Fond funciar. Decizia nr. 671/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 671/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 795/266/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 671/R
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător Z. K.
Judecător G. D. S.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul C. G., domiciliat în Cămârzana, ..434., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr.675/2013, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. DE APLICARE A LG.18/1991 CĂMĂRZANA, jud. Satu M., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LG.18/1991 SATU M., având ca obiect fond funciar.
La pronunțarea cauzei nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 23.09.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi.
INSTANȚA
deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 675/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă excepția autorității lucrului judecat ridicată din oficiu și în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu intimatele C. L. PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 CĂMÂRZANA și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SATU M., având ca obiect anularea titlului de proprietate și reconstituirea dreptului de proprietate; Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantului i s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2000 mp teren cu vegetație forestieră, eliberându-i-se Titlul de proprietate cu nr._ din 26.02.2008 (fila 14 din dosarul atașat cu nr._ ).
După ce reclamantului i s-a eliberat titlu de proprietate arătat mai sus acesta a promovat două acțiuni înregistrate sub două dosare diferite: prima acțiune - cea înregistrată la 21.05.2009 sub dosar nr._ al Judecătoriei Negrești Oaș și a doua - cea înregistrată la 28.12.2009 în dosar nr._ .
Prin ambele sale acțiuni reclamantul a solicitat să i se constituie dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren cu vegetație forestieră mai mare decât cea pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate (în prima acțiune a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9 ha teren, iar în cea de a doua a solicitat constituirea pentru suprafața de 2,36 ha teren) și a cerut ca, concomitent să se anuleze Titlul de proprietate cu nr. 31-_ eliberat Comunei Cămârzana.
În ambele sale acțiuni, la fel ca și în acțiunea de față, reclamantul și-a întemeiat cererea pe calitatea sa de moștenitor după bunicul său (C. I.) și al soției (C. V.), iar în cea de a doua acțiune și după P. V. – fratele mamei sale.
Prima acțiune înregistrată sub dosarul cu nr._, reclamantul a intitulat-o revendicare, dar a precizat-o ulterior ca fiind o acțiune în constituirea dreptului de proprietate în favoarea sa și anularea titlului de proprietate eliberat Comunei Cămârzana și acțiunea a fost soluționată așa cum a calificat-o ulterior reclamantul.
În susținerea ambelor acțiuni reclamantul a invocat, la fel ca și în acțiunea de față, că rudele sale decedate ar fi fost împroprietărite la Reforma agrară din 1945 cu terenul înscris în CF 175 Cămârzana, iar în dosarul ce s-a constituit pe baza celei de a doua acțiuni a și depus tabelul cu împroprietăriții de la reforma agrară pe care îl invocă în dosarul de față.
Ambele acțiuni formulate au fost respinse, prima prin Sentința civilă 044/19.10.2009 a Judecătoriei Negrești Oaș rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de reclamant și a doua prin Sentința civilă nr. 444/19.04.2010 a Judecătoriei Negrești Oaș rămasă definitivă prin nerecurare.
Instanțele de fond care au soluționat cele două acțiuni promovate de reclamant, precum și instanța care a soluționat recursul promovat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 944/19.10.2009 au reținut că în mod corect s-a reconstituit dreptul de proprietate Comunei Cămârzana căreia i s-a eliberat Titlu de proprietate cu nr. 31-_/2004 și că reclamantul nu a dovedit că suprafața de teren cerută după antecesorii lui ar fi cuprinsă în suprafața de teren reconstituită Comunei Cămârzana, respectiv că petentul nu deține acte justificative (în condițiile în care deținea și tabelul cu împroprietăriții), așa cum sunt definite de art. 9 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, art. 6 din Legea nr. 1/2000 care să conducă la concluzia că antecesorii lui au calitatea de foști proprietari deposedați abuziv pentru terenul situat în amplasamentul parcelelor cadastrale 3226, 5543, 6893 identificate în Titlul de proprietate cu nr. 31-_/26.07.2004 eliberat Comunei Cămârzana.
