Contestaţie la executare. Decizia nr. 1068/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1068/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 158/337/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1068
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție civilă
Judecător: I. D.-D.
Grefier: M. L.-M.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea M. F. A., cu domiciliul în Z., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1383/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Z. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta-contestatoare, avocat C. V., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței despre faptul că au fost înaintate de P. de pe lângă Judecătoria Z. copii ale actelor solicitate.
Instanța dă cuvântul pe fond reprezentantei recurentei contestatoare.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria Z., prin care a fost respinsă contestația la executare.
Sumele despre care a făcut vorbire reprezintă contravaloarea unor bunuri ce au fost lăsate în custodie de către intimată la societatea a cărei administrator a fost M. F.. Contravaloarea acestor bunuri nu a fost achitată de către societatea a cărei administrator era M. F.. Aceste bunuri, atunci când a fost preluată întreaga contabilitate de către lichidator, nu mai existau. Dar nu mai existau faptic, pentru că, conform actelor contabile bunurile ar fi trebuit să fie în gestiunea acestei societăți. În mod corect, cu ocazia falimentului și apoi în dosarul de tragere la răspundere a administratorului, neexistând o descărcare din punct de vedere contabil, s-a constatat că aceste bunuri lipsesc. Numai că, așa cum rezultă din actele de la dosar și din declarația dată de administratorul societății intimate, el și-a luat înapoi bunurile, prin avizele de expediere care se află și la dosar. Avizul nu este un act de descărcare contabilă și nu făcea dovada în cadrul falimentului că aceste bunuri au fost scoase din gestiune. În schimb, aici unde e vorba de o contestație la executare și opun creditorului faptul că el și-a luat bunurile pentru care, încă o dată, cere executarea silită, reprezentanta recurentei consideră că este admisibilă această probă. Contravaloarea acelor bunuri pe care acesta le execută silit nu se justifică din moment ce el este în posesia bunurilor, fapt ce rezultă atât din probele testimoniale cât și din avize.
Altfel s-ar afla în situația unei îmbogățiri fără temei, a unei plăți nedatorate, pentru că o dată acesta și-a luat bunurile în natură, iar acum ar lua nu numai bunurile sale, ci și bunurile cu care societatea care a fost lichidată se încărcase de la alte societăți.
Din actele care au fost depuse la P. rezultă că, într-adevăr, în momentul în care vânzătoarea a văzut că i se preiau bunurile, a anunțat Postul de poliție, șeful de post deplasându-se la fața locului, iar administratorul societății intimate a arătat că sunt bunurile sale. Șeful de post nu avea de unde să știe că trebuie să-i spună acestuia să lase bunurile, decât dacă pentru acestea era emisă o factură. Nici după . nu s-a emis factură pentru aceste bunuri. Dacă D. ar fi întocmit o factură, nu numai un aviz de însoțire a mărfii, atunci ei ar fi fost descărcați la acea dată. Dar, atâta timp cât pe calea contestației la executare recurenta face dovada că societatea intimată și-a recuperat bunurile în natură, nu contravaloarea acestora, reprezentanta recurentei consideră contestația admisibilă.
Judecătoria a arătat că aceste probe ar fi trebuit depuse cu ocazia antrenării răspunderii administratorului. Problema falimentului și antrenarea răspunderii administratorului sunt probleme paralele cu starea de fapt. Ar fi trebuit să facă dovada că aceste bunuri au intrat din nou în gestiunea D.. Pentru aceasta trebuia să depună o factură, pentru că degeaba ar fi depus un aviz, deoarece acesta nu era suficient și nu o descărca de gestiune. Pe celea contestației la executare nimic nu te poate opri să faci dovada că debitul a fost recuperat în natură, indiferent când.
Pentru aceste motive, reprezentanta recurentei contestatoare solicită admiterea contestației și modificarea sentinței.
