunea să se îndrepte împotriva unei persoane care deține bunul revendicat fără drept. În speță, această condiție nu este îndeplinită, recurenta având un drept de folosință asupra terenului, deoarece a dobândit în condiții de legalitate deplină plantația și întreg activul Fermei 9 și are un drept de superficie asupra terenului, dreptul de superficie al recurentei pârâte fiind preexistent titlului de proprietate al reclamantei.
Astfel, pârâta este proprietara plantației care a aparținut . a dobândit, în condiții de deplină legalitate, prin cumpărare la licitație publică Ferma nr.9 „Piersicărie”, respectiv întregul activ al acestei ferme, compus din clădiri, lucrările de îmbunătățiri funciare, drumuri și toate celelalte active ale fermei, încheind în acest sens contractul nr.1269 din 13 septembrie 2000. Ulterior a dobândit și terenul aferent acestor construcții, cca 2 ha, iar urmare a licitației publice din 20 iunie 2002, prin contractul de vânzare cumpărare din 5 noiembrie 2002 a cumpărat și plantațiile cu pomi fructiferi.
Existența dreptului de proprietate asupra construcției, plantației sau altor lucrări situate pe terenul proprietatea altei persoane atrage după sine un drept de folosință asupra terenului respectiv, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.
Dreptul de superficie include în conceptul său juridic și o parte din atributul dispoziției asupra terenului, nu numai sub aspect material, ci și sub aspect juridic. Astfel, sub primul aspect, titularul dreptului de superficie poate amenaja terenul în vederea construirii sau a plantării, ceea ce presupune o transformare materială a bunului. Sub cel de-al doilea aspect, partea care este dezmembrată din conținutul juridic al dreptului de proprietate asupra terenului și care este inclusă în conținutul juridic al dreptului de superficie poate fi transmisă o dată cu dreptul de superficie către terțe persoane.
La data la care recurenta pârâtă a cumpărat plantația, dispozițiile legale în vigoare nu au prevăzut posibilitatea ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să se facă cu toate investițiile efectuate în decursul timpului, ba mai mult, Legea nr.1/2000, sub imperiul căreia s-au realizat licitațiile, excludea posibilitatea reconstituirii în cazul în care terenul era ocupat de plantații pomicole sau viticole, luciu de apă, etc. Legea prevedea ca pentru terenurile preluate de stat de pe care investițiile au fost vândute cu respectarea legii, foștii proprietari pot opta pentru un alt amplasament ori pentru despăgubiri (art.4 alin.1 indice 3 Legea nr.1/2000).
Atâta timp cât reclamanta nu a înțeles să uzeze de aceste dispoziții legale, cunoscând situația terenului, înseamnă că și-a asumat, că urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, asupra terenurilor va avea numai nuda proprietate, respectiv un drept de dispoziție juridică, posesia și folosința terenului revenindu-i pârâtei pe întreaga durată a existenței plantației.
În dosarul nr.2337/2005 al Tribunalului S., dosar în care Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr.409/2008, s-a respins acțiunea introductivă ce viza constatarea nulității contractelor prin care pârâta a dobândit plantația și s-a statuat că nu există temeiuri legale care să infirme dreptul de proprietate al pârâtei asupra plantației aflată azi pe terenul despre care reclamanții susțin că le aparține, urmare a aplicării „sui generis” a legilor de retrocedare a proprietății funciare.
Potrivit dispozițiilor art.563 alin.3 NCC, „Dreptul de proprietate dobândit cu bună credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.”, astfel că dreptul de proprietate al pârâtei și totodată cel de superficie nu poate fi contestat și nu poate fi trecut sub tăcere, indiferent că reclamantei îi convine sau nu această situație.
Dreptul de superficie este o excepție la teoria accesiunii, în temeiul căreia tot ce se află pe un fond aparține proprietarului acestuia. El presupuse posibilitatea ca, în anumite situații, uzul suprafeței și subfeței fondului să fie constituit într-un drept de superficie, în favoarea proprietarului construcțiilor și plantațiilor aflate pe acel fond.
Potrivit legii, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări existente pe ternul altuia, superficiarul are atributele dreptului de proprietate – posesia, folosința și dispoziția – în integralitatea lor. Asupra terenului, superficiarul exercită posesie, folosință și un drept de dispoziție materială limitat, în sensul că el poate afecta substanța terenului atât cât este necesar pentru protejarea/exploatarea construcției, plantației sau altei lucrări existente pe teren.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la „ridicarea gardului edificat pe terenul ocupat”, recurenta pârâtă arată că se impune respingerea și a acestui capăt de cerere, deoarece este proprietara nu doar a pomilor fructiferi ci și a tuturor activelor care au aparținut Fermei 9, printre care și gardul împrejmuitor și acest drept de proprietate, dobândit în condiții de legalitate deplină, este opozabil și reclamantei. Nu puteau fi obligați a distruge această plantație ori construcție numai pentru că reclamanta susține că i s-a atribuit, în cadrul procedurilor la Legea nr.18/1991 o anumită suprafață de teren din plantația proprietatea pârâtei, proprietate pe care aceasta din urmă a dobândit-o în condiții de legalitate deplină.
