Contestaţie la executare. Decizia nr. 212/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 3984/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 212/2013
Ședința publică din 05 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte tribunal
Judecător: I. D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea P. B. - prin Primar, cu sediul în localitatea B., județul S., împotriva sentinței civilă nr. 3862 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Z. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă secretarul Primăriei comunei B. - H. I., pentru intimata S.C. K. I. S.R.L. Satu M. reprezentantul acesteia avocat Hîrza R. în substituire avocat Hîrza R. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 19, lipsă fiind intimatul pârât B. E. Judecătoresc Tdoruț A..
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri sau probe.
Reprezentantul recurentei contestatoare - secretar H. I. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Întrebat fiind reprezentantul recurentei, ce părere are față de soluția dată de prima instanță prin respingerea contestației ca fiind tardivă, acesta arată s-a formulat în termen contestația.
Iar la întrebarea ce poziție are recurenta față de tardivitate, acesta arată că lasă la aprecierea instanței, pe fondul cauzei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentanta intimatei pârâte - avocat Hîrza R. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, aceasta corect a respins ca fiind tardivă contestația, cu cheltuieli de judecată.
Instanța în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. nr. 3862 din 15 octombrie 2012, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. A. T. invocată de către acesta.
S-a respins cererea de suspendare și admițându-se excepția tardivității, s-a respins ca tardiv introdusă contestația la executare formulată de către contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații . și B. A. T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația la executare, contestatoarea . cu intimații . și B. A. T., a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 70/2012 al B. A. T., precum și suspendarea executării silite declanșată în acest dosar.
Intimata ., a depus întâmpinare, prin care a invocat, excepția tardivității contestației la executare, fiind formulată cu încălcarea termenului prevăzut de art. 401 lit. c Cod procedură civilă.
A invocat de asemenea, excepția inadmisibilității, întrucât nu se indică actele de executare care ar fi nelegale ori care este temeiul nelegalității acestora.
Intimata a mai arătat faptul că faza de executare face parte din noțiunea de „proces”, în sensul art. 6 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului, iar o hotărâre judecătorească definitivă trebuie executată.
Intimatul B. A. T. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând că nu poate avea calitate procesuală în contestația la executare, întrucât raporturile juridice deduse judecății se stabilesc între creditor și debitor. De asemenea, biroul executorului judecătoresc nu are personalitate juridică.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. A. T., instanța a reținut următoarele:
Hotărârile judecătorești, precum și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc. Actele care fac obiectul contestației la executare sunt actele efectuate de către executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuțional. Ca atare, toate măsurile dispuse de instanță în această fază, precum și hotărârea judecătorească pronunțată asupra contestației la executare îi sunt opozabile. Ca atare, se impune citarea sa în calitate de intimat în cadrul contestației la executare, motiv pentru care instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. A. T., invocată de către acesta .
Asupra excepției de tardivitate, invocată de către intimata ., ce trebuie analizată cu prioritate, instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea a formulat contestație la executare, aceasta fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 29.06.2012.
Potrivit art. 401 Cod procedură civilă, contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Daca poprirea este înființata asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; c) debitorul care contesta executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștința de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Analizând contestația la executare din prisma motivelor expuse, reiese că se contestă executarea însăși, pornită în dosarul de executare nr. 70/2012 al B. A. T..
În atare condiții, termenul de 15 zile începe să curgă de la data când contestatoarea a primit somația sau a luat act de primul act de executare.
Analizând înscrisurile ce alcătuiesc dosarul execuțional, reiese faptul că somația a fost comunicată contestatoarei la data 14.05.2012(f. 52), dovada de comunicare fiind semnată și ștampilată de contestatoare, prin Primar.
Contestatoarea a înregistrat contestația la executare pe rolul Judecătoriei Z. la data de 29.06.2012.
Or, împotriva executării silite declanșate prin comunicarea somației în dosarul de executare 70/2012 al B. A. T., comunicată contestatoarei în data de 14.05.2012, contestatoarea putea formula contestație la executare în termen de 15 zile de la comunicare, respectiv până la data de 30.05.2012.
Dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, potrivit cărora, dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit, nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
Acest termen și momentul de la care începe să curgă este aplicabil în materia popririi, când contestația este îndreptată împotriva actului de înființare a popririi. Astfel, doar dacă se contestă înființarea popririi, termenul de a exercitare a contestației la executare este cel prevăzut de art. 401 alin.1 lit. b Cod procedură civilă.
Or, toate apărările invocate de către contestatoare vizează executarea silită însăși, contestând însăși existența debitului.
Întrucât comunicarea somației din data de 11.05.2012 s-a făcut la data de 14.05.2012, conform comunicării expediate de executorul judecătoresc(f. 52), iar contestația la executare a fost înregistrată doar la data de 29.06.2012, instanța reține faptul că termenul de 15 zile a fost depășit.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs .. Susține recurenta că în mod greșit prima instanță a admis excepția tardivității ci argumentul că în speță sunt aplicabile prevederile art. 401 alin. 1 lit. b, deoarece poprirea a fost înființată asupra unor venituri periodice, iar la data de 26.06.2012 este data la care executorul a instituit poprirea asupra conturilor Primăriei B..