Instanța, raportat la obiectul cererii și având în vedere actele existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1383/14.05.2013 a Judecătoriei Z. s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea M. F. A. în contradictoriu cu intimata S.C. Domi Prest .. prin reprezentant legal D. N. și B. E. Judecătoresc C. R. G..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3908 din 08.09.2010, pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ irevocabilă, a fost obligată contestatoarea M. F. A. să suporte pasivul social al debitoarei S.C. A. CRIS S.R.L. în sumă totală de 96.433,46 lei, urmând ca aceasta să fie plătită creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidator și predat executorului judecătoresc, în tabelul definitiv modificat al creanțelor S.C. A. CRIS S.R.L., la poziția creanțe chirografare fiind înscrisă creditoarea S.C. DOMI PREST S.R.L. cu creanța acceptată în cuantum de 13.433,47 lei.
Creanța reprezenta suma datorată de societate intrată în procedura insolvenței în baza contractului de custodie și exclusivitate nr. 2 din 02.09.2008 (f. 99 din dosarul 2327/2010 al Tribunalului S.) încheiat cu creditoarea S.C. DOMI PREST S.R.L., respectiv 4846,63 lei debit principal și 8586,84 lei penalități de întârziere calculate până la data de 20.05.2010, astfel cum reiese din cererea de creanță acceptată (f. 97 dosarul 2327/2010 al Tribunalului S.).
Din declarația martorei Seichei A. coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv avize de însoțire a mării întocmite de creditoare și facturi fiscale emise de S.C. COMAT S.A. instanța a reținut faptul că creditoarea a ridicat, în ianuarie 2009, din magazinul aparținând S.C. A. CRIS S.R.L. mobilă furnizată în baza contractului de custodie și alte bunuri mobile menționate unele dintre ele și în facturile emise de S.C. COMAT S.A.
În drept, din interpretarea dispozițiilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, care prevăd faptul că: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare, apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest caz o altă cale de atac”, reiese faptul că atunci când executarea silită are la bază o hotărâre judecătorească, titlu executoriu, nu pot fi invocate în cadrul contestației la executare, apărări de fond, în caz contrar aducându-se atingere principiului autorității de lucru judecat. Contestația la executare vizează exclusiv aspecte legate de neregularități procedurale apărute în cea de-a doua fază a procesului civil, cea a executării.
În cadrul contestației la executare pot fi invocate însă cauze de stingere a obligației intervenite ulterior dobândirii caracterului executoriu cum ar fi plata sau compensația legală intervenită chiar anterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
În speța dedusă judecății, debitoarea invocă stingerea obligației prin plata parțială și prin compensație, respectiv stingerea debitului față de creditoare prin compensarea cu contravaloarea mobilierului și bunurilor ridicate din incinta magazinului fostei societăți comerciale administrate de către debitoare. Cu privire la aceste apărări, instanța a arătat însă că nu se circumscriu obiectului contestației la executare, plățile invocate și probate cu chitanțele depuse la dosar fiind efectuate anterior înscrierii creanței creditoarei la masa credală și angajării prin hotărâre irevocabilă a răspunderii debitoarei în calitate de administrator al societății. De asemenea și ridicarea bunurilor furnizate societății administrate de debitoare spre vânzare, fără acordul acesteia, a avut loc anterior rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 3908 din 08.09.2010 și cel mai important aspect, creanța reprezentând contravaloarea acestor bunuri și a celor furnizate de S.C. COMAT S.A. nu reprezintă o creanță certă astfel cum este definită de art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, pentru a se putea pune în discuție stingerea obligației prin compensație legală, ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, titlu executoriu.
Împotriva acestei sentințe, contestatoarea M. F. A. a declarat recurs solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea recursului se arată că executarea silită a fost pornită la cererea creditorului S.C. D. .., pentru un debit reținut prin sentința de atragere a răspunderii administratorului S.C. A. Cris S.R.L., 3908 din 08.09.2010 A Tribunalului S..
Pentru a se reține această sumă, s-a luat în considerare contravaloarea bunurilor lăsate în custodie, în valoare de 4846,63, la care s-au adăugat penalități de 8586,84 lei, ajungând la suma de 13.433,47 lei.
