Plângere contravenţională. Decizia nr. 889/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 889/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1028/1752/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.889
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: R.-M. P.
JUDECĂTOR: D.-D. I.
GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul C. G., împotriva sentinței civile nr.393 pronunțată de Judecătoria Jibou la data de 09.05.2013, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.393 pronunțată de Judecătoria Jibou la data de 09.05.2013 în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SALAJ, menținut fiind procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 17.07.2012 ca fiind legal si temeinic întocmit. S-a respins ca neîntemeiată și cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 17.07.2012 de către agentul constatator D. F. din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean S., a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 9 puncte amendă, respectiv 630 de lei, și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile față de petentul C. G., reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 17.07.2012, ora 10,50, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ prin localitatea Bârsău M., județul S., E58, km87+300 cu viteza de 114 km/h, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
Din lecturarea procesului verbal se constată că fapta contravențională este descrisă în concret, raportat la dispozițiile legale aplicabile, prin arătarea vitezei legale măsurate de aparatul radar și a locului comiterii faptei, în concret (loc Bârsău M., DE58, km 87+300.). De asemenea agentul constatator a adus la cunoștința petentului dreptul de a face obiecțiuni și le-a consemnat întocmai, petentul declarând că nu recunoaște viteza de peste 100 km/h și însușindu-le prin semnarea procesului verbal.
Intimatul a făcut dovada constatării faptei contravenționale în condițiile legii, potrivit dispozițiilor art. 109 alin.1-3 din O.U.G. nr.195/2002, adică cu ajutorul unui mijloc tehnic ce beneficiază de omologare pentru a măsura viteza autovehiculelor, atât în regim de staționare cât și în regim de deplasare a autoturismului de patrulare pe care este montat, respectiv Aprobarea de Model AM 012/2009. Aparatul radar beneficia de verificare metrologică în termen de valabilitate și a fost utilizat de către un polițist rutier ce deține atestat de operator radar pentru exploatarea aparaturii video de supraveghere și de măsurare a vitezei (fila nr. 14-15).
Înregistrarea video efectuată de camera aparatului radar și fotografiile extrase dovedesc cu certitudine că petentul, la data de 17.07.2012 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 114 km/h.
O eventuală eroare la măsurare a fost avută în vedere de legiuitor, acesta înțelegând să nu sancționeze depășirea cu până la 10 km/h a vitezei maxime admise pe un anumit sector de drum. Însă petentul a depășit viteza legală cu 64 km/h.
Petentul nu a propus probe prin care să dovedească o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Mai mult, a recunoscut în „memoriu” că a fost oprit de lucrătorii de poliție în interiorul localității.
Probatoriul administrat certifică că fapta contravențională reținută în cuprinsul procesului verbal există, a fost săvârșită cu vinovăție de către petent, a fost constatată în condițiile impuse de legislația în vigoare și nu este incidentă nici una dintre cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei prevăzute de art.11 din O.G. nr.2/2001.
În considerentele hotărârii sunt evocate hotărârile pronunțate în cauzele N. G. contra României și I. P. contra României.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată.
Criticile recurentei vizează următoarele:
Cu privire la atestatul operatorului radar, menționează recurentul – după ce evocă textual dispozițiile pct.4.2 din NML 021 – 05 din 23 noiembrie 2005 – că deși agentul constatator este obligat să menționeze în procesul verbal . numărul aparatului radar folosit, nu s-a conformat acestei cerințe cu ocazia întocmirii actului atacat.
O altă critică vizează faptul că instanța nu a analizat toate motivele de nulitate ale procesului verbal, susținând în acest sens că sancțiunea complementară nu a fost individualizată .
În continuare, recurentul susține că fapta nu a fost descrisă în mod corespunzător, potrivit jurisprudenței dominante în materie, descrierea doar în mod generic a acesteia atrage sancțiunea nulității absolute a actului constatator. Fapta reținută în cuprinsul procesului verbal nr._ din 17.07.2012, pe lângă faptul că nu corespunde realității, este și insuficient descrisă.
Procesul verbal nu este conform cu starea de fapt, iar agentul constatator nu a depus la dosar toate înscrisurile doveditoare solicitate de petent, iar în lipsa oricăruia din aceste înscrisuri fapta reținută în sarcina petentului nu poate fi dovedită.
