Revendicare imobiliară. Decizia nr. 158/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 380/1752/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 158
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. M. T., judecător
I. D. D., judecător
B. D. R., grefier
Pentru astăzi, fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă, privind apelul formulat de pârâții B. P. D. și B. M., ambii cu domiciliul în Jibou, ., Jud. S., împotriva sentinței civile nr. 533 din 14.06.2012, pronunțată de Judecătoria Jibou, în dosarul cu nr._, având ca obiect „revendicare imobiliară, stabilire linie de hotar, obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura de citare fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.533/14.06.2012, pronunțată de Judecătoria Jibou, în dosarul cu nr._, s-a admis cererea formulată si precizata de către reclamantul C. L. în contradictoriu cu pârâții B. P. D. si B. M. .
S-a stabilit linia de hotar intre terenul intravilan in suprafata de 2320 mp proprietatea reclamantului si suprafata de 1250 mp proprietatea paratilorpe aliniamentul 1 – 2 – 3, conform anexei 1 din raportul de expertiza topografica efectuat de expertul Panie S. .
Au fost obligați paratii să predea reclamantului în deplină proprietate si linistita posesie suprafata de 224 mp .
Au fost obligați paratii sa ridice gardul de pe latura terenului care este proprietatea reclamantului, iar in caz contrar se autorizeaza reclamantul sa ridice gardul pe cheltuiala paratilor .
Au fost obligați paratii, în solidar, la plata sumei de 2631 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea reclamantului .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea sa precizată reclamantul C. L. a chemat în judecată pe pârâții B. P. D. si B. M. solicitând instanței să stabilească linia de hotar între terenul intrvilan în suprafață de 2320 mp proprietatea reclamantului si suprafata de 1250 mp proprietatea paratilor, iar cu privire la frontul stradal solicita respectarea aliniamentului 1-2-3 din anexa 1 a expertizei, urmand ca paratii sa predea reclamantului in deplina proprietate suprafata de 244 mp și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu purtarea procesului .
Prin încheierea civilă din data de 04.02.2010 a Judecătoriei Jibou cauza a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a cauzei civile nr._ al Judecătoriei Z. având ca obiect anularea parțială a TP nr. 50/4951/18.03.1993 .
S-a reținut că prin Titlul de Proprietate nr. 50/4951/18.03.1993 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2320 mp teren intravilan în favoarea reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 221/05.04.2001 a Tribunalului S. rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2576/2001 a Curții de Apel Cluj pârâtul B. P. a fost obligat să predea reclamantului în deplină proprietate suprafața de 224 mp teren intravilan cu destinația grădină, între vecinii: D. Z, Berchis F, drum, suprafață cuprinsă în totalul suprafeței de 2320 mp teren înscris în T.P. nr. 50/4951/18.03.1993, conform anexei nr. 2 la raportul de expertiză tehnică – judiciară ce face parte integrantă din această decizie .
Din cuprinsul expertizei topografice efectuată în prezentul dosar rezultă că expertul a trasat linia de hotar „aliniamentul 1-2-3" reprezentata in anexa nr.l, intre imobilul compus din 1250 mp cu construcții, notat in CF 2090 Jibou, proprietatea pârâților si terenul in suprafața de 224 mp din suprafața totala de 2320 mp teren notat in TP._ eliberat pe numele reclamantului si conform Deciziei civile nr. 221/2001 pronunțata de Tribunalul S. in dosarul de fond nr. 4000/1994 a Judecătoriei Z..
Conform raportului de expertiza topografica care face parte integranta din Decizia civila nr.221/2001, suprapus peste situația existenta, rezulta ca pârâții ocupa o suprafața de 224 mp, din proprietatea reclamantului. Aceasta suprafața de teren este hașurată si reprezentata in anexa nr. 1. Gardurile pârâtului sunt reprezentate cu culoarea verde in anexa nr.2.
