Succesiune. Decizia nr. 474/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 8684/296/2011
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 474/R
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. S.
Judecător E. R.
Judecător M. F.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentele-pârâte I. M. R., dom. în Satu M., .. 3, jud. Satu M. și C. M., dom. în Satu M., ., jud. Satu M., ambele cu dom. procedural ales la cabinet av. M. O. Kalman, în Satu M., ./5, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 272/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. O., dom. în loc. Lazuri, ., jud. Satu M. și V. C., dom. în Satu M., ., jud, Satu M., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, la pronunțarea cauzei, nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 27.05.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, amânându-se pronunțarea cauzei la data de 03 iunie 2013, 05 iunie 2013, apoi la data de azi, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil, de față, constată următoarele:
P. Sentința civilă nr. 272/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții B. O. (născută V.) și V. C. împotriva pârâților I. M. R. (născ. Huszar) și C. M. (născ. Huszar) și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 55/2011 emis la data de 01.04.2011 pe seama pârâtelor întocmit de Biroul Notarilor Publici B.;
S-a constatat că masa succesorală după defuncta Szigyarto R., decedată la data de 30.04.2009 este compusă din cota de 5/16 din casă și teren în suprafață de 500 mp situată în Satu M. ., imobile înscrise în CF 3511 Satu M. cu nr. cadastral 2306 și 2397, imobilele succesorale fiind în prezent înstrăinate de pârâte terțului B. R.;
S-a constatat că la masa succesorală rămasă după defuncta Szigyarto R. bunica părților, vin la moștenire reclamanții alături de pârâte în calitate de nepoți de fiice decedate, mama reclamanților V. Lenke decedând în data de 23.11.2010 după ce a acceptat succesiunea tacit, prin preluarea de bunuri mobile din masa succesorală după mama ei în cotă de 1, iar pârâtele în nume propriu și nu în reprezentarea mamei lor Huszar Sarolta, decedată în decembrie 1998, antedecedată bunicii părților, care vin la moștenire pe tulpini în cotă de 1 fiecare pârâtă;
S-a constatat că valoarea masei succesorale este în cotă de 5/16 din valoarea de 219.970 lei stabilită prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de ing. M. M., din care valoarea de 132.86 lei este a casei în prezent demolate și 87.110 lei este valoarea terenului, adică în concret valoarea moștenirii este de_,6 lei.
Întrucât pârâtele au înstrăinat prin schimb și preț compensatoriu bunurile succesorale lăsate de defuncta Szigyarto R., acestea au fost obligate în solidar să achite reclamanților contravaloarea cotei lor de moștenire - adică 34.370,3 lei, respectiv câte 17.185 lei fiecărui reclamant.
De asemenea, pârâtele au fost obligate să plătească reclamanților suma de 1160 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din contravaloarea onorariului de expert și suma de 50,30 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând parte din timbrajul acțiunii achitat de reclamanți, iar în favoarea statului au fost obligate să plătească suma de 8757,50 reprezentând parte din timbrajul acțiunii pentru care reclamanți au beneficiat de ajutor public judiciar.
S-a constatat ca lipsită de obiect și a fost respinsă cererea reclamanților de compensare a cheltuielilor de judecată a părților cu privire la onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Acțiunea formulată de reclamanții B. O. (născută V.) și V. C. împotriva pârâtelor I. M. R. (născ. Huszar) și C. M. (născ.Huszar) este fondată doar în parte raportat la probatoriul administrat în cauză și la temeiurile de fapt și de drept incidente în speță.
Astfel în speță reclamanții au pretins pârâtelor dezbaterea succesiunii după autorul comun defuncta Szigyarto R., decedată la data de 30.04.2009, părțile recunoscându-și unii altora în proces calitatea de nepoți de fiice după defuncta antemenționată. În plus acest aspect a fost dovedit și prin actele de stare civilă depuse de părți la dosar, arborele genealogic și interogatoriile părților.