Separat de cele două acțiuni, sub dosarul cu nr._ al Judecătoriei Negrești Oaș, la 31.10.2011 reclamantul înregistrează o nouă acțiune prin care solicită instanței să constate că este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate după antecesorii săi – bunicul lui și bunicul soției – pentru suprafața de 2,40 ha teren cu vegetație forestieră care ar fi înscris în CF 175 Cămârzana (carte funciară la care reclamantul se referă și în acțiunea de față) și CF 527 Cămârzana.
La fel ca în acțiunea de față și în această acțiune reclamantul a susținut că bunicul lui și bunicul soției au fost împroprietăriți la reforma agrară cu suprafața de 4 iugăre teren, dar că dreptul de proprietate dobândit de aceștia nu a fost înscris în cartea funciară rămânând înscris în cartea funciară Statul M., apoi transferându-se dreptul de proprietate pe Statul Român.
Prin Sentința civilă nr. 527/02.04.2012 a Judecătoriei Negrești Oaș acțiunea reclamantului a fost admisă în parte constatându-se îndreptățirea acestuia la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,15 ha pădure .
Prin Decizia cu nr. 439/R/2012 Tribunalul Satu M. a admis recursul declarat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate împotriva hotărârii arătate mai sus și a respins cererea reclamantului.
Pentru a decide astfel tribunalul a arătat din nou că reclamantul nu a dovedit că antecesorii lui ar fi deținut teren împădurit care s-ar situa în amplasamentul pe care se situează terenurile împădurite reconstituite Comunei Cămârzana.
Înainte de a se soluționa recursul arătat mai sus, la 14.05.2012, adică la nici o lună după ce s-a pronunțat sentința prin care i-a fost admisă în parte cererea de constituire a dreptului de proprietate și care ulterior, în recursul Comisiei Județene a fost respinsă, reclamantul s-a adresat din nou instanței cu cererea de față prin care solicită să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,302 ha teren împădurit după aceeași antecesori (bunicul lui și bunicul soției), teren care figurează înscris în cf 175 Cămârzana și concomitent să se anuleze Titlu de proprietate cu nr. 31-_/26.07.2004 eliberat Comunei Cămârzana .
Așadar, reclamantul a supus analizei instanței pentru a patra oară cererea de constatare a îndreptățirii sale la constatarea dreptului de proprietate după bunicul lui și după bunicul soției pentru terenul împădurit ce susține că a aparținut acestora, fiind dobândit prin reforma agrară și pentru a treia oară, îndreptățirea Comunei Cămârzana de a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra aceluiași teren ce pretinde că a aparținut antecesorilor săi.
Statuându-se cu autoritate de lucru judecat de către instanțele care au luat în examinare cererile anterioare formulate de reclamant, că Titlul de proprietate cu nr. 31-_.07.2004 eliberat Comunei Cămârzana, nu include teren cu vegetație forestieră la care ar fi îndreptățit reclamantul după antecesorii lui (bunicul soției și bunicul lui), instanța de fond a reținut că reclamantul nu poate obține din nou o examinare a aceleiași cereri; chestiunile litigioase aduse în examinarea instanței prin cererea de față formulată de reclamant au fost tranșate în cauzele anterioare.
Împrejurarea că în cele trei cereri anterioare și în cererea de față reclamantul a indicat suprafețe diferite ale terenului ce solicită să-i fie constituit în proprietate, s-au a indicat terenurile ca figurând în toponomia locală sub denumiri diferite în condițiile în care a arătat în toate cererile că este vorba de terenul înscris în C.F. 75 Cămârzana, nu împiedicat instanța să califice cererea de față a reclamantului ca având același obiect cu cererile soluționate anterior în mod irevocabil – constatarea îndreptățirii lui la constituirea dreptului de proprietate după antecesorii C. I. (bunicul lui) și C. V. (bunicul soției) și anularea concomitentă a titlului de proprietate eliberat Comunei Cămârzana pentru terenul situat în același amplasament cu cel deținut de antecesorii lui.