Vecinătățile din titlul de proprietate a reclamantului nu pot fi folosite la identificarea exacta a terenului deoarece sunt neconcordante mari privind acest imobil iar vecinătățile nu corespund in totalitate cu situația reala din teren si nu exista schița de punere in posesie aferenta suprafeței de 2320 mp, in consecința nu pot stabili daca cele doua terenurii sunt sau nu invecinate din punct de vedere a titlurilor de proprietate eliberate conform Legii nr.18/1991. Pârâtul declara faptul ca aceste terenuri nu sunt invecinate si terenul de 224 mp revendicat de reclamant este cumpărat de la P. A.. Suprafața de 1250 mp intabulata in c.f 2090, este materializata cu culoare albastra conform celor declarate de pârât, in anexa nr.4.
Din identificarea topografica aferenta celor doua terenuri, realizata la arhiva cf, conform medalionului de carte funciara, scanat, vectorizat si georeferentiat rezulta faptul ca numerele topografice inițiale sau dezmembrat, iar numerele topografice notate pe medalionul c.f. nu sunt reprezentate la scara si nu corespund cu suprafețele din cărțile funciare, in consecința nu pot stabili daca aceste terenuri sunt sau nu invecinate din punct de vedere topografic-anexa nr.3.
În concluzie, având în vedere Decizia civila nr. 221/2001 a Tribunalului S., precum și raportul de expertiza topografica care face parte integranta din această decizie, prin care s-au localizat in mod irevocabil proprietățile pârtilor, expertul topograf reține că aceste imobile sunt învecinate.
Așadar terenul intravilan in suprafața totala de 2.320 mp. înscris în T.P. nr._ al reclamantului se învecinează cu terenul de 1.250 mp. notat in C.F. 2090 Jibou pe numele paraților. Ambele proprietăți sunt reprezentate pe anexa nr. 1 si 2 la raportul de expertiza efectuat in prezenta cauza.
Instanța constată că prin aceasta localizare a terenului pârâților se respecta, atât localizarea irevocabila a ambelor proprietăți, conform Deciziei civile nr. 221/ 05.04.2001 pronunțata de Tribunalul S. dosar nr. 4000/1994 a Judecătoriei Jibou, hotărâre din care face parte integrate raportul de expertiza topografica, anexa 2, efectuat in apel, pe de o parte, cât și configurația din documentația de intabulare a terenului paraților, act depus de aceștia la dosar și avut in vedere de expertul din aceasta cauza și din dosarul acvirat.
Așa cum rezulta din expertiza efectuată din această cauză, precum și din expertiza efectuata de dl. T. loan în dosarul acvirat, nu exista schițe de punere în posesie pentru niciunul din terenuri, iar vecinătățile din titlul de proprietate al reclamantului nu pot fi folosite la identificarea exacta terenului, acestea nu corespund in totalitate cu situația reala din teren. Nici vecinătățile de pe T.P. al pârâtului (ulterior intabulat) nu pot fi folosite la identificarea acestuia; numerele topografice dezmembrate notate cu medalionul C.F. nu sunt respectate la scara si nu corespund cu suprafețele din cărțile funciare.
Referitor la antecontractul de vânzare- cumpărare din 07.08.1993, înscris de care se prevalează paratul, susținând ca suprafața de teren folosit peste ceea intabulata de 1,250 mp ar fi cumpărat de la numitul P. A., trebuie avute in vedere următoarele:
- de acest înscris s-a prevalat pârâtul, atât în dosarul nr. 4000/1994 al Judecătoriei Z., soluționat irevocabil prin Decizia civila nr. 221/2001 a Tribunalului S. in urma respingerii recursului prin Decizia civila nr.2576/2001 a Curți de Apel Cluj, cât și în dosarul civil_ al Judecătoriei Jibou prin care a fost respinsă cererea reclamanților B. P. și B. M. privind anularea TP nr. 50/4951/18.03.1993 emis în favoarea pârâtului C. L. .
