Pretenţii. Decizia nr. 336/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 4851/337/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 336/2013
Ședința publică din 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D., judecător
Judecător: K. M., președinte Tribunal
Judecător: L. M., judecător
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de pâratul P. E. M. – reprezentantul societății .., cu domiciliul în municipiul Z., .. 28, ., împotriva sentinței civile nr. 4877 din 18 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat, semnat, dar nu au fost achitate taxele judiciare dispuse în cauză, după care:
Nefiind alte cereri formulate sau excepții invocate, instanța în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului declarat..
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4877 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea în pretenții formulată de reclamanta S.C. M. P. Impex S.R.L., împotriva pârâtei .., pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 7737,93 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate în perioada 21.03._10 în temeiul Contractului de vânzare cumpărare nr. 11 din 27.01.2004, precum și suma de 33.254,43 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere aferente debitului principal și cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei suma de 3025,64 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Între părți s-au desfășurat raporturi comerciale de vânzare-cumpărare de mărfuri, în temeiul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 11 din 27.01.2004. Obiectul acestui contract l-a constituit livrarea de către reclamanta vânzătoare a mărfurilor comandate de cumpărătoarea pârâtă, la prețurile de firmă curente ale vânzătorului la practicate la data emiterii facturii către cumpărător. La art. 4 din contract s-a stabilit scadența obligației de plată a prețului de către cumpărător, în termen de 20 de zile de la data emiterii facturii, iar pentru cazul întârzierii la plată a fost stipulată la art. 7 din contract o penalitate de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea neachitată a facturii.
Acest contract s-a încheiat pe o perioadă inițială de un an, începând cu data încheierii lui, dar cu posibilitatea prelungirii automate, dacă niciuna dintre părți nu-l reziliază (art. 10 din contract). Clauza contractuală cuprinsă în art. 10 din contract nu poate fi altfel interpretată decât în sensul că părțile s-au obligat să mențină executarea contractului pe o perioadă minimă de un an, timp după care contractul se prelungește automat, pe durată nedeterminată, până la momentul intenției de reziliere venită din partea oricăruia dintre contractanți. Așadar, contrar apărării pârâtei, pentru prelungirea termenului contractului după expirarea termenului inițial de un an, nu era necesară încheierea unui act adițional în acest sens, simpla continuare a desfășurării în continuare a raporturilor comerciale fiind suficientă pentru prelungirea automată, pe durată nedeterminată, a contractului.
Creanța principală pretinsă de reclamantă în prezentul litigiu, în sumă de 8.049,38 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a mărfurilor livrate, este în cea mai mare parte întemeiată, respectiv pentru suma de 7737,93 lei stabilită prin expertiza contabilă.
Deși susține că a achitat acest debit, pârâta nu a fost în măsură să facă dovada plății, iar din documentele sale contabile, supuse verificării expertului a rezultat contrariul respectiv că facturile emise în perioada 01.03.2010 – 02.12.2010 nu au fost achitate. Prin urmare, ținând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații, iar pârâta în speță nu a făcut nicio probă în acest sens, s-a constatat că aceasta, deși a preluat mărfurile înscrise în facturi, până în prezent nu a achitat contravaloarea chiriei.
Împotriva acestei hotărârii astfel rezumate a declarat recurs pârâta .. prin P. E. M. – reprezentantul societății.
Recursul declarat de pârâtă nu este timbrat.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din O.G. 32/1995 reclamantul aveau obligația să timbreze recursul cu taxa judiciară de timbru și timbru judiciar stabilite potrivit legii.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare a recursului declarat, deși a fost citată cu această mențiune în recurs (f.14), însă aceasta nu s-au conformat.
Conform dispozițiilor art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. 32/1995 neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În consecință, față de aspectele inserate mai sus și a dispozițiile art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. 32/1995, urmează a se anula ca netimbrat recursul declarat de pârâtă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
DECIDE :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta .. Z., contra sentinței civile nr. 4877 din 18.12.2012 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. D. K. M. L. M. C. P. E.
Red. LM/29.04.2013/ Dact. C.P.E./29.04.2013/ Jud. fond L. M. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 5564/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1025/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
