Partaj judiciar. Decizia nr. 21/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 2273/337/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 21
Ședința publică din data de 19 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G., președinte secție civilă
JUDECĂTOR: K. M., președinte tribunal
H. A., grefier
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâtul B. C.-I., cu domiciliul în Z., .. 12, ., ., și reclamantele: D. AMANDA și D. T. I. ambele cu domiciliul în Z., .. 45, .. A, ., județul S. ; B. A., cu domiciliul în Z., .. 25, .. A, ., împotriva Sentinței civile nr. 4568 din 27 noiembrie 2012, a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect - partaj judiciar -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantelor: D. Amanda, D. T. I. și B. A., avocat: C. V., iar pentru apelantul-pârât B. C. I. avocata M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, dosarul se află la primul termen de judecată, apelurile nu sunt motivate și nici timbrate.
Avocat C. V. arată că nu înțelege să motiveze apelul.
Reprezentanta pârâtului, avocat M. M. arată că nu poate motiva apelul, deoarece apelantul, este plecat din țară.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
În această situație, reprezentantele apelanților, lasă soluția la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr. 4568/27.11.2012, a Judecătoriei Z., s-a admis în parte acțiune civilă formulată de reclamantele D. Amanda, D. T. I. și B. A. I., împotriva pârâtului B. C. I. .
S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului – apartament nr. 10 situat în Z., .. L-25, . C.F._ -C1-U5 Z., cu nr. top._ /2/1/X, în valoare de 126.000 lei, prin atribuirea acestuia, în întregime, pârâtului B. C. I..
S-a obligat pârâtul să plătească fiecăreia dintre reclamantele D. Amanda și D. T. I. câte 24.937,50 lei, cu titlu de sultă, iar reclamantei B. A. I. suma de 13.125 lei, cu același titlu.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul B. Cristain I., împotriva reclamantelor, privind stabilirea pasivului succesoral la suma de 1325 lei și obligarea reclamantelor la plata acestuia.
S-a obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de 2349,8 lei, reprezentând cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Imobilul în litigiu este situat în Z., .. L 25, . înscris în CF_-C1-U5 Z., cu nr. top._ /2/1/X, constituind un apartament compus din 3 camere, bucătărie, cămară, antreu, baie și balcon, având o suprafață utilă de 58 mp. Reclamantele și pârâtul au deținut în coproprietate acest imobil, în următoarele cote-părți: pârâtul B. C. I. – 48/96, reclamanta B. A.-I. – 10/96, iar reclamantele D. A. și D. T. I., fiecare – 19/96. Părțile au dobândit cotele părți asupra imobilului prin succesiuni succesive după defuncții B. I., B. R. M. și B. I..
Pârâtul a locuit în acest imobil împreună cu mama sa, B. I., iar după decesul acesteia a continuat să locuiască în apartament și o face și în prezent. Părțile își recunosc reciproc cotele de proprietate pe care le au asupra imobilului, acestea fiind cele întabulate în C.F. și au căzut de acord asupra modalității de partajare, respectiv atribuirea imobilului către pârât, cu obligarea lui la plata unei sulte în favoarea reclamantelor, corespunzătoare cotei de proprietate pe care acestea o au asupra bunului imobil.
Aspectul litigios dintre părți se referă doar la valoarea imobilului raportat la care să fie stabilită sulta.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 728 C.civ., raportat la art. 673 ind. 10 alin. 4 C.pr.civ., instanța a admis în parte acțiunea reclamantelor și a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului – apartament nr. 10 situat în Z., .. L 25, . C.F._-C1-U5 Z., cu nr.top._ /2/1/X, în valoare de 126.000 lei, prin atribuirea acestuia, în întregime, pârâtului B. C. – I., cu obligarea acestuia la plata fiecăreia dintre reclamantele D. A. și D. T. I. a câte 24.937,50 lei, cu titlu de sultă, iar reclamantei B. A.-I. a sumei de 13.125 lei, cu același titlu.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul B. C. – I., împotriva reclamantelor, privind stabilirea pasivului succesoral la suma de 1325 lei și obligarea reclamantelor la plata lui, instanța constată că din probele administrate nu rezultă nici valoarea cheltuielilor de înmormântare și a celor de amenajare a mormântului defunctei B. I. și nici faptul că acestea ar fi fost suportate de către pârât, peste limita cotei sale de moștenire. Înscrisurile depuse de pârât în probațiune la filele 47 – 65 privesc lucrările de îmbunătățire pe care pârâtul pretinde că le-a efectuat asupra apartamentului, iar martorul V. P. a relatat aspecte legate de aceleași îmbunătățiri. Pârâtul – reclamant reconvențional nu a propus nici o probă pentru a dovedi valoarea pasivului succesoral și faptul că acesta a fost suportat de el, iar reclamantele – pârâte-reconvenționale susțin că aceste cheltuieli au fost suportate pe din două de ele și de pârât, fiecare în limita cotei sale de moștenire.
