Revendicare imobiliară. Decizia nr. 205/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 3463/337/2007
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 205
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: I. D. D., judecător
L. M. T., judecător
B. D. R., grefier
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanții R. I. și R. E. R., ambii cu domiciliul în Z., ..48, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1298 din 29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Z., în dosarul cu nr._, având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apelantul-reclamant R. I. și pentru intimatul-pârât M. V. - av. C. V., lipsă fiind apelanta-reclamantă R. E. R. și intimații-pârâți O. de C. și Publicitate Imobiliară Z. și G. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită, în baza art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că termenul a fost acordat la cererea apelantului-reclamant pentru angajarea unui apărător și pentru studiul întâmpinării.
Se învederează instanței faptul că prin scriptele de la filele 23-27, s-au depus de către apelanții-reclamanți răspuns la întâmpinare.
Instanța comunic cu reprezentanta intimatului-pârât M. V., răspunsul la întâmpinare, arătând că nu înțelege să solicite termen de judecată pentru studiul acesteia.
Întrebat fiind apelantul, acesta arată că la data cumpărării terenului, pârâții se aflau acolo și nu a demolat nici un gard ci d-nul M. a demolat gardul. La momentul cumpărării terenului, suprafața sa era mai mică decât suprafața înscrisă în acte.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul-reclamant R. I., susține motivele de apel, arătând că stăruie în cele înscrise atât în motivele de apel, cât și în poziția procesuală exprimată prin răspunsul la întâmpinare. Menționează faptul că întabularea sa este corectă, după schița de punere în posesie.
Reprezentanta intimatului-pârât – av. C. V., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală, pentru toate motivele expuse prin întâmpinare (filele 19-20) și reiterată astăzi
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1298 din 29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Z., în dosarul cu nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții R. I. și R. E. R., în contradictoriu cu pârâții M. V., O. de C. și Publicitate Imobiliară Z. și G. A.,stabilindu-se linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților R. I. și R. E. R. înscris în CF nr. 483/N Mirșid, nr. cad. 571 și în CF nr. 482/N Mirșid, nr. cad. 570, pe de o parte și imobilul proprietatea pârâtei G. A., înscris în CF 495 Mirșid cu nr. top. 463/a/16/2, nr. top. 463/a/19/2 și nr. top. 507/a/2, pe linia de culoare albastru, marcată în planul de situație anexă la raportul de expertiza, de la fila 197 din dosar, schiță ce face parte integrantă din hotărârea pronunțată.
A fost obligat pârâtul M. V. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de teren în suprafață de 389 mp, pe care o ocupa înspre proprietatea acestora, peste linia de hotar mai sus stabilită, marcată pe schița de la fila 197 cu culoare albastru.
S-a respins ca neîntemeiată cererea privind anularea întabularea dreptului de proprietate al pârâtei G. A. în CF nr. 495 Mirșid cu privire la nr. top. 463/a/16/2, nr. top. 463/a/19/2 și nr. top. 507/a/2.
A fost obligat pârâtul M. V. să plătească reclamantului suma de 280 lei, cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții R. I. și R. E. R. sunt proprietari ai terenurilor înscrise în CF nr. 483/N Mirșid, nr. cad. 571 și în CF nr. 482/N Mirșid, nr. cad. 570(f.106, 108).
Pârâta G. A. este proprietar al terenurilor înscrise în CF 495 Mirșid, nr. top. 463/a/16/2, nr. top. 463/a/19/2 și nr. top. 507/a/2(f.17).
În vederea identificării terenurilor învecinate ale părților, s-a încuviințat efectuarea a două expertize topografice.
La stabilirea liniei de hotar între terenurilor învecinate ale părților, a luat în considerarea expertiza topografică efectuată de către expert M. E., aceasta având obiective suplimentare față de cea încuviințată inițial, concluziile sale fiind completate de lămuririle acordate de către expertul prezent în fața instanței.
Terenurile reclamanților, înscrise în CF nr. 483/N Mirșid, nr. cad. 571 și în CF nr. 482/N Mirșid, nr. cad. 570, sunt marcate pe planul de situație (f. 197) cu culoare roșu și măsoară în concret 5021 mp.
Terenurile proprietatea pârâtei G. A. sunt înscrise în CF 495 Mirșid cu nr. top. 463/a/16/2, nr. top. 463/a/19/2 și nr. top. 507/a/2, sunt marcate pe schiță cu culoarea verde și măsoară în concret 5021 mp.
Terenurile au fost astfel identificate pentru a înlătura problemele existente generate de lipsa unui plan parcelar, aspect confirmat de către Primăria Mirșid (f.236), precum și poziționarea parcelelor în zonă, acestea fiind poziționate perpendicular pe drum, doar cea a reclamantului fiind poziționată oblic.
Linia de hotar dintre cele două fonduri, conform expertizei este cea marcată cu linia de culoare albastru, în planul de situație anexă la raportul de expertiza, de la fila 197 din dosar.
