Grăniţuire. Decizia nr. 267/2013. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE Z. K.

Judecător M. G. R.

Grefier M. C.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanții-reclamanți B. G. și B. R., domiciliați în Satu M., ./8, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr.4250 din 20 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. M. și L. M., domiciliați în Satu M., .. C 29, . M., având ca obiect grănițuire .

Se constată că judecarea apelului a avut loc la 4 decembrie 2013, când concluziile părților au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi.

Prin serviciul de registratură al instanței s-au depus concluzii scrise la data de 9.12.2013, formulate de către intimații L. M. și M..

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4250/20.06.2013 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Satu M. a respins excepția insuficientei timbrări și excepția nerespectării procedurii prealabile ridicate de pârâți, a admis excepția tardivității atacării actelor ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B. G. ȘI B. R. domiciliați în Satu M. ./8, împotriva pârâților L. M. ȘI L. M. domiciliați în Satu M. .. C29/11. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietari tabulari asupra terenului în suprafață de 883 mp înscris în CF_ Păulești nr.cad._-C1, iar pârâții asupra terenului înscris în CF_ Păulești . 369. Deși cele două proprietăți sunt învecinate, nu s-a stabilit linia de hotar despărțitoare.

Cu privire la excepțiile ridicate de pârâți s-au reținut următoarele:

Excepția insuficientei timbrării a fost respinsă, avându-se în vedere că reclamanții au achitat taxa legală datorată stabilită de instanță la valoarea indicată de pârâți.

Excepția procedurii prealabile în ceea ce privește atacarea punerii în posesie și implicit a actelor ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate prin titlurile de proprietate ale reclamanților și ale pârâților, a fost, de asemenea, respinsă avându-se în vedere că reclamanții nu au solicitat anularea titlurilor de proprietate în contradictoriu cu cele două comisii de aplicare a Legii 18/1991, respectiv Comisia locală Păulești și Comisia județului Satu M..

Cu toate acestea, unul din capetele de cerere formulat de reclamanți este acela de a se constata că punerea în posesie nu s-a făcut pe vechiul amplasament.

Conform disp.art.27 al.3 din Hotărârea nr.890 din 04.08.2005 de aprobare a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale pot face contestație adresată comisiei județene, în termen de 10 zile de la afișare.

Potrivit al.4 a art.27, termenul dreptului de contestație se socotește de la primirea soluției prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în cazul persoanelor care nu au domiciliul în localitatea unde funcționează comisia locală.

Antecesorii reclamanților nu numai că nu au a formulat în timp de 10 zile contestație împotriva soluției date de comisia locală, dar au acceptat punerea în posesie și și-au înscris în cartea funciară dreptul dobândit prin titlul de proprietate pe care nu l-au atacat în termenul de 30 zile prevăzut de Legea 18/1991.

Prin urmare, capătul de cerere privind punerea în posesie pe vechiul amplasament este tardiv. În consecință, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării acestui capăt de cerere.

Inadmisibilitatea cererii este o apărare de fond.

Reclamanții au invocat art.555 și 563 din noul cod civil formulând o cerere în revendicare. Nu au invocat art.111 Cod proc.civ. așa cum susțin pârâții.

Cu toate acestea și pe fond acțiunea în revendicare formulată de reclamanți a fost apreciată ca fiind neîntemeiată avându-se în vedere că aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 35 mp pe care-l revendică.

Pentru considerentele expuse, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți.

Conform disp.art.274 Cod proc.civ. prima instanță nu a obligat reclamanții căzuți în pretenții să plătească pârâților cheltuieli de judecată, acestea nefiind dovedite.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B. G. și B. R., solicitând admiterea recursului și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.

Critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, motivat de faptul că nu respectă prevederile art.261 pct.5 Cod proc.civ. Astfel, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se putea soluționa întreaga acțiune, cu atât mai mult cu cât la unele capete de cerere, adică la capătul de cerere cu privire la stabilirea mejdei nici măcar pârâtul nu s-a opus.

