Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2711/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2711/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 3194/83/2013
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2711/D
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. R.
Grefier M. O.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu M. reprezentat prin dl.procuror T. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta G. E. cu dom. în Carei, ., jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect despăgubiri, în baza Lg. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, în fond, procedura de citare este legal îndeplinită față de părți, cererea de chemare în judecată fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 4 alin. 4, din Lg. 221/2009.
În considerarea dispozițiilor art. 131 N.C.P.C., instanța verifică din oficiu competența, și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 1 alin. 1, art. 2 alin 2 și art. 6 alin. 1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară; art. 4 alin. (4), art. 5 alin (1), din Legea nr. 221/2009.
Instanța constată că, procedura de citare este legal îndeplinită față de părți, cererea fiind scutită de timbraj, iar în temeiul art. 238 N.C.P.C. estimează durata necesară pentru cercetarea procesului de o lună, ca fiind un termen optim și previzibil, reținând că pricina poate fi soluționată și la acest termen de judecată.
În temeiul art. 224 NCP.C., pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 16-17 din dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de admitere a excepției invocate, rap. la art. 4 din Lg. 221/2009. Învederează că nu are de formulat cereri în probațiune.
Instanța ia act de poziția exprimată de reprezentantul Ministerului Public și în temeiul art. 248 pct. 4 N.C.P.C., apreciind că pentru soluționarea excepției este necesară administrarea acelorași probe ca și pentru soluționarea fondului, unește excepția invocată cu fondul, acordând cuvântul în cadrul dezbaterii prezentei pricini, cu privire la care:
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii, privind acordarea de daune morale, ținând seama de Deciziile Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009 precum și de Decizia nr.12 în dosarul nr.14/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că nu există un temei legal pentru acordarea despăgubirilor pretinse.
Instanța declară închise dezbaterile în temeiul art. 394 N.C.P.C., urmând să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, odată cu fondul cauzei.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub dosar cu nr. de mai sus, reclamanta G. E. a chemat în judecată în calitate de pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești, daune morale rezultate din încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești pentru persoana victimă a încălcării, în condițiile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009, apreciind că se cuvine repararea prejudiciului moral suferit, prin oferirea compensației bănești solicitate.
Pârâtul, legal citat, nu se prezintă, însă depune întâmpinare, instanța reținând că un exemplar din acțiunea principală și înscrisurile anexe au fost comunicate pârâtului Ministerul Finanțelor Publice odată cu citarea realizată pentru primul termen de judecată, conform art.114 indice 1 alin. 2 Cod de procedură civilă. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul solicită în principal respingerea acțiunii ca prescrisă și în subsidiar respingerea ei ca neîntemeiată și nelegală, invocând împrejurarea că, în opinia pârâtului, cererea reclamantei a fost promovată ulterior termenului de 3 ani, prev.de art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, precum și faptul că prejudiciul cauzat victimei măsurii administrative cu caracter politic a fost deja reparat integral prin Decretul - Lege nr. 118/1990 și respectiv prin O.U.G. nr. 214/1999, precum și pronunțarea, între timp, a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1354/2010 precum și a Deciziei nr. 12/2011 pronunțată într-un recurs în interesul legii în această materie de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta arată că potrivit practicii CEDO, atunci când drepturile fundamentale ale unei persoane au fost încălcate prin masuri ce s-au dovedit a fi abuzive, persoana are dreptul la repararea integrală a prejudiciului cauzat, atât a celui material, cât și a celui moral.
Consideră că nu se poate ca, unele persoane, în cauze similare să câștige procese, iar alții să nu câștige.
Totodată, solicită a avea în vedere că nici într-o țară din U.E, o lege nu poate fi anulată de o decizie, așa cum este în cazul de față, întrucât Legea nr.221/2009 a fost anulată ca urmare a pronunțării Deciziei nr.12/19.09.2011 a Înaltei Curții de Casației si Justiției.
Este adevărat totodată, ca diferența de tratament juridic instituit intre persoanele care au obținut o hotărâre judecătorească înainte de publicarea deciziilor Curții Constituționale și cei care au înregistrate acțiuni, dar în cazul cărora instanțele nu s-au pronunțat, ridică serioase probleme, dacă se raportează la dispozițiile art.14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării, considerațiile ce preced si care se succed sunt în egală măsură valabile si pentru art.1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Tribunalul, reținând că în speță s-a invocat în condițiile disp.art.137 Cod de procedură civilă, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, a procedat la analizarea acestui incident procedural cu prioritate, din perspectiva disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare.
Examinând excepția de mai sus din perspectiva dispozițiilor legale invocate instanța reține că potrivit disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic… sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul aceste persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la … acordarea unor despăgubiri.”
Față de data publicării în Monitorul Oficial a legii de mai sus (11.06.2009) și . acesteia în termen de trei zile de la publicare (conform dispozițiilor constituționale), nefiind prevăzută o altă dată de intrare în vigoare în cuprinsul legii sau în cuprinsul altui act normativ de modificare a acesteia, raportat la data înregistrării cererii introductive în instanță din prezenta cauză (23.04.2013), instanța găsește întemeiată excepția invocată și în consecință o va admite, respingând cererea astfel promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge cererea formulată de reclamanta G. E. cu dom. în Carei, ., jud. Satu M., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Iunie 2013.
Președinte, M. G. R. | ||
Grefier, M. O. |
Red.M.G.R./25.06.2013
Tehnored_BER /25.06.2013
Ex.5
- ..cu: G. E., S. R. prin MFP București, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 788/2013. Tribunalul SATU MARE | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 453/2013.... → |
|---|