Pentru considerentele expuse, instanța a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților R. I. și R. E. R. înscris în CF nr. 483/N Mirșid, nr. cad. 571 și în CF nr. 482/N Mirșid, nr. cad. 570, pe de o parte și imobilul proprietatea pârâtei G. A., înscris în CF 495 Mirșid cu nr. top. 463/a/16/2, nr. top. 463/a/19/2 și nr. top. 507/a/2, pe linia de culoare albastru, marcată în planul de situație anexă la raportul de expertiza, de la fila 197 din dosar, S-a reținut că B. C. la data de 20.09.1994 a încheiat cu pârâtul M. V. antecontractul de vânzare cumpărare(f.19) cu privire a terenul în suprafață de 5800 mp, situat în locul numit „Fundătura”. B. C. a decedat, moștenitoarea acesteia fiind G. A., care de altfel figurează în CF nr. 495 Mirșid ca fiind proprietarul acestui teren.
Antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între B. C. și pârâtul M. V. dă naștere în sarcina părților, iar după decesului lui B. C., în sarcina lui G. A., succesoarei acesteia, la obligația de a încheia în viitor contractul autentic.
Părțile nu au încheiat un astfel de act autentic, motiv pentru care pârâtul M. V. nu este proprietarul terenurilor înscrise în CF 495 Mirșid, nr. top. 463/a/16/2, nr. top. 463/a/19/2 și nr. top. 507/a/2, dar se află în posesia acestor terenuri.
Acțiunea în revendicare este aceea promovată de către proprietarul neposesor, împotriva posesorului neproprietar.
Raportat la linia de hotar marcată și stabilită anterior, s-a reținut că pârâtul M. V. ocupa înspre proprietatea reclamanților suprafața de teren de 389 mp,astfel că în temeiul dispozițiilor art. 563 Cod civil, instanța l-a obligat pe pârâtul M. V. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de teren în suprafață de 389 mp, pe care o ocupa înspre proprietatea acestora, peste linia de hotar mai sus stabilită, marcată pe schița de la fila 197 cu culoare albastru.
Cererea privind anularea întabulării dreptului de proprietate al pârâtei G. A. în CF nr. 495 Mirșid cu privire la nr. top. 463/a/16/2, nr. top. 463/a/19/2 și nr. top. 507/a/2 a fost respinsă ca neîntemeiată reținându-se că art. 34 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data promovării acțiunii, enumeră în mod expres cazurile în care poate interveni rectificarea înscrierilor în cartea funciară, inclusiv anularea acestora,dar cererea reclamanților nu se încadrează în niciuna dintre aceste situații și nu s-a stabilit că documentația de întabulare a fost întocmită în mod greșit.
În final, observând dispoziția art. 584 cod civil potrivit căreia cheltuielile grănițuirii se fac pe jumătate, precum și cele ale art. 274 Cod proc.civ, instanța a obligat pe pârâtul M. V. să plătească reclamantului suma de 280 lei, cheltuielile de judecată, diferență rezultând în urma compensării cheltuielilor de judecată vizând grănițuirea, respectiv onorariul de expert (reclamanții au achitat suma de 1277 lei, iar pârâtul suma de 717 lei), onorariul de avocat rămânând în sarcina fiecăreia dintre părți.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen reclamanții R. I. și R. E. R. criticând sentința pronunțată pentru nelegalitate și netemenicie,soluția pronunțată având la bază propunerea expertului de împarțire egală a loturilor-propunere formulată în completarea raportului de expertiză-pe baza căreia s-a stabilit că pârâtul folosește din terenul lor o suprafață de 389 mp din terenul reclamanților.
Precizează că interpretarea instanței de fond se bazează pe o situație ipotetică cu care reclamanții nu au fost niciodată de acord și care este în contradicție cu actele de proprietate ale acestora. Mai mult,granița dintre terenurile părților s-a stabilit numai ca obiectiv de expertiză și nu ca pețiție de acțiune.
În contextul soluției pronunțate întabularea în CF a dreptului lor de proprietate se transformă într-un demers lipsit de orice eficiență ceea ce este profund nelegal în opinia apelanților.
Luând în considerare actele întabulare ale reclamantului în mod corect expertul D. G. reține că pârâții folosesc o suprafață de 2122 mp din terenul reclamanților,care fac dovada dreptului de proprietate asupra unui teren suprafață de 5410 mp conform extrasului CF 482/N și 483/N,în timp ce pârâții se prevalează de un contract e vânzare cumpărare sub semnătură privată care nu este întabulat în CF situație în care dovada dreptului de proprietate al acestora s-a făcut printr-un înscris care nu are aceeași valoare cu cel al reclamanților.
Sentința a fost criticată și sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate.