Este evident faptul că executarea este nelegală, deoarece pe lângă faptul că a fost achitată integral obligația de plată, un a din instituțiile statului nu a fost apărată deloc sau a fost apărată cu viclenie de cei însărcinați să-i apere, susține recurenta.
Cu privire la titlul executoriu prezentat de creditoare, recurenta menționează că somația a fost confirmată de primire în mod nelegal, aceasta nefiind înregistrată în documentele de intrare a Primăriei B. și nefiind transmisă compartimentului de specialitate, în vederea apărării corecte a statului și a instituțiilor acestora. Rațiunea legală a termenului dat pentru apărare în fața unei executări nelegale, presupune faptul că cel executat a luat cunoștință de executare și nu se împotrivește acesteia, fapt negat însăși prin introducerea acțiunii la instanța competentă, la data luării la cunoștință de executarea respectivă.
Prin întâmpinare creditoarea intimată S.C. K. I. S.R.L. Satu M., solicită respingerea recursului, apărându-se cu următoarele:
După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și după cum judicios a reținut prima instanță, contestatorul recurent nu a introdus contestația la executare în termenul cerut de lege.
Recurentul a luat la cunoștință de Somația din data de 11.05.2012 emisă prin executor judecătoresc, la data de 14.05.2012, când a semnat personal procesul verbal de predare primire, înregistrând pe rolul primei instanțe contestația la executare abia la data de 03.07.2012, depășind termenul cu 15 zile.
În recursul formulat, recurentul arată că ,,de această executare s-a luat la cunoștință prin transmiterea prin fax a documentelor anexate de la Trezoreria Z. la P. B., la data de 26.06.2012. Aceste susțineri nu pot fi primite, atâta vreme cât există la dosarul cauzei dovada comunicării somației emise de către executorul judecătoresc, acestea constând în propria semnătură și ștampila recurentului prin care atestă comunicarea somației la data de 14.05.2012. În plus actele de executare ulterioare, respectiv Adresa de poprire și Înștiințarea popririi au fost comunicate recurentului la data de 25.06.2012, respectiv 27.06.2012, sub semnătura numitelor P. C., respectiv P. I., angajate în cadrul Primăriei B..
Deliberând asupra recursului de față tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 401, alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când cel interesat a primit înștiințarea privind înființarea popririi.
Acesta este textul legal aplicabil în cauză, în privința termenului de formulare a contestației de față.
Astfel, deși învederează că nu a avut știință despre procesul intentat la Tribunalul B., . cuprinsul contestației sale contractul încheiat cu societatea comercială furnizoare (aceasta din urmă cesionând creanțe intimatei din dosarul de față) și precizează că nu este posibil ca la ora actuală suma executată să ajungă la_,65 lei, menționând că sub nici o formă suma nu este reală.
Rezultă de aici că debitoarea contestă nu executarea silită însăși ci cuantumul sumei de executat, inclusiv cuantumul cheltuielilor de executare.
Astfel, la data de 25.06.2012, se comunică debitoarei înștiințarea de poprire.
Contestația de față a fost înregistrată la data de 03.07.2012, înăuntrul termenului legal de 15 zile, reglementat de textul legal sus citat.
Apreciind astfel asupra recursului de față, tribunalul îl va admite și în baza art. 315 alin. 2 Cod procedură civilă, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare, în vederea verificării pe fond a susținerilor contestatoarei.
În rejudecare, prima instanță va avea în vedere că prin hotărârea judecătorească pronunțată la 09.04.2009, . obligată la 5.669,1 lei debit și 4.875,34 lei penalități de întârziere calculate până la 13.03.2009, precum și în continuare până la data plății efective a debitului.
La data de 22.05.2009, . întregime debitul principal prin ordin de plată nr. 134 (f. 64 – verso – dosar fond).
Cu toate acestea executarea silită a început pentru suma de 77.641,65 lei, care include și debitul principal de 5669,1 lei, la care s–au calculat penalități de 60.262,45 lei. Penalitățile de întârziere sunt însă datorate numai în parte, pentru intervalul 9.04.2009 (când s-a pronunțat S.c. nr. 408/ CA a Tribunalului B.) – 22.05.2009( când debitul s-a stins prin plată), urmând ca și cheltuielile de executare să fie reconsiderate în mod proporțional.
Se impune în final mențiunea că este invocată greșit de către contestatoare Decizia XI/2006 a I.C.C.J, căci sentința civilă nr. 408/ CA a Tribunalului B. (titlul executoriu) are ca temei legal O.G. nr. 119/2007 iar nu OG nr. 5/2001, la care se referă decizia în interesul legii de mai sus.
Nici excepția prescripției invocată prin contestație nu este întemeiată căci titlul executoriu datează din 09.04.2009, iar cererea de executare s-a înregistrat la data de 27.03.2012, deci înăuntrul termenului general de prescripție, reglementat de art. 3 din Decretul Lege 167/1958, sub care executarea a început.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitorul P. Comunei B., prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 3862 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Z., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, Judecătoria Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
K. M. I. D. D. G. C. P. E.
În C.O. semnează
Vicepreședinte Tribunal
D. Patrițiu
Red. ID/05.03.2013/dact. ECP/12.04.2013/2 ex. jud. fond D. U. E.R.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 840/2013. Tribunalul SĂLAJ | Plângere contravenţională. Decizia nr. 108/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