În afară de identitate de obiect între cererea de față formulată de reclamant și cererile anterioare instanța de fond a reținut că există identitate de cauză.
Atât în cauzele anterioare, cât și în cauza de față reclamantul a invocat ca temei al îndreptățirii sale la constituirea dreptului de proprietate existența dreptului de proprietate asupra terenului împădurit în patrimoniul antecesorilor săi (drept dobândit prin reforma agrară) la data naționalizării terenurilor împădurite și vocația sa la succesiunea antecesorilor săi.
Atât în cauzele anterioare, cât și în cauza de față reclamantul a invocat ca temei al cererii de anulare a titlului de proprietate eliberat Comunei Cămârzana cauza de nulitate prevăzută la art. III alin. 1 lit. a pct. 2 din Legea nr. 169/1997.
Identitatea de părți între cauzele anterioare și cauza de față nici nu poate fi pusă în discuție în toate cauzele anterioare figurând ca părți, în aceeași calitate, reclamantul și cele două comisii părți în cauza de față.
Existând tripla identitate de obiect, cauză și părți între acțiunile introduse anterior de reclamant și acțiunea de față instanța de fond a ridicat din oficiu excepția autorității lucrului judecat, pe care a pus-o în discuție, la termenul de judecată din data de 03.06.2013.
Reclamantul s-a opus ca instanța să admită această excepție invocând că nu există identitate de obiect între cauza de față și cauzele anterioare.
Puterea lucrului judecat este reglementată nu numai ca excepție de fond peremtorie de art. 166 C.proc.civ., ci și ca o prezumție legală absolut irefragibilă, art. 1021 Cod civil.
Atât prezumția, cât și excepția lucrului judecat constituie elemente juridice menite să servească instituției puterii lucrului judecat, care în calitate de cel mai important efect al hotărârilor judecătorești are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă într-o hotărâre a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de altă hotărâre.
Cum instanțele anterioare au statuat cu putere de lucru judecat că antecesorii reclamantului nu au avut în proprietate teren cu vegetație forestiere situat în același amplasament cu cel reconstituit în proprietate Comunei Cămârzana, instanța de fond a admis excepția ridicată din oficiu și a respins cererea reclamantului.
Împotriva Sentinței civile nr. 675/2013, reclamantul C. G., a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond, admiterea așa cum a fost formulată cererea de repunere pe rol din 05.02.2013, cerere depusă în completare urmând a se constata că actele depuse sunt acte verosimile, pertinente și concludente și obligarea celor două comisii de a emite un titlu de proprietate pe numele său pentru suprafața de 3.909 ha.
În motivare, recurentul arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că între cauza de față și celelalte cauze există identitate de obiect, însă fără a lua în considerare că s-au depus probe noi; Noul cod civil art. 2502 alin. (2) pct. (2) inserează nr. expres imprescribilitatea constatării unui drept.
Conform art. 481 Cod civil (nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreapta și prealabila despăgubire).
Cu privire la faptul că cererea nr. 72/05.10.2005 ar fi fost soluționată și că i s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate, recurentul arată că este o afirmație răutăcioasa, aceasta reconstituire făcându-se pe o suprafața de fâneață și nu vegetație forestieră unde el deja era proprietar în momentul reconstituirii; recurentul precizează că titlul de proprietate pentru suprafața de 20 ha a fost revocat prin hotărârea nr. 49/04.08.2010.
În altă ordine de idei, recurentul arată că este adevărat că actele depuse în completarea cererii nr. 72/05.10.2005 la C. de fond funciar Cămârzana, nu a fost încă soluționată solicitându-i-se să depună acte pe care le-a și depus, urmând ca după o procedură prealabilă, să solicite instanței reluarea cauzei.
Cât privește motivele de recurs, recurentul arată că acestea sunt cele enunțate în temeiul art. 312 C.proc.civ. și solicită admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii atacate și obligarea celor două comisii să emită un titlul de proprietate pe numele C. G. în suprafața de 3.909 ha în locurile stabilite de C. de fond funciar Cămârzana.