Învederează că au depus în susținerea acțiunii și o expertiză extrajudiciară prin care fac dovada pretențiilor, expertiză întocmită de către expert tehnic judiciar, care a avut în vedere toate colile de carte funciară, precum și toate actele necesare în vederea respectării prevederilor legale.

Precizează că deși pârâții nu se opun la stabilirea liniei de hotar, prima instanță nu a amintit acest aspect, ci a respins acțiunea.

În drept, invocă disp.art.304 coroborat cu art.312 Cod proc.civ., art.261 și 274 Cod proc.civ.

Prin concluziile scrise (filele 16-17), intimații L. M. și L. M., solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată, onorar avocat în cuantum de 1500 lei.

Invocă excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art.302 ind.1 Cod proc.civ. care stipulează în mod expres că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul nu doar scriptic prin indicarea unui temei de drept, ci prin dezvoltarea lor conform normei de drept încălcate.

Prin lecturarea recursului se observă că recurenții invocă un singur motiv de nelegalitate, respectiv încălcarea disp.art.261 pct.5 Cod proc.civ., fără a dezvolta absolut deloc acest motiv. Urmează apoi, în cuprinsul așa zisei motivări a recursului, o afirmație a recurenților legată de depunerea de către ei la dosarul cauzei a unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară (neînsușit de intimați, cum au arătat expres prin întâmpinare) și o nemulțumire legată de omiterea menționării de către instanță a lipsei opoziției intimaților la stabilirea liniei de hotar, recurenții uitând a preciza însă, că ei nu au formulat un capăt de cerere privind stabilirea liniei de hotar, ci au solicitat a se constata că acesta nu este respectată.

Întrucât recursul vizează sentința pronunțată de prima instanță, respectiv considerentele avute în vedere la soluționarea excepțiilor, apreciază că recurenții trebuiau să dezvolte motivele de nelegalitate a acestei hotărâri raportat la dezlegarea dată analizei excepțiilor și nicidecum să se limiteze a invoca strict un text de lege, pretins generic a fi încălcat. Acesta cu atât mai mult cu cât, prima instanță a motivat în fapt si drept soluțiile date excepțiilor invocate de intimați, admițând doar una dintre ele, cea a tardivității.

Recursul nu înseamnă rejudecarea procesului, ci constituie controlul judiciar al respectării de către judecătorii instanțelor inferioare a legii. În recurs, instanța verifică dacă faptelor declarate ca stabilite de hotărârea atacată li s-a făcut o aplicație exactă a legii. Ori, în lipsa unor motive de recurs dezvoltate, care să cuprindă pe larg criticile referitoare la hotărârea atacată, instanța de recurs este pusă în imposibilitatea exercitării controlului judiciar, din culpa recurenților.

Pentru considerentele expuse, solicită admiterea excepției nulității recursului, acesta nu cuprinde dezvoltarea motivelor de recurs, care se puteau depune și printr-un memoriu separat, în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Nefiind motivat recursul este greu a face mai multe apărări, intimații solicită și pe fond respingerea acestuia ca neîntemeiat, o casare cu rejudecarea fondului de către instanța de recurs nefiind posibilă raportat la necercetarea fondului de către prima instanță si a lipsei probațiunii (expertiza extrajudiciară nefiind însușită de intimați).

În ceea ce privește casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru stabilirea liniei de hotar o apreciază inadmisibilă întrucât reclamanții nu au formulat un capăt de cerere privind stabilirea de mejda între proprietățile părților, așa cum sunt ele dobândite si înscrise în cartea funciară. Ar fi o cerere formulată pentru prima dată în recurs. Reclamanții au solicitat în primă instanță constatarea nerespectării mejdei, pe considerentul că titlurile de proprietate ale părților nu sunt conforme cu o situație veche de carte funciară. Consideră că în mod corect instanța de fond a observat că, deși nu se solicită în mod direct anularea titlurilor de proprietate si a proceselor verbale de punere în posesie, acest aspect se urmărește atâta timp cât s-a solicitat modificarea configurației si a suprafeței unui nr.top cuprins în titlul de proprietate si implicit în procesul verbal de punere in posesie, apreciind tardive aceste solicitări.

