Contestaţie la executare. Decizia nr. 593/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 2231/218/2012*
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 593/R
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. B.
Judecător T. T.
Judecător R. G. M.
Grefier L. D.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul-contestator S. Z. domiciliat în Carei, ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr.1027 din 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimații M. B., dom. în Carei, .. 15, jud. Satu M., B. T. SUCURSALA CAREI, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 03.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil, de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1027/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către contestatorul S. Z. cu domiciliul în Carei, ., județul Satu M. în contradictoriu cu intimatul creditor urmăritor M. B. cu domiciliul în Carei, .. 15, județul Satu M. și cu intimata terț poprit B. T. SUCURSALA CAREI, având ca obiect contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosar execuțional nr. 190/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc P. D., cu sediul în municipiul Oradea, ., județul Bihor.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:
Prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare prin Decizia civilă nr. 192/ 26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._ în recursul asupra sentinței pronunțate primul ciclu procesual.
Prin decizia susmenționată s-a constatat că realmente, contestatorul, în motivarea contestației la executare, a invocat (fila 17 din dosarul primei instanțe) drept neregularitate a executării, mai precis, a titlului executoriu, încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă teritorial. Cu toate acestea, judecătoria a omis să cerceteze acest motiv, considerentele sentinței fiind consumate integral de primul motiv al contestației la executare, în această situație fiind incidente prevăzute art. 312 alin. 5 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, tribunalul, a admis recursul contestatorului S. Z., a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare în vederea cercetării în fond a celui de al doilea motiv al contestației la executare.
Contestatorul S. Z. susține că formele de executare prin poprire asupra conturilor de la B. T. sunt nelegale deoarece executarea a fost încuviințată de o instanță necompetentă.
Concret contestatorul S. Z. susține că efectuarea executării silite prin poprire trebuia încuviințată nu de către Judecătoria Carei (instanța de executare de la locul sediului debitorului), ci de către instanța de executare de la sediul terțului poprit, or agenția din Carei neavând personalitate juridică și nici consilier jurist, adresa a fost trimisă la sucursala din municipiul Satu M. unde s-a operat efectiv poprirea, deci în opinia contestatorului competentă era Judecătoria Satu M., unde își are sediul sucursala Băncii T..
Contestatorul a depus în acest sens practica judiciară (Sentința civilă nr._/03.07.2012 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Sectorului 3 București).
Instanța de fond a apreciat susținerile contestatorului ca fiind numai parțial întemeiate.
Astfel într-adevăr potrivit art. 373¹ alin. 1 C.proc.civ., încuviințarea executării silite este de competența instanței de executare, iar potrivit art. 373 C.proc.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Întrucât se poate prezuma că debitorii dețin bunuri urmăribile la sediul-domiciliul lor, de regulă executarea silită se face la instanța de la sediul/ domiciliul debitorilor.
Prin modificarea art. 373¹ alin. 3 C.proc.civ. prin Legea nr. 202/2010, se prevede că în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre cele trei forme principale de executare prevăzute de lege (imobiliară, mobiliară directă și poprire), dar aceasta nu schimbă criteriile de stabilire a competenței teritoriale.
Astfel cel interesat de încuviințarea executării silite, care se adresează unei alte judecătorii decât cea de la sediul sau domiciliul debitorului, va trebui să probeze fie existența unor bunuri în circumscripția judecătoriei sesizate, fie să solicite printre altele poprirea la un terț poprit care să-și aibă sediul sau domiciliul în circumscripția judecătoriei sesizate, sau alte asemenea situații.
În prezenta cauză, nu ne regăsim în situația expusă în practica judiciară invocată de contestator (în care instanța a arătat că instanța de executare ar fi instanța de la sediul principal al terțului poprit).
Dimpotrivă în cazul de față, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite la Judecătoria Carei și, în baza acesteia, a emis o adresă de poprire către mai multe agenții de bănci din Carei printre care și B. T., Agenția Carei (fila nr. 46), ulterior reluând cerea de poprire către sucursala din Satu M. (fila nr. 41), probabil tocmai datorită faptului că solicitarea inițială nu putea fi soluționată de agenția din Carei.
Potrivit art. 453 C.proc civ. „Poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.”
Potrivit art. 454 alin. 23 C.proc.civ. „(2^3) În cazul în care adresa de înființare a popririi se adresează unei unități operaționale a unei bănci, poprirea va fi înființată asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate.”