La dosar însă, pârâtele au contestat cu predilecție calitatea de moștenitori a reclamanților cu mențiunea că după ce aceștia au precizat expres că vin la moștenire prin reprezentarea mamei lor V. Lenke aceștia ar fi străini de moștenirea din speță întrucât nu au acceptat în termenul legal moștenirea - potrivit dispozițiilor art. 700 cod civil vechi.
Instanța de fond a apreciat ca nefondată susținerea pârâtelor referitor la neacceptarea de către reclamanți a moștenirii în termen prin intermediul mamei lor, deoarece din singura proba administrată de pârâte în acest sens nu se poate reține temeinicia respectivei apărări a pârâtelor. Astfel, deși pârâtelor li s-au încuviințat doi martori spre audiere, acestea au asigurat administrarea doar a unei singure audieri – respectiv pentru martorul Pinczes Papo R., martorul Kulin Janos neputând fi audiat datorită faptului că a plecat din România la muncă într-o altă țară fiind înlocuit de martorul Vadnay M. (fila 136 dosar fond) care nu a relatat nimic în privința acceptării sau neacceptării de către reclamanți a moștenirii din litigiu.
Martorul Pinczes Papo R. a dat o declarație în cauză (fila 135 dosar fond) în care a susținut că el știe că după decesul defunctei Szigyarto R. bunica părților, pârâtele ar fi vândut reclamanților o parte din bunurile succesorale lăsate moștenire, respectiv mobilă pentru prețul a 100 de lei, aspect pe care l-a aflat de la pârâte, însă acest aspect din declarația dată de martor este apreciat ca unul lipsit de obiectivitate, instanța de fond neluându-l în considerare datorită subiectivismului său bazat pe faptul că provine însuși de la pârâte, neîntrunind condițiile cerute în materie de dispozițiile art. 167 alin. 1 C.proc.civ. referitoare la pertinență, certitudine și concludență.
Martorul propus de reclamanți Gulyas E. (fila 137 dosar fond) a arătat exact care au fost bunurile aduse de soțul reclamantei la casa mamei acesteia - V. Lenke - după decesul bunicii Szigyarto R., respectiv un dulap cu o vitrină, o masă și 4 scaune, aspecte pe care le-a constatat personal și ca atare instanța de fond a reținut ca întrunite în această situație condițiile cerute în materie de dispozițiile art. 167 alin. 1 C.proc.civ. referitoare la pertinență, certitudine și concludență.
Mai mult din declarația dată la dosar de martorul avocat M. L. (fila 138 dosar fond) reiese clar faptul că după decesul bunicii, părțile au încercat să efectueze o înțelegere asupra modului de partajare a moștenirii lăsate de defunctă, însă, deși într-o primă fază această înțelegere avea premise de a se încheia, ulterior a fost respinsă tocmai datorită neînțelegerii părților cu privire la suma pe care pârâtele trebuiau să o achite reclamanților în funcție de cota lor succesorală, pârâtele propunând suma de 1.500 euro, iar reclamanții având pretenții la o sumă cuprinsă între 8.000 și 10.000 de euro, deoarece între timp principalele bunuri succesorale lăsate de defuncta Szigyarto R., decedată la data de 30.04.2009 compuse din cota de 5/16 din casă și teren în suprafață de 500 mp situat în Satu M. ., imobile înscrise în CF 3511 Satu M. cu nr. cadastral 2306 și 2397 fuseseră înstrăinate unui terț de către reclamante printr-un contract de schimb și preț compensatoriu – filele 33-35 dosar fond.
Instanța de fond a reținut că probele testimoniale administrate de reclamanți se coroborează și cu interogatoriul acestora, dar și cu restul probelor pe care reclamanții le-au administrat în cauză, înscrisuri și expertiză.
