Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 54/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 1196/337/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 54
Ședința publică din 30 mai 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte tribunal
Judecător: I. D.-D.
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanții T. V. și T. A., cu domiciliul în municipiul Z., .. 33, ., ., împotriva Încheierii nr. 506/C din 11 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții T. V. și T. A., lipsă fiind pârâta Corniș A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanții depun la dosarul cauzei anexa cu facturi neachitate fila 21-26, arată că nu au alte cereri, probe sau excepții.
Nefiind alte cereri formulate, probe solicitate, sau excepții invocate, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului declarat.
Apelanții solicită admiterea apelului și în consecință admiterea cererii de ordonanță președințială așa cum a fost formulată, arătând că pârâta nu a onorat contractul încheiat.
La întrebarea instanței dacă au fost la executor pentru executarea contractului, apelanții arată că nu au fost, au fost îndrumați să facă cerere de evacuare prin ordonanță președințială, se arată că pârâta a fost notificată, contractul încheiat a expirat iar pârâta nu vrea să elibereze imobilul, pârâta mai are și alte procese și se judecă pentru același lucru ca și în prezenta cauză.
Întrebată fiind dacă a fost la proces, apelanții arată că în fața primei instanțe nu s-a prezentat. Apelanta mai arată că a fost cu poliția la imobil s-a bătut la ușă și nu a deschis nimeni, și numai după ce au venit pompierii și au forțat ușa cu ranga atunci a deschis ușa, în concluzie se solicită admiterea apelului, nu s-a achitat facturile la utilități și solicită obligarea la plata facturilor neachitate.
TRIBUNALUL
Prin Încheierea civilă nr. 506/C/11.03.2013 a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții T. V. și T. A., împotriva pârâtei Corniș M. având ca obiect evacuare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.996 alin.1 din codul de procedură civilă – Instanța, stabilind ca în favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. La alin. 5 al art.996 Codul de procedura civilă prevede ca, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse masuri care să rezolve litigiul în fond și nici masuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială este condiționată de îndeplinirea cumulativă a mai multor cerințe și anume: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Aceste măsuri, sunt în principiu, limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului.
In cauza de față nu sunt întrunite cel putin conditiile vremelniciei si neprejudecarii fondului. Masura evacuarii unei persoane (a obligarii la parasirea locuintei, astfel cum solicita reclamantii) dintr-un spatiu pentru lipsa vreunui titlu locativ este una categoric definitiva, iar nu provizorie, iar fondul unei astfel de pricini ar fi reprezentat tot de o actiune in evacuare care insa s-ar prejudeca in cazul in care s-ar admite posibilitatea evacuarii pe calea ordonantei presedintiale.
Astfel, reclamanții nu au făcut dovada vremelniciei cererii lor, mai precis introducerea unei acțiuni pe calea dreptului comun care să vizeze evacuarea pârâtei din spațiul proprietate a reclamanților.
De asemenea, cu privire la condiția de admisibilitate vizând prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara altfel, prin însăși sintagma „pagubă iminentă” menționată în art.996 alin.1 din Codul de procedură civilă – legiuitorul a înțeles să reglementeze ipoteza existenței unei pagube determinate prin natura ei, iar nu o stare de pericol eventuală, incertă, nedovedită și nesusținută de nici un act.
Pe de altă parte, soluționând favorabil cererea depusă de reclamanți, instanța s-ar pronunța asupra însuși fondului, măsura dispusă astfel ar avea caracter definitiv, iar nu vremelnic cum cer dispozițiile legii, fiindcă ar obliga pârâta să evacueze spațiul reclamanților, fără a verifica pe fond, într-un litigiu deja pendinte, dacă într-adevăr această măsură ar putea fi dispusă raportat la soluția juridica care ar rezulta in urma analizării valabilității contractului de închiriere dintre părți.
Împotriva acestei sentințe reclamanții T. V. și T. A. au declarat apel, solicitând admiterea acestuia și admiterea cererii de ordonanță președințială, dispunând evacuarea din apartamentul proprietatea reclamanților a numitei Corniș M..
