Plângere contravenţională. Decizia nr. 15/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 1710/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/2013
Ședința publică din 08 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte tribunal
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de intimata I. T. de Muncă S., cu sediul în municipiul Z., .. 85, județul S., împotriva sentinței civile nr. 3559 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Z. în_, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă administratorul societății recurentei – P. F. G., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri formulate, excepții invocate sau probe solicitate, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul intimatului petent solicită respingerea recursului, arătând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, solicită menținerea acestei hotărâri.
Instanța, în raport cu obiectul cauzei și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr. 3559/25 septembrie 2012 Judecătoria Z. a admis în parte plângerea parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. E. B. SRL Z., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă S. și s-a dispus modificarea procesului verbal de contravenție . nr._ din 02.03.2012 întocmit de intimată, în sensul înlocuirii amenzii în sumă de 10.000 lei cu avertismentul.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele:
La data efectuării controlului, 29.02.2012, inspectorii de muncă au constatat in mod nemijlocit că numita C. M. presta muncă în favoarea societății petente, însă atât din declarația olografă a acestei persoane, dată la solicitarea inspectorilor de muncă, cât și din depoziția sa de martor, dată în fața instanței, rezultă că aceasta activitate nu o efectua în mod permanent, ci că în respectiva zi, în mod ocazional, l-a înlocuit pe ginerele său, care este administratorul societății și care a fost nevoit să plece urgent pentru a-și duce soția, care era însărcinată, la spital (f.37). Martora mai declară că în intervalul de timp cât a rămas în magazin nu a vândut mărfuri, neavând clienți. În fine, martora infirmă susținerea petentei că se afla în magazin în calitate de administrator, recunoscând că a dobândit această calitate ulterior efectuării controlului.
Prima instanță a reținut că societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute la art. 260 alin.1 lit. e) din Codul muncii: primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, iar în ceea ce privește însă aplicarea sancțiunii contravenționale, instanța apreciază că aceasta nu a fost corect individualizată. Astfel, sancționarea contravenientei cu amenda de 10.000 lei este în disproporție vădită față de pericolul social concret al faptei săvârșite, având in vedere circumstanțele invocate și dovedite de petentă și care rezultă din însăși declarația persoanei surprinsă la muncă fără contract.
Raportând aceste împrejurări la criteriile generale de individualizare prevăzute in art. 21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciază că fapta petentei prezintă un grad de pericol social redus, iar pentru sancționarea sa și pentru prevenirea săvârșirii in viitor a unor fapte similare, măsura avertismentului este suficientă.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs I. T. de Muncă S., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În motivul de recurs invocat I. T. de Muncă S. consideră că instanța de fond în mod corect a reținut că fapta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii dar a apreciat cu superficialitate pericolul social al faptei săvârșite, sens în care a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertisment, motiv pentru care se plătesc salarii mai mici sub nivelul minim pe economie, nu se plătesc diligențele către stat, nu beneficiază de calitatea de asigurat în caz de accident de muncă și nu primesc sporuri de vechime, de toxicitate și de condiții grele de muncă și periculozitate.
Recursul Inspectoratului T. de Muncă S. nu este întemeiat.
Prin procesul verbal de contravenție încheiat la data de 02 martie 2012 I. teritorial de Muncă S. a aplicat petentei amenda de 10.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 52/2003. S-a reținut că la data de la data de 29.02.2012, ora 13,10, la punctul de lucru (magazin sătesc) aparținând societății, situat în localitatea Brebi nr. 87/A, a fost identificat la muncă numita C. M., prestând activitatea de vânzătoare, din data de 29.02.2012, fără a avea încheiat contract individual de muncă.
În cazul în speță din probele administrate în cauză, respectiv din declarația dată inspectorilor de muncă de numita C. M. cât și în fața instanței de fond rezultă persoana în cauză nu presta activitate permanentă la punctul de lucru situat în localitatea Brebi, nr. 87/A și în acea zi l-a înlocuit pe ginerele său care era administratorul societății S.C. E. B. SRL Z., acesta și-a dus soția la spital, însă deși l-a înlocuit nu a vândut mărfuri, neavând clienți și că nu era administratorul societății, această calitate a dobândit-o ulterior controlului I.T.M.
Prin urmare raportat la prevederile art. 21 alin. 3 din OUG nr. 2/2001 în mod justificat instanța de fond a apreciat că pericolul social al faptei săvârșită de petentă este redus iar sancțiunea avertismentului este suficientă.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de I. T. de Muncă S., împotriva sentinței civile nr. 3559 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Z..
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. T. de Muncă S., împotriva sentinței civile nr. 3559 din 25.09.2012 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. D. D. G. K. M. C. P. E.
Red. D.G./07.02.2013/dact. ECP/15.02.2013/2 ex. jud. fond H. I. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 217/2013. Tribunalul SĂLAJ | Plângere contravenţională. Decizia nr. 570/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
