Plângere contravenţională. Decizia nr. 181/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 1276/1752/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 181
Ședința publică din data de 19 februarie 2013
Completul este compus din:
Președinte: D. PATRIȚIU, judecător
Judecător: L. M. T.
Judecător: C. N. C.
Grefier: V. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul D. C.-V., cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al Societății Civile de Avocați B. & Partners, în Cluj-N., ., județul Cluj împotriva sentinței civile nr.1009 pronunțată de Judecătoria Jibou la data de 06 decembrie 2012 în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională – O.U.G. nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la filele 13 - 28 din dosar este înregistrat un set de înscrisuri intitulat “Memoriu”, ce cuprinde motivele pe care se întemeiază recursul. De asemenea, se învederează că la filele 29 – 34 din dosar este înregistrată completarea memoriului la care s-a făcut mai sus referire.
Instanța, verificându-și competența, potrivit dispozițiilor art.159 1 Cod procedură civilă, se declară competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investită.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod procedură civilă, instanța consideră că dosarul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.1009 din 06.12.2012 a Judecătoriei Jibou s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului D. C.-V. formulată în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului S., și, în consecință, a fost menținut ca legal și temeinic Procesul verbal . nr._/ 18.09.2012.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancționat cu 9 puncte de amendă contraventională în valoare de 630 lei și cu măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contraventiei prevăzute de art. 102 alin. 3 litera e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Pentru a face aplicarea acestor dispoziții legale, agentul constatator a reținut că, la data de 18 septembrie 2012, petentul a fost surprins conducând pe raza localitătii Bârsău M., autoturismul cu numărul de înmatriculare_ , cu o viteza 131 km/h, viteză înregistrată de aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_ .
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și de sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici un caz de nulitate care ar putea fi invocat din oficiu. Totodată, lecturând actul constatator (f.42-dosar fond), instanța a reținut că modalitatea de descriere a faptei respectă exigențele art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001, acesta realizează o descriere suficientă a faptei, arătând în mod concret contravenția săvârșită, precum și toate circumstanțele de natură a imprima faptei acest caracter, contrar susținerilor petentului din cuprinsul plângerii.
Având în vedere dispozitiile art. 102 alin. 3 litera e din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit carora „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” constituie contravenție și se sancționează cu amendă în clasa a IV-a de sancțiuni și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, precum și cele ale art. 98 din același act normativ, instanța a observat că fapta săvârșită de petent a fost legal încadrată juridic și sancționată în limite legale.
Potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravenției se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal, cerințe pe care agentul constatator le-a respectat în cauză.
Astfel, în procesul-verbal contestat se face referire despre faptul că depășirea vitezei legale s-a constatat cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul cu numarul de inmatriculare_ (f.42-dosar fond). Buletinul de verificare metrologica a aparatului radar (f.22-dosar fond), înregistrarea radar si fotografia depusă de către intimat dovedesc situația reținută în procesul verbal și atestă cu certitudine că aparatul radar folosit la constatarea contravenției și al cărui buletin de verificare metrologică a fost depus la dosarul cauzei, este cel cu care a fost înregistrat petentul.
Totodată, instanța a constatat că planșa fotografică cuprinde toate mențiunile prevăzute de pct. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 pentru aprobarea Normei de metrologie legală, inclusiv faptul că a fost efectuată autotestarea; mențiunile suplimentare prevăzute la Anexa 1D din Regulament se regăsesc in consemnările agentului constatator din cuprinsul procesului verbal întocmit; agentul care a încheiat procesul verbal are calitatea de polițist rutier, fiind abilitat sa constate și să sancționeze acest gen de contravenții (f.25-dosar fond).
Cât priveste temeinicia actului constatator, instanța a reținut că, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a acestuia, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal contraventional face dovada situatiei de fapt si a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată si de a solicita acuzării să doavedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia europeana a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Frantei, Hotararea din 07.10.1988).
Forta probantă a proceselor verbale este lasată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanta fiecărui mijloc de probă, insă instanta are oblligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Frantei, Hotararea 07.09.1999).
In analiza principiului proportionalității, trebuie observat ca dipsozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop reglementarea si garantarea respectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice, iar nerespectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viață si la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societătii în respectarea acestor regului este de importanță capitală. In acelasi timp însă, persoana sancționată în baza acestui act normative are dreptul la un proces echiatabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia poate sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că siuatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este de a respecta limita proportionalității între scopul urmărit de autoritătile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. Romaniei, Hotararea din 04.10.2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că petentul, în speță, nu a dovedit prin mijloace de probă pertinente si concludente, admise de lege, că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă in procesul-verbal.