În motivarea apelului se arată că, există motive întemeiate de admitere a ordonanței președințiale ținând seama de prejudiciul adus familiei prin locuirea abuzivă din data de 13.01.2013, când contractul între părți a expirat (12.01.2013), cheltuielile neachitate fără acoperire legală (curent, gaz, apă) de circa 3 luni primind aviz de deconectare cu data de 13.03.2013 de la S.C. Electrica, gazul pe data de 23.03.2013, apa. Paguba iminentă există dacă se ține cont de neplata chiriei de la expirarea contractului de închiriere și de neplata cheltuielilor cauzate de pârâtă împreună cu fiul acesteia.
Apelul este întemeiat pentru următoarele:
Reclamantul T. V. a închiriat pârâtei Corniș M. apartamentul nr. 2 situat în Z., .. 84, . perioadă de 6 luni, cu începere de la data de 12.01.2013.
Întrucât la expirarea perioadei de închiriere pârâta nu a părăsit apartamentul închiriat, deși reclamanții au notificat-o (f.14,15), reclamanții au formulat cerere de ordonanță președințială.
Conform art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Este adevărat că acest text de lege prevede existența cumulativă a urgenței, caracterului vremelnic și neprejudicierea fondului, însă Noul Cod de procedură civilă reglementează și alte situații în care se poate apela la procedura ordonanței președințiale (art. 1031 – 1034) permițând luarea unor măsuri vremelnice în ceea ce privește raporturile de locațiune sau de coproprietate forțată, pentru încetarea abuzului de folosință, efectuarea reparațiilor, retragerea folosinței, evacuarea, examinarea imobilului, asigurarea traficului portuar și ai siguranței civile.
Ordonanța președințială poate fi folosită în toate situațiile necesare pentru reprimarea abuzurilor de drept, chiar prevăzut de art. 1045 alin. 1 Cod procedură civilă, prevăzând aplicabilitatea procedurii ordonanței președințiale în cererile împotriva locatarului pentru încetarea abuzivă de folosință a bunului imobil închiriat.
Ori în speță cererea proprietarilor reclamanți de a fi evacuată pârâta, care le ocupă locuința fără titlu, contractul de închiriere fiind valabil până la 12.01.2013 (f.11), este o cerere făcută pentru a se apăra de abuzul de drept.
A decide altfel, înseamnă a încuraja manifestări de genul celor săvârșite, iar societatea ar rămâne neputincioasă și fără posibilitatea de a interveni în vederea reprimării acestor abuzuri, care trebuie sancționate și reprimate, deoarece numai în acest fel putem restabili situația de fapt anterioară săvârșirii lui.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a se admite apelul, a se schimba hotărârea atacată în tot și judecând cauza pe fond, admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanți și dispune evacuarea pârâtei Corniș M. din ap. nr. 2, . în Z., .. 84.
În ceea ce privește cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata facturilor restante, aceasta apare ca inadmisibilă din perspectiva prevederilor art. 478 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, întrucât în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit de prima instanță, iar reclamanții au formulat în fața primei instanțe cererea de evacuare a pârâtei și doar în apel a formulat încă un capăt de cerere privind plata facturilor, în apel neputându-se formula pretenții noi.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții T. V. și T. A. contra Încheierii civile nr. 506/C/11.03.2013 a Judecătoriei Z., pe care o schimbă în tot.
Judecând cauza pe fond admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții T. V. și T. A. și dispune evacuarea pârâtei Corniș M. din ap. nr. 2, . în Z., .. 84.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata facturilor restante ca inadmisibilă.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2013.
Președinte Judecător Grefier
K. M. I. D. C. P. E.
Plecată în C.O. semnează,
prim grefier C. D.
Red.K.M./26.06.2013
Tehnored.M.V./26.06.2013/ex.2
Jud.fond – C. C. R.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 949/2013. Tribunalul SĂLAJ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3661/2013.... → |
|---|
