Grăniţuire. Decizia nr. 145/2013. Tribunalul SATU MARE

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: T. B.

Judecător: T. T.

Grefier: A. - R. C.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant P. M. G., cu dom. în mun. Satu M., P-ța 25 Octombrie ., . M., împotriva Sentinței civile nr. 4694/2012, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C., cu dom. mun. Satu M., A. Saligny nr. 25 jud. Satu M..

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 25.06.2013, când susținerile și concluziile părților, prin avocat, au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea în cauză la data de astăzi.

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4694/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P. M., dom. în mun. Satu-M., ., . cu pârâtul S. C., dom. în mun. Satu-M., P-ta A. Saligny, nr. 25, jud. Satu-M. si în consecință s-a stabilit linia de demarcație dintre proprietatea reclamantului, identificată în CF nr. 568 nedef. Viile Satu-M., sub nr. cad. 95/3 căruia în natură îi corespunde arabil .. de 5000 mp si cea a pârâtului, identificata în CF nr. 13 nedef. Viile Satu-M., sub nr. cad. 95/2 căruia în natură îi corespunde arabil intravilan în supraf. de 5000 mp., prin traseul A-B, conform expertizei topografice judiciare efectuată de către ing. M. Apostica, expertiză ce face parte integrantă din prezenta.

A fost obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 920,35 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit extrasului Cf nr. 568 nedef. Viile Satu-M., proprietar tabular al imobilului de sub nr. cad. 95/3 căruia în natură îi corespunde arabil .. de 5000 mp. este reclamantul P. M. cu titlu juridic cumpărare încheiere nr._/2002.-fila nr. 7 de la dosar

Pârâtul este proprietarul tabular al imobilului înscris în CF nr. 13 nedef. Viile Satu-M., sub nr. cad. 95/2 căruia în natură îi corespunde arabil intravilan în supraf. de 5000 mp. cu titlu juridic constituire.

Potrivit art.584 Cod civ., orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa. Ea se poate realiza prin convenția părților sau prin hotărâre judecătorească care să determine, prin semne exterioare, linia despărțitoare dintre cele două fonduri vecine.

În vederea stabilirii aspectelor care vizează stabilirea liniei de demarcație dintre cele două proprietăți, în cauza s-au efectuat două expertize topografice judiciare, după cum urmează:

Prima, efectuată de către ing. Kerti N. O. (filele nr. 90-93) nu a putut fi luată în considerare de către instanță, în condițiile în care expertul nu a făcut dovada convocării părților si nu a înțeles să refacă expertiza într-un termen rezonabil. Oricum, chiar în situația în care raportul de expertiza ar fi avut forță probantă, instanța a reținut că prin acesta nu a fost stabilită vreo linie de demarcație, ci s-a făcut referire doar la suprafețele folosite efectiv de către părți, raportat la cele înscrise în cărțile funciare.

Cea de a doua expertiză, întocmită de ing. M. Apostica (filele nr. 96-98), stabilește linia de hotar dintre proprietatea părților ca fiind identică cu linia de demarcație actuală, respectiv linia de hotar este o linie dreapta pe plan Anexa 1, de culoare rosu, care are lungimea de 216,3 m, iar poziția sa în teren este dată de traseul A-B.

În lumina celor de mai sus, instanța a stabilit linia de demarcație conform expertizei topografice judiciare efectuată de catre ing. M. Apostica, care este foarte bine argumentată și care prezintă elemente tehnice precise, expertiză ce face parte integrantă din prezenta.

În lumina celor de mai sus, instanța a admis prezenta acțiune, conform dispozitivului sentinței.

Raportat la obiectul acțiunii - grănițuire, instanța a reținut că cheltuielile de judecată se suportă de către coproprietari în egală măsură, stabilirea liniei de hotar profitând ambelor părți; ca atare, instanța a compensat onorariile avocaților părților; față de aspectul că pârâtul a suportat integral onorariul expertului M. Apostica în cuantum de 1.860 RON, a obligat pe reclamant să achite primului cota de ½ parte din acest onorariu, respectiv suma de 930 RON; de asemenea, pârâtul a fost obligat să achite reclamantului cota de ½ parte din taxa de timbru si timbru judiciar în cuantum de 9,65 RON. Ca urmare a compensării sumelor până la limita celei mai mici, a fost obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 920,35 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul P. M. G., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căii de atac exercitate, reclamantul critică soluția primei instanțe, după cum urmează: rezumându-se să arate că expertiza efectuată de ing.M. A. este bine argumentată și prezintă elemente tehnice precise, judecătoria nu explică de ce a optat pentru această expertiză, iar nu pentru aceea întocmită de ing.Kerti N.; că linia de demarcație este practic imposibil de stabilit câtă vreme și reclamantul și pârâtul folosesc o suprafață de teren mai mică decât suprafața înscrisă în CF; date fiind contradicțiile dintre cele două expertize, respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize de către o comisie formată din trei experți apare ca reprezentând o încălcare a dreptului la apărare; au fost încălcate astfel dispozițiile art.129 alin.5 Cod de procedură civilă, dar și art.261 alin.(1) pct.5 Cod de procedură civilă, instanța de fond nearătând motivele de fapt și de drept; consideră că se impune efectuarea unei supraexpertize pentru stabilirea cu exactitate a suprafețelor de teren deținute și a liniei de demarcație.