Învederează că își mențin apărările formulate în fața instanței de fond, apreciind că, având in vedere titlurile de proprietate, actele juridice care atestă proprietățile părților, doar raportat la configurația terenului din acestea se poate stabili linia de hotar (atâta timp cât ele nu au fost modificate) si nu la vechea situație de carte funciară.

Pe calea unei acțiuni de drept comun nu se pot modifica suprafețele de teren si implicit configurația unui număr cadastral inclus . proprietate, acțiunea fiind inadmisibilă. Acesta întrucât Legea nr.18/1991 prevede procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, dar si modalitatea de atacare a actelor emise de Comisiile locale si județene de aplicare a Legii 18/1991. Astfel, persoanele nemulțumite de modalitatea de reconstituire pot ataca hotărârile comisiilor locale si județene prin care s-a validat reconstituirea, atât în ceea ce privește suprafața reconstituită dar si amplasamentul. Procesele verbale de punere în posesie fac parte din procedura de reconstituire si implicit se pot ataca. Evident că emițându-se titlurile de proprietate în anul 1994, prin care s-a finalizat procedura de reconstituire, titularii titlurilor nu au contestat in termenele legale actele anterioare emiterii titlurilor, ca atare nu o mai pot face la 7 ani de la emiterea acestora, acțiunea fiind tardivă, cum corect a stabilit instanța de fond.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului.

Prin notele de ședință (fila 18), intimații L. M. și L. M. își exprimă poziția cu privire la legalitatea căii de atac promovată împotriva sentința civilă nr.4250/2013. pronunțată în cauză de Judecătoria Satu M..

Apreciază că recursul este calea legală de atac, cum corect este menționat în hotărârea atacată, raportat la disp.art.282 ind.1 Cod proc.civ., fiind în prezența unui litigiu evaluabil în bani, a cărei valoare este sub 100.000 lei, cum de altfel rezultă si din taxa de timbru achitată în fond.

Se poate observa că principalul capăt de cerere al reclamanților (finalitatea pe care o urmăresc) este revendicarea unei suprafețe ele 35 mp. teren (conform unui vechi amplasament) cu demolarea construcției, proprietatea intimaților, ce ar fi amplasată pe terenul pretins de reclamanți și anularea proceselor verbale de punere în posesie, a titlurilor de proprietate prin modificarea conformației si suprafeței numerelor topografice cuprinse în acestea.

Ca urmare a modificării (anulării parțiale) a titlului de proprietate al intimaților și implicit a procesului verbal de punere în posesie se dorește a se constata că cei 35 mp. teren, ce sunt actualmente proprietatea intimaților ar trebui să fie incluși în titlul lor de proprietate. În final, dacă s-ar admite apărările reclamanților ei doresc a se constata că mejda nu este respectată.

Precizează că reclamanții nu au sesizat instanța (si nici nu doresc acest aspect ) a se stabili linia de hotar conform actualei situații de fapt si de drept.

Din acesta perspectivă, apreciază că indiferent de modalitatea in care s-a formulat acțiunea, capătul principal de cerere nu este cel primul scris într-o acțiune, ci ceea ce se urmărește în principal.

Pentru aceste motive solicită să se stabilească că recursul este calea legala de atac împotriva hotărârii atacate.

În ședința publică din 23.10.2013, în baza art.84 Cod proc.civ. rap.la art.282 ind.1 Cod proc.civ., s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.

Prin concluziile scrise intimații L. M. și L. M., completează apărările formulate inițial prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, raportat la susținerile apelanților B. G. si B. R., formulate cu ocazia dezbaterii cauzei si a recalificării căii de atac din recurs în apel.

Solicită respingerea apelului, menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca temeinice si legale, cu cheltuieli de judecată, onorar avocat în cuantum de 1500 lei.

