Fond funciar. Decizia nr. 324/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 6412/296/2007*
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 324/R
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Judecător M. G. R.
Judecător Z. K.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul K. V., dom. în Porumbești, ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr.7714 din 20 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ PT. APLICAREA LEGII 18/91 SATU M., C. L. DE APLICARE A LEGII 18/91 PORUMBEȘTI, având ca obiect fond funciar.
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 03.04.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data 10.04.2013 și data de azi, când;
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele.
Prin încheierea dată în ședința publică din 13.09.2012 în dosar cu nr._, Judecătoria Satu M. a respins cererea privind suspendarea soluționării cauzei formulată de reclamant în temeiul dispozițiilor art.244 alin1 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că prevederile art.242 alin.1 pct.1 Cod proc.civ. se aplică doar în situația în care există învoiala părților, anterioară formulării cererii de suspendare, iar nu la solicitarea uneia dintre părți. Cu aceeași ocazie instanța de fond a respins și cererea privind emitea adresei către pârâte în scopul menționat de reprezentanta reclamantului, dispozițiile codului de procedură referitoare la suspendarea cauzei, prin acordul părților, presupunând manifestarea de voință în acest sens, fără intervenția instanței. Reclamantul, în condițiile în care a apreciat că-i profită suspendarea soluționării cauzei, avea posibilitatea să obțină acordul pârâtelor fără intervenția instanței și tergiversarea soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr. 7714/20.09.2012 pronunțată în dosar cu nr._, Judecătoria Satu M. a respins acțiunea formulată de reclamantul K. V. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ PT. APLICAREA LEGII nr.18/91 SATU M. și C. L. DE APLICARE A LEGII nr. 18/91 PORUMBEȘTI. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată. A fost obligat reclamantul K. V. CNP_ să achite, în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare Satu M., în termen de 5 zile de la comunicare, suma de 1250 lei reprezentând diferență onorariu pentru d-l expert P. J. R..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.8 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite. Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori,conform dispozițiilor art.11 din Legea fondului funciar.
Din cuprinsul extrasului CF nr.518 Porumbești nr.top.444 (fila 24, filele 64-66 extrasul CF in extenso), rezultă că proprietari tabulari cu privire la suprafața de 5971 m.p. arător, sunt Szuhanyi L. și Suhanyi V., în cotă de ½ parte fiecare.
Adeverințele nr.1500/01.08.1995 și nr.1499/01.08.1995 atestă faptul că figurează în registrul agricol numita K. M.-mama reclamantului cu suprafața de 3,54 ha, respectiv K. V.-tatăl reclamantului cu suprafața de 2,93 ha.
Primăria . răspunsul la solicitările instanței, prin adresa nr.6323/27.11.2007, în sensul că reclamantul a formulat două cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv cererea înregistrată sub nr.2640/22.03.1991 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,82 ha și care a fost soluționată, fiind emis Titlul de proprietate nr.31-_ și cererea nr.189/28.01.1998 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,32 ha, cerere care a fost respinsa, deoarece această suprafață de teren a format obiectul cererii formulată de tatăl reclamantului și înregistrată sub nr.701/1991, soluționată prin emiterea Titlul de proprietate nr.31-_ pentru suprafața de 3 ha.
Reclamantul nu a depus la dosar cererea nr.1173/27.02.2003 prin care susține (concluzii scrise-filele 165-167) că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 518 nr. top 444 Porumbești.
Primăria . instanței (adresa 32/2009-fila 176) că în cursul anului 2003, respectiv în data de 24.03.2003, a fost formulată cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de antecesoarea reclamantului – K. M., cerere care a fost înregistrată sub nr.2057 și prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,40 ha pădure, cerere care nu face obiectului prezentului dosar.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de dl.expert P. J. R. (filele 53), instanța de fond a reținut că, pentru terenurile folosite de reclamant și indicate expertului ca fiind suprafețele pentru care solicită eliberarea titlului de proprietate corespund numerelor top. 1159/8,1164/1 și 1283/18, și care au fost cuprinse în Titlul de proprietate nr.31-_ emis reclamantului, respectiv în Titlul de proprietate nr.31-_ emis în favoarea numitei B. I.Irma (fila 64). În concluziile raportului de expertiză s-a reținut și faptul că indicarea vechilor cărți funciare nu este necesară, deoarece retrocedările de teren nu s-au făcut pe vechile amplasamente, terenurile folosite de reclamant, neregăsindu-se de altfel, în niciuna dintre cărțile funciare amintite.
În contextul în care reclamantul nu a făcut dovada faptului că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 518 nr.top 444 Porumbești, având în vedere că cererea nr.2640/1991 formulată de acesta a fost soluționată prin emiterea titlului de proprietate, iar actele depuse la dosar - adeverința nr.1499/01.08.1995 și extras din registrul agricol (filele 73-74) nu relevă îndreptățirea acestuia pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la o suprafață mai mare de teren decât cea pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, reținând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și faptul că reclamantul nu a investit instanța cu o acțiune în anularea titlului de proprietate nr. 31-_ emis în favoarea numitei B. I. Irma, cererea acestuia privind reconstituirea dreptului de proprietate nu a putut fi primită.
