Plângere contravenţională. Decizia nr. 656/2013. Tribunalul SĂLAJ

Decizia nr. 656/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 1282/1752/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Decizia civilă nr. 656

Ședința publică de la 28 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. T. L.

Judecător: D. G.

Judecător: K. M.

Grefier M. J. D.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în prezenta cauză civilă privind recursul formulat de petentul P. I., domiciliat în ., jud. Bistrița Năsăud, împotriva sentinței civile nr.7 din 9 ianuarie 2013 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională - Declinat de la Jud. Beclean - dosar nr._ .

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 mai 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de astăzi.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr.7/ 9.01.2013 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul civil nr._ ,s-a respins ca nefondata plângerea petentului P. I., formulată în contradictoriu cu intimatul IPJ S.,fiind menținut ca legal si temeinic procesul-verbal ., nr._/11.05.2012.

Pentru a pronunța această sentință instanța reține că prin procesul verbal contestat, petentul a fost sanctionat pentru comiterea contraventiei prevazute de art. 102, alin. 3, lit e, din OUG 195/2002, deoarece in data de 11.05.2012 a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare_ pe raza localitatii Ileanda,cu viteza de 105 km/h, unde limita maxima de viteza este de 50 km/h, facând aplicarea prevederilor art. 102, alin. 3, lit. e,din OUG 195/2002, a fost sanctionat petentul cu 9 puncte amenda, in valoare de 630 lei, aplicandu-i-se si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 90 de zile.

Procesul verbal a fost semnat de petent, mentionandu-se de agentul constatator la rubrica mentiuni ca petentul are rezerve cu privire la corectitudinea masurarii vitezei sale de deplasare.

Analizand din oficiu legalitatea, instanta a constatat ca procesul verbal contine toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii, stabilite de art. 16, 17 din OG 2/2001.

Analizand materialul probator depus de catre intimata s-a constatat ca viteza de deplasare a autoturismului condus de petent a fost determinata cu un aparat radar omologat, verificat metrologic si folosit de un lucrator de politie atestat ca operator radar, fiind astfel respectate prevederile art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, rep, conform carora depasirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, constituie contraventie.

S-a reținut că sanctiunea principala aplicata este in limite legale, in cazul incalcarii prevederilor art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, aplicandu-se si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile.

Reține instanța de fond că procesul verbal se bucura de prezumtia de legalitate si veridicitate, facand dovada celor retinute in cuprinsul sau,pana la proba contrarie,că prezumtia este una relativa, dar petentul nu a rasturnat-o prin probe in sens contrar celor retinute in procesul verbal.

Împotriva acestei sentințe a declarata recurs în termen petentul P. I.,apreciind că hotărârea atacată este vădit netemeinică și nelegală.

Recursul nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de reprezentantul acestuia, care a susținut că petentul a contestat viteza cu care a surprins, învederând că acesta este principalul motiv de recurs. Menționează totodată că a fost surprins de către aparatul radar în afara localității, astfel încât nu se impunea această sancțiune, motivând totodată că ar fi putut proba acest fapt cu probe testimoniale.

Prin concluziile scrise petentul solicită admiterea recursului formulat,casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea dosarului în rejudecare la instanța de fond pentru următoarele considerente:

Procesul a fost soluționat cu încălcarea principiilor oralității contradictorialității și cel al unui proces echitabil de către instanța de fond ,care nu a comunicat întimpinarea depusă de intimat precum și toate înscrisurile depuse în probațiune de către acesta.

Se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe față de lipsa de rol activ a instanței în soluționarea prezentei cauze.

Deși viteza a fost contestată de către petent în cauză au fost analizate unilateral înscrisurile depuse de intimat și necomunicate petentului,fără se analiza și împrejurarea esențială,anume aceea dacă înregistrarea a fost efectuată în localitate sau în afara localității.

Un alt motiv e nulitate a hotărâri este acela că se întemeiază pe probe nelegale,pe elemente care nu au valoarea probatorie ,la dosar fiind depuse și au fost luate în considerare doar înscrisuri în copie,fără a fi certificate pentru conformitate de către emitentul acestora.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

În recurs nu au fost depuse alte înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:

În ceea ce privește primul motiv de recurs tribunalul reține că acesta nu se susține întrucât dispozițiile codului de procedură civilă nu impun instanței obligația de a comunica cu partea adversă întâmpinarea depusă. Conform art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., întâmpinarea se depune cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, termen care dă posibilitate părții adverse să preia un exemplar pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.

În condițiile în care recurentul a fost legal citat,principiul contradictorialității nu a fost încălcat.

În ceea ce privește încălcarea principiului oralității recurentul nu precizează cum a ajuns la această concluzie.

Tribunalul reține că potrivit art.127 C. proc. civ. pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel. Acest principiu al oralității guvernează desfășurarea proceselor în fața instanțelor judecătorești; dacă însă părțile lipsesc și cel puțin una dintre ele a cerut judecarea în lipsă,cum este cazul în speță pricina poate fi judecată pe baza actelor de la dosar, fără dezbateri orale.

Nici lipsa de rol activ a instanței de fond afirmată de recurent nu se susține întrucât rolul activ nu înseamnă, încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece obligația de a-și proba susținerile revine petentului, instanța neputând să se substituie voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime.

Ori petentul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și nu a formulat nici o cerere în probațiune.

La rubrica „mențiuni” din procesul verbal contestat este trecută afirmația petentului „nu știu dacă am avut viteza înregistrată” fără a fi menționată obiecție a petentului cu privire la faptul că nu se afla în localitate în momentul înregistrării sale de către aparatul radar.

Ori în aceste condiții,și în lipsa invocării prin plângerea formulată a faptului că nu se afla în localitate în momentul înregistrării,în mod judicios instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal pe plângerii formulate și în baza actelor de la dosarul cauzei.

Este de necontestat că art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanța de fond a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Cu privire la aspectul depunerii la dosar al unor înscrisuri în copie fără a fi certificate de către emitent ,se reține că raportul agentului constatator a fost depus în original iar procesul-verbal este semnat pentru conformitate .Singurele înscrisuri nesemnate pentru conformitate sunt Buletinul de verificare metrologică și dovada atestării operatorului (f.13-14).

Este reală susținerea petentului că la dosarul cauzei trebuie depuse înscrisuri în original sau în copie certificată,dar cum înscrisurile susmenționate au fost depuse la dosar și nu au fost contestate de petent, în mod judicios au fost luate de instanță în considerare la soluționarea cauzei.

Față de starea de fapt corect reținută de prima instanță ,instanța de recurs reține la rândul său temeinicia procesului verbal, care a fost probat în condițiile legii precum și împrejurarea că petenta nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute prin actul atacat.

Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de petentul P. I., domiciliat în ., jud. Bistrița Năsăud, împotriva sentinței civile nr.7 din 9 ianuarie 2013 a Judecătoriei Jibou.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2013.

Președinte,

M. L.

Judecător,

G. D.

Judecător,

M. K.

Grefier,

M. J. D.

Red.LM/13.06.2013

Dact.MJD/17.06.2013

Ex.2

Jud. fond M. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 656/2013. Tribunalul SĂLAJ