Împotriva acestei sentințe atât reclamanții cât și pârâții au declarat apel pe care însă nici una din părți nu l-a motivat, astfel că în temeiul art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de apel se va pronunța în baza celor invocate la prima instanță, reținând că ambele apeluri sunt nefondate pentru următoarele:
Reclamantele și pârâtul dețin în coproprietate imobilul situat în Z., .. L 25, . și este înscris în CF_-C1-U5 Z., cu nr.top._ /2/1/X, constituind un apartament compus din 3 camere, bucătărie, cămară, antreu, baie și balcon, având o suprafață utilă de 58 mp. în următoarele cote-părți: pârâtul B. C. I. – 48/96, reclamanta B. A.-I. – 10/96, iar reclamantele D. A. și D. T. I., fiecare – 19/96. Părțile au dobândit cotele părți asupra imobilului prin succesiuni succesive după defuncții B. I., B. R. M. și B. I..
Părțile își recunosc reciproc cotele de proprietate pe care le au asupra imobilului, acestea fiind cele întabulate în CF și au căzut de acord asupra modalității de partajare, respectiv atribuirea imobilului către pârât, cu obligarea lui la plata unei sulte în favoarea reclamantelor, corespunzătoare cotei de proprietate pe care acestea o au asupra bunului imobil.
Aspectul litigios dintre părți se referă doar la valoarea imobilului raportat la care să fie stabilită sulta.
Valoare a de circulație a imobilului a fost stabilită prin două expertize administrate în fața instanței de fond, dintre care în mod corect prima instanță a luat în considerare pe cea de-a doua, efectuată de expertul D. M. Deoarece numai aceasta se bazează pe un studiu efectiv al pieței imobiliare, valoarea de circulație fiind stabilită prin compararea reală cu cereri-oferte și tranzacții imobiliare efective realizate în ultima perioadă de timp cu privire la imobile având caracteristici similare cu cel în litigiu și situate în aceeași zonă în care se află apartamentul supus partajului sau în zone asemănătoare sub aspectul prețurilor.
Valoarea de circulație luată în considerare la imobilul supus împărțeli a fost stabilită astfel la 126.000 lei valoare care raportată s-a stabilit sulta, proporțional cu cotele părți ale părților, calculate ca fiind de câte 24.937,50 lei, reclamantelor D. Amanda și D. T. I. și 13.125 lei reclamantei B. A. I..
Cu privire la cererea reconvențională în mod corect și legal s-a stabilit că: din probele administrate nu rezultă nici valoarea cheltuielilor de înmormântare și a celor de amenajare a mormântului defunctei B. I. și nici faptul că acestea ar fi fost suportate de către pârât, peste limita cotei sale de moștenire. Înscrisurile depuse de pârât în probațiune la filele 47 – 65 privesc lucrările de îmbunătățire pe care pârâtul pretinde că le-a efectuat asupra apartamentului, iar martorul V. P. a relatat aspecte legate de aceleași îmbunătățiri. Pârâtul – reclamant reconvențional nu a propus nici o probă pentru a dovedi valoarea pasivului succesoral și faptul că acesta a fost suportat de el, iar reclamantele – pârâte-reconvenționale susțin că aceste cheltuieli au fost suportate pe din două de ele și de pârât, fiecare în limita cotei sale de moștenire.
Cheltuielile de judecată de asemenea în mod corect au fost compensate între părți.
Sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, apelurile părților vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
DECIDE :
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâtul B. C. I. și reclamantele D. T.-I., D. Amanda și B. A. contra Sentinței civile nr. 4568/ 27.11.2012 a Judecătoriei Z..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. G. K. M. H. A.
Red. K.M. / 09.04.2013
Dact. H.A. /15.04.2013 / 6 ex.
Jud. fond. I. D. H.
Comunicat .4 . ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 25/2013. Tribunalul SĂLAJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1068/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