Pentru considerentele reținute mai sus, instanța de fond a respins acțiunea conform dispozitivului hotărârii și a reținut că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor art.22 din O.G.2/2000, reclamantul a fost obligat să achite în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, diferența onorariu expert în cuantum de 1250 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul K. V., solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, în ceea ce privește încheierea recurata, modificarea acesteia în sensul de a dispune suspendarea judecării cauzei care face obiectul dosarului nr._, în temeiul prevederilor art.242 pct.1 Cod proc.civ., iar, în ceea ce privește hotărârea recurata, în temeiul prevederilor art.312 alin.1 și 3 raportat la art.304 pct.9 Cod proc.civ., modificarea, în întregime a hotărârii în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată și precizată. Totodată, solicită obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată care vor fi ocazionate de purtarea prezentului proces.
În motivarea căii de atac promovate recurentul arată că prin încheierea recurata, pronunțată la data de 13 septembrie 2012, prima instanță a respins cererea de suspendare a judecării cauzei pe care apărătorul său a formulat-o în temeiul prevederilor art.242 pct.1 Cod proc.civ., adică la cererea părților și nu în temeiul prevederilor art.244 alin.1 Cod proc.civ.
De altfel, în ceea ce privește această încheiere consideră că există o vădită contradicție între considerentele și dispozitivul acesteia, în sensul că, dacă în cuprinsul considerentelor acesteia se indică, în mod corect, temeiul de drept în baza căruia s-a cerut suspendarea judecării prezentei cauze (adică suspendarea judecării unei pricini la cererea părților) în dispozitivul acesteia se face referire la cu totul alt motiv de suspendare, respectiv cel prevăzut de art.244 alin.1 Cod proc.civ. (adică suspendarea în cazul în care soluționarea pricinii atârnă de soluția ce va fi pronunțată într-o altă pricină).
Apoi, motivul pentru care prima instanță a respins cererea reprezentantei recurentului de a se emite o adresă către intimate prin care acestea să-și spună punctul de vedere vis a vis de cererea de suspendare formulată este absurd, atâta vreme cât legea nu interzice acest lucru, astfel cum susține prima instanță. Iar, presupunerea acesteia de tergiversare a soluționării cauzei este greșită.
Reprezentanta recurentului a solicitat suspendarea judecării cauzei pendinte la cererea părților având în vedere că nu a reușit să ia legătura cu recurentul, nici telefonic, nici prin scrisoare și în niciun alt mod, ca atare nu a avut posibilitatea de a-i prezenta concluziile raportului de expertiză, nici cuantumul onorariului expertului și, singura posibilitate de gestionare legală a acestui litigiu era și este, în opinia acesteia, suspendarea judecării cauzei.
În opinia recurentului, aceste aspecte nu au fost înțelese de către prima instanță care, în mod greșit, i-a respins, prin încheierea atacată, cererea formulată.
În ceea ce privește hotărârea recurată consideră că aceasta este nelegală și netemeinică.
Prima instanță a reținut că recurentul nu a depus cererea nr.1173 din data de 27 februarie 2003, dar, în temeiul rolului activ al acesteia, avea obligația de a-i pune în vedere să o depună și/sau în cazul în care nu o deținea, să emită o adresă intimatei în acest sens și nu să rețină, în mod greșit și în lipsa acestor elemente, că recurentul nu a formulat o atare cerere.
Anexează la cererea de recurs cererea mai sus menționată, cu precizarea că, a mai depus-o și înaintea primei instanțe.
Pe de altă parte, faptul că, pe terenul solicitat de către recurent a fost emis titlu de proprietate în favoarea numitei Birle Irma nu este de natură a conduce, prin el însuși, la concluzia netemeiniciei plângerii sale, atâta vreme cât în extrasul C.F. nr.518 Porumbești sunt înscriși ca și titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului identificat cu nr. top. 444 antecesorii recurentului, Szuhany L. și Suhany V.. Dimpotrivă, consideră că el are posibilitatea să conteste titlul de proprietate emis în favoarea numitei Birle Irma, cu atât mai mult cu cât posesia și folosința acestui teren o exercită recurentul.
