Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1585/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1585/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 10156/83/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1585/D
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Grefier A. V. C.
Ministerul Public este reprezentat de dl T. C., în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul A. A., cu dom. în Bogdand nr. 309, jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5; cauza are ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reclamantul, legitimat cu cartea de identitate . nr._; lipsă pârâtul la apel.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită față de părți, acțiunea fiind scutită de timbraj conform art. 4 alin. 4 din Lg. 221/2009.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită față de părți, acțiunea este scutită de timbraj.
În considerarea dispozițiilor art. 1591 C.proc. civ., instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea 221/2009.
Reprezentantul Ministerului Public invocă prescrierea dreptului la acțiune în temeiul art. 5 alin. 1 din Legea 221/2009, arătând că termenul legal de promovare a acțiunii a fost de 3 ani de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Instanța pune în discuție caracterul imprescriptibil al cererii din perspectiva dispozițiilor art. 4 alin. 2 și alin. 3 a Legii 221/2009.
Reprezentantul Ministerului Public susține excepția invocată și consideră că nu se aplică textul de lege invocat.
Reclamantul lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Reclamantul și reprezentantul Ministerului Public învederează instanței că nu invocă alte excepții, nu formulează cereri de probațiune și nici alte chestiuni prealabile judecării, considerând procesul în stare de judecată.
Instanța închide faza administrării probelor, acordând cuvântul în fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată, raportat la lipsa temeiului de drept față de efectele Deciziei nr. 1354/2010, a Deciziei nr. 1358/2010, menționând totodată și Decizia nr. 12/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a soluționat Recursul în interesul legii, referitor la acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada 6 martie 1945— 22 decembrie 1989.
Instanța închide dezbaterile în temeiul art. 150 Cod de proc. civ.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță sub dosar cu nr. de mai sus, reclamantul A. A. a chemat în judecată în calitate de pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești, daune morale rezultate din încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești pentru persoana victimă a încălcării, în condițiile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009, apreciind că se cuvine repararea prejudiciului moral suferit, prin oferirea compensației bănești solicitate.
Pârâtul S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, până la închiderea cercetării judecătorești, nu a depus întâmpinare în cauză.
Tribunalul, din perspectiva aplicării art.4 alin.2 din Lg.221/2009 în conformitate cu care ”Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora”, respectiv alin.4 „Cererea este imprescriptibilă.”, se ridică problema de drept în privința reținerii excepției prescripției dreptului la acțiune care în cauzele civile de față întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ, este invocată fie de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, fie de reprezentantul Ministerului Public.
Dacă în privința persoanelor condamnate politic, legiuitorul a permis oricărei persoane fizice sau juridice interesate, ori din oficiu, de parchet să sesizeze instanța de judecată cu constatarea caracterului politic al condamnării penale în perioada de referință 06.03._89, în ceea ce privește persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, nu se mai extinde dreptul de a solicita această constatare a măsurii cu caracter politic, la moștenitori sau alte persoane interesate, condiții în care se poate concluziona că numai acele persoane în nume propriu pot să beneficieze de acest drept, cererea fiind imprescriptibilă.
După constatarea caracterului politic fie a condamnării, fie a măsurii administrative, art.5 alin.1 lit.a) - până nu a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr.1358/2010 – permitea moștenitorilor persoanei care a suferit condamnarea politică sau măsura administrativă cu același caracter să sesizeze instanța în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii și să obțină despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.
Reținând că: fie nu se solicită constatarea caracterului politic al deportării/prizonieratului, fie atunci când se invocă nu se încadrează în perioada de referință 06.03._89, și nu i se poate reține acest caracter date fiind cele stabilite în mod obligatoriu prin Decizia nr.15/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării Recursului în interesul legii, sau cererea este depusă de moștenitorii persoanelor deportate sau aflate în prizonierat, și nu au calitate față de dispozițiile restrictive din art.4 alin.2 – Lg.221/2009, rezultă că acestor cereri nu li se aplică imprescriptibilitatea la care face trimitere art.4 alin.4 din aceleași act normativ și în consecință, cum pretențiile sunt întemeiate pe art.5 alin.1 lit.a) din Lg.221/2009 excepția prescripției dreptului la acțiune poate fi invocată, întrucât dreptul pretins poate fi solicitat înăuntrul termenului de 3 ani, care începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii.
Tribunalul, reținând că în speță s-a invocat, în condițiile disp.art.137 Cod de procedură civilă, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, a procedat la analizarea acestui incident procedural cu prioritate, din perspectiva disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare.
Examinând excepția de mai sus din perspectiva dispozițiilor legale invocate instanța reține că potrivit disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic… sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul aceste persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la … acordarea unor despăgubiri.”
Mai este de reținut că potrivit art.6 alin.4 Noul cod civil și art.201 din Legea nr.71/2011 s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar legea aplicabilă prescripției extinctive sub toate aspectele, este legea în vigoare sub care prescripția a început să curgă condiții în care poate fi invocată și din oficiu de instanță în condițiile cuprinse în Decretul nr.167/1958.
Prin urmare, față de data publicării în Monitorul Oficial a legii de mai sus (11.06.2009) și . acesteia în termen de trei zile de la publicare (conform dispozițiilor constituționale), nefiind prevăzută o altă dată de intrare în vigoare în cuprinsul legii sau în cuprinsul altui act normativ de modificare a acesteia, raportat la data înregistrării cererii introductive în instanță din prezenta cauză, tribunalul găsește întemeiată excepția invocată și în consecință o va admite, respingând acțiunea civilă astfel promovată ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea reclamantului A. A., domiciliat în Bogdand, Ser, nr.309, jud.Satu M., formulată împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziției Legii nr.221/2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.03.2013.
Președinte, I. M. C. | ||
Grefier, A. V. C. |
Red.I.M.C./16.04.2013
Tehnored_BER /16.04.2013
Ex.5
- ..cu: A. A., S. R. prin MFP București, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1921/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 266/2013.... → |
|---|