Pârâtele au mai contestat la dosar și valoarea masei succesorale ce este în cotă de 5/16 din valoarea de 219.970 lei stabilită prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de ing. M. M., din care valoarea de 13.286 lei este a casei în prezent demolată și 87.110 lei este valoarea terenului, adică în concret valoarea moștenirii este de 68.740,6 lei ținând cont și de evidențele de carte funciară care indicau dreptul de coproprietate al defunctei – filele 9-16 dosar fond, pârâtele contestând doar partea legată de valoarea casei (construcția) fără însă a solicita pe acest aspect efectuarea unei noi expertize și fără a administra probe contrarii vizavi de modul în care expertul a evaluat această parte a masei succesorale, motiv pentru care instanța de fond a respins ca nefondate apărările pârâtelor formulate în această privință.
Totodată instanța nu putut reține ca fondată apărarea pârâtelor prin care contestă valoarea casei raportat la suma la care ele au obținut în schimb o altă construcție și un preț compensatoriu, reclamanților nefiindu-le opozabil actul de înstrăinare sub aspectul valorii de schimb și a diferenței de preț pe care au primit-o pârâtele
Din toate probele anterior menționate instanța de fond a reținut că reclamanții prin mama lor V. Lenke fiica defunctei Szigyarto R. au demonstrat că au acceptat moștenirea în termenul legal prevăzut de dispozițiilor art. 700 Cod civil vechi, imediat după decesul acesteia, fiind preluate bunuri succesorale constând în mobilierul indicat de martorul Gulyas E..
Calitatea de potențiali moștenitori a reclamanților era cunoscută pârâtelor, deși prin interogatoriu ele susțin că nu recunosc reclamanților calitatea de comoștenitori, dovedind din acest punct de vedere o rea credință, ce se poate reține prin prisma faptului cum se poziționează procesual în speță, raportat la faptul că pârâta I. M. R. a recunoscut că la decesul bunicii a fost la primărie unde împreună cu soțul reclamantei a dictat pe anexa moștenitorilor și numele reclamanților, iar după decesul mamei reclamanților pârâtele recunosc faptul că au avut o întâlnire la cabinetul avocatului M. L. cu scopul de a tranzacționa dezbaterea succesorală referitor la moștenirea lăsată de bunica lor Szigyarto R..
Instanța de fond a reținut ca fondată acțiunea reclamanților în ce privește constatarea că la masa succesorală rămasă după defuncta Szigyarto R. bunica părților, vin la moștenire reclamanții alături de pârâte în calitate de nepoți de fiice decedate, mama reclamanților V. Lenke decedând în data de 23.11.2010 după ce a acceptat succesiunea tacit, prin preluarea de bunuri mobile din masa succesorală după mama ei în cotă de 1, iar pârâtele în nume propriu și nu în reprezentarea mamei lor, Huszar Sarolta, decedată în decembrie 1998, antedecedată bunicii părților, care vin la moștenire pe tulpini în cotă de 1 fiecare pârâtă, în acest sens fiind aplicabile dispozițiile art. 651-653 Cod civil vechi coroborat cu dispozițiile art. 664-669 Cod civil vechi.
Implicit în condițiile dispozițiilor art. 966 Cod civil vechi coroborat cu dispozițiile art. 968 Cod civil vechi instanța de fond a considerat că nu poate decât să rețină nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 55/2011 emis la data de 01.04.2011 pe seama pârâtelor întocmit de Biroul Notarilor Publici B. (fila 8 dosar fond), pentru cauza ilicită acesta fiind întocmit cu rea credință din partea pârâtelor care nu au indicat, deși aveau această obligație, notarului care a emis certificatul situația existenței și a altor moștenitori legali, în speță a reclamanților – actul fiind întemeiat pe o cauză nelicită ținând cont și de dispozițiile art. 70 din Legea nr. 36/1995 care au fost încălcate de pârâta I. M. R. prin neindicarea reclamanților ca moștenitori deși la primărie anterior a declarat în interogatoriu că a menționat în anexă numele acestora.
