Servitute. Decizia nr. 157/2013. Tribunalul SĂLAJ

Decizia nr. 157/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 902/1752/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Date cu caracter personal

Nr. operator: 2516

DECIZIA CIVILĂ NR.157

Ședința publică din 12 noiembrie 2013

Completul compus din:

Președinte: C. N. C., judecător

H. I. D., judecător

V. V., grefier

Pentru azi, fiind amânată pronunțarea - după recalificare - asupra apelurilor declarate de pârâții O. V., domiciliat în Jibou, ., jud.S., U. I. și U. V., ambii domiciliați în Jibou, ., jud.S., C. G., domiciliat în Baia M., ..5B, ., C. F. D., domiciliat în Jibou, ., jud. S. și C. R., domiciliată în Jibou, ., jud.S., împotriva sentinței civile nr.296 din 27.03.2013 a Judecătoriei Jibou pronunțată în dosar nr._, având ca obiect servitute- disjuns din dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 29 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța din lipsă de timp pentru a delibera și având în vedere complexitatea dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 5 noiembrie 2013, iar apoi pentru data de 12 noiembrie 2013 pentru legala constituire a completului de judecată.

Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL:

Prin sentința civilă nr.296 din 27 martie 2013 a Judecătoriei Jibou s-a admis actiunea reclamantului B. I., formulata in contradictoriu cu paratii C. R., C. F. D., C. G., O. V., U. I. Si V..

S-a stabilit servitute de trecere in favoarea reclamantului, proprietar al terenului cu nr. top 513/1/c/44/1/2/2/1/2/b si 513/1/c/43/1/4/2/b/2/b/2/1, intabulat în CF nr. 2363 Jibou, peste capatul terenurilor proprietatea paratilor, în lungime de 50,83 m și lătime de 3 m, fiind calea cea mai scurta și mai putin pagubitoare, conform anexei 1 a expertizei tehnice judiciare efectuata de dna expert M. E., expertiza care face parte integranta din prezenta hotărâre.

Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 2855 lei, cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței se arată că terenul proprietatea reclamantului nu are în prezent nici o ieșire la drumul public. Prin urmare acesta poate solicita vecinului său o servitute de trecere pentru a avea acces la terenul său.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul C. F. D. și C. R., solicitând instanței admiterea acestuia, motivat de faptul că atunci când reclamantul B. I. a intrat în proprietatea terenului la care solicită acces peste proprietatea lor a știu foarte bine că terenul a avut acces, acesta, fiind dezmembrat dintr-un teren cu acces la stradă.

Recurs au formulat și pârâții O. V., U. I. și U. V., solicitând instanței admiterea acestuia și a se dispune schimbarea hotărârii recurate în sensul înlăturării acestora la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului.

În motivarea recursului se arată că pârâții au fost de acord cu admiterea acțiunii reclamantului încă înainte de prima zi de înfățișare.

Recurs a formulat și pârâtul C. G., solicitând instanței admiterea acestuia, motivat de faptul că expertul nu a făcut o evaluare a valorii distincte a suprafeței de teren pentru care trebuia să fie despăgubit, la care se adaugă prejudiciul adus proprietății sale dat fiind faptul că pe porțiunea indicată că are pomi fructiferi care ar trebui tăiați.

Prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._, a fost recalificată calea de atac împotriva sentinței civile nr.296 din 27 martie 2013 a Judecătoriei Jibou ca fiind apelul și nu recursul, motivat de faptul că obiectul juridic al acțiunii îl constituie servitutea, ori în materie de servitute calea de atac o constituie apelul.

Apelul pârâților C. F. D. și C. R. este tardiv, iar apelurile pârâților O. V., U. I., U. V. și C. G. sunt nefondate pentru motivele care succed:

În mod corect și legal instanța de fond a admis acțiunea reclamantului B. I. împotriva pârâților C. R., C. F. D., C. G., O. V., U. I. și U. V. și a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantului ca proprietar al imobilului format din teren, întabulat în CF nr.2363 Jibou, nr.topografic 513/1/c/44/1/2/2/1/2/b si 513/1/c/43/1/4/2/b/2/b/2/1 în lungime de 50,83 m peste capătul terenurilor proprietatea pârâților, în conformitate cu anexa 1 din expertiza tehnică judiciară efectuată de către expert M. E..

Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că terenul reclamantului este teren înfundat, înconjurat de alte proprietăți, fără acces la calea publică, iar calea de acces cea mai scurtă și puțin păgubitoare pentru a se asigura ieșire reclamantului, este varianta din capătul grădinilor pârâților, chiar peste terminația proprietății, pe o lungime de 50,83 m și o lățime de 3 m, fără a se afecta curțile și clădire fondurilor aservite.

Referitor la apelul pârâților C. F. D. și C. R., instanța reține că acesta este tardiv, fiind depus cu încălcarea termenului imperativ de 15 zile stipulat de art.284, alin.1 Cod procedură civilă.

Astfel, comunicarea sentinței instanței de fond a fost făcută cu pârâții C. F. D. și C. R. la data de 23 aprilie 2013, după cum rezultă din dovezile de comunicare existente la dosarul de fond (f.109 și 114), iar apelul acestora a fost depus la data de 10 mai 2013, fiind depășit în mod evident termenul legal de apel.

În ceea ce privește apelurile pârâților O. V., U. I., U. V. și C. G., instanța reține că acestea sunt nefondate raportat la faptul că servitutea de trecere acordată de către prima instanță reclamantului, îi este imperios necesară acestuia pentru a-și putea folosi terenul în mod judicios, deoarece acest teren nu are acces la calea publică, fiind un loc înfundat, înconjurat și de proprietățile pârâților.

Dreptul de trecere este reglementat de art.616-628 cod civil vechi, care stipulează că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum. Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.