- prin aceasta ultima hotarare s-a statuat că, în lipsa formei autentice, acest înscris nu a produs efectul unui transfer real al dreptului de proprietate in patrimonial paratului, a dat naștere exclusiv unei obligații de a face in sarcina promitentului vânzător P. A., susceptibila de executare silita atipica, in baza art. 1077 si art. 970 alin. 2 cod civil .
Deoarece aceasta "executare atipica" nu a avut loc pana în prezent, rezultă că în această situație paratul nu poate opune reclamantului acel înscris sub semnătură privată .
Potrivit art. 480 C.civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat apel pârâții B. P. D. și B. M., solicitând în principal admiterea apelului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În subsidiar, se solicită reținerea cauzei spre rejudecare, pentru completarea materialului probator, respectiv pentru administrarea în cauză a contraexpertizei solicitate prin scriptul depus la filele 124-126 din dosar.
Criticile apelanților vizează următoarele:
Apelantul este proprietarul tabular al terenului înscris în CF 2090 Jibou nr. top 401/3/b/1-250 m.p., 401/3/b/2/b/1-670 m.p., 402/2/a/2-65 m.p. și 402/1/a/2-165 m.p. în suprafață totală de 1250 m.p. teren situat, astfel cum rezultă din T.P. nr. 60/5999 precum și din documentația de întabulare între vecinii: B. C, Valea Firizei, Drum și M. A. Apelantul nu deține teren între vecinii DângăZ. B. F și Drum.
Susține apelantul că are în stăpânire exclusiv terenul cumpărat de la P. A., ori cumpărat de la CAP ori pentru care i s-a eliberat titlu de proprietate.
Terenul apelanților pârâți este întabulat în C.F., dar reclamantul nu poate prezenta un titlu din care să rezulte unde anume este situat terenul ce i s-a atribuit prin titlu de proprietate depus la dosar la fila 5, care este conturul marginal al proprietății sale, iar expertiza efectuată în dosar nu reprezintă nimic altceva decât o copie a concluziilor raportului de expertiză efectuat în dosarul nr. 4000/1994 al Judecătoriei Z. de experții I. și Backsy, expertul Panie S. tratând cu superficialitate efectuarea lucrării ordonate în cauză și comițând o seamă de erori grave.
Pentru a putea stabili linia de hotar între cele două terenuri era necesar ca expertul să identifice cu date de carte funciară și terenul reclamantului, întocmind schița terenurilor din litigiu, indicând forma geometrică și întinderea acestora, obiectiv pe care l-a solicitat și la care expertul nu a răspuns.
Cererile în probațiune au fost fie respinse, fie instanța nu s-a pronunțat asupra acestora, prorogând discuțiile pentru alte termene, iar apoi omițând să se pronunțe, cum s-a întâmplat cu cererea formulată în baza art. 215 Cod procedură civilă, ori cu cererea privind obligarea Comisiei Locale de a depune la dosar actele ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantului.
Actele solicitate de la Comisie nu aveau cum să fie depuse, deoarece nu există și aceasta datorită faptului că aflîndu-ne în cazul unor terenuri intravilane care revin de drept vechilor proprietari, C. L. nu avea cum să primească – în mod legal- un teren.
În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, având în vedere Decizia Civilă nr. 221 pronunțată de Tribunalul S., în dosarul nr. 55/2001 la data de 05.04.2001, există autoritate de lucru judecat.
Cu privire la grănițuire, se susține că este practic imposibil a se stabili linia de hotar între două proprietăți, una dintre acestea înscrisă în cartea funciară și opozabilă „erga omnes” și o alta trecută într-un titlu de proprietate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, astfel cum reține instanța de fond cât și expertul Panie, „vecinătățile din titlu de proprietate al reclamantului nu pot fi folosite la identificarea exactă a terenurilor deoarece sunt neconcordanțe mari privind acest teren.