Așadar, argumentele reținute de către prima instanță pentru respingerea plângerii, respectiv lipsa cererii nr.1173 din data de 27 februarie 2003 și emiterea unui titlu de proprietate în favoarea altei persoane pe terenul care i se cuvenea recurentului sunt neîntemeiate.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Prin concluziile scrise, recurentul K. V. solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, în ceea ce privește încheierea recurata, modificarea acesteia în sensul de a dispune suspendarea judecării cauzei care face obiectul dosarului mai sus menționat, în temeiul prevederilor art.242 pct.1 Cod proc.civ., iar, în ceea ce privește hotărârea recurata, în temeiul prevederilor art.312 alin.1 și 3 raportat la art.304 pct.9 Cod proc.civ., modificarea, în întregime a hotărârii în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată și precizată. Solicită, totodată, obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată care vor fi ocazionate de purtarea prezentului proces.
În fapt, fără a reitera cele expuse în cuprinsul motivelor de recurs, recurentul se limitează la a arăta că lui nu i-a fost eliberat titlu de proprietate asupra terenului înscris în C.F. nr.518 Porumbești de sub nr.top 444, în suprafață totală de 3,84 ari, căruia în natură îi corespunde teren arabil, astfel cum a arătat și înaintea primei instanțe prin precizarea plângerii depusă pentru termenul de judecată din data de 28 august 2007.
Tribunalul, analizând încheierea atacată și sentința recurată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică, a dispozițiilor de drept substanțial incidente în cauză, apreciază ca nefondat recursul declarat de reclamant, pentru următoarele considerente:
Interpretarea dată de instanța de fond în privința cererii de suspendare în sensul respingerii conform celor arătate în încheierea de ședință din 13 sept. 2012 este în acord cu dispozițiile art.242 Cod proc.civ., care permit luarea măsurii solicitate numai prin acordul tuturor părților împrocesuate și fără ca instanța să se substituie părții care are interes să obțină suspendarea. În consecință, recursul este nefondat privitor la încheierea de suspendare atacată odată cu fondul cauzei.
Referitor la pretenția propriu-zisă, este de observat că din conținutul înscrisurilor depuse la dosar în primă instanță rezultă că a s-au formulat două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate prin care recurentul a solicitat reconstituirea suprafeței de 1,82 ha pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr.31-_ (cererea nr.2640/22.03.1991) și cererea nr.189/28.01.1998, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,32 ha, cerere respinsă, întrucât această suprafață de teren a fost solicitată de tatăl recurentului prin cererea nr.701/1991, pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr.31-_ pentru suprafața de 3 ha ( a se vedea răspunsul intimatei fila 58 dosar fond).
În privința terenului înscris în CF nr.519, nr.top 444 Porumbești, recurentul susține că nu i s-a eliberat titlu de proprietate, fără a face dovada că în prealabil a obținut reconstituirea sau dacă nu s-a dispus în acest sens, atunci face dovada solicitării dreptului de proprietate, așa cum prevăd disp.art.8 și 9 din Lg.18/1991.
Cererea nr.1173/27.02.2003 prin care susține că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din CF nr.518, nr.top 444 Porumbești, nu cuprinde o astfel de solicitare, dimpotrivă din conținutul acesteia rezultă că se solicită eliberarea titlului de proprietate, operațiune distinctă și ulterioară celei de reconstituire.
După defuncții Szuhanyi L. căsătorit cu Dupka M. antecesorii lui Szuhanyi M. – mama reclamantului, foști proprietari tabulari în Cf 90 Porumbești cu cota de 12/72 din 3.2487 și CF nr.518 nr.top 444 Porumbești în suprafață de 5971 m.p. s-a eliberat la cererea lui K. V. sen. adeverința nr.313/12.08.1991, urmată de Titlul de proprietate nr. 31-_, pentru suprafața de 3 ha. cât s-a solicitat prin cererea nr.701/11.03.1991. În aceste condiții nu se justifică eliberarea unui nou titlu de proprietate așa cum solicită recurentul prin cererea nr.1173/27.02.2005, dar nici suplimentarea reconstituirii de la 3,00 ha la 3, 8458 ari întrucât nu s-a solicitat reconstituirea, iar titlul este conform cu suprafața solicitată și apoi validată.
În consecință, reținând că recurentul nu a făcut dovada depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul înscris în CF 518, nr.top 444 Porumbești, căruia în natură îi corespunde suprafața de 5971 mp, că pentru restul cererilor s-a obținut reconstituirea urmată de eliberarea titlurilor de proprietate, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ., art.53 din Lg.18/1991, tribunalul a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul K. V., cu domiciliul în Porumbești, ., jud.Satu M. împotriva sentinței civile nr.7714/20.09.2012 a Judecătoriei Satu M. și în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ SATU M. pentru aplicarea Lg.18/1991 și C. L. PORUMBEȘTI pentru aplicarea legii fondului funciar.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi: 11.04.2013.
Președinte, I. M. C. | Judecător, M. G. R. | Judecător, Z. K. |
Grefier, V. S. |
Red.I.M.C./18.04.2013
Tehnored_BER /18.04.2013
Ex.2
Jud.fond: S. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1398/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 104/2013.... → |
|---|