Cu privire la încălcarea art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, recurentul susține că refuzul agentului constatator de a consemna în procesul verbal toate obiecțiunile formulate atrage nulitatea expresă a procesului verbal de constatare a contravenției.
Inserarea anumitor obiecțiuni în cuprinsul procesului verbal nu înlătură aplicarea sancțiunii nulității procesului verbal, spiritul OG nr.2/2001 fiind în mod indubitabil în sensul inserării tuturor obiecțiunilor invocate în fața agentului constatator, consideră recurentul.
Față de dispozițiile art.105 alin.2 teza a II-a Cod procedură civilă, în cazul nulităților exprese vătămarea se prezumă până la dovada contrarie. Prin urmare, atunci când se invocă o nulitate expresă, aplicarea sancțiunii nulității este condiționată de vătămare, dar partea care invocă nulitatea este scutită de la a face dovada vătămării, revenindu-i celeilalte părți, respectiv Inspectoratului de Poliție Județean S., care dorește menținerea procesului verbal, să probeze inexistența vătămării.
Raportat la speța de față, este limpede faptul că din cuprinsul actului de constatare nu reiese durata pentru care a fost aplicată sancțiunea complementară, ci doar reținerea permisului de conducere. Mai mult decât atât, nici măcar dovada eliberată de către agentul constatator nu face nici o referire la durata aplicării sancțiunii.
Cu privire la prezumția de temeinicie și legalitate a procesului verbal și la sarcina probei, recurentul susține următoarele:
Cu toate că OG nr.2/2001 instituie prezumția de temeinicie și legalitate a procesului verbal de constatare a contravențiilor, aceste reglementări sunt inaplicabile, din perspectiva articolului 6 al CEDO.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de „acuzație în materie penală” în sensul art.6 par.1 din CEDO. Prin urmare, în procesele având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei „acuzații în materie penală”, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art.6 par.1, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Prezumția de nevinovăție garantată de art.6 al Convenției europene a drepturilor omului face ca, în plan probator, sarcina dovedirii faptului că recurentul a săvârșit contravenția reținută împotriva sa să revină intimatului.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
Contrar susținerilor recurentului, fapta reținută în sarcina sa este în mod corespunzător menționată în procesul verbal de contravenție, cu respectarea cerințelor art.16 din OG nr.2/2001.
Astfel, procesul verbal menționează data și ora la care petentul recurent a fost surprins în trafic, numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care îl conducea, locul (în localitatea Bârsău M.), viteza de deplasare (114 km/h) precum și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care era montat aparatul radar (_ ).
Dovada săvârșirii acestei contravenții a fost făcută de agentul constatator prin prezentarea la dosar atât a unor planșe fotografice concludente, cât și a înregistrării video pe un suport CD, aceste probe confirmând încălcarea de către petent a normelor legale care reglementează viteza maximă admisă în interiorul localității.
De asemenea, agentul constatator a prezentat la dosar Buletinul de verificare metrologică pentru aparatul montat pe vehiculul menționat în procesul verbal. Această probă este îndestulătoare pentru a face dovada corectitudinii măsurătorilor, fiind depus de către agentul constatator și atestatul operator „Autovision” nr.34/07.04.2010 pentru agentul de poliție care a întocmit procesul verbal de contravenție.
Obiecțiunile contravenientului sunt consemnate ca atare în procesul verbal; recurentul susține că acestea nu ar fi fost inserate în procesul verbal, fără însă a preciza în concret care anume obiecțiuni au fost omise, încât nu se poate reține existența unei vătămări care să mai poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
În fine, tribunalul observă că aplicarea sancțiunii complementare este menționată ca atare în procesul verbal.
Pentru cele ce preced, se constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, drept pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul C. G., domiciliat în Cluj-N., ., ., contra sentinței civile nr.393/2013 a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. C. R.-M. P. D.-D. I. A. V.
În C.O.
Semnează președinte tribunal
M. K.
Red.DDI/17.10.2013
Dact.AV/28.10.2013/2 ex.
Judecător fond – I. C.
| ← Servitute. Decizia nr. 157/2013. Tribunalul SĂLAJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 849/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
