Contestaţie la executare. Decizia nr. 65/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 5032/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65/R
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. T.
Judecător R. G. M.
Judecător T. B.
Grefier A. V. C.
Pe rol se află pronunțarea recursului civil declarat de recurenta D. G. A FINANTELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană nr. 3-5, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 5037/2012, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata E. K., cu dom. în Beltiug, ., jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la data de 22.01.2013, când concluziile părților au fost consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea la data de astăzi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5037/15.06.2012 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a respins contestația formulată de contestatoarea DGFP SATU M. împotriva intimatei E. K. și a formelor de executare începute în dosar execuțional nr.228/2012 al executorului judecătoresc K. G. V.. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.2149/14 oct. 2010 a Tribunalului Satu M. a fost admisă acțiunea intimatei E. K. în contradictoriu cu contestatoarea DGFP Satu M. fiind obligată aceasta din urmă la plata sumei de 5000 eur, cu titlu de despăgubiri în baza Lg.221//2009, sentință rămasă definitivă și investită cu formulă executorie.
În baza acestui titlu executoriu s-a început demararea formelor de executare silită de către executorul judecătoresc K. G. V. sub dosar nr.228/2012 având la bază încheierea nr.1645/21.03 2012 a Judecătoriei Satu M. prin care a fost încuviințată executarea silită.
Din atașarea dosarului de executare silită instanța a reține că executorul judecătoresc a demarat primele formele de executare expediind somația către debitoarea DGFP Satu M. la data de 30 .03.2011 și că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor procedurale prev de art.371 și urm.Cod proc.civ.
În probațiune contestatoarea nu a depus alte acte .
Potrivit dispoz.art.2 din OG 22/2002 care prevede că dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată. Acest termen curge de la data când debitorul a primit somația de plată la cererea creditorului, ori această cererea a fost expediată de executorul judecătoresc K. la data de 30.03.2012 .
Pe de altă parte, contestatoarea a invocat că este de bună credință și că dorește să achite suma înscrisă în titlul executoriu doar că intimatul nu a solicitat de bună voie acest lucru, adresându-se direct executorului judecătoresc și nu suma înscrisă în actul de executare al executorului care este mai mare, respectiv conform dosarului de executare.
Raportat la motivele invocate de către contestatoarea DGFP Satu M., precum și faptul că actele de executare întocmite de executorul judecătoresc sunt întocmite cu respectarea dispozițiilor prev de art.371 și urm.Cod proc.civ. și urm. ca fiind executorii și potrivit lui art.399 alin Cod proc.civ., care prevede că împotriva executării silite și a oricărui act de executare de către cei interesați sau vătămați prin executare iar alin.2 al aceluiași articol prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executare silită sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal .
Ori, în opinia instanței de fond, potrivit celor descrise mai sus contestatoarei nu i s-a creat o vătămare de natura dispozițiilor enunțate mai sus, iar motivele invocate în contestație sunt nefondate, obligația de a respecta termenul de 6 luni de la data emiterii somației către contestatoare la cererea intimatului potrivit lui art.2 din OG 22/2002 nu o exonerează pe aceasta de a achita suma înscrisă în titlul executoriu și nu sunt de natură a anula formele de executare începute sub dosar execuțional care au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor procedurale și în baza art.399 și urm.Cod proc.civ. a respins contestația formulată în vederea continuării formelor de executare silită.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs în termenul legal contestatoarea solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, reiterând argumentele din cuprinsul contestației înregistrate în fața primei instanțe și fundamentate pe disp.art.2 și 3 din OGR nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a disp.art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, a materialului probator administrat în cauză și a reglementărilor legale în materie, tribunalul apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică și găsește nefondate criticile recurentei pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, iar dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Termenul de șase luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Emiterea somației de plată de către executorul judecătoresc, organ competent de executare, în sensul legii, la cererea creditorului, marchează momentul de la care începe să curgă termenul de șase luni stabilit de lege pentru îndeplinirea obligației de plată de către instituția publică debitoare.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din același act normativ, dacă în cadrul acestui termen nu se realizează creanța, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Dispoziții similare cuprinde și Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1031 din 4 iulie 2008 pentru aprobarea Procedurii privind colectarea prin executare silită a creanțelor fiscale față de debitori instituții publice, emis de Ministerul Economiei și Finanțelor, unde se precizează expres însă faptul că până la împlinirea termenului de șase luni sau a termenului convenit, niciun alt act de executare silită, cu excepția somației, nu poate fi îndeplinit, iar după expirarea termenului, se va continua procedura de executare silită.