Raportat la exigențele textelor anterior expuse, instanța de apel reține că varianta din expertiză aleasă de către prima instanță, cea în lungime de 50,83 m și o lățime de 3 m corespunde tuturor cerințelor legale ea fiind delimitată în Anexa nr.1 la raportul de expertiză, care face parte integrantă din hotărârea primei instanțe. Această servitute de trecere este cea scurtă ca distanță și cea mai ușor de exploatat, ocupând o suprafață de circa 150 mp. ea trecând peste capetele grădinilor pârâților O. V., U. I., U. V. și C. G., fără a afecta curțile și clădirile acestora.

Servitutea de trecere solicitată de către reclamantul B. I. peste terenul pârâților S. C. D. și S. M. are o lungime totală de 82,44 m, o lățime în general de 3 m, dar în curte, în dreptul casei pârâților o lățime de doar 2,5 m, ocupând în total o suprafață de 233 mp. Conform concluziilor expertului topograf ing.I. M. din raportul de expertiză judiciară efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei Jibou această variantă de servitute are inconvenientele unei lățimi de numai 2,5 m pe o anumită porțiune în curtea pârâților S., o lungime de 82,44 m și o suprafață suplimentară de teren ocupată de 83 mp. față de varianta de servitute aleasă de către prima instanță.

O altă variantă de servitute de trecere pe care expertul topograf nu o recomandă instanței, este cea peste terenul numitului A. N., vecin cu reclamantul, deoarece are o lungime de 138 m și o suprafață de 414 mp, net superioare lungimii și suprafeței de teren ocupate de varianta de servitute aleasă de către prima instanță.

Criticile aduse în acest context de către pârâtul C. G. hotărârii instanței de fond în motivarea apelului său, potrivit cărora nu a fost citat de către expert în termen legal pentru a putea participa la efectuarea măsurătorilor în teren sunt nefondate raportat la faptul că pârâtul a fost prezent la măsurători, ceea ce acoperă o eventuală nulitate a raportului de expertiză datorită necitării pârâtului. Acestuia i-a fost comunicat raportul de expertiză de către prima instanță așa cum reiese din dovada de comunicare de la fila 100 din dosar.

Susținerea pârâtului C. G. potrivit căreia varianta de servitute care

trece peste terenul numitului A. N., și el vecin cu reclamantul, este mai economicoasă, apare ca nefondată, câtă vreme are o lungime de 138 m față de 50,83 m și o suprafață de 414 mp. față de circa 150 mp. în comparație cu varianta aleasă de către prima instanță, după cum rezultă din ambele expertize topografice efectuate de către experții topografi M. E. în dosarul de fond și ing.I. M. în dosarul nr._ al judecătoriei Jibou.

Faptul că pârâtul C. G. critică expertiza efectuată la instanța de fond deoarece aceasta nu a atribuit un număr cadastral distinct căii de acces stabilită prin servitute nu este de natură a crea instanței convingerea că hotărârea primei instanțe este nelegală câtă vreme nu a fost formulat de către pârât obiectiv de expertiză care să solicite expertului acest lucru.

În ceea ce privește faptul că pârâtul critică expertiza realizată la instanța de fond deoarece nu a evaluat valoarea distinctă a suprafeței de teren cu care ar fi trebuit să fie despăgubit, instanța reține că pârâtul nu a formulat cerere reconvențională prin care să fi solicitat primei instanțe soluționarea unui astfel de capăt de cerere, astfel că criticile pârâtului sunt nefondate și din acest punct de vedere.

De altfel așa cum rezultă din încheierea de ședință din 13 martie 2013, pârâtul nu a fost prezent la ședința de judecată următoare comunicării raportului de expertiză, când putea să formuleze obiecțiuni la raport. De asemenea avea posibilitatea de a-și invoca obiecțiunile la expertiză printr-o cerere scrisă, ceea ce în fapt nu s-a realizat.

Referitor la apelul pârâților O. V., U. I. și U. V., potrivit cărora hotărârea fondului este criticabilă cu privire la faptul că au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, în pofida faptului că au fost de acord cu admiterea acțiunii încă dinainte de prima zi de înfățișare, instanța reține că nici acest apel nu este fondat având în vedere că aceștia nu au fost de acord în mod necondiționat cui admiterea acțiunii reclamantului, condiționând acordul lor de obligarea reclamantului la plata de despăgubiri.

Față de cele ce preced, urmează ca instanța, în baza dispozițiilor stipulate de art.296 Cod procedură civilă vechi, să admită excepția tardivității apelului pârâtului C. F. D., invocată din oficiu de către instanță și să respingă ca fiind tardiv acest apel și ca nefondate apelurile pârâților O. V., U. I., U. V. și C. G..

Raportat la faptul că reclamantul B. I. nu a justificat efectuarea unor cheltuieli de judecată prin chitanță avocațială, în conformitate cu prevederile stipulate de art.274 Cod procedură civilă vechi, acestea nu vor fi acordate, deși au fost solicitate prin întâmpinare.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I,

DECIDE:

Admite excepția tardivității apelului declarat de apelantul-pârât C. F. D., invocată din oficiu și, în consecință, respinge ca tardiv apelul declarat de acest pârât împotriva Sentinței civile nr.296 din 27 martie 2013 a Judecătoriei Jibou.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții-pârâți O. V., U. I., U. V. și C. G., în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I., împotriva Sentinței civile nr.296 din 27 martie 2013 a Judecătoriei Jibou.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2013.

Președinte, Judecător, Grefier,

C. N. C. H. I. D. V. V.

Red.CNC/9.04.2014

Dact.VV/10.04.2014/9ex.

Jud.fond: Matyuș G.

..04.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Servitute. Decizia nr. 157/2013. Tribunalul SĂLAJ