Plângere contravenţională. Decizia nr. 239/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 1500/337/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVIL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 239
Ședința publică din 10 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. D., judecător
Judecător: H. I. D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare apelul declarat de către petentul C. A., domiciliat în Baia M., ., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 1806/11.06.2013, pronunțată de Judecătoria Z., în dos. nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul petent C. A., lipsă fiind intimatul - Inspectoratul de Poliție Județean S..
Procedura de citare este legal îndeplinită potrivit disp. art. 153 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța procedează la identificarea apelantului petent C. A., conform actului de identitate în original pe care acesta îl prezintă spre vedere instanței, act din care rezultă C.I. ..N. nr._. Se procedează la restituirea actului de identitate părții.
La întrebarea instanței ce interes justifică prin formularea apelului, apelantul petent C. A., precizează că a formulat plângere penală și nu apel, cum din eroare s-a înregistrat, motiv pentru care renunță la cererea de apel.
Instanța reține cauza pentru a se pronunța asupra cererii de renunțare la apel.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că:
Prin Sentința civilă nr. 1806 din data de 11 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Z. în dosar nr._, s-a disjuns capătul de cerere privind acordarea de daune morale formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâtul L. M. și s-a dispus formarea unui nou dosar.
A fost admisă plângerea contravențională formulată de către petentul C. A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 15.02.2013 și a fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 15.02.2013.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 15.02.2013, petentul C. A., a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.3 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 și sancționată de art.4 alin.1 lit. b din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 15.02.2013, în jurul orelor 10.20, aflându-se în fața imobilului cu nr.178 din M., a adresat injurii și expresii jignitoare organelor de poliție și persoanelor care se aflau în curtea imobilului cu nr.178 aparținând numitului Vașvari Ș..
Din analiza probatoriului administrat instanța de fond a reținut faptul că petentul nu a adresat injurii persoanelor aflate în curtea imobilului cu nr.178 din M. iar în ceea ce privește injuriile la adresa organelor de poliție, în primul rând, din descrierea defectuoasă a stării de fapt din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, unde se arată, reluându-se textul legal că petentul a adresat injurii și expresii jignitoare, instanța nu poate concluziona cu privire la natura și gravitatea afirmațiilor petentului la adresa agentului de poliție și dacă acestea au fost de natură să afecteze demnitate și onoarea acestuia sau a instituției publice din care face parte pentru a se reține întrunirea elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art.3 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991.
Contravenția în cauză are o natură juridică foarte apropiată de cea a unei infracțiuni, fapt ce reiese chiar din textul art.3 din Legea 61/1991 care prevede că faptele descrise în cuprinsul său sunt contravenții, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, diferența nevizând natura juridică ci doar gravitatea faptei, o diferență cantitativă și nu calitativă, și astfel, își găsește deplină aplicabilitate art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, aplicabil în cazul „ acuzațiilor în materie penală” cu toate garanțiile instituite de către acesta inclusiv prezumția de nevinovăție instituită de textul Convenției în domeniul „acuzațiilor în materie penal”, prezumție ce implică pe lângă răsturnarea sarcinii probei și principiul potrivit căruia orice dubiu profită acuzatului.
Prezumția de nevinovăție poate fi înlăturată numai prin administrarea de probe care să stabilească cu certitudine vinovăția. Prezumția nu este înlăturată în caz de îndoială cu privire la stabilirea situației de fapt, îndoială care profită acuzatului (in dubio pro reo). Există îndoială, atunci când, din coroborarea tuturor probelor nu se poate reține cu certitudine nici vinovăția, nici nevinovăția celui în cauză și în această situație, îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție.
Prin întâmpinare, IPJ a solicitat admiterea apelului și menținerea procesului verbal (f. 8).
La primul termen de judecată apelantul petent C. A. a învederat instanței faptul că a formulat plângere penală și nu a dorit să formuleze apel, întrucât dorește acordarea de daune morale și arată că renunță la cererea de apel.
Potrivit disp. art. 406 și urm. Noul Cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în sedință, fie prin cerere scrisă.
În consecință, față de cererea apelantului petent C. A., tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 406 Cod procedură civilă, urmează a lua act de renunțarea la judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea apelantului-petent C. A. la judecarea apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1806 din 11.06.2013 a Judecătoriei Z..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. D., judecător H. I. - D.
GREFIER,
H. V.
Red.DC/ 10.01.2014
Dact. HV/17.01.2014/2 ex.
Jud. fond. D.-M. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1209/2013. Tribunalul SĂLAJ | Plângere contravenţională. Decizia nr. 154/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