În cauză instanța de fond a făcut aplicabilitatea unor dispoziții din Codul civil vechi, întrucât acestea sunt efective încă datorită caracterului tranzitoriu impus de prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru aplicarea dispozițiilor Noului cod civil, rațiuni incidente și față de momentul la care a intervenit decesul defunctei Szigyarto R..
În consecință instanța de fond în temeiul dispozițiilor art. 651-653 Cod civil vechi, a textelor de lege și a considerentelor expuse mai sus a admis ca fondată în parte acțiunea formulată de reclamanții B. O. (născută V.) și V. C. împotriva pârâtelor I. M. R. (născ.Huszar) și C. M. (născ. Huszar), conform dispozitivului Sentinței civile nr. 272/2013.
Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus, pârâtele C. M. și I. M. R., prin avocat, au declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac promovate și
- în principal - să se dispună casarea Sentinței civile nr. 272/22.01.2013 a Judecătoriei Satu M., cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 261 pct. 3, 5 C.provc.civ., respectiv art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
- în subsidiar - să se dispună modificarea Sentinței civile nr. 272/22.01.2013 a Judecătoriei Satu M., ca fiind nelegală, iar în consecință, respingerea acțiunii introductive, pentru considerentele arătate în întâmpinare,
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentele susțin că hotărârea instanței de fond este profund nelegală, date fiind următoarele considerente:
În primul rând, astfel cum rezultă din întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, pârâtele au invocat două excepții și anume: excepția lipsei calității de moștenitor a reclamanților și excepția lipsei de interes a acestora.
Instanța de fond nu a analizat nici una dintre aceste excepții, încălcând prin această manieră de soluționare dreptul la apărare al pârâtelor, dreptul de a se soluționa cauza în mod imparțial și echitabil, dreptul de a beneficia de soluționarea litigiului în toate gradele de jurisdicție.
Din punct de vedere legal, recurentele apreciază că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 3, 5, art. 129 C.proc.civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Acestea sunt considerentele față de care recurentele apreciază că soluția corectă și legală este aceea de casare a sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare, în considerarea faptului că și apărările formulate de către pârâte trebuie să primească o soluție și în faza procesuală a judecății pe fond.
Referitor la cererea subsidiară, de modificare a sentinței civile atacate, recurentele, în primul rând apreciază că instanța de fond a făcut o confuzie evidentă cu privire la obiectul cauzei deduse judecății.
Fac referire de faptul că obiectul cererii introductive este succesiunea rămasă după defuncta Szigyarto R., iar reclamanții au încercat să probeze faptul că mama acestora, numita V. Lenke ar fi făcut acte de acceptare a succesiunii după defuncta Szigyarto R..
Chiar dacă ar fi probat acest aspect (ceea ce desigur nu s-a reușit până în prezent), reclamanții nu aveau însușirile cerute de lege pentru a emite vreo pretenție față de succesiunea rămasă după bunica acestora.
Recurentele pârâte susțin că nu sunt întrunite cerințele de ordin legal prevăzute de art. 668 Cod civil referitoare la reprezentarea succesorală, cum încearcă să sugereze instanța de fond, care arată în considerentele hotărârii că „Din probele anterior menționate, aceasta reține că reclamanții prin mama lor V. LENKE, fiica defunctei SZIGYARTO R., au demonstrat că au acceptat moștenirea în termenul legal prev. de disp. art.700 C. civ. vechi, imediat după decesul defunctei fiind preluate bunuri succesorale constând în mobilierul indicat de martorul GULYAS E." (fila 8, alin. 4 din sentință).
În primul rând, recurentele menționează că astfel cum au arătat anterior, la data decesului bunicii reclamanților Szigyarto R., (decedată la data de 30.04.2009), mama reclamanților - numita V. Lenke - era în viață (aceasta decedând ulterior la data de 23.11.2010) ca atare, reclamanții aveau deschisă eventual procedura dezbaterii succesorale după mama acestora și nicidecum după bunica, nefiind întrunite cerințele legale privind reprezentarea (cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moștenirii, locul celui reprezentat să fie util, reprezentantul să îndeplinească toate condițiile necesare pentru a culege moștenirea lăsată de defunct).