Apreciază neîntemeiat apelul, acesta fiind si nemotivat raportat la soluția respingerii acțiunii. Acțiunea în revendicare a suprafeței de 35 mp. din terenul intimaților a fost respinsă, întrucât reclamanții nu au făcut dovada proprietății acestui teren si ca atare nu s-a putut constata că mejda nu este respectată. Situația actuală de carte funciară, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară, aflate la filele 7-8 si 25-26 de la dosarul de fond, relevă poziționarea numerelor topografice, fiind reprezentate grafic pe plan configurația acestora, precum si linia despărțitoare (mejda). Din aceste înscrisuri rezultă cu certitudine că suprafața de 35 mp. teren revendicat de reclamanți este proprietatea intimaților, fiind inclus în titlul lor de proprietate si intabulat ca atare în cartea funciară.

Hotărârea atacată este motivata in fapt si în drept, astfel că singura critică de nelegalitate, respectiv încălcarea disp. art.261 pct.5 Cod proc.civ. este nefondată.

Apreciază că nu se impune trimiterea spre rejudecare a cauzei, apelanții având posibilitatea administrării de probe în apel (pe care nu le-au solicitat) vis a vis de refuzul intimaților de a accepta o expertiză extrajudiciară, precum si alte probe ce le găseau pertinente în susținerea acțiunii. Dar reclamanții nu doresc stabilirea mejdei pe situația actuală de carte funciară conform titlurile de proprietate deținute de părți, ci ei doresc modificarea titlurilor de proprietate, în sensul includerii in titlul lor a suprafeței de 35 mp. teren ce actualmente este inclus în titlul intimaților. Desigur aceste aspecte sunt tardiv a fi analizate întrucât în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu s-a contestat punerea in posesie, amplasamentul si configurația terenului.

Consideră că toate aspectele invocate de părți au fost corect analizate de instanța de fond care a respins acțiunea reclamanților, admițând și una din excepțiile invocate de intimați.

Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului.

Prin concluziile scrise, apelanții B. G. și B. R., solicită admiterea apelului și, în baza art.295 și art.297 Cod proc.civ., anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecarea fondului.

Consideră că instanța de fond greșit a admis excepția tardivității atacării actelor ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate.

Problema că punerea in posesie s-a făcut sau nu s-a făcut pe vechiul amplasament nu are relevanță întrucât obiectul procesului este stabilirea liniei de hotar si nu contestație la punerea în posesie.

Mai mult, instanța de fond a respins acțiunea civila si pe fond motivând ca aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 35 mp pe care îl revendică fără a administra măcar o singura proba in acest sens sau sa fie numit un expert pentru a clarifica situația.

Față de cele de mai sus, solicită admiterea apelului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, tribunalul consideră că este fondat.

Instanța de fond nu a realizat o cercetare pe fond a cauzei conform investirii făcute de reclamanți, fiind sesizată cu o acțiune privind stabilirea liniei de hotar revendicare și ridicare de construcții prima instanță a analizat aspecte legate de reconstituirea dreptului de proprietate admițând nelegal excepția tardivității atacării actelor care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate, excepție care raportat la petitele acțiunii principale este fără obiect. Prima instanță a analizat excepțiile și apărările formulate în cadrul întâmpinări bazate pe aspecte privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, fără să realizeze o verificare a liniei de hotar conform actelor de proprietate existente, motiv pentru care, tribunalul, în baza art.297 alin.1 Cod proc.civ., va admite apelul declarat, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Va respinge excepția nulității recursului pentru lipsa invocării unor motive de nelegalitate având în vedere că calea de atac a fot recalificară din recurs în apel prin încheierea ședinței publice din 23.10.2013 de către instanța de control judiciar, apelul fiind o cale devolutivă de atac motivele invocate pot să vizeze aspecte de netemeinicie.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul civil declarat de apelanții-reclamanți B. G. și B. R., domiciliați în Satu M., ./8, jud.Satu M., împotriva sentinței civile nr.4250 din 20 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. M. și L. M., domiciliați în Satu M., ..C 29, . M., și în consecință:

Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 12.12.2013.

Red.Z.K./13.01.2014

Tehnored_BER /13.01.2014

Ex.6

- ..cu: B. G., B. R., L. M., L. M.

Jud. fond: M. C. B.