Contestaţie la executare. Decizia nr. 55/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 9714/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 55/R
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. R.
Judecător I. M. C.
Judecător E. R.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta P. M., cu domiciliul procedural ales în Satu M., Piața Păcii, nr. 5, . M., împotriva sentinței civile nr. 7894 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimata D. G. A FINANTELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr. 3-5, jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile. Pentru acest termen de judecată recurentul a fost citat cu mențiunea timbrării.
În baza art.103 alin. 11 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 se constată că nu există alte cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile și reține că recursul nu este timbrat.
Invocă, din oficiu, excepția de netimbrare a recursului, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7894/26.09.2012 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a admis în parte contestația la executare formulata de contestatoarea DIRECTIA G. A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI SATU M., împotriva intimatei P. M. și, în consecință, a dispus anularea în parte a formelor de executare silită pornite în dosarul execuțional nr.437/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc K. G. V. - Satu M., doar pentru suma de 3.800 RON reprezentând onorariu avocațial nejustificat, respingând capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, ca fiind neîntemeiat. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civila nr.1298/D/2010 al Tribunalului Satu M. pronunțată în dosar nr._, investita cu formula executorie, a fost admisa în parte acțiunea civila inaintata de reclamanta P. M. in contradictoriu cu pârâtul STATUL R. prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE si pe cale de consecință pârâtul a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 10.000 lei daune morale.
În baza titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecatoreasca, ca urmare a admiterii incuviintarii executarii silite, s-a format dosarul executional nr.437/2012 al Biroului Executorului Judecatoresc K. G. V. - Satu M.. executorul a întocmit la data de 21.06.2012 procesul verbal de cheltuieli pentru suma derivata din hotărâri judecătorești, onorariul executorului judecătoresc de 1240 RON cu TVA inclus si cheltuieli ocazionate cu executarea silita, respectiv somatia de executare.
Prin contestația la executare, contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare pentru întreaga sumă specificata în procesul verbal de cheltuieli, inclusiv cele reprezentând onorariul executorului judecătoresc si cheltuielile de executare silita.
Prin Decizia nr.162/22.04.2003 pronunțată de Curtea Constituționala, s-a statuat ca, in cadrul executării silite, ca si cadrul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii, iar problema unei asemenea calitati procesuale a acestuia s-ar putea pune numai in ipoteza din art. 399 alin.1 Cod proc.civ., atunci când se face contestație la executare pentru motivul ca organul de executare refuza sa îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Instanța a reținut ca si cheltuielile de executare sunt in sarcina debitoarei, iar hotărârea trebuie sa fie opozabila părților menționate in cuprinsul titlului executoriu.
Raportat la aspectul invocat de către contestatoare, în sensul că nu datorează cheltuielile de executare, in condițiile in care creditoarea nu a respectat termenul de 6 luni pus la dispoziția acesteia de Ordonanta nr.22/2002, data fiind calitatea de instituție bugetara, instanța a reținut ca, potrivit dispoz. art.2 din OG nr.22/2002 modificata prin Legea 110/2007, „daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata.”
Din interpretarea acestui text de lege rezulta evident ca debitoarea nu se poate prevala din oficiu de acest termen de 6 luni prevazut de lege, ci doar in cadrul unor potențiale contestații la executare, unde trebuie sa probeze starea de „lipsa de fonduri”; ca atare, nu se poate prevala de beneficiul prevazut de lege decât in urma verificării condițiilor de către instanța de judecata in cadrul unei proceduri speciale.
În ceea ce privește cel de al doilea aspect invocat de către contestatoare, in sensul ca cheltuielile de executare sunt nelegale, in condițiile in care creditoarea nu s-a adresat cu o cerere debitoarei anterior demarării procedurii executării silite, caz in care era posibila îndeplinirea benevola a obligației de către aceasta din urma, instanța a reținut ca si acest aspect este neîntemeiat, in condițiile in care aceasta a opus creditoarei termenul de 6 luni din oficiu, . totul eronat, deși avea posibilitatea sa achite suma de bani datorata imediat ce a avut cunoștință de conținutul si scadenta obligației sau, in cazul lipsei de fonduri, sa formuleze in termenul legal o contestație la executare.
Instanța a reținut că hotărârea judecătoreasca este investita cu formula executorie, astfel ca este neîntemeiat aspectul sesizat de către contestatoare. De asemenea, executorul judecătoresc a practicat un onorariu legal, nedepășind limita maxima prevăzută de lege. Or, ținând cont de vehementa cu care aceasta instituție tergiversează executarea unor titluri executorii prin opunerea unor termene din oficiu, munca executorului judecătoresc nu trebuie ignorata.
De asemenea, instanța a reținut ca pentru formularea cererii de executare silita s-a perceput onorariu avocațial de 4300 RON care se impune a fi diminuat la suma de 500 RON raportat la munca depusa.
Față de cele de mai sus, s-a reținut că actele de executare silita sunt legale in prezenta unui titlu executoriu si ca urmare, instanța de fond a respins contestația la executare, ca fiind neîntemeiată. Pentru motivele de mai sus, a fost respins si capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, ca fiind neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata P. M., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii în tot a contestației la executare, cu consecința menținerii actelor de executare silită, somației și a procesului verbal privind cheltuielile de executare emise de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr.437/2012 și cu privire la onorariul avocațial din faza de executare. Față de lipsa taxei de timbru se omite prezentarea motivelor de recurs care nu pot fi verificate de vreme ce recurenta nu și-a îndeplinit obligația de plată, deși a fost înștiințată prin citație asupra cuantumului taxei datorate și a consecinței ce survine în caz de neconformare.
Astfel cum rezultă din partea introductivă a acestei hotărâri, tribunalul, în ședința publică din data de 23.01.2013, a ridicat, din oficiu, excepția de netimbrare a cererii de recurs.
Examinând excepția invocată, instanța a găsit-o întemeiată, întrucât recurenta datora, pentru soluționarea căii de atac exercitate, în conformitate cu disp.art.11 din Lg.nr.146/1997, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 97,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligația stabilită de către instanță, obligație comunicată recurentei, conform actului de procedură aflat la fila nr.11 din dosar, până la termenul de judecată stabilit, intervine aplicarea sancțiunii de anularea recursului.
În consecință, tribunalul, în temeiul disp.art.20 alin.1 și 3 din Lg.nr.146/1997 și art.137 Cod procedură civilă, a admis excepția invocată și a anulat, ca fiind netimbrat, recursul promovat de către P. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de P. M., cu domiciliul în Satu M., Piața Păcii, nr.5 (domiciliu procedural) împotriva sentinței civile nr.7894/16.09.2012 a Judecătoriei Satu M. și în contradictoriu cu intimata DGFP A JUDEȚULUI SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr.3-5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 23.01.2013.
Președinte, M. G. R. | Judecător, I. M. C. | Judecător, E. R. |
Grefier, V. S. |
Red.I.M.C./01.02.2013
Tehnored_BER /01.02.2013
Ex.2
Jud.fond: R. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1856/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2487/2013.... → |
|---|
