Fond funciar. Decizia nr. 690/2013. Tribunalul SATU MARE

Decizia nr. 690/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 1677/266/2011

Dosar nr._ Cod operator:_

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SATU M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 690/R

Ședința publică de la 01 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător T. B.

Judecător T. T.

Grefier L. D.

Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți C. V. V. și C. ANIȘOARA M., domiciliați în G. M., nr. 45, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 586 din 15.05.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. I. prin mandatar G. N., dom. în Halmeu, ./C, C. L. DE APLICARE A LG. 18/1991, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LG. 18/1991, având ca obiect fond funciar - Plângere la Legea 18/91.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 17.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 24.09.2013 și apoi la data de azi.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului, de față, constată următoarele:

P. Sentința civilă nr. 586/15.05.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, a fost respinsă cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr._ și formulată de petenții C. V. V. și C. ANIȘOARA M., prin avocat, cu domiciliul în localitatea G. M., nr. 45, județul Satu M., în contradictoriu cu intimatele G. I., cu domiciliul în localitatea Halmeu, ./C, județul Satu M., prin mandatar, C. L. G. M. DE APLICARE A LEGII 18/1991 și C. JUDEȚEANĂ SATU M. DE APLICARE A LEGII 18/1991; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Intimata G. I. a depus în anul 1991 la 19 martie o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu care au intrat sau au fost preluate în CAP de la antecesorii ei Mandruț M. născ. B.. În urma acestei cereri i-au fost validate terenurile și i s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 439/1992 pentru suprafața de teren de 0,39 ha din care 0,10 ha în locul numit „La I. Bercetămaș”, însă până la data promovării cererii din dosarul nr._ nu s-au întocmit actele prealabile și nici nu i s-a eliberat titlul de proprietate.

P. Sentința civilă nr. 1505/2011 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea reclamantei pârâte G. I. în sensul că intimatele de ordin I și II au fost obligate să procedeze la punerea în posesie a petentei cu terenul de 0,39 ha din care 0,29 ha la locul numit „Somos” și 0,10 ha la locul „B. T.”, conform adeverinței de proprietate nr. 439/5.03.1992, eliberată de C. de fond funciar G. M. și la eliberarea titlului de proprietate conform acestui act.

În cadrul acestui proces petenții cauzei au formulat cererea reconvențională dedusă judecății prin care au solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a adeverinței de proprietate nr. 439/1992, cerere ce a fost disjunsă și înregistrată la Judecătoria Negrești Oaș sub dosarul cu nr. de mai sus, respectiv_ .

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul din care a fost disjunsă cererea reconvențională.

P. înscrisul intitulat „dovadă” ce poartă ștampila Primăriei comunei Turț, datată la ziua de 13.03.1991, Gâle I. face dovada că aceasta în calitate de moștenitoare a lui M. V. și M. M. născ. B. este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor parcele de teren, inclusiv asupra terenului din litigiu situat în .>

Pe baza acestui înscris și a unor declarații de martori, în mod legal i-a fost eliberată intimatei de ordin I adeverința contestată, respectându-se dispozițiile Legii nr. 18/1991.

Din probele administrate în cauză și din dosarul atașat rezultă că intimata Gâle I. a fost nepoata numitei M. M. născ. B.. Tatăl intimatei, P. T. era verișor cu mătușa intimatei. Intimata a fost crescută de către mătușa ei de la vârsta de 9 ani, motiv pentru care, la data decesului acesteia i s-au lăsat ca moștenite toate bunurile mobile și imobile. Terenul din litigiu este înscris în CF 2073 G. M. sub nr. topo. 50 în suprafață totală de 3252 mp. proprietari tabulari în cota de 1/2 asupra acestui teren au fost B. D. și soția M., antecesorii mătușii intimatei, M. M..

Față de cele ce preced instanța de fond a constatat că adeverința nr. 439/1992 a fost eliberată în mod legal de către reprezentanții legali ai comunei G. M., neidentificând nici un motiv de nulitate care să determine instanța să admită cererea petenților. Indirect, adeverința atacată a fost analizată și de către completul de judecată care a pronunțat Sentința civilă în dosarul nr._, hotărâre judecătorească care, de asemenea, nu a identificat nici un motiv de nulitate a acestui înscris care să determine instanța să respingă ca neîntemeiată cererea reclamantei pârâte.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată întrucât acestea nu au fost cuantificate și nici dovedite.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. V. V. și C. ANIȘOARA M. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii de fond funciar astfel cum a fost formulată. Solicită cheltuieli de judecată.