În drept, invocă art. 299-316 C.proc.civ.
Prin notele de ședință depuse la data de 08.08.2013 (fila 28) și prin cererea depusă la data de 19.09.2013, recurentul a solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155 indice 1 C.proc.civ. până la o nouă stăruință, respectiv până la obținerea soluției de la C. de fond funciar Cămârzana, la cererea formulată.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.08.2013 (filele 30-31), C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR NR. 18/1991, prin reprezentanții săi, arată că, în fapt, situația prezentată de recurentul C. G., în cererea sa, este următoarea: suprafața de teren - vegetație forestieră - pentru care a declarat recurs a constituit de-a lungul timpului obiectul anumitor dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești (ca de exemplu dosarul cu nr._ și altele, enumerate și în Sentința civilă cu nr. 675/2013, pentru care dl. C. exercită această cale de atac). Pe cale de consecință, C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR nr. 18/1991, ori de câte ori a formulat întâmpinări, în apărarea sa, a demonstrat cu probe pertinente, care probe se află în cuprinsul dosarelor enumerate de către instanță în Sentința civilă cu nr. 675/2013, faptul că dl C. G. nu a reușit să facă dovada proprietății, conform actelor normative în vigoare, astfel încât instanțele au pronunțat, pe cale de consecință, sentințe, în favoarea intimatei.
Așadar cele solicitate de către recurent s-au mai dezbătut, în momentul acesta solicitarea d.lui C. constituind autoritate de lucru judecat.
De asemenea, intimata consideră și că motivele invocate de către recurent în cererea, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. 1 C.proc.civ., astfel încât Sentința civilă cu nr. 675/2013 să fie casată, drept pentru care solicită menținerea în totalitate a prevederilor din dispozitivul Dentinței civile cu nr. 675/2013 și respingerea în totalitate a recursului declarat de către C. G..
În drept, invocă dispozițiile art. 205, art. 430, art. 431, art. 488, art. 489 alin. 2 C.proc.civ.
Cererea de suspendare în temeiul art.155 indice 1 C.proc.civ., formulată de reclamant prin cererea scrisă depusă la 19 septembrie 2013, nu este fondată, nefiind întrunite condițiile aplicării acestei sancțiuni.
Recursul este nefondat.
Judecătoria a soluționat cauza pe calea excepției autorității lucrului judecat.
Recurentul, criticând hotărârea, susține că nu este îndeplinită condiția identității de obiect, întrucât s-au depus probe noi și invocă art.2502 alin.2 pct.2 cod civil și art.481 Cod civil vechi (1864).
Din considerentele sentinței, rezultă însă identitatea de obiect, eventualele probe noi la care se referă recurentul nefiind de natură a schimba obiectul cererii. Nu poate fi confundat, asimilat, obiectul unei cereri cu probele în dovedirea sa.
Textul de lege invocat în recurs, care reglementează prescripția dreptului la acțiune, nu are legătură cu cauza, autoritatea de lucru judecat fiind distinctă de prescripția dreptului la acțiune.
Recurentul invocă texte cuprinse fie în codul civil în vigoare, fie în codul vechi (de la 1864), de asemenea fără relevanță. Astfel, art.481 din vechiul cod, referitor la apărarea și garantarea dreptului de proprietate nu este incident, recurentul neavând un drept de proprietate recunoscut (un bun), ci doar tinde la reconstituirea dreptului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurentul C. G., domiciliat în Cămârzana, .. 434, împotriva Sentinței civile nr. 675/2013, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în contradictoriu cu intimatele C. L. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CĂMÂRZANA, județul Satu M., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 SATU M..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013.
Președinte, M. F. | Judecător, Z. K. | Judecător, G. D. S. |
Grefier, C. Z. |
Red: G.D. S. – 04.10.2013
Tehnored_NM / 04.10.2013
2 ex.
Jud.fond: M. M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 7/2013.... → |
|---|
