Plângere contravenţională. Decizia nr. 154/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 1811/337/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 154
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. R. M.
Judecător: C. N. C.
Grefier: M. L.-M.
S-a luat în examinare apelul formulat de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R., cu sediul procesual ales în Baia M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1681/03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Z. în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, raportat la obiectul cererii și având în vedere actele existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1681/2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă plângerea formulată de petenta S. C. de Consum ICOMCOOP Oradea reprezentată de Uniunea Județeană a Cooperației de Consum U.J.C.C Bihor, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul Rutier –I.S.C.T.R. și s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 05.03.2013 încheiat de intimat.
În considerentele hotărârii se artă că prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut că, în urma verificării documentelor și a bazei de date ARR, s-a constatat nedeclararea conducătorului auto R. V. în baza de date ARR, nerespectându-se astfel obligația firmei S. C. de Consum ICOMCOOP de a transmite Autorității Rutiere Române - ARR, prin completarea unui formular în format electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificărilor.
S-a menționat în cuprinsul procesului verbal de contravenție faptul că reprezentantul legal al societății nu a fost de față la întocmirea procesului verbal și că persoanele aflate de față au refuzat să-și asume calitatea de martor.
Verificând potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 05.03.2013, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, prevăzute de art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește motivele de nulitate ale procesului verbal atacat, în sensul nerespectării prevederilor art. 19, 24, 25 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, acestea pot reprezenta (eventual) doar motive de nulitate relativă a procesului verbal atacat. Or, nulitatea relativă a procesului verbal atacat atrage anularea acestuia, doar în condițiile producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată în alt mod, potrivit art. 105 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001, în acest sens fiind și Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Din contractul individual de munca nr. 76 din 30.04.2008 rezultă faptul că șoferul R. V. este angajat al Uniunii Naționale a Cooperației de Consum –Centrocoop, cu sediul în București, Calea Plevnei nr.46-48, corp H, sector 1 și nu al societății petente, S. C. de Consum ICOMCOOP Oradea, cu sediul in Oradea, .-34, jud. Bihor, cele două entități fiind distincte, având sedii sociale diferite, coduri unice de înregistrare diferite și organe de conducere diferite.
Împrejurarea că petentei i s-a eliberat copia conforma nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț nu este suficientă pentru aplicarea sancțiunii, lipsind o a doua condiție prevăzută de textul
legal sancționator, și anume, conducătorul auto care efectuează transportul sa fie angajat al acesteia, condiție care nu se verifică în prezenta cauza.
În al doilea rând, instanța a constatat că contractul individual de muncă al numitului R. V. a fost încheiat la data de 30.04.2008, situația acestuia fiind neschimbată până în prezent, iar obligația de a declara situația conducătorilor auto în baza de date a ARR a fost instituită pentru prima data prin OMTI nr. 100/2010. Prin urmare, nici din aceasta perspectivă nu se verifică existența vreunei contravenții întrucât, după data intrării în vigoare a OMTI nr. 1007/2010, nu a avut loc nici o modificare a contractului de munca al conducătorului auto R. V..
În al treilea rând, instanța a constatat că petenta a fost sancționată în baza art. 134 lit. ag din OMTI nr. 980/2011, care prevede la art. 134 lit. ag) din OMTI nr. 980/2011 că operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au obligația de a transmite Autorității Române Rutiere, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la data apariției modificării, astfel că obligația de a comunica datele șoferilor este ulterioară intrării în vigoare a OMTI nr. 980/2011, și nu anterioara acesteia.
Împotriva acestei soluții, a formulat apel agentul constatator, I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii sancțiunii contravenționale și menținerii procesului verbal de contravenție.
Consideră soluția primei instanțe ca fiind greșită deoarece, în momentul controlului, petentul a prezentat în original copia conformă nr._ pentru automobilul_, emisă pe numele său, cu intenția de a dovedi calitatea sa de operator de transport.