În susținerea recursului arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât s-a emis o adeverința contestată fără absolut nici o bază legală, iar instanța o confirmă.

Motivarea oferită de instanța de fond este neconcludentă și neconvingătoare. Nu putea instanța fondului a susține că în baza acelui înscris numit „dovadă” se putea elibera adeverința atacată.

Emiterea adeverinței atacate nu este susținută de absolut nici un act de la dosarul cauzei și nici din dosarul atașat (_ ). De altfel prin răspunsul oferit de cele două comisii, ce se găsește la filele 195-205 din dosarul_ al Judecătoriei Negrești Oaș și la fila 33 din dosarul de fond este confirmată ipoteza recurenților.

Recurenții mai susțin că nici una din cele două comisii și nici intimata G. I. nu au făcut nici în dosarul administrativ și nici în prezentul dosar judiciar, dovada gradului de rudenie între numita B. M. căs. M. M. și intimata G. I..

C. L. G. M. emite adeverința fără ca reclamanta G. I. să fi făcut vreodată dovada gradului de rudenie față de M. M..

Recurenții arată că nici la acest moment, nu știu acest grad de rudenie și chiar dacă s-ar cunoaște acesta nu este dovedit cu nici un act de stare civilă.

Nici unul din antecesorii intimatei G. I. nu a intrat în colectiv cu terenul înscris în adeverință la locul numit „B. T.”. Nici în registrul agricol din perioada anterioară colectivizării al comunei G. M. și nici în cel al comunei Turț nu figurează nici intimata G. I. și nici vreun antecesor al acesteia cu vreun teren înscris la locul numit „B. T.”.

Este de netăgăduit că adeverința contestată nu poate fi decât lovită de nulitate absolută pentru că se tinde la obligarea emiterii titlului de proprietate pentru o suprafață excedentă de 0,10 ha care nu este dovedită prin nici una din probele îngăduite de Legea nr. 18/1991.

Recurenții arată că soluția oferită de instanța de fond nu este susținută de probatoriu. Nu putea ajunge instanța fondului la o astfel de concluzie cu probatoriul administrat. De altfel și considerentele hotărârii sunt destul de lacunare și nu cuprind referiri exacte și precise la probele pe care instanța sprijină soluția.

În drept, invocă art. III din Legea nr. 169/1997, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 247/2005, art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.prod.civ.

P. întâmpinare, intimata G. I. solicită respingerea recursului.

În motivare arată că a avut toate actele necesare pentru eliberarea adeverinței atacate, precum și 4 declarații de martori, dintre care și Z. G., de la care C. V. și C. ANIȘOARA susțin că au cumpărat teren. Menționează că Z. G. nu avea teren nr. top. 50, pentru că a făcut schimb de teren cu numita P. M..

Intimata arată că a depus la primărie și un testament pe care l-au întocmit părinții săi cu numita M. M., născută B. M. în 1966 la Consiliul Popular a Comunei Turț, când au adoptat-o și avea vârsta de 9 ani. Dar nu au înfiat-o pentru că tatăl său lucra la mină și nu a vrut să piardă alocația pentru că au fost o familie săracă. Părinții săi mai aveau încă 4 fete și tăiau din salariul tatălui și din alocație.

Intimata menționează că a slujit la familia M. V. și M. 17 ani, de la ei s-a căsătorit și ca zestre a avut acest testament,care l-a dat la Primăria G. M., ca dovadă pentru adeverința de proprietate. În acest testament era scris și semnat de comisia de împăciuire de la vremea aceea, că tot ce au în proprietate M. V. și M. M. născută B. după moartea lor îi va rămâne ei. Aceștia au decedat în 1980 - 1981, iar intimata i-a înmormântat pe amândoi, creștinește, pe cheltuielile sale. După moartea lor nimeni nu a făcut cerere de moștenire, pentru că toate rudele știau că intimata i-a întreținut și i-a înmormântat creștinește.

Intimata mai menționează că numitul Cîcău I. era primar și Cîcău V. fratele lui, agent financiar la primărie, aceștia profitau de funcțiile pe care le aveau, pe vremea când ea a depus actele pentru adeverință pe care le-au sustras și le-au ascuns.

Intimatele comisii de aplicare a Legii nr. 18/1991 nu au depus întâmpinare în cauză.

Criticile aduse sentinței recurate sunt fondate.