În al doilea rând, martorul Gulyas E. a arătat că soțul reclamantei ar fi adus niște bunuri mobile la casa mamei reclamanților, după decesul bunicii.
Recurentele își pun fireasca întrebare: în ce calitate a efectuat acest demers soțul reclamantei și mai ales cum poate fi apreciată această atitudine ca fiind un act de acceptarea tacită a succesiunii din partea soției (reclamanta B. O.) și din partea celuilalt reclamant V. C.? În plus față de aceasta, recurentele consideră că în nici un caz un astfel de demers nu poate fi calificat ca fiind acceptare tacită a succesiunii rămase după bunica reclamanților. Aceștia nu au nici o calitate care să le confere vocație succesorală, nici generală și nici concretă, după bunica lor.
În schimb, pârâtele-recurente au administrat proba testimonială cu martorul Pinczes Papo R., care a arătat că „el știe că după decesul defunctei Szigyarto R., bunica pârâților, pârâtele ar fi vândut reclamanților o parte din bunurile succesorale lăsate moștenire, respectiv, mobilă pentru prețul de 100 lei”; această declarație a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind „lipsită de obiectivitate, bazat pe faptul că provine însuși de la pârâte ...". Recurentele consideră că înlăturarea acestei declarații de către instanța de fond este cât se poate de injustă, câtă vreme martorul a depus un jurământ anterior depoziției.
Recurentele arată că o altă confuzie pe care o face instanța de fond este cu privire la condițiile reprezentării succesorale, condiții pe care le apreciază ca fiind întrunite în persoana reclamanților care ar moșteni-o pe bunica „prin mama lor", în schimb acestei condiții nu ar fi întrunite în persoana pârâtelor care vin la moștenire „în nume propriu și nu în reprezentarea mamei lor, Huszar Sarolta, decedată în decembrie 1998, antedecedată bunicii părților" (fila 10, alin. 4 din dispozitiv).
De asemenea, recurentele arată că le surprinde modul de calcul al cotelor succesorale, neregăsit în nici o dispoziție legală în materie și nici în doctrina de specialitate; fac referire la „moștenirea pe tulpini, în cotă de 1 fiecare pârâtă"; „1" este un întreg, care dacă se împarte în mai multe părți, nu se mai păstrează ca întreg, ci ca o fracție (sau mai multe) din acel întreg.
Concluzionând, recurentele arată că:
1) Reclamanții nu pot avea vocație succesorală concretă la moștenirea rămasă după bunica acestora, câtă vreme mama lor aflată în grad de rudenie în linie directă mai apropiată, era în viață la data decesului bunicii.
2) „Aducerea" de bunuri mobile care au aparținut bunicii reclamanților de către soțul reclamantei, nu valorează un act de acceptare tacită a succesiunii, nici din partea mamei reclamanților, și cu atât mai puțin din partea reclamanților.
3) Nu sunt întrunite cerințele reprezentării succesorale în persoana reclamanților, astfel cum sunt acestea reglementate prin art. 668 Cod civil.
4) Cotele succesorale sunt greșit stabilite de către instanța de fond, ca fiind de 1 pentru fiecare dintre reclamanți și pârâte.
5) Singurele părți care și-au dovedit calitatea de moștenitori cu vocație succesorală concretă după defuncta Szigyarto R., sunt recurentele-pârâte, (acte de stare civilă, proba testimonială, interogatoriul și nu în ultimul rând, prin ordinea în care au decedat antecesorii bunica pârâților 30.04.2009, iar apoi mama reclamanților 23.11.2010).
Date fiind toate considerentele anterior expuse, recurentele apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind profund nelegală, fiind dată cu încălcarea vădită a tuturor dispozițiilor legale care reglementează materia succesiunilor, precum și a dispozițiilor care garantează dreptul la apărare tuturor părților din proces, precum și dreptul la judecarea cauzei de către un judecător imparțial și echitabil.
În temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ. solicită soluționarea cauzei și în lipsa recurentelor de la dezbateri.
În drept, invocă art. 312, art. 304 pct. 7, 9, art. 129, art. 261 pct. 3, 5 C.proc.civ., art. 6 CEDO, art. 274 C.proc.civ.
P. întâmpinarea depusă la data de 20.05.2013 (fila 14), intimații reclamanți B. O. și V. C., solicită respingerea recursului recurentelor ca neîntemeiat; cu cheltuieli de judecată.
Intimații arată că se susține greșit că instanța de fond nu a analizat cele două excepții ridicate de către recurente și anume, lipsa calității de moștenitor a reclamanților și lipsa de interes în promovarea cererii.
Instanța de fond a apreciat just pe baza probelor administrate că reclamanții sunt moștenitori, mama lor acceptând moștenirea tacit prin luarea unor bunuri mobile din masa succesorală în perioada legală de acceptare, iar interesul este vădit, sunt la fel ca recurentele, nepoții bunicii lor după care se dezbate succesiunea și au aceleași drepturi ca și acestea, situația financiară modestă a făcut-o atât pe mama intimaților, cât și pe intimați să accepte și să dorească să moșteneacă.
Intimații consideră că recurentele sunt de foarte multă rea-credință; alăturat dosarului instanței se află dosarul notarial în care ele, fără a le aminti în dosarul notarial, declară pe proprie răspundere că sunt sigurele moștenitoare a bunicii părților. Este adevărat că declarațiile martorului audiat pentru a dovedi care sunt unicele moștenitoare, au fost apreciate superficial de notar, martorul referindu-se la cele două fiice, decedate, mama intimaților și a recurentelor și nu la recurente, astfel că a fost posibilă emiterea unui certificat de moștenitor nul. Are la bază un fals în înscrisuri sub semnătură privată, constat de către instanța de judecată corect.
Mama recurentelor a murit înaintea bunicii părților și intimații nu le-au cerut să dovedească că au acceptat succesiune prin reprezentare socotind că este echitabil și moral să moștenească și ele din masa succesorală după bunica lor.
A susține faptul că la transportul bunurilor mobile ce au aparținut bunicii părților de către mama intimaților ajutată fiind de soțului ei, nu înseamnă acceptarea tacită, este ridicol; acesta a venit cu mama intimaților, au ales bunurile de acord cu recurentele și normal că a fost necesară prezența lui, mama neputând ridica și transporta mobilierul compus din dulap cu vitrină, servantă, masă cu 4 scaune și bibelouri. A susține că nepoatele au vândut fiicei defunctei, mamei intimaților bunuri care-i reveneau ca moștenitoare directă este ridicol și neplauzibil.
Intimații arată că recurentele ar face orice numai corecte să nu fie; au fost pentru conciliere promițând sume ce vor să le achite, o dată la Cabinetul de avocat M. O. și apoi în timpul procesului la mediator G. P. unde au promis suma de 4000 EU fiecăruia, dar nu s-au ținut de cuvânt niciodată încărcând nota de plată și deranjul cu o poziție injustă din partea lor în instanță.
Suma masă succesorală ar fi mai mare, știu sigur că s-a apreciat la schimb că imobilul casă și teren ar fi de 50.000 EU s-au dat în schimb garsoniera din . socotită la 30.000 EU, o garsonieră mare cu balcon dintr-o casă și terenul aferent și s-au mai primit încă 20.000 EU.
Din expertiza existentă rezultă o valoare de circulație ceva mai mică, inginerul orientându-se probabil după valoarea de circulație actuală a unui astfel de imobil, casa fiind în prezent demolată de coschimbașul ei; oricum intimații menționează că sunt în pierdere.