În drept, apelul a fost fundamentat pe dispozițiile art.295, 296, 287 și 274 Cod de procedură civilă.

Intimatul-pârât S. C., prin întâmpinarea formulată, a cerut respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată. Invocă, în apărare, următoarele argumente: în mod corect, judecătorul a respins cererea reclamantului în probațiune, câtă vreme niciuna dintre expertize nu stabilește că el folosește o parte, chiar infimă, din proprietatea reclamantului; susținerea părții adverse, cum că este imposibil a fi stabilită linia de hotar, apare ca fiind greșită, ambii experți propunând linia de demarcație; nemulțumirea reclamantului referitoare la suprafața de teren care-i lipsește poate fi rezolvată prin alte mijloace și instrumente juridice; necesitatea efectuării unei supraexpertize nu a fost motivată concludent și pertinent.

În drept, intimatul a invocat art.115 și 274 Cod de procedură civilă.

În etapa administrării dovezilor, instanța de apel a încuviințat efectuarea unei noi expertize topografice, desemnând, în acest sens, trei experți (art.201 alin.(1) din vechiul Cod de procedură civilă); totodată, în temeiul art.201 alin.(5) din același cod, a încuviințat participarea la efectuarea expertizei a unui expert desemnat de partea apelantă.

Concluziile celor trei experți desemnați de instanță coincid cu concluziile expertizei agreate de judecătorie, în timp ce expertul – parte propune o altă linie de demarcație.

Examinând apelul, inclusiv pe baza probelor administrate în această etapă procesuală, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat pentru rațiunile care urmează:

1. Deși, atunci când explică opțiunea pentru expertiza întocmită de ing.M. A., cu adevărat, prima instanță nu face risipă de argumente și precizie, totuși prima critică a apelantului nu poate fi primită. Aceasta pentru că, în realitate, nu puteau fi evaluate și comparate două rapoarte de expertize, cel întocmit de ing.Kerti N. fiind declarat nul pentru neconvocarea părților.

2. Lipsa unor porțiuni din terenurile proprietatea celor două părți litigante nu împiedică fixarea liniei de hotar, ea reprezentând, în ultimă instanță, o problemă de ordin tehnic. Linia de demarcație se situează acolo unde încetează proprietatea unei părți și începe proprietatea celeilalte. Dar dovada cea mai elocventă a caracterului neîntemeiat al acestui motiv de apel o constituie faptul că absolut toți experții desemnați în cauză au propus linia de hotar. Or, în această situație, dacă problema poate fi rezolvată din punct de vedere tehnic, atunci, evident, ea este rezolvabilă și juridic.

3. Încălcarea pretinsă a dreptului la apărare a fost structurată de apelant pe ideea contradicției dintre concluziile celor două expertize efectuate în fața primei instanțe, însă, așa cum s-a arătat deja la pct.1, ideea pe care a fost construit argumentul este falsă, unul dintre cele două rapoarte fiind nul. Ca atare, va fi înlăturat și acest motiv de apel. Pe de lată parte, motivul și-a pierdut substanța în momentul în care instanța de apel a încuviințat o nouă expertiză topografică. Firește, încuviințarea nu s-a fondat pe ideea de contradicție dintre cele două expertize, ci, în special, așa cum rezultă din încheierea de ședință, pe dreptul la contraexpertiză.

4. Cei trei experți desemnați în apel au conchis aidoma expertului M. A., pe al cărui raport și-a întemeiat soluția prima instanță, și, de vreme ce ei confirmă linia de demarcație stabilită de judecătorie, se impune respingerea apelului.

5. Expertul-parte, cu adevărat, propune o altă linie de demarcație, însă ea este inacceptabilă, fiindcă, așa cum rezultă din conținutul raportului, porțiunile care lipsesc din parcelele reclamantului și pârâtului se regăsesc în folosința unui terț, proprietarul terenului individualizat cu nr.top.45/1 și 95/1.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 din vechiul Cod de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantului. Totodată, în baza art.274 combinat cu art.298 din același cod, pe temeiul culpei procesuale, apelantul a fost obligat să plătească intimatului cheltuieli de judecată ocazionate în această etapă procesuală, constituite exclusiv din onorariul avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul reclamantului P. M. G., dom.în Satu M., P-ța 25 Octombrie, ., . Sentinței civile nr.4694/2012, pronunțată Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C., dom.în Satu M., ..25, jud.Satu M..

Obligă apelantul să plătească intimatului 700 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 2.07.2013.

Red.T.B./09.07.2013.

Tehnored_VD /10.07.2013.

4 ex. – ..cu: P. M. G., S. C.

Jud.fond: R. C.