Întrucât textul legal susmenționat nu impune ca operațiunile efective de înființare a popririi să fie efectuate la acea unitate, nici noi nu putem adăuga la lege printr-o interpretare forțată. Astfel faptul că unitatea bancară din Carei nu are consilier juridic, sau că la această unitate nu există angajată o persoană care are în atribuții vizarea sau operarea popririlor, cererea fiind înaintată spre soluționare la Satu M. nu înseamnă că poprirea s-a efectuat în circumscripția Judecătoriei Satu M., și chiar de ar fi fost așa Judecătoria Carei tot era competentă potrivit art. 453 C.proc.civ.
Prin urmare întrucât cererea de înființare a popririi a vizat conturile deschise la unitatea bancară din Carei, iar atât debitorul cât și creditorul au domiciliul în circumscripția Judecătoriei Carei este evident că aceasta era competentă teritorial să încuviințeze executarea silită și că poprirea contestată este un act de executare silită efectuat legal, în limita încuviințată de Judecătoria Carei.
Pentru motivele susmenționate prima instanță a respins și acest motiv de contestație la executare formulat de contestatorul S. Z..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul S. Z. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executarea cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită.
În susținerea recursului arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât, deși reține că susținerile contestatorului sunt parțial întemeiate nu indică în motivare care sunt acestea, echivalând cu nemotivarea.
Se mai arată că, în mod greșit s-a reținut legalitatea executării silite prin raportare la dispozițiile art. 453-454 C.proc.civ. făcându-se confuzie între legalitatea popririi executate în cursul executării silite și nelegalitatea acesteia datorată lipsei încuviințării executării silite. Apreciază că executarea silită a fost încuviințată de cdătre o instanță necompetentă teritorial, încălcându-se dispozițiile art. 373 C.proc.civ. Raportat la aceste dispoziții legale, consideră că instanță de executare este Judecătoria Satu M. și nu Judecătoria Carei, prima fiind instanța în circumscripția căreia se va efectua executarea.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 372 și art. 274 C.proc.civ.
Intimații, legal citați, nu formulează întâmpinare.
Criticile aduse sentinței recurate sunt nefondate.
Argumentul principal invocat în susținerea recursului este acela că, potrivit dispozițiilor art. 373 C.proc.civ., instanța de executare și deci cea competentă să încuviințeze și executarea silită este Judecătoria Satu M., unitatea bancară la care sunt deschise conturile asupra cărora se înființează poprirea avându-și sediul în circumscripția acestei instanțe, agenția din Carei neavând personalitate juridică.
Acest argument nu poate constitui temei al admiterii căii de atac și, în consecință, al anulării formelor de executare silită prin poprire. Textul art. 373 C.proc.civ. reprezintă norma generală de la care, în materia popririi, există norme speciale derogatorii și care urmează a fi aplicate cu prioritate. Este vorba de incidența dispozițiilor art. 453 și art. 454 alin. 2 indice 3 C.proc.civ. așa după cum în mod corect și amplu motivat a reținut prima instanță, debitorul având conturile asupra cărora se înființează poprirea deschise la Agenția din Carei a terțului poprit.
Nu se poate reține nici lipsa motivării sentinței deoarece, atunci când prima instanță a afirmat că susținerile recurentului contestator sunt parțial întemeiate, a avut în vedere că dispozițiile art. 373 C.proc.civ. se interpretează în sensul în care susține acesta dar, în cauză devin incidente dispozițiile speciale reglementate de art. 453-454 C.proc.civ. Această interpretare rezultă în întregul context al considerentelor sentinței recurate.
Din aceste considerente, în cauză nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. invocate și, în temeiul dispozițiilor art. 312 și a celor menționate în considerente, recursul va fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul S. Z. domiciliat în Carei, ., județul Satu M., în contradictoriu cu intimații M. B. domiciliat în Carei, .. 15 județul Satu M. și B. T. CAREI cu sediul în Carei, .. 25, județul Satu M. împotriva sentinței civile nr. 1027/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2013.
Președinte, T. B. | Judecător, T. T. | Judecător, R. G. M. |
Grefier, L. D. |
Red: R.G.M. – 12.09.2013;
Tehnored_NM / 12.09.2013
2 ex.
Jud.fond: P. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 395/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