Că instanța a folosit drept proporție a cotei de moștenire de „1” parte pentru ele și „1” pentru intimații reclamanți, aceștia apreciază că nu schimbă cu nimic, fiecare moștenind o parte după mamele lor decedate, indiferent că vin prin reprezentare sau în nume propriu.
Intimații consideră că soluția instanței de fond răspunde excepțiilor, este corectă și echitabilă având la bază probe suficiente și solicită păstrarea acesteia așa cum a fost ea pronunțată.
În drept, invocă dispozițiile art. 115 C.proc.civ.
Examinând recursul, motivele invocate și apărările formulate, Tribunalul reține în fapt următoarele:
Instanța de fond a apreciat – potrivit probelor administrate în cauză – că reclamanții prin mama lor V. Lenke, fiica defunctei Szigyarto R., au acceptat moștenirea în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 700 din vechiul cod civil, imediat după deces fiind preluate bunuri din masa succesorală constând în mobilierul indicat de martorul Gulyas E..
Sentința face o analiză a interogatoriului pârâtelor, constatând reaua lor credință prin nerecunoașterea calității de comoștenitori a reclamanților, fără însă a examina și răspunsurile la interogatoriu date de reclamanți. Astfel reclamantul V. C. declară la interogatoriu că după decesul bunicii, mama sa nu a preluat bunuri ce au aparținut bunicii, iar reclamanta afirmă că mobila care a aparținut bunicii a „luat-o” împreună cu soțul său după o înțelegere pe care a avut-o cu pârâta C. M., fiind transportată la mama sa.
Coroborând răspunsurile la interogatoriu date de reclamanți, cu depozițiile martorilor Pinces P. R., Vadnay M., Gulyas E. și M. L. (filele 135-138), instanța apreciază că nu poate fi reținută în cauză acceptarea tacită a succesiunii după defuncta Sigyarto R. de către fiica acesteia V. Lenke - mama reclamanților - în condițiile dispozițiilor art. 689 din vechiul cod civil, în sensul că din singularul act al preluării mobilei ce a aparținut defunctei, nu rezultă intenția clară, neechivocă de acceptare a succesiunii. Demersul întreprins de reclamantă cu soțul acesteia de a transporta mobila de la domiciliul defunctei la cel al mamei sale s-a făcut în baza unei înțelegeri cu pârâta C. M., care însă nu presupune neapărat intenția de acceptare a succesiunii, aceasta cu atât mai mult cu cât martorul Pinces P. R. a declarat că mobila a fost vândută. Analizând dispozițiile art.689 din vechiul cod civil în lucrarea „Tratat de drept succesoral” – editura Actami, București 1999,pag. 459, autorul, prof. univ. F. D. arată: „… în realitate acceptarea tacită se rezumă la o singură condiție: actul săvârșit de succesibil să implice cu puterea necesității intenția de a accepta moștenirea, să nu poată primi și o altă interpretare. Actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta.”
Pentru motivele mai sus arătate, instanța apreciază ca fiind întemeiat recursul, astfel că în baza dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmează a fi admis cu consecința modificării în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. instanța va obliga intimații la plata cheltuielilor de judecată dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții C. M. domiciliată în Satu M. . și I. M. R. domiciliată în Satu M. .. 3 împotriva Sentinței civile nr. 272/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic privind pe intimații B. O. domiciliată în comuna Lazuuri . și V. C. domiciliat în Satu M. . și în consecință:
Modifică în tot sentința în sensul respingerii acțiunii formulate de intimații-reclamanți B. O. și V. C. împotriva recurenților-pârâși C. M. și I. M. R..
Obligă intimații să achite recurentelor 3.098 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
Președinte, G. D. S. | Judecător, E. R. -în concediu legal de odihnă- pentru, semnează Președintele instanței, | Judecător, M. F. |
Grefier, C. Z. -în concediu legal de odihnă- pentru, semnează P. grefier, |
Red: M.F. – 01.07.2013
Tehnored_NM / 08.07.2013
2 ex.
Jud.fond: Z. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2828/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 592/2013.... → |
|---|