Prin întâmpinare pârâtul M. V. solicit respingerea apelului formulat de reclamanții R. I. și R. E.-R.,cu obligarea apelanților la cheltuieli de judecată,arătând că a cumpărat de la B. C. în anul 1994 o suprafață de o,58 ha teren, și de la acea dată folosește terenul pe care a înființat și o plantație, în anul 1995, la o distanță de o,5o cm. față de țărușii ce delimitau . ocazia punerii în posesie de către Comisia Locala de fond funciar.
În anul 2oo7, Reclamantul a intrat în vie în absența sa,a bătut țăruși care să delimiteze proprietățile noastre., în felul acesta, ocupînd jumătate din terenul pe care îl cumpărasem de la B. C..
Terenul cumpărat de mine, a aparținut defunctei B. C.,moștenitoarea acesteia fiind G. A.. Terenul este identificat sub nr. top. 463/a/16/2 ; 463/a/19/2și 507/a.
Linia de hotar s.a stabilit între reclamanți și G. A., proprietara, de la care eu am primit posesia, și care linie de hotar, trebuie raportat la ce au avut părțile în vedere la momentul în care au dobîndit posesia, respectiv proprietatea,
Întabularea dovedește dreptul de proprietate și nu garantează suprafața.Ambele parcele sunt înscrise în CF, și înscrierea este opozabilă erga omnes. Reclamantul crede că doar întabularea sa este legală, în afara ei nu mai există nimic. Această intoleranță a dus la judecarea acestei cauzei în 6 ani., dar nu constituie un motiv fondat de apel.
Examinând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, a dispozițililor legale incidente tribunalul urmează să-l respingă ca nefundat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, terenul reclamanților I. a fost anterior proprietatea numitei B. V. (f.6) căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP_/_/1994 (f.147) asupra unei suprafețe de 0,58 ha teren în tarlaua „Fundătura”.
Totodată terenul folosit de pârâții M. este proprietatea pârâtei G. A. - suprafața de 0,58 ha teren în tarlaua „Fundătura”, conform TP_/_/1994 emis în favoarea antecesoarei acesteia (f.146).
Între aceste două proprietăți s-a stabilit linia de hotar cu ocazia punerii în posesie de către Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în anul 1991 .
Această demarcație nu poate fi reconstituită conform schiței de punere în posesie înaintată de Comisia Locală de fond funciar (f.143-144), întrucât această schiță nu respectă dimensiunile din teren ,lungimea faptică fiind inferioară celei înscrisă în schiță precizează expertul desemnat,iar imobilele litigioase nu sunt împrejmuite (f.230).
În această situație corect a statuat instanța de fond - prin coroborarea probelor administrate - varianta echitabilă de stabilire a liniei de graniță dintre proprietățile reclamanților și pârâtei este cea propusă prin anexa 1 la completarea la raportul de expertiză întocmit de expert M. E. (f.197).
Din cuprinsul acestei lucrări de specialitate reiese că față de împrejurarea că suprafețele din Titlurile de proprietate ale terenurilor litigioase învecinate sunt egale la stabilirea liniei de hotar ar trebui respectată direcția,aliniamentul redat prin configurația naturală regăsită în teren,și împărțirea egală a suprafețelor rezultând astfel pentru fiecare dintre cele două părți a suprafață totală de 5021 mp teren.
Tribunalul reține că soluția propusă de expert în sensul stabilirii hotarului prin metoda reducerii proporționale egale a suprafețelor de teren ale părților litigante,a fost în speță justificat reținută de instanța de fond .
Cu privire la celelate critici aduse hotărârii instanței de fond ,se reține că este de principiu că înscrierea în cartea funciară garantează dreptul real care a făcut obiectul înscrierii, dar nu și întinderea acestuia, adică suprafața menționată în cartea funciară, după cum rezultă din prevederile art. 32 lit. a) din Legea 7/1996.
Așa fiind, rolul instanței în caz de litigiu între proprietarii fondurilor învecinate cu privire la amplasamentul liniei care desparte proprietățile lor este să traseze linia de hotar în funcție de elementele faptice care se regăsesc în situația de la fața locului.
În final, cu privire la cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, se reține că în mod corect ,după compensarea cheltuielilor efectuate de fiecare parte cu plata onorariului avocaților ce i-au reprezentat,s-a reținut că reclamanții au achitat suma de 1277 lei cu titlu de onorariu expert (f.57,118) iar pârâtul M. V. a achitat cu același titlu suma de 715 lei (f.130,158) astfel că în conformitate cu dispozițiile art.584 c.civ potrivit căruia cheltuielile grănițuirii se fac pe jumătate s-a dispus obligarea pârâtului M. V. la plata sume de 280 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanții R. I. și R. E. R. împotriva sentinței civile nr. 1298/29.04.2013 a Judecătoriei Z..
Obligă apelanții să achite intimatului M. V. suma de 1400 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. D. D. L. M. T. B. D. R.
Red. L.M.T./30.12.2013
Dact.B.D.R./08.01.2014/7 ex.
Jud. fond – D. U. E. R.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3298/2013.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 138/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