Termenul de șase luni are natura juridică a unui moratoriu legal, acesta amână până la împlinirea sa, alegerea și aplicarea unei proceduri execuționale concrete în vederea realizării executării silite, dar nu împiedică, ci presupune formularea unei cereri de executare silită, ca o condiție prealabilă a emiterii somației. Creditorul este legitimat să depună cererea de executare silită la executorul judecătoresc competent, conform prevederilor art.7 și art. 49 din Legea nr. 188/2000, de vreme ce debitorul a rămas în pasivitate în ce privește obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlurile executorii-hotărâre judecătorească irevocabilă.
Aplicarea termenului de 6 luni este condiționată de dovedirea împrejurării că executarea creanței stabilite prin titlu executoriu nu începe sau nu poate continua din cauza lipsei de fonduri, termenul fiind acordat tocmai pentru ca instituția publică debitoare să facă demersuri pentru a-și îndeplini obligația de plată.
În speță, debitoarea nu a făcut dovada lipsei de fonduri, astfel că nu poate beneficia de termenul stabilit de art.2 din O.G. nr.22/2002.
Nu poate fi reținută ca argument pentru anularea actelor de executare, nici susținerea contestatoarei în sensul că intimatul avea obligația, conform dispozițiilor Codului de procedură să solicite contestatoarei punerea în executare a obligațiilor instituite prin titlul executoriu, după investirea cu formulă executorie a hotărârii.
În conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ, prin care acțiunile au fost admise, constituie titluri executorii și nu este necesară investirea acestora cu formulă executorie. În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 1080 din 23 februarie 2011 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pe de altă parte, este de reținut că potrivit jurisprudenței CEDO, Statul este ținut practic de executarea din oficiu a obligațiilor care îi incumbă. Executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Immobiliare Saffi împotriva Italiei, cauza V. I. împotriva României).
În cauza S. P. împotriva României, Curtea, reiterând jurisprudența sa anterioară, a arătat că dreptul de acces la justiție protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. Executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv.
În cauzele M. și alții împotriva României, S. împotriva României și Ș. împotriva României, Curtea a arătat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei). Curtea nu a subscris tezei Guvernului conform căreia reclamanta ar fi trebuit să recurgă la executarea silită a Sentinței din 3 martie 1999, amintind că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Cauza Metaxas împotriva Greciei).
Prin Somația emisă, executorul judecătoresc a învederat contestatoarei să achite suma reprezentând cheltuieli de judecată stabilite conform dispozitivului Titlului executoriu, nefiind menționată și obligația de achitare a cheltuielilor de executare.
În acest context, prima instanță a apreciat în mod legal contestația formulată în cauză ca fiind neîntemeiată, sentința recurată fiind legală și temeinică inclusiv în privința soluției de respingere a cererii privind reducerea onorariului executorului judecătoresc.
Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul va respinge ca nefondat recursul promovat, fără cheltuieli de judecată în recurs pentru intimata creditoare, nefiind solicitate, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contestatoarei DGFP SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr.3-5, jud.Satu M., declarat împotriva Sentinței civile nr.5037/2012 a Judecătoriei Satu M., în contradictoriu cu intimata E. K., domiciliată în Beltiug, ., jud.Satu M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2013.
Președinte, T. T. | Judecător, R. G. M. | Judecător, T. B. |
Grefier, A. V. C. |
Red.T.B./14.02.2013
Tehnored_BER /14.02.2013
Ex.2
Jud.fond: M. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 397/2013. Tribunalul SATU MARE | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1100/2013.... → |
|---|