Din planurile de situație depuse la dosar, din procesele-verbale de punere în posesie și anexele acestora și cum ar fi putut constata și instanța printr-o cercetare la fața locului, proprietățile noastre nu sunt „lipite” pe nici o porțiune.
Probele administrate în cauză confirmă că terenurile părților nu sunt învecinate, iar reclamantul nu a putut prezenta instanței, cel puțin până acum nici un act, ori plan de situație sau schiță, din care să rezulte întinderea și forma geometrică a terenului său, prin care să se demonstreze conturul terenului reclamantului, precum și vecinătățile acestui teren.
Linia de hotar a fost stabilită, conform raportului de expertiză ce face parte integrantă din hotărâre, pe aliniamentul 1-2-3-, cum este evidențiat în Anexa 1 la raport, ori apelantul nu este proprietar tabular decât pe porțiunea de teren cuprinsă între punctele 3-2, pe segmentul de teren cuprins între punctele 2-1 proprietar tabular este P. A. (anexa 4 la raportul de expertiză).
Cum pârâții apelanți nu folosesc nici o porțiune din terenul reclamantului, s-a depus în mod greșit obligarea pârâților la ridicarea gardului. Terenul vândut de P. A. era separat de terenul reclamantului C. L.. De altfel, din probatoriul testimonial, din procesul-verbal de punere în posesie unde sunt indicate vecinătățile, rezultă fără putere de tăgadă că reclamantul nu a avut vreodată teren peste valea Firizei, astfel că este practic imposibil să se învecineze.
Prin întâmpinare se solicită respingerea apelului, reclamantul intimat apărându-se cu următoarele:
Proprietățile părților au fost localizate irevocabil prin decizia civilă nr. 221/2001 pronunțată de Tribunalul S., în dosarul cu nr. 4000/1994 a Judecătoriei Z., din care face parte integrantă raportul de expertiză topografică, anexa nr. 2.
În consecință singura localizare a terenurilor părților este cea prezentată prin expertiza topografică de la dosar, prin care în mod evident se respectă și planul de situație depus de pârâți.
În ce privește capătul de cerere ce vizează stabilirea liniei de hotar, avându-se în vedere situația legală a terenurilor, pentru considerentele de mai sus, fondurile părților litigante fiind învecinate, pe aliniamentul 1-2-3- din anexa 1 la raport, linia de hotar a fost în mod corect stabilită.
Titlu de proprietate emis pe numele reclamantului este un act valabil, fiindcă s-a respins acțiunea reclamanților din dosarul acvirat nr._, prin care au solicitat anularea parțială a actului.
Pentru soluționarea apelului instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei noi expertize topografice și apoi a unei completări la expertiză.
Raportat și la această probă, asupra apelului de față, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la capătul de cerere privind revendicarea, apelanții au observat corect că există autoritate de lucru judecat, fiind indcidente dispozițiile art. 1201 Cod Civil.
Astfel, prin decizia civilă nr. 221 din 5.04.2001 pronunțată în dosar nr. 55/2001, Tribunalul S. a schimbat hotărârea primei instanțe consecutiv admiterii apelului declarat de reclamant și, într-o nouă judecată a pricinii pe fond, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului, împotriva pârâtului B. P., obligând această parte să-i predea în deplină proprietate suprafața de 224 m.p. teren intravilan între vecinii: D. z, B. F, Drum, cuprinsă în totalul de 2320 m.p. teren, evidențiat în titlu de proprietate al reclamantului, conform anexei nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de experții Bakcsy A. și I. M..
De la data pronunțării acestei decizii și până la aceea a pronunțării sentinței în cauza de față nu au intervenit modificări ale stării de fapt, ori cu privire la situația juridică a imobilelor, reclamantul C. L. deținând titlu valabil pentru revendicarea suprafeței de 224 m.p. din posesia pârâtului, astfel că se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat, invocată de apelanți.