Contravaloarea acestor bunuri nu a fost achitată de societate sau de administrator la momentul verificării actelor contabile de către lichidatorul societății, nu s-au găsit bunurile sau contravaloarea acestora. Prin urmare, s-a reținut că administratorul este în culpă pentru lipsa acestei valori din societate. Din punct de vedere contabil, aceasta era situația.
D. că bunurile respective, împreună cu alte bunuri, pe care le primise de la alte societăți, au fost luate cu forța, împotriva voinței sale, de către administratorul S.C. Domi Prest .., D. N..
La data sustragerii acestor bunuri, a fost chemat de către vânzătoarea ce avea în gestiune aceste bunuri, șeful de post din Sînmihaiu Almașului, care însă nu a realizat ancheta cu privire la această faptă de furt. S-a întocmit cu acea ocazie un aviz de însoțire a mărfii, care din punct de vedere contabil, nu a descărcat de gestiune societatea S.C A. Cris S.R.L. Aceste înscrisuri fac dovada compensării inițiate și pusă în practică de către creditor.
Această compensare este una faptică, nu una contabilă. Avizul de însoțire, chiar dacă era depus și lichidatorul l-a avut în posesie, nu descarcă societatea de contravaloarea debitului față de creditoare, dar face dovada compensării faptice.
Prin întâmpinarea sa, pârâta S.C. Domi Prest SRL Z. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că atunci când executarea silită are la bază o hotărâre judecătorească, titlu executoriu, nu pot fi invocate în cadrul contestației la executare apărări de fond, în caz contrar, aducându-se atingere principiului autorității de lucru judecat.
Atât în contestația la executare, cât și în motivele de recurs, recurenta contestatoare invocă apărări de fond, respectiv stingerea debitului datorat acestei societăți prin compensare, însă aceste aspecte exced cadrului legal al contestației la executare, această cale de atac vizând exclusiv aspecte legate de neregularitățile procedurale apărute în faza de executare silită.
Recursul este nefondat pentru următoarele:
Contestația la executare are drept scop remedierea neregularităților săvârșite în cadrul procedurii execuționale sau explicitarea dispozitivului hotărârii ce constituie titlu executoriu și poate avea ca efect numai modificarea sau anularea executării, fără schimbarea fondului soluției, deoarece instanța învestită cu o contestație la executare, indiferent de forma ei (propriu-zisă sau la titlu), nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei, de natură să pună în discuție hotărârea judecătorească ce se execută.
Este admisibilă contestația îndreptată împotriva executării dacă se invocă împrejurări extinctive ale obligației, intervenite ulterior rămânerii definitive a hotărârii, în acest caz nefiind adusă atingere puterii de lucru judecat, căci se analizează împrejurări ce nu au fost valorificate în cadrul judecății.
Recurenta invocă compensarea faptică a sumelor de bani datorate creditoarei S.C. Domi Prest .. în baza sentinței civile nr. 3908/08.09.2010 a Tribunalului S. cu bunurile luate cu forța de către administratorul S.C. Domi Prest .. D. N..
Această „compensație” nu poate fi luată în considerare, în primul rând datorită datei anterioare a evenimentului luării bunurilor – 30.01.2009 (f. 21) față de sentința civilă nr. 3908/08.09.2010 rămasă definitivă prin nerecurare (f. 65), în care se evaluează pasivul debitoarei S.C. A. Cris S.R.L. Z., a cărui administrator statutar este contestatoarea M. F. A., iar în al doilea rând avizele de însoțire a mărfii (f. 41-47) sunt anterioare înscrierii creanței creditoarei la masa credală și angajării răspunderii debitoarei.
În acest context, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, urmând a fi respins recursul contestatoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea M. F. A. împotriva sentinței civile nr. 1383/14.05.2013 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. M. D. G. I. D.-D. M. L.-M.
Red. ID/22.11.2013/Dact.MLM/27.11.2013/2 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 21/2013. Tribunalul SĂLAJ | Plângere contravenţională. Decizia nr. 990/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
