Contestaţie la executare. Decizia nr. 171/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 10282/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 171/R
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Judecător M. G. R.
Judecător T. T.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta J. M., cu domiciliul procedural ales la sediul cabinetului avocațial B. Abigel situat în Satu M., Piața Păcii, nr. 5, . M., împotriva Sentinței civile nr.7906 din 26 Septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimata D. G. A FINANTELOR PUBLICE SATU M.,cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr. 3-5, jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile. Recursul este timbrat conform chitanței nr._/2013 în cuantum de 4 lei și 0, 15 lei timbru judiciar. Pentru acest termen de judecată recurentul a fost citat cu mențiunea achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru în cuantum de 93, 5 lei sub sancțiunea anulării.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile și reține că recursul este insuficient timbrat. Invocă, din oficiu, excepția insuficienței timbrări a recursului, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7906/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr-3-5, jud. Satu M. în contradictoriu cu intimata J. M., cu domiciliul procedural ales în Satu M., P-ța Păcii, nr.5, . M., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată și s-a îndreptat titlul executoriu constând în procesul verbal din 21.06.2012 de la fila 21 din dosar, în sensul că s-a diminuat onorariul avocațial din cadrul procedurii de executare silită de la suma de 3300 lei la suma de 1.000 lei în baza dispozițiilor art.404 alin.1 Cod de procedură civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1241/D din 25.06.2010 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr.._ investita cu formula executorie, a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamanta J. M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și pe cale de consecință pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a fost obligat să plătească reclamantei suma de 33.000 lei reprezentând daune morale, fără cheltuieli de judecată.
În baza titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, ca urmare a admiterii încuviințării executării silite prin încheierea nr. 2311/2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, s-a format dosarul execuțional nr. 371/2012 al Biroului Executorului K. G. V.. executorul a întocmit la data de 21.06.2012 procesul verbal de cheltuieli pentru suma derivata din hotărâri judecătorești, onorariul executorului judecătoresc si cheltuieli ocazionate cu executarea silita, respectiv somația de executare.
Prin prezenta contestație la executare, contestatoarea solicita anularea formelor de executare pentru întreaga suma specificata în procesul verbal de cheltuieli, inclusiv cele reprezentând onorariul executorului judecătoresc si cheltuielile de executare silita.
Raportat la Decizia nr. 162/22.04.2003 pronunțata de Curtea Constituționala, prin care s-a statuat ca, în cadrul executării silite, ca si cadrul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii, iar problema unei asemenea calități procesuale a acestuia s-ar putea pune numai în ipoteza din art.399 alin.1 Cod pr.civ, atunci când se face contestație la executare pentru motivul că organul de executare refuza sa îndeplinească un act de executare în condițiile legii, ceea ce nu este cazul în prezenta speța, motiv pentru care, în mod corect, petenta în virtutea principiului disponibilității nu a înțeles sa introducă în calitate de parat Biroul executor Judecătoresc.
Mai mult, si cheltuielile de executare sunt în sarcina debitoarei legal citată în calitate de pârâtă.
Raportat la aspectul invocat de câtre contestatoare, în sensul că nu datorează cheltuielile de executare, în condițiile în care creditoarea nu a respectat termenul de 6 luni pus la dispoziția acesteia de Ordonanța nr.22/2002, data fiind calitatea de instituție bugetara, instanța a reținut că, potrivit dispoz.art.2 din OG nr.22/2002 modificată prin Legea 110/2007, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata.”
Din interpretarea acestui text de lege rezultă evident că debitoarea nu se poate prevala din oficiu de acest termen de 6 luni prevăzut de lege, ci doar în cadrul unor potențiale contestații la executare, unde trebuie sa probeze starea de „lipsa de fonduri”, ceea ce nu a înțeles sa facă; ca atare, nu se poate prevala de beneficiul prevăzut de lege decât în urma verificării condițiilor de către instanța de judecata în cadrul unei proceduri speciale.
În ceea ce privește cel de al doilea aspect invocat de către contestatoare, în sensul ca cheltuielile de executare sunt nelegale, în condițiile în care creditoarea nu s-a adresat cu o cerere debitoarei anterior demarării procedurii executării silite, caz în care era posibila îndeplinirea benevola a obligației de către aceasta din urma, instanța a reținut că si acest aspect este neîntemeiat, în condițiile în care aceasta a opus creditoarei termenul de 6 luni din oficiu, . totul eronat, deși avea posibilitatea să achite suma de bani datorata imediat ce a avut cunoștința de conținutul si scadenta obligației sau, în cazul lipsei de fonduri, sa formuleze în termenul legal o contestație la executare si sa probeze lipsa de fonduri prin proba cu înscrisuri.
Instanța a reținut că hotărârile judecătorești sunt investite cu formula executorie, astfel că este neîntemeiat aspectul sesizat de către contestatoare. De asemenea, executorul judecătoresc a practicat un onorariu legal, nedepășind limita maxima prevăzută de lege. Or, ținând cont de vehemența cu care aceasta instituție tergiversează executarea acestor titluri executorii prin refuzul nejustificat de plata a debitului ce-i incumba, munca executorului judecătoresc este îngreunata si, astfel, executarea silita presupune un efort suplimentar din partea executorului judecătoresc.
În ceea ce privește onorariul avocațial în cuantum de 3.300 lei conform chitanței nr.79/20.12.2011 de la fila 15 de la dosar în vederea reprezentării clientului în fața B. K. G. V. raportat la dispozițiile art. 274, al. 3 Cp.c. ce prevăd posibilitatea instanței de a reduce onorariile avocaților în măsura în care sunt nepotrivit de mari în raport cu valoarea pricinii si munca îndeplinita de către avocat precum si la starea de fapt conform căreia în cadrul procedurii executării silite avocatul a întocmit un singur act de procedura respectiv cerere de executare silita prin poprire, instanța a diminuat onorariul avocațial de la suma de 3.300 lei la suma de 1.000 lei conform dispozitivului prezentei sentințe.
În lumina celor de mai sus, instanța a reținut că actele de executare silită sunt legale în prezenta unui titlu executoriu si ca urmare, a respins prezenta contestație la executare, ca fiind neîntemeiată.
Pentru motivele de mai sus, instanța a respins și capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, ca fiind neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (filele 2-5) recurenta J. M., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației la executare menținând procesul verbal de cheltuieli din 21.06.2012 întocmit de B. K. G. V. în dosar execuțional nr.371/2012 cu privire la cuantumul onorariului avocațial din faza de executare.
Prezentarea motivelor este superfluă având în vedere că pricina a fost soluționată în baza unei excepții de ordin procedural.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată că, deși recurenta a fost citată cu mențiunea să achite 93,5 lei diferență taxă judiciară de timbru, până la termen de judecată fixat în acest scop, nu s-a conformat, motiv pentru care, instanța, în temeiul art.108 alin.1 din Codul de procedură civilă, a invocat excepția netimbrării, urmând ca în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, să anuleze cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția insuficientei timbrări invocată din oficiu.
Anulează ca insuficient timbrată cererea de recurs a recurentei J. M., cu dom.pr.laCab.av.B. Abigel, cu sediul în Satu M., P-ța Păcii, nr.5, . M., împotriva sentinței civile nr.7906/26.09.2012 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei Satu M., în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr.3-5, jud.Satu M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.02.2013.
Președinte, I. M. C. | Judecător, M. G. R. | Judecător, T. T. |
Grefier, V. S. |
Red.T.T./22.03.2013.
Tehnored_VD /22.03.2013.
2 ex.
Jud.fond: C. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 592/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1089/2013.... → |
|---|