În altă ordine de idei, sentința civilă nr.1722/2009 a Judecătoriei Z. nu le este opozabilă, deoarece nu a fost parte în acel proces, iar prin hotărârea judecătorească de stabilire a unui amplasament pentru terenuri atribuite în baza procedurii prevăzute de Legea nr.18/1991, despre care se susține că ar aparține reclamantei ori antecesoarei acesteia, nu se pot modifica contracte încheiate între alte părți decât cele care erau părți în dosarul nr._ al Judecătoriei Z..
În cauză a fost depusă o întâmpinare de către reclamanta C. M., care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Cu privire la revendicarea terenului cu pomi fructiferi, instanța de fond, în mod temeinic și legal a pronunțat sentința atacată, reținând că reclamanta este proprietara tabulară a imobilului din litigiu, imobil dobândit de antecesoarea sa, C. F., în temeiul legilor fondului funciar.
Instanța a admis în parte acțiunea, chiar dacă anterior reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea antecesoarei sale, recurenta a cumpărat activele fostului ., active printre care se găsesc și pomii fructiferi precum și gardul care delimitează Ferma nr.9 de calea publică sau de proprietățile vecine.
Într-adevăr, prin Titlu de proprietate nr.1079/17 emis la data de 02.02.2005, modificat prin sentința civilă nr.1722/2009 a Judecătoriei Z. și prin procesul verbal de punere în posesie nr.840 din 9 martie 2010, terenul din litigiu împreună cu restul terenului în suprafață totală de 25.307 mp „teren livadă”, a fost atribuit prin reconstituire în favoarea antecesoarei sale C. F..
Astfel, antecesoarea C. F. a dobândit în temeiul legilor fondului funciar nr.18/1991 și nr.1/2000, deci în mod originar, dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, drept de proprietate neîngrădit de nici o condiție, de nici un termen, de nici o sarcină și, cu atât mai mult, de vreun dezmembrământ.
Recursul nu este întemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra activului Fermei nr.9 „Piersicărie” Șimleu Silvaniei în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat în 19.09.2000 și asupra întregului activ al Fermei nr.9 Șimleu Silvaniei, compusă din pomi fructiferi, în baza contractului de vânzare cumpărare din 05.11.2002.
La rândul său, reclamanta C. M. a dobândit proprietatea asupra terenului de la antecesoarea sa, C. F..
Prin T.P. nr.1079/17 emis în data de 02.02.2005, modificat prin sentința civilă nr.1722/2009 a Judecătoriei Z., terenul în litigiu, împreună cu restul terenului, în suprafață totală de 25.307 mp a fost atribuit antecesoarei reclamantei. Aceasta a dobândit astfel dreptul de proprietate în temeiul legii fondului funciar, fără nici o condiție și fără nici o sarcină.
Dreptul de superficie așa cum este reglementat de art.693 NCC alin.1, este definit ca fiind dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe ternul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
De asemenea, la aliniatul 2 al aceluiași articol, se menționează că acest drept se dobândește în temeiul unui act juridic, precum și prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege.
Prin urmare, analizând modurile de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului, instanța a reținut că dreptul de proprietate reconstituit reclamantei este mai bine constituit.
De astfel, aceasta și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, iar această notare este opozabilă tuturor.
Nu există pe rol vreo cerere privind anularea punerii în posesie sau a întabulării din cartea funciară.
În această împrejurare, a recunoaște dreptul de superficie invocat de recurentă ar duce din nou la atingerea dreptului de folosință al terenului, dar și la o lipsire la dreptului de proprietate în ce o privește pe reclamantă.
Nu poate fi reținută nici apărarea recurentei potrivit căreia nu se poate stabili cu certitudine dacă terenul menționat în dispozitivul sentinței civile nr.1722/13.04.2009 a Judecătoriei Z. și care a stat la baza emiterii titlului de proprietate ar face parte din Ferma nr.9.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă clar faptul că terenul menționat în CF_ Șimleu Silvaniei nr. cad._ este proprietatea reclamantei și din acesta o suprafață de teren este ocupată de pârâtă. Prin urmare, în mod corect a fost obligată la predarea suprafeței de 265 mp.
În ce privește critica referitoare la ridicarea unor porțiuni de gard, în legătură cu care s-a dispus obligarea sa, chiar dacă acesta aparține recurentei el este situat pe terenul intimatei și îi împiedică accesul de la calea publică la terenul său, impediment care trebuie eliminat.
Apărările pârâtei conform cărora are un drept de superficie asupra terenului ca urmare a faptului că a cumpărat plantația, nu echivalează cu dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului reclamantei, pentru că în acest fel, aceasta din urmă ar pierde proprietatea pe toată existenței plantației, ceea ce este ilegal.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, recurenta pârâtă va fi obligată la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ., cu sediul în C.-N., Piața I. A., nr.5, județul C. împotriva sentinței civile nr.630/21.05.2013 a Judecătoriei Șimleu-Silvaniei.
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.-M. P. D.-D. I. D. C. A. V.
Red.RMP/25.11.2013
Dact.AV/06.12.2013/2 ex.
Judecător fond – L. S.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 72/2013.... | Anulare act. Sentința nr. 731/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