Faptul că șoferul nu era angajatul operatorului de transport, nu poate constitui un temei pentru anularea actului sancționator.
Se mai critică și faptul că în cuprinsul hotărârii se fac afirmații contradictorii.
Astfel, „contractul individual de muncă al numitului R. V. a fost încheiat la data de 30.04.2008, situația acestuia fiind neschimbată până în prezent, iar obligația de a declara situația conducătorilor auto în baza de date a ARR a fost instituită pentru prima data prin OMTI nr. 100/2010. Prin urmare, nici din aceasta perspectivă nu se verifică existența vreunei contravenții întrucât, după data intrării în vigoare a OMTI nr. 1007/2010, nu a avut loc nici o modificare a contractului de munca al conducătorului auto R. V..” și „În al treilea rând instanța constată că petenta a fost sancționată în baza art. 134 lit. ag) din OMTI 980/2011 (…) astfel că obligația de a comunica datele șoferilor este ulterioară intrării în vigoare a OMTI 980/2011 și nu anterioară acestuia.”
Fapta reținută în sarcina intimatei-petente este „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - ARR, prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării;”.
Astfel că motivul pentru care această sancțiune se aplică nu este lipsa dovezii de angajare a șoferului, ci neînregistrarea datelor acestuia într-o bază de date (a ARR). Baza de date care trebuie întocmită conform normelor legale cu ajutorul operatorilor de transport și care va fi înglobată într-un sistem comun al bazelor de date europene cu specific specializat pe transporturi rutiere.
În cauză a fost depusă o întâmpinare de către S. Cooperativă de Consum ICOMCOOP Oradea, prin care se solicită respingerea apelului ca nefondat.
Consideră că fapta reținută în sarcina sa ca fiind contravenția săvârșită prin omisiunea de a comunica în baza de date a ARR a unor modificări ce nu au existat și care nu puteau fi efectuate de societate – șoferul fiind angajatul unei terțe persoane, nu a fost comisă de petentă și, având în vedere că răspunderea contravențională este una personală, în mod legal, prima instanță a anulat procesul-verbal de contravenție.
Apelul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/05.03.2013 S. Cooperativă de Consum ICOMCOOP Oradea a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 5 pct. 18 din HG 69/2012.
Potrivit acestei prevederi legale, se consideră că următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009 și ale Ordonanței nr. 27/2011:
„Nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării;”.
În conținutul procesului-verbal de contravenție s-a reținut și numele șoferului, respectiv R. V..
La instanța de fond s-a depus contractul individual de muncă al acestuia. Din cuprinsul înscrisului rezultă că acesta este angajat al Uniunii Naționale a Cooperativei de Consum - Centrocoop București, iar societatea sancționată este S. Cooperativă de Consum ICOMCOOP Oradea. Prin urmare, este vorba despre două entități diferite, cu sedii diferite și cu organizare diferită.
Instanța de fond a reținut corect faptul că nu cădea în sarcina petentului să comunice modificările privind situația conducătorilor auto, când în cauză nu era vorba despre un angajat al său. Faptul că acesta efectua un transport, nu înseamnă că era și angajatul său.
În ciuda apărării formulate de agentul constatator, din cuprinsul procesului-verbal de contravenție rezultă că societatea nu a fost sancționată pentru că a încălcat normele legale, care instituie obligația de a utiliza în calitate de transportator doar șoferii angajați, ci pe cu totul alte considerente.
Instanța reține că toate criticile formulate la adresa sentinței apelate sunt nefondate, iar apelul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier București împotriva sentinței civile nr. 1681/03.06.2013 a Judecătoriei Z..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.11.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
P. R. M. C. N. C. M. L.-M.
Red. PRM/07.12.2013/Dact.MLM/17.12.2013/4 ex.
..12.2013
Jud. fond: C. C. R.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 239/2013. Tribunalul SĂLAJ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 5194/2013.... → |
|---|