P. cererea înregistrată sub nr. 436/19.03.1991 la C. locală G. M. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, intimata G. I., în calitate de moștenitoare a defunctei M. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra a două parcele de teren - 0,29 ha la locul numit Somoș și 0,10 ha la locul numit B. T., în total 0,39 ha teren (f. 83-85 fond). La această cerere a anexat ca înscrisuri doveditoare doar un act denumit „Dovadă” care, conform ștampilei aplicate dar fără a avea antet și număr de înregistrare, ar fi fost emisă de Primăria comunei Turț. Potrivit acestui înscris, defunctul M. V. (soțul defunctei M. M.) ar fi deținut pe raza comunei G. M. o parcelă de teren în suprafață de 0,29 ha, fără însă a se face vreo referire la . ha de la locul numit B. T. aflată în litigiu. La cererea depusă la C. locală intimata nu a depus alte dovezi ale proprietății și nici ale calității sale de moștenitoare a defunctei M..

P. Adeverința nr. 439/1992, emisă de C. locală G. M. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, intimatei G. I. i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor două parcele de teren, în calitate de moștenitoare a defunctei M..

Instanța de recurs apreciază că această adeverință a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale. Astfel, așa după cum s-a reținut, intimata G. I. nu a făcut dovada calității sale de moștenitoare a defunctei M. nici în fața comisiei de fond funciar și nici pe parcursul cercetării judecătorești în primă instanță ori în recurs. Deși s-a solicitat de la Primăria comunei Turț (locul de naștere și domiciliu al defunctei M.) date și informații cu privire la calitatea de moștenitor a intimatei, această instituție comunică primei instanțe (f. 64) că nu are date și acte de stare civilă prin care să poată confirma existența vreunei legături de rudenie între defunctă și intimată. De altfel, intimata G. I. nici nu afirmă că ar exista vreun grad de rudenie între ea și defunctă, ci că ar fi moștenitoarea testamentară a acesteia, fără însă a proba susținerea cu un testament valabil. Un astfel de act nu a fost depus nici la C. locală G. M., rămânând o simplă susținere, fără suport probator.

Intimata G. I. nu a probat nici că în patrimoniul defunctei ori, cel puțin, al soțului acesteia, ar fi existat suprafața de 0,10 ha teren la locul numit B. T.. Înscrisul denumit „dovadă” și care emană de la instituția altei comune decât cea a cărei comisie de fond funciar a fost investită cu cererea de reconstituire (Turț și nu G. M.) nu face nicio referire la terenul în cauză iar în registrul agricol al comunei G. M. nu figurează familia M. cu teren la locul respectiv (f. 67 fond).

În consecință, adeverința a cărei nulitate parțială se cere a fi constatată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legii fondului funciar deoarece petenta G. I. nu a făcut dovada calității sale de moștenitor și nici că pretinsa sa autoare ar fi avut calitatea de proprietar al terenului în suprafață de 0,10 ha situat la locul numit B. T.. De altfel și în considerentele sentinței nr. 1505/2011 pronunțată în dosar nr._ din care s-a disjuns prezenta cauză se rețin aceste aspecte.

Din aceste considerente, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul va fi admis, cu modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii de fond funciar astfel cum a fost formulată.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a intimatei G. I., aceasta va fi obligată să plătească recurenților suma de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs, acestea fiind probate cu chitanța depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenții C. V. V. și C. ANIȘOARA M., domiciliați în G. M. nr. 45 județul Satu M., în contradictoriu cu intimații G. I. prin mandatar G. N., domiciliat în Halmeu, ./C, județul Satu M., C. L. G. M. PENTRU APLICAREA LRGII NR. 18/1991 și C. JUDEȚEANĂ SATU M. PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, împotriva Sentinței civile nr. 586/15.05.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._ și, în consecință

Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea reclamanților C. V. V. și C. ANIȘOARA M. și constată nulitatea absolută parțială a Adeverinței de proprietate nr. 439/05.03.1992 emisă de C. L. G. M. PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 pe numele pârâtei G. I., în ceea ce privește terenul în suprafață de 0,10 ha situat la locul numit B. T..

Obligă intimata G. I. să plătească recurenților 750 lei cheltuieli de judecată.

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2013.

Președinte,

R. G. M.

Judecător,

T. B.

Judecător,

T. T.

Grefier,

L. D.

Red: R.G.M. – 07.10.2013

Tehnored_NM / 07.10.2013

2 ex.

Jud.fond: C. A. O. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 690/2013. Tribunalul SATU MARE