In sustinerea plângerii sale, petentul a invocat nulitatea procesului verbal, cauzată de neconsemnarea tuturor obiecțiunilor sale.
Contravenția reținută în sarcina petentului a fost constată cu mijloace tehnice certificate, respectiv în temeiul înregistrării cu aparatul radar. In aceasta situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, modificată, potrivit cărora constatarea contravențiilor se face cu mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omolgate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției, proces verbal care poate fi încheiat chiar și în absența contravenientului, așadar, fără a mai i se da acestuia posibilitatea de a formula obiecțiuni.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul D. C.-V. solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, cu cheltuieli de judecată, arătând în motivare următoarele:
Prima instanță a apreciat greșit probatoriul administrat. Buletinul de verificare metrologică a cinemometrului nu a fost prezentat contravenientului pentru a constata ce destinație a avut aparatul, pentru utilizare în regim staționar sau atât în regim staționar cât și de deplasare.
Agentul nu a consemnat marca și tipul aparatului radar folosit pentru a verifica dacă avea atestatul corespunzător.
Planșele foto sunt neclare, nu se distinge dacă înregistrarea s-a făcut în localitate.
Întrucât intimata nu a depus toate probele solicitate în probațiune de către petent, instanța era datoare ca la cererea petentului să amâne cauza, or acest fapt nu a avut loc situație în care nu s-a asigurat dreptul la apărare al părților.
Fapta reținută în procesul-verbal de contravenție nu există.
Procesul-verbal nu îndeplinește cerințele dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind cadrul juridic al contravențiilor.
Recursul nu este fondat.
La dosarul de fond s-au depus în probațiune actele solicitate de petent: buletinul de verificare metrologică a aparatului radar din care rezultă marca aparatului cinemometru Autovision . 425 care măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, atestatul operator „Autovision” nr.35/07.04.2010 pentru agentul de poliție P. V. de la Postul de Poliție Ileanda, planșa foto din care rezultă fără dubiu că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 131 km/h în localitate fiind vizibile casele de locuit.
Susținerile petentului că aparatul cinemometru nu a fost corespunzător, că prima instanță a apreciat greșit probele, că fapta reținută nu există sunt nefondate.
Verificând conformitatea procesului-verbal cu dispozițiile art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se constată că acesta conține elementele descrise în aceste texte de lege, în primul rând cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute care sunt de strictă interpretare, precum și cele din art.16. Celelalte neregularități, în situația în care există, pot atrage cel mult anulabilitatea, însă condiționat de suportarea de către petent a unei vătămări, situație care nu s-a dovedit în speță.
Pentru ședința de judecată din data de 15 noiembrie 2012 instanța a dispus comunicarea actelor depuse de intimată petentului și a acordat la cererea acestuia un nou termen de judecată, la data de 06.12.2012 când nu s-a prezentat nimeni, astfel că critica privind neamânarea cauzei pentru studierea actelor și nerespectarea dreptului la apărare nu este fondată.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția de veridicitate, de autenticitate și oficialitate având în vedere și anexele acestuia, situație consacrată de CEDO prin hotărârile din 07.10.1988-cauza Salabiaku c. Franței, din 07.09.1999-cauza Bosoni c. Franței și Hotărârea din 04.10.2007-cauza A. c. României.
Se recunoaște fiecărui stat să elaboreze sistemul de drept corespunzător cu respectarea caracterului echitabil al procedurii, respectarea dreptului de apărare al persoanei, dar și scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit.
În speță, aceste principii au fost respectate, astfel că tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de petentul D. C.-V. împotriva sentinței civile nr.1009/06.12.2012 pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMNELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul D. C.-V., cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al Societății Civile de Avocați B. & Partners, în Cluj-N., ., județul Cluj împotriva sentinței civile nr.1009 din 06.12.2012 a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. Patrițiu L. M. T. C. N. C. V. A.
transferată la
Tribunalul Specializat Cluj
semnează prim-grefier
C. D.
Red.DP/18.03.2013
Dact.CC/20.03.2013/2ex
Jud. fond: I. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 318/2013. Tribunalul SĂLAJ | Fond funciar. Sentința nr. 4179/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