Cu privire la modul de soluționare a acțiunii în grănițuire, criticile apelanților apar nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Împrejurarea că reclamantul face dovada dreptului său de proprietate cu un titlu de proprietate emis în baza Legii 18/1991, în timp ce apelanții sunt proprietari tabulari ai terenului nu face imposibilă stabilirea liniei de hotar, cum susțin aceștia din urmă, căci grănițuirea are loc prin identificarea imobilelor conform documentelor prezentate, chiar în condițiile în care există neconcordanțe, după cum relevă experții, cu privire la vecinătățile înscrise în titlul de proprietate al reclamantului-intimat.
Cu privire la legalitatea titlului de proprietate emis în favoarea reclamantului C. L., trebuie subliniat că prin acțiunea civilă care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Jibou reclamanții B. P. D. și B. M. au solicitat anularea parțială a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului C. L. pentru suprafața de 224 m.p. care constituie, conform susținerilor reclamanților, proprietatea acestora.
Prin sentința civilă nr.174/2011 Judecătoria Jibou a respins acțiunea reclamanților, hotărârea intrând în puterea de lucru judecat prin nerecurare.
În consecință, în litigiul dedus judecății de față nu mai poate fi reluată analiza cu privire la îndreptățirea reclamantului C. L. la reconstituirea dreptului pentru cei 224 m.p. iar expertizele efectuate în cauză, inclusiv în apel nu confirmă o suprapunere a terenurilor pentru care părțile prezintă acte de proprietate.
Apoi la fila 65 din dosarul de fond este consemnată declarația martorei B. Kornelia, care declară, (ca și martora M. E., fila 64) că reclamantul nu a avut teren „peste vale”, însă menționează că acesta a cumpărat respectivul teren „pe vremea CAP-ului”, pe acest teren existând astăzi un magazin al reclamantului.
În legătură cu aceste declarații este necesară observația că, în cadrul judecării acțiunii petitorii de față s-a procedat la identificarea terenurilor conform documentelor prezentate de părți, or apelanții nu au făcut dovada proprietății pentru terenul de 224 m.p. în legătură cu care s-a statuat deja că se află în posesia lor nelegitimă.
Susținerile apelanților, cum că aceste terenuri nu se învecinează, sunt contrazise de probele dosarului, corect interpretate de prima instanță.
Astfel, în litigiul finalizat cu obligarea pârâtului B. P. la predarea unei suprafețe de 224 m.p. s-a efectuat o expertiză care evidențiază prin schițele topografice că cei 224 m.p. se învecinează cu terenul apelanților (fila 11, dosar fond), aspect confirmat și în lucrările de specialitate efectuate în prezentul dosar, inclusiv prin expertiza efectuată în apel.
S-a procedat prin urmare la stabilirea liniei de hotar în acord cu situația rezultată din actele de proprietate, oglindită în expertiza topografică.
În mod accesoriu, prima instanță a obligat în mod legal apelanții la ridicarea gardului, pentru ca amplasarea acestuia nu respectă linia de hotar stabilită prin sentința atacată.
Se constată, pentru cele ce preced, că sentința atacată este temeinică și legală, drept pentru care apelul de față va fi respins ca nefondat, în baza art. 296 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga apelanții la 500 lei cheltuieli parțiale de judecată către reclamantul intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L EG I I
DECIDE:
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul B. P. D., sens în care respinge capătul de cerere privind revendicarea unei suprafețe de 224 m.p. teren.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. P. D. împotriva sentinței civile nr. 533/14.06.2012 a Judecătoriei Jibou, cu privire la stabilirea liniei de hotar și obligația de a face.
Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli parțiale de judecată către reclamantul intimat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. M. T. I. D. D. B. D. R.
Red. I.D.D./30.12.2013
Dact.B.D.R./10.01.2014/ex.5
Jud. fond – A. F